DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 14 din 16 iunie 2014 pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 16-06-2014
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 14 din 16 iunie 2014 pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei


Publicata in Monitorul Oficial nr. 525/2014 - M. Of. 525 / 15 iulie 2014

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA


Decizia nr. 14 din 16 iunie 2014 pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei

Dosar nr. 15/1/2014/HP/P

Pe rol este sesizarea formulata de Tribunalul Prahova - Sectia penala, prin Incheierea din data de 22 aprilie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 4.257/281/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu, din cadrul Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca la dosarul cauzei s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept, din partea unor curti de apel si a instantelor arondate acestora, precum si opinii scrise ale unor specialisti in drept penal din cadrul Universitatii din Craiova si Universitatii de Vest din Timisoara.

De asemenea a mai aratat ca, la data de 29 mai 2014, a fost depus raportul intocmit de catre judecatorul-raportor, care a fost comunicat partii, in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, insa aceasta nu transmis la dosar punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.

Reprezentantul procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand cuvantul, dupa expunerea argumentelor juridice, a aratat ca solutia propusa chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii este urmatoarea:

*Pentru determinarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal in cazul sanctiunilor aplicate prin hotarari ramase definitive inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, urmare judecarii cauzei in procedura prevazuta de art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita va fi redus cu o treime ca urmare a aplicarii art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala.*

Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare privind sesizarea formulata.


INALTA CURTE,


Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

Prin Incheierea de sedinta din data de 22 aprilie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 4.257/281/2014, Tribunalul Prahova - Sectia penala, in temeiul art. 475 din Codul de procedura penala, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei.

II. Expunerea succinta a cauzei

Prin Sentinta penala nr. 545 din 27 februarie 2014 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in Dosarul nr. 4.257/281/2014, in baza art. 595 din Codul de procedura penala, s-a respins, ca neintemeiata, sesizarea formulata de comisia instituita potrivit Hotararii Guvernului nr. 836/2013 privind constituirea si atributiile comisiilor de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile in cazul persoanelor aflate in executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglementari penale si procesual penale de aplicare a legii penale mai favorabile, cu privire la persoana condamnata B. L.

Prin sesizarea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti, comisia instituita potrivit Hotararii Guvernului nr. 836/2013 a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul B.L., aflat in Penitenciarul Ploiesti, apreciind ca sunt incidente dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, in sensul ca pedeapsa urmeaza a fi redusa ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala.

Analizand actele dosarului, Judecatoria Ploiesti a retinut ca persoana condamnata se afla in executarea unor pedepse privative de libertate, de 3 ani inchisoare, 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani si 6 luni inchisoare, condamnarile fiind pronuntate pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat, cu aplicarea dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala.

S-a constatat ca pentru savarsirea infractiunilor mentionate au fost aplicate pedepse cu inchisoarea, al caror cuantum se incadreaza in limitele de pedeapsa prevazute de noul Cod penal, condamnatul a beneficiat deja de aplicarea dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, in sensul reducerii limitelor de pedeapsa, astfel ca o noua aplicare a dispozitiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala ar conduce la aplicarea repetata si nelegla a unor reduceri ale limitelor pedepsei prevazute de lege.

Impotriva acestei sentinte penale a formulat contestatie Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, solicitand desfiintarea sentintei si, ca urmare a rejudecarii, sa se dispuna aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal cu privire la pedepsele condamnatului.

In motivarea contestatiei s-a aratat ca, la aprecierea limitelor speciale ale infractiunilor prevazute in noul Cod penal, trebuie sa se ia in considerare si reducerea acestora cu o treime, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, care sunt reluate in cuprinsul art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala. S-a mai mentionat ca reducerea limitelor speciale ale pedepsei reprezinta un drept castigat al detinutului, care nu poate fi inlaturat, in caz contrar putandu-se ajunge la incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii, prin aplicarea unui tratament diferentiat, in cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila.

La termenul de judecata din 22 aprilie 2014, Tribunalul Prahova - Sectia penala, in Dosarul 4.257/281/2014, a pus in discutie sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala pentru dezlegarea, de principiu, a chestiunii de drept vizand interpretarea art. 6 din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, respectiv daca se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3, ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei.

Constatand ca solutionarea cauzei depinde de dezlegarea de principiu a chestiunii de drept invocate, in baza art. 475 si urmatoarele din Codul de procedura penala, s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala pentru a pronunta o hotarare prealabila.

III. Punctul de vedere al Tribunalului Prahova cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita

In incheierea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de judecata nu a mentionat motivele care sustin admisibilitatea sesizarii, potrivit dispozitiilorart. 475 din Codul de procedura penala, si nici punctul de vedere cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

IV. Punctul de vedere al partii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

In urma comunicarii raportului, intocmit in temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, condamnatul B.L. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusa judecatii, astfel cum avea posibilitatea potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala.

V. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele de judecata arondate

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, in majoritate, judecatorii din cadrul curtilor de Apel Pitesti, Craiova, Galati, Alba Iulia, Constanta, Cluj, Bacau, Timisoara, Oradea si instantelor arondate acestora au comunicat opinia in sensul ca, in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de legea noua, pentru infractiunea savarsita, iar acest maxim se reduce cu o treime, ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea dispozitiilor legale privind recunoasterea vinovatiei.

Judecatorii de la Curtea de Apel Targu Mures, Judecatoria Gheorghieni, Judecatoria Ludus, Tribunalul pentru minori si familie Brasov, Judecatoria Rupea, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, Judecatoria Sector 3 Bucuresti, Judecatoria Sector 6 Bucuresti, Tribunalul Arad, Judecatoria Bacau, Judecatoria Onesti au apreciat, in sens contrar, ca la stabilirea maximului special din legea noua, in vederea determinarii legii penale mai favorabile, pentru infractiuni definitiv judecate cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, instanta nu va putea reduce maximul special din legea noua cu 1/3.

VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Referitor la chestiunea de drept supusa dezlegarii, Ministerul Public a sustinut, in esenta, in concluziile scrise, depuse la dosar, ca, in aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, urmeaza a fi avut in vedere maximul pedepsei prevazut in legea noua, astfel cum este acesta determinat, prin aplicarea cauzelor legale de reducere, in cazul in care, prin hotararea definitiva de condamnare, acestea au fost retinute. In masura in care hotararea definitiva de condamnare a fost pronuntata in procedura simplificata de recunoastere a vinovatiei, stabilindu-se o pedeapsa intre limitele reduse cu o treime, ca efect al aplicarii dispozitiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala anterior, o atare procedura ramane castigata condamnatului, comparatia ce are ca finalitate identificarea maximului posibil de aplicat, potrivit legii noi, urmand a se face cu maximul de pedeapsa prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, redus cu o treime.

S-a mai aratat ca procedura simplificata de judecata exista si in noua reglementare, regasindu-se in dispozitiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala, iar reducerea limitelor de pedeapsa este si in legea noua obligatorie.

S-a apreciat ca o eventuala inlaturare a beneficiului castigat de condamnat, ca urmare a aplicarii procedurii recunoasterii vinovatiei, ar conduce la incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii, prin aplicarea unui tratament diferentiat unor cazuri similare, fara a exista o motivare obiectiva si rezonabila.

VII. Opinia specialistilor consultati

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat specialistilor in drept penal opinia asupra chestiunii de drept.

Specialistii Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Craiova au apreciat ca problema de drept trebuie dezlegata in sensul ca, in aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, daca prin hotararea de condamnare instanta a stabilit anterior pedeapsa cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, reducerea pedepsei se face pana la maximul special prevazut de legea noua, redus cu 1/3. In acest sens s-a argumentat ca dispozitiile 320^1 din Codul de procedura penalaanterior, dar si dispozitiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala actual, au natura juridica a unei cauze de diferentiere a regimului sanctionator, in functie de atitudinea de recunoastere-nerecunoastere a inculpatului, astfel ca, in dezlegarea problemei analizate, trebuie stabilit daca o cauza de diferentiere a regimului sanctionator, reglementata in legea noua, si care are natura juridica a unei norme de drept substantial are aplicabilitate in privinta pedepselor definitive.

Specialistii Facultatii de Drept si Stiinte Administrative din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara au apreciat ca problema de drept trebuie dezlegata in sensul ca efectele prevederilor art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior, stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotararea de condamnare, se vor reflecta si asupra limitelor de pedeapsa, astfel cum au fost reduse prin noul Cod penal, intrucat nu exista nicio dispozitie legala care sa interzica aplicarea succesiva sau concomitenta a doua legi mai favorabile distincte.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii

Opinia judecatorului-raportor este in sensul ca, in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci cand se compara pedeapsa aplicata cu maximul special prevazut de legea noua, nu se va lua in considerare cauza speciala de reducere a pedepsei prevazuta de art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala anterior, retinuta condamnatului si valorificata in pedeapsa concreta.

In raport s-a aratat ca din coroborarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal si art. 187 din Codul penal rezulta ca in cazul aplicarii legii penale mai favorabile, ca urmare a intervenirii unei legi care prevede o pedeapsa mai usoara, pedeapsa aplicata prin hotararea definitiva se reduce pana la maximul special prevazut de legea noua, care incrimineaza fapta in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Asadar, opereaza o singura reducere a pedepsei, fara posibilitatea aplicarii dispozitiilor privind recunoasterea vinovatiei, in sensul reducerii cu inca o treime a maximului special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita.

Cauzele legale de reducere a pedepsei din reglementarea anterioara, respectiv dispozitiile privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei - art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, regasite si in dispozitiile legale in vigoare, art. 367 alin. (5) din Codul penal, art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala, actioneaza succesiv asupra pedepsei si isi produc efecte fiecare in parte, insa sunt incidente numai in cursul judecatii, nu si dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, chiar daca intervine o lege penala mai favorabila.

IX. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Examinand sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:

A. Cu privire la conditiile de admisibilitate a sesizarii

In cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala.

In acest sens, Tribunalul Prahova este investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv contestatia formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti impotriva Sentintei penale nr. 545 din 27 februarie 2014, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, chestiunea de drept, cu care a fost sesizata instanta suprema, nu a primit inca rezolvare printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, iar solutionarea pe fond a cauzei depinde de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii.

Constatand indeplinite conditiile de admisibilitate, Inalta Curte a procedat la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii.

B. Cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare este solicitata, retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.

Textul legal prevede imperativ cand opereaza reducerea pedepsei inchisorii sau amenzii, atunci cand intervine o lege mai favorabila dupa o hotarare definitiva de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei - anume cand pedeapsa definitiva aplicata depaseste maximul special al pedepsei prevazute in legea noua pentru infractiunea savarsita.

In aceasta situatie, pedeapsa aplicata se reduce pana la maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita.

Conform art. 187 din Codul penal, prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege, care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Coroborand dispozitiile legale enuntate reiese cu evidenta ca pedeapsa aplicata prin hotarare definitiva se reduce, in acest caz, pana la maximul special prevazut de legea care incrimineaza fapta noua in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei.

Asadar, opereaza o singura reducere a pedepsei, fara posibilitatea aplicarii succesive a dispozitiilor privind recunoasterea infractiunii, in sensul reducerii cu inca o treime a maximului special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita.

Prin Decizia nr. 1 din 14.04.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept in materie penala a statuat, privitor la pedepsele definitive, ca prin aplicarea legii penale mai favorabile legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie criteriile de stabilire si individualizare a sanctiunii, ci numai sa inlature de la executare acea parte din sanctiune care excede maximului prevazut de legea noua, respectiv acea sanctiune mai grea care nu mai este prevazuta de legea noua. In concluzie, verificand daca se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sanctiuni definitive aplicate, comparatia se va realiza numai intre cuantumul pedepsei aplicate si maximul prevazut de legea noua. Reducerea va opera numai cand cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului special prevazut de legea noua, in toate situatiile numai pana la maximul special prevazut de noua lege.

Referitor la incidenta dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala anterior, asupra pedepselor definitive, in situatia prevazuta de art. 6 din Codul penal, se retin urmatoarele:

Prin deciziile nr. 1.483 si 1.470 din 8.11.2011, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala - acordul de recunoastere a vinovatiei, ce au o dubla natura - procesuala si de drept material, sunt neconstitutionale in masura in care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

In acord cu deciziile nr. 1.470/8.11.2011 si nr. 1.483/8.11.2011 ale Curtii Constitutionale, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative a prevazut in art. XI ca, in cauzele aflate in curs de judecata in care cercetarea judecatoreasca in prima instanta incepuse anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator la primul termen de judecata cu procedura completa, imediat urmator intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta.

Asadar, prevederile art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior se aplica pana la inceperea cercetarii judecatoresti, iar in situatii tranzitorii (recunoasterea vinovatiei de catre inculpatii care au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi - anterior Legii nr. 202/2010, dar care, depasind momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti si pana la solutionarea definitiva a cauzei, se judeca potrivit legii noi - dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 care a introdus art. 320^1din Codul de procedura penala anterior), pana la primul termen de judecata cu procedura completa imediat urmator intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2011.

Prin urmare, cauza speciala de reducere a pedepsei - art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior - se aplica numai in cursul judecatii, pana la pronuntarea unei hotarari definitive (in situatii tranzitorii), si nu este susceptibila de aplicabilitatea principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile in faza executarii. Nu ar putea fi admisa o teza contrara, intrucat s-ar aduce atingere stabilitatii raporturilor juridice - unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului, care prevede, printre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de catre instante sa nu mai poata fi supusa rejudecarii.

Ca atare, nu exista niciun argument juridic pentru ca, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, prin intervenirea unei legi mai favorabile, care prevede o pedeapsa mai usoara decat sanctiunea aplicata si care depaseste maximul special prevazut de legea noua, sa opereze succesiv reducerea pedepsei - initial pana la maximul special prevazut de legea noua si apoi reducerea acestui maxim cu inca o treime ca urmare a judecarii cauzei in fond prin aplicarea dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior.

De altfel, prin Decizia nr. 7 din 26 mai 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a stabilit ca, in aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, in cazul infractiunilor continuate, prin sintagma *maxim special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita* se intelege maximul special prevazut de lege pentru infractiune, fara luarea in considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevazuta pentru infractiunea continuata.

De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 26 mai 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a statuat ca, in aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, la maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita nu se vor lua in considerare circumstantele atenuante sau agravante retinute condamnatului si care apar valorificate in pedeapsa concreta, atunci cand se compara pedeapsa aplicata cu maximul special prevazut de legea noua.

Pentru considerentele expuse rezulta ca, in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci cand se compara pedeapsa aplicata cu maximul special prevazut de legea noua, nu se va lua in considerare cauza speciala de reducere a pedepsei prevazuta de art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala anterior, retinuta condamnatului si valorificata in pedeapsa concreta.


DECIZIE


In temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:


Admite sesizarea formulata de Tribunalul Prahova - Sectia penala prin Incheierea din data de 22 aprilie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 4.257/281/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca in interpretarea art. 6 alin. (1) din Codul penal in ipoteza in care este vorba despre o hotarare de condamnare cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedura penala anterior se reduce pedeapsa la maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecarii cauzei prin aplicarea principiului recunoasterii vinovatiei.

Stabileste ca in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci cand se compara pedeapsa aplicata cu maximul special prevazut de legea noua, nu se va lua in considerare cauza speciala de reducere a pedepsei prevazuta de art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala anterior, retinuta condamnatului si valorificata in pedeapsa concreta.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 16 iunie 2014.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
98 useri online

Useri autentificati: