DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia ICCJ nr. 1 din 14 aprilie 2014 privind pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea dezlegarii de principiu a problemei de drept vizand mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 14-04-2014
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia ICCJ nr. 1 din 14 aprilie 2014 privind pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea dezlegarii de principiu a problemei de drept vizand mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate


Publicata in Monitorul Oficial nr. 349/2014 - M. Of. 349 / 13 mai 2014

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL PENTRU REZOLVAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA


Decizia ICCJ nr. 1 din 14 aprilie 2014

Dosar nr. 1/1/2014/HP/P

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1/1/2014/HP/P a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. 6 din Codul de procedura penala si ale art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Corina Michaela Jijiie.

La sedinta de judecata participa doamna Adina Andreea Ciuhan Teodoru, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror sef al Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie in Dosarul nr. 289/120/2014 privind pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea dezlegarii de principiu a problemei de drept vizand mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosarul cauzei au fost depuse hotarari relevante in materie pronuntate de instantele judecatoresti de la nivelul Curtii de Apel Alba Iulia, Curtii de Apel Bacau, Curtii de Apel Bucuresti, Curtii de Apel Brasov, Curtii de Apel Cluj, Curtii de Apel Constanta, Curtii de Apel Craiova, Curtii de Apel Galati, Curtii de Apel Iasi, Curtii de Apel Pitesti, Curtii de Apel Targu Mures, Curtii de Apel Timisoara, opiniile formulate de specialistii Catedrei de drept penal din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, a Universitatii din Craiova, a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi, a Universitatii de Vest din Timisoara, ai Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane, punctul de vedere formulat de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si raportul intocmit de judecatorul-raportor.

Se mai refera ca raportul a fost comunicat partii, in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (9) din noul Cod de procedura penala, la data de 19 martie 2014, aceasta formuland la data de 31 martie 2014, prin intermediul aparatorului ales, punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa dezlegarii.

De asemenea, magistratul-asistent a aratat ca, la data de 20 martie 2014, la dosarul cauzei a fost depus un memoriu formulat de mai multi detinuti din Penitenciarul Craiova, care solicita Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala ca la pronuntarea deciziei sa aiba in vedere situatiile discriminatorii create cu ocazia aplicarii legii penale mai favorabile.

Reprezentantul parchetului a sustinut opinia procurorului general, solicitand pronuntarea unei decizii prin care problema de drept supusa dezlegarii in cauza de fata sa primeasca urmatoarea rezolvare: *In cazul unei pedepse rezultante, aplicata printr-o hotarare ramasa definitiva anterior intrarii in vigoare a Codului penal, aplicarea art. 6 din acelasi cod vizeaza atat pedepsele componente, cat si, distinct, pedeapsa rezultanta. Aceasta din urma va fi redusa numai daca depaseste pedeapsa rezultanta stabilita conform art. 39 din Codul penal.*

Presedintele completului, doamna judecator Corina Michaela Jijiie, a constatat ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.


INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie a dispus, prin Incheierea din data de 10 februarie 2014, in Dosarul nr. 289/120/2014 aflat pe rolul acestei instante, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la dezlegarea de principiu a mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, in ipoteza unui concurs de infractiuni.

II. Expunerea succinta a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 289/120/2014 aflat pe rolul Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

Prin Cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita la 17 ianuarie 2014 cu nr. 289/120/2014, Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Gaesti, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 116/2013, a sesizat instanta pentru a dispune in legatura cu aplicarea legii penale mai favorabile in privinta condamnatului S.F., detinut in Penitenciarul Gaesti, motivat de intrarea in vigoare, la data de 1 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala.

Prin Sentinta penala nr. 74 din 1 februarie 2014, pronuntata de Tribunalul Dambovita, a fost respinsa, ca neintemeiata, sesizarea Comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile in cazul persoanelor aflate in executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Gaesti privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului S.F.

Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 6 alin. (1) si art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, tribunalul a apreciat ca sesizarea formulata de catre Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile in cazul persoanelor aflate in executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate din cadrul Penitenciarului Gaesti este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, *Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a executarii pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim*.

Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, in cazul unui concurs de infractiuni, *cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite*.

Mai mult, potrivit dispozitiilor prevazute de art. 43 alin. (2) din noul Cod penal, *Cand inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savarsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla in stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta*.

Tribunalul a constatat ca detinutul S.F. se afla in executarea unei pedepse de 21 de ani inchisoare conform mandatului de executare a pedepsei inchisorii emis de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a in baza Sentintei penale nr. 657 din 22 octombrie 2001, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, definitiva prin Decizia penala nr. 2.839 din 4 iunie 2002 a Curtii Supreme de Justitie.

Potrivit dispozitiilor art. 234 alin. (1) lit. a) si d) din noul Cod penal, *Talharia savarsita [...] prin folosirea unei arme, [...] in timpul noptii [...] se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi*.

In conformitate cu dispozitiile art. 237 raportat la art. 33 din noul Cod penal, *Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate*.

In mod evident, s-a apreciat ca fiind necesar sa se stabileasca in cauza dedusa judecatii care dintre cele doua legi (Codul penal, in vigoare la data judecarii condamnatului si ramanerii definitive a Sentintei penale nr. 657, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala la 22 octombrie 2001, sau Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) reprezinta legea penala mai favorabila, din perspectiva acestei din urma legi urmand sa fie analizat continutul dispozitiilor art. 6 alin. (1) si ale art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal.

Tribunalul a retinut ca numitului S.F. i-a fost aplicata o pedeapsa rezultanta de 21 de ani inchisoare pentru savarsirea in concurs a 17 infractiuni de talharie, viol si tentativa la infractiunea de talharie, prin Sentinta penala nr. 657, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala la 22 octombrie 2001, definitiva prin Decizia penala nr. 2.839 din 4 iunie 2002 a Curtii Supreme de Justitie, sub imperiul legii vechi, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, impunandu-se sa fie verificata incidenta legii penale mai favorabile fata de acesta, printr-o dubla analiza.

In primul rand, s-a analizat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente, verificandu-se daca acestea nu depasesc limita maxima prevazuta de legea noua, iar daca este cazul se vor reduce pedepsele care depasesc noul maxim special potrivit art. 6 din noul Cod penal.

Verificand fiecare dintre pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele 17 infractiuni concurente, tribunalul a constatat ca durata a 14 dintre pedepsele fixate in sarcina condamnatului depaseste limita maxima prevazuta de legea noua, urmand a se reduce pedepsele care depasesc noul maxim special.

In al doilea rand, tribunalul a verificat daca pedeapsa rezultanta nu depaseste limita maxima la care se poate ajunge potrivit art. 39 din noul Cod penal.

Astfel, tribunalul a verificat in continuare daca pedeapsa rezultanta aplicata initial condamnatului, de 21 de ani inchisoare, poate sau trebuie redusa ca efect al reducerii pedepselor stabilite, retinand ca, potrivit legii noi, o asemenea operatiune juridica urmeaza sa se faca numai in masura in care ea depaseste maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi, neputand fi realizata potrivit codului vechi si apoi potrivit codului nou, asa cum ar fi posibil daca succesiunea de legi cu privire la tratamentul concursului de infractiuni s-ar fi produs in cursul procesului, iar nu in faza de executare a unei pedepse stabilite in mod definitiv.

In cazul dedus judecatii, tribunalul a procedat doar la verificarea tratamentului sanctionator prevazut de legea noua, reducerea rezultantei de 21 de ani inchisoare pe care condamnatul o executa in momentul de fata urmand a se face doar in masura in care ea depaseste maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi.

S-a motivat ca ratiunea dispozitiilor art. 6 din Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care s-ar fi aflat daca succesiunea de legi ar fi intervenit in cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, prin inlaturarea partii din pedeapsa care depaseste maximul special aplicabil sub legea noua.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, contopind cele 17 pedepse, tribunalul a retinut ca s-ar putea aplica condamnatului S.F. o pedeapsa de cel mult 66 de ani, 7 luni si 20 de zile inchisoare.

Intrucat rezultanta aplicata initial este de 21 de ani inchisoare, ea apare legala si potrivit legii noi, tribunalul constatand ca nu se impune reducerea cuantumului sau prin intrarea in vigoare a noului Cod penal.

Situatia se impune intrucat in aplicarea dispozitiilor art. 6 din Codul penal nu pot fi combinate dispozitiile mai favorabile din legi penale succesive (si din vechiul Cod penal si din Codul penal in vigoare la data solutionarii sesizarii).

Prin urmare, tribunalul a concluzionat ca, fata de condamnatul S.F. legea noua nu este o lege penala mai favorabila, comparativ cu vechiul Cod penal.

Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie condamnatul S.F., solicitand, in esenta, admiterea contestatiei, desfiintarea sentintei si, pe fond, admiterea sesizarii Comisiei de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile si punerea sa in libertate.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, examinand incheierea contestata in raport cu situatia de fapt retinuta, cu probele administrate, cu opinia exprimata de comisie si cu criticile formulate, a constatat ca solutionarea acestei cauze depinde de dezlegarea, de principiu, a unei chestiuni de drept referitoare la aplicarea institutiei contopirii pedepselor astfel cum au fost reduse potrivit art. 6 alin. (1) din noul Cod penal.

III. Punctul de vedere al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita

Instanta de control judiciar, examinand incheierea contestata in raport cu situatia de fapt retinuta, a apreciat ca in speta se impune contopirea pedepselor astfel reduse, potrivit dispozitiilor vechiului Cod penal, deoarece faptele au fost savarsite si contestatorul a fost condamnat definitiv sub imperiul acestui cod, pe de o parte, iar pe de alta parte, institutiile de drept pot fi aplicate automat, fara a crea *lex tertia*.

In continuarea acestui rationament juridic s-a apreciat ca punctul de vedere exprimat de comisie este cel legal, precizandu-se ca pedeapsa rezultanta dupa contopirea pedepselor reduse potrivit dispozitiilor art. 6 din Codul penal este de 11 ani inchisoare, solutia legala fiind de admitere a contestatiei, desfiintare a sentintei si punerea in libertate a condamnatului, retinand ca acesta a executat pana in prezent aproape 15 ani si 4 luni de inchisoare, cu mult peste pedeapsa rezultanta.

Cum in cauza instanta de control judiciar a constatat ca exista puncte de vedere diferite, legea penala neprevazand textul de lege aplicabil in astfel de situatii, in baza art. 475 si urmatoarele din Codul de procedura penala, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, pentru a pronunta o hotarare prealabila in vederea dezlegarii de principiu a chestiunii de drept mentionate, respectiv: care este textul de lege aplicabil (vechiul Cod penal sau actualul Cod penal) in cazul contopirii pedepselor reduse, conform art. 6 alin. (1) din noul Cod penal.

IV. Punctul de vedere al partii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

In urma comunicarii raportului intocmit in temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, condamnatul S.F. a depus, in scris, conform dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.

Pe fondul problemei de drept, condamnatul a apreciat opinia exprimata de Curtea de Apel Ploiesti ca fiind cea corecta, aratand ca, conform parerii sale, contopirea pedepselor definitive, reduse conform art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, urmeaza a se face potrivit tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni prevazut de Codul penal din 1969.

V. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele de judecata arondate evidentiaza solutii diferite date problemei de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

Astfel:

1. Intr-o prima opinie se considera ca se aplica mai intai dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, reducandu-se pedepsele care depasesc maximul prevazut de legea noua.

In a doua faza se verifica daca pedeapsa rezultanta aplicata anterior printr-o condamnare definitiva depaseste pedeapsa maxima ce se poate aplica conform regimului sanctionator al concursului de infractiuni potrivit noului Cod penal.

Daca, in urma aplicarii acestor dispozitii conform legii noi, pedeapsa ce ar rezulta este mai mare decat pedeapsa rezultanta aplicata definitiv potrivit legii penale anterioare, se mentine pedeapsa anterior aplicata.

Argumentele se bazeaza pe interpretarea ca aprecierea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei se face in integralitatea ei, iar nu pe institutii autonome de drept penal.

Acest punct de vedere a fost exprimat de majoritatea judecatorilor de la Judecatoria Sector 5 Bucuresti, Judecatoria Giurgiu, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Iasi, o parte din instantele arondate Curtii de Apel Oradea, Tribunalul Covasna, o parte din judecatorii Tribunalului Brasov, Judecatoria Brasov, o parte din instantele arondate Curtii de Apel Timisoara, Curtii de Apel Constanta, o parte din judecatorii Curtii de Apel Bacau, Judecatoria Aiud, majoritatea judecatorilor de la Curtea de Apel Iasi, o parte din judecatorii Curtii de Apel Craiova, majoritatea judecatorilor de la Tribunalul Dolj, majoritatea instantelor arondate Curtii de Apel Targu Mures, o parte din instantele arondate Curtii de Apel Pitesti, Curtea de Apel Cluj.

2. Intr-o a doua opinie se procedeaza, intr-o prima faza, la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, urmand a se reduce pedepsele care depasesc maximul prevazut de legea noua, iar in a doua faza se face contopirea pedepselor pe legea penala veche, dandu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, potrivit regulilor art. 33 si 34 din Codul penal anterior.

In argumentarea acestei opinii se arata ca infractiunile au fost comise sub imperiul legii vechi si nu pot fi facute aprecieri cu privire la contopire pe legea noua, mai ales in conditiile in care aceasta este defavorabila persoanei condamnate.

Se mai arata ca nicio dispozitie din noua legislatie nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii de drept, neputandu-se argumenta ca prin acest mod de aplicare s-ar crea *lex tertia*.

Acest punct de vedere pare a fi imbratisat de o parte mai mica a judecatorilor, regasindu-se in solutiile pronuntate sau in opiniile exprimate de judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Targu Mures, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Brasov, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Galati si instantele arondate, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinti.

VI. Opinia Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin Adresa nr. 415/C/494/III-5/2014 din data de 21 februarie 2014, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii privind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni.

Referitor la chestiunea de drept supusa dezlegarii, Ministerul Public a sustinut in cadrul concluziilor depuse la dosarul cauzei ca, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie criteriile de stabilire si individualizare a sanctiunii, ci numai sa inlature de la executare partea din sanctiune care excedeaza maximului prevazut de legea noua.

In concluzie, verificand daca se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sanctiuni definitiv aplicate, comparatia se va realiza numai intre cuantumul pedepsei aplicate si maximul prevazut de legea noua. Reducerea va opera numai cand cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevazut de legea noua, in toate situatiile numai la maximul nou, niciodata la o limita inferioara acestui maxim.

Prin urmare, a aratat procurorul, singurul criteriu pe care legiuitorul il pune la dispozitia judecatorului chemat sa aprecieze, in faza de executare, daca se impune infrangerea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari cu privire la felul si cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situatii la care s-ar putea ajunge, in abstract, potrivit legii noi.

In cazul concursului de infractiuni, aplicarea legii penale mai favorabile priveste in mod necesar doua aspecte diferite, respectiv:
- verificarea incidentei legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele aplicate fiecarei infractiuni din structura pluralitatii;
- pedeapsa rezultanta intrata in puterea lucrului judecat.

Corespunzator, solutionarea cauzei va presupune parcurgerea a doua etape:
1. In ce priveste pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune, acestea vor trebui comparate, fiecare in parte, cu maximul prevazut de legea noua si reduse daca depasesc acest maxim.
2. Se va proceda la analiza pedepsei rezultante stabilite initial de instanta.

In cadrul acestei etape, pedepsele rezultate in urma primei operatiuni, reduse daca este cazul, vor fi ipotetic contopite conform prevederilor art. 39 din Codul penal. Rezultatul va fi comparat cu pedeapsa rezultanta stabilita definitiv in cauza si numai daca pedeapsa rezultanta stabilita definitiv in cauza este mai mare, aceasta va fi redusa conform art. 39 din Codul penal.

Concluzionand, Ministerul Public a solicitat pronuntarea unei decizii prin care problema de drept supusa dezlegarii in cauza de fata sa primeasca urmatoarea rezolvare: *In cazul unei pedepse rezultante, aplicata printr-o hotarare ramasa definitiva anterior intrarii in vigoare a Codului penal, aplicarea art. 6 din acelasi cod vizeaza atat pedepsele componente, cat si distinct pedeapsa rezultanta. Aceasta din urma va fi redusa numai daca depaseste pedeapsa rezultanta stabilita conform art. 39 din Codul penal.*

VII. Opinia specialistilor consultati

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportate la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala a fost solicitata opinia scrisa a unor specialisti recunoscuti, asupra chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii, constatandu-se ca nici acestia nu au un punct de vedere unitar.

Au fost transmise urmatoarele opinii:
a) Conferentiar doctor Bogdan N. Bulai - director al Departamentului Drept penal din cadrul Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti a aratat ca *in aplicarea dispozitiilor art. 6 din noul Cod penal cu privire la o pedeapsa rezultanta se vor parcurge doua etape: de reducere a pedepselor stabilite (in baza legii vechi) la maximul special prevazut de legea noua pentru fiecare infractiune si apoi aceste pedepse reduse se vor contopi numai potrivit dispozitiilor din noul Cod penal.
S-a opinat ca, *in cauzele judecate definitiv, in care s-a pronuntat o pedeapsa rezultanta, se poate aplica doar legea noua, atat cu privire la pedeapsa pentru fiecare infractiune componenta, cat si cu privire la operatiunea de contopire. Aplicarea legii noi cu privire la pedeapsa inseamna reducerea pedepselor stabilite la maximul special prevazut de legea noua, iar aplicarea pedepsei rezultante potrivit legii noi inseamna contopirea pedepselor astfel reduse conform noilor dispozitii privind pluralitatea respectiva. Reducerea pedepsei rezultante definitive se va face numai daca in urma recontopirii pedepselor reduse la maximul special al legii noi se ajunge la o pedeapsa rezultanta mai usoara*.
Asa cum s-a aratat in doctrina, *ratiunea dispozitiilor din art. 6 din Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care s-ar fi aflat daca succesiunea de legi ar fi intervenit in cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, inlaturand partea din pedeapsa care depaseste maximul special aplicabil sub legea noua*.
*In plus, deoarece suntem in cazul unor pedepse definitive, aplicarea unor dispozitii, care s-a facut deja in cursul procesului, nu mai poate fi facuta ulterior pentru ca ar infrange autoritatea de lucru judecat.
De aceea, s-a apreciat ca nu este posibil ca, dupa reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune componenta a pluralitatii respective potrivit legii noi, contopirea sa se faca potrivit dispozitiilor legii vechi, pentru ca nu ne mai aflam in cursul procesului penal, iar aceasta contopire potrivit legii vechi a fost facuta deja avand caracter definitiv.*

b) Profesorul universitar doctor Tudorel Toader a transmis punctul de vedere al Colectivului de Stiinte penale din cadrul Facultatii de Drept - Universitatea *Alexandru Ioan Cuza* din Iasi, care este in sensul ca problema de drept urmeaza a se solutiona prin admiterea aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome.
*Cat priveste particularitatea aplicarii art. 6 din noul Cod penal s-a aratat ca este de observat ca textul vizeaza direct si nemijlocit situatia unitatii infractionale, nu si pe aceea a pluralitatii de infractiuni.*
Prin urmare, data fiind problema concreta din speta care a determinat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, s-a apreciat ca nu poate fi vorba decat de o determinare a aplicarii acestui text ca efect al unei adaptari decurgand dintr-o interpretare extensiva a normei.
In concluzie s-a opinat ca *in privinta datelor determinate indicate, problema de drept urmeaza a se solutiona prin admiterea aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome astfel:
- intr-o prima etapa, in raport cu institutia pedepsei vizand fiecare infractiune in parte din structura pluralitatii de infractiuni, urmeaza a se efectua aplicarea art. 6 din noul Cod penal, unele pedepse reducandu-se la maximul special inferior prevazut de legea noua (noul Cod penal);
- intr-o a doua etapa, fiind imperios necesara o recontopire a pedepselor (chiar cu retinerea specificului situatiei de aplicare a legii penale mai favorabile dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare), urmeaza a se adapta, prin interpretare extensiva in bona partem, la situatia data, reglementarea (cu aplicare specifica in materia unitatii de infractiune) din art. 6 din noul Cod penal, in sensul ca legea noua nu se poate aplica decat in masura in care este mai favorabila - ceea ce noua lege nu este sub aspectul modului de solutionare a etapei secunde, vizand nemijlocit rezolvarea starii de pluralitate infractionala - astfel incat nu se va aplica sub acest aspect legea noua, urmand a se mentine sistemul de recontopire a pedepselor (din care unele reduse potrivit legii noi) din legea veche (dar fara posibilitatea reaprecierii sporului), pedeapsa rezultanta urmand, ca atare, sa fie redusa potrivit calculelor efectuate in concret de instanta.*
Se argumenteaza ca a aplica regulile concursului de infractiuni potrivit legii noi inseamna a permite aplicarea retroactiva a unor prevederi legale mai putin favorabile (aspect nelegal si neconstitutional), fata de o situatie nascuta anterior intrarii in vigoare a normelor in cauza.
Pe de alta parte se arata ca *a refuza diminuarea pedepsei rezultante, la care conduce recontopirea potrivit regulilor din legea anterioara, dar in considerarea pedepselor concrete, reduse prin aplicarea art. 6 din noul Cod penal, ar semnifica un refuz nejustificat de aplicare a legii penale mai favorabile, in mod evident incidente, intr-o materie in care existenta caracterului autonom al reglementarii poate fi sustinuta (caci afirmarea formala a reducerii unor pedepse individual stabilite pentru unele infractiuni din structura pluralitatii infractionale ar fi sterila si doar aparenta, iar nu efectiva, daca astfel, nelasand sa functioneze sistemul de recontopire din cea de-a doua etapa, potrivit legii anterioare - prin aplicarea retroactiva nepermisa a sistemului mai putin favorabil din legea noua - nu s-ar diminua si valoarea pedepsei rezultante). *

c) Profesorul universitar doctor Mircea Dutu a transmis consideratiile Institutului de Cercetari Juridice *Acad. Andrei Radulescu* al Academiei Romane, conform carora, prin interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, rezulta ca, atunci cand toate infractiunile din structura pluralitatii de infractiuni au fost comise sub legea veche, pentru stabilirea tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica dispozitiile din legea veche, mai favorabile.

d) Profesor doctor Viorel Pasca din cadrul Universitatii de Vest - Facultatea de Drept si-a exprimat opinia personala in sensul ca, *daca toate infractiunile din structura pluralitatii au fost comise sub Codul penal anterior, prevederile acestuia se vor aplica in vederea stabilirii pedepsei rezultante in cazul concursului de infractiuni, fiind mai favorabile, chiar daca pedeapsa pentru fiecare din infractiunile concurente se va stabili potrivit prevederilor noului Cod penal, prin reducerea pedepsei aplicate la maximul prevazut de acesta.*
S-a argumentat pornind de la interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 si de la principiul ca pluralitatea de infractiuni se sanctioneaza potrivit legii penale in vigoare la data la care sunt intrunite elementele constitutive ale pluralitatii de infractiuni, cu exceptia cazului in care a aparut o lege noua, mai favorabila.

e) Conferentiar universitar doctor Sebastian Raduletu, titularul disciplinei *Drept penal general*, din cadrul Facultatii de Drept si Stiinte Sociale - Universitatea din Craiova, in opinia transmisa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, arata ca pentru determinarea corecta a mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni trebuie stabilit daca dispozitiile legale incidente in cauza sunt divizibile si, prin urmare, pot fi aplicate separat sau, din contra, daca ele sunt dependente functional, fiind aplicabile doar impreuna.
In cazul concret s-a aratat ca *sunt incidente cel putin trei seturi de reguli distincte, corespunzatoare unor institutii autonome:

a) aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei [prevazuta de art. 6 alin. (1) din noul Cod penal si de art. 14 alin. (1) din Codul penal anterior], regula care se refera la institutia pedepsei si a limitelor speciale ale acesteia;

b) pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni [prevazuta de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal si de art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior], regula care se refera la institutia concursului de infractiuni;

c) pedeapsa in caz de recidiva postcondamnatorie [prevazuta de art. 43 alin. (1) din noul Cod penal si de art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal anterior], regula care se refera la recidiva postcondamnatorie.*
Din punctul sau de vedere *acestea sunt trei institutii distincte, susceptibile sa functioneze autonom.*
Prin urmare s-a concluzionat ca *legea penala mai favorabila trebuie aplicata pentru fiecare institutie in parte, fiind astfel posibil ca pentru unele dintre ele sa se aplice noul Cod penal (cazul limitelor speciale ale pedepsei), iar pentru altele Codul penal anterior (cazul concursului de infractiuni sau al recidivei postcondamnatorii), fara sa se poata sustine ca s-ar crea in acest mod o lex tertia.* In plus, considera ca legea penala mai favorabila, de regula, nu se poate aplica in abstracto, ci numai tinand cont de toate imprejurarile cauzei, in concreto.

f) Profesor universitar doctor Florin Streteanu, decanul Facultatii de Drept, din cadrul Universitatii din Bucuresti, in opinia transmisa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, arata ca verificarea aplicabilitatii legii penale mai favorabile in baza art. 6 din noul Cod penal urmeaza a se face prin raportare la fiecare institutie care poate functiona autonom. Acest lucru se realizeaza printr-o analiza in doua etape:
1. intr-o prima etapa se analizeaza fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente, verificandu-se daca acestea nu depasesc limita maxima prevazuta de legea noua. Daca este cazul, se va proceda la reducerea pedepselor care depasesc noul maxim special, la aceasta limita, potrivit art. 6 din noul Cod penal.
2. in etapa a doua se verifica daca pedeapsa rezultanta nu depaseste limita maxima la care se poate ajunge potrivit art. 39 din noul Cod penal. Pentru a se face aceasta verificare se vor avea in vedere pedepsele pentru infractiunile concurente astfel cum au fost reduse, daca a fost cazul, potrivit art. 6 din noul Cod penal.

Asa fiind, s-a apreciat ca fiind corect rationamentul exprimat de Tribunalul Dambovita, aratandu-se ca in ipoteza condamnarilor definitive instanta nu este chemata sa aleaga care este cea mai favorabila in cazul tratamentului sanctionator al concursului, ci ea trebuie doar sa verifice daca legea noua are vocatie de aplicare.

Aceasta vocatie exista numai atunci cand pedeapsa aplicata potrivit legii vechi depaseste pedeapsa maxima ce s-ar putea aplica potrivit legii noi.

Autorul concluzioneaza *pentru problema de drept supusa spre dezlegare Inaltei Curti de Casatie si Justitie solutia corecta este sa se verifice mai intai aplicabilitatea dispozitiilor art. 6 din noul Cod penal cu privire la pedepsele individuale, iar apoi sa se verifice daca rezultanta aplicata potrivit legii vechi depaseste maximul la care se poate ajunge in baza legii noi. Acest maxim se determina pornind de la pedepsele individuale (reduse la maximul special prevazut de legea noua, daca este cazul) si, aplicand dupa caz, dispozitiile art. 39 sau 43 alin. (2) din noul Cod penal. In cazul in care rezultanta depaseste maximul respectiv, ea se va reduce la acest maxim. In caz contrar ea va ramane asa cum a fost aplicata sub legea veche.*

VIII. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale

Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 1.483/2011: determinarea concreta a legii penale mai favorabile vizeaza *aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze.*

De asemenea, prin Decizia nr. 1.470/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca *determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa.*

Prin Decizia nr. 86/2003, Curtea Constitutionala arata ca *toti infractorii care au comis infractiuni de aceeasi categorie, anterior datei intrarii in vigoare a legii, se afla intr-o situatie identica, data condamnarii lor definitive neavand nicio semnificatie in ceea ce priveste stabilirea unui tratament juridic diferentiat, intrucat aceasta depinde de factori straini conduitei procesuale a infractorilor*.

Curtea mai stabileste ca, *indiferent de data comiterii unei fapte prevazute de legea penala, durata procesului penal si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de indeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea cailor de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei.*

Curtea constata ca, stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform caruia, in situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit*.

IX. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in repetate randuri ca legea trebuie sa fie previzibila in ceea ce priveste efectele sale. Pentru a satisface exigentele de previzibilitate ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi cetateanului o protectie adecvata contra arbitrariului. In plus, nu poate fi considerata *lege* decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa isi adapteze conduita in functie de aceasta.

Apeland, la nevoie, la consiliere de specialitate, el trebuie sa prevada intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita conduita (Hotararea din 4 mai 2000 in Cauza Rotaru impotriva Romaniei si Hotararea din 25 ianuarie 2007 in Cauza Sissanis impotriva Romaniei).

De asemenea, un alt principiu consacrat in jurisprudenta CEDO se refera la securitatea raporturilor juridice, iar exigentele acestui principiu se opun repunerii in discutie a unei solutii definitive data unui litigiu si nu sunt admise abrogari decat daca o impun motive substantiale si serioase (Hotararea din 7 iulie 2009 in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei).

Relevante in materie sunt si deciziile CEDO care se refera la principiul egalitatii si al nediscriminarii prevazut de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform caruia: *Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie*.

Legat de acest text, CEDO a aratat ca art. 14 nu poate fi interpretat in sensul ca ar interzice orice discriminare bazata pe criteriile pe care le contine sau pe altele cuprinse implicit in sintagma *orice alta situatie* pentru ca a distinge nu inseamna a discrimina.

Diferenta de tratament devine discriminare numai atunci cand autoritatile statale introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

In explicarea termenelor folositi, CEDO arata ca *lipsa justificarii obiective si rezonabile semnifica faptul ca diferenta de tratament nu urmareste un scop legitim ori faptul ca nu exista o relatie rezonabila de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit a fi realizat.*

X. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene

O abordare similara exista si in jurisprudenta acesteia, conform careia *principiul egalitatii si nediscriminarii presupune ca situatii comparabile sa nu fie tratate diferit, in afara de cazul in care un astfel de tratament este justificat obiectiv* (Cauza C-248/04, Cauza C-303/2005).

XI. Raportul asupra chestiunii de drept

Punctul de vedere exprimat de judecatorul-raportor este in sensul ca determinarea legii penale mai favorabile in cazul hotararilor definitive de condamnare in ipoteza concursului de infractiuni se face aplicand legea penala mai favorabila pe institutii autonome, respectiv:
- in raport cu institutia pedepsei vizand fiecare infractiune in parte din structura concursului de infractiuni se va aplica art. 6 din noul Cod penal, reducandu-se acele pedepse ce depasesc maximul special inferior prevazut de legea noua la nivelul acestuia;
- in raport cu institutia sanctionarii concursului de infractiuni se va mentine sistemul de contopire a pedepselor din legea veche, mai favorabil.
Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei este prevazuta in art. 6 din noul Cod penal, iar ceea ce intereseaza in problema ce face obiectul sesizarii este alin. (1) al acestui text, conform caruia: *Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.*
Prin urmare, judecatorul-raportor a aratat ca, intr-o prima faza, in conformitate cu art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, se compara pedepsele stabilite pentru fiecare din infractiunile ce compun pluralitatea infractionala cu maximul special prevazut de legea noua, operand reducerea acelor pedepse concret stabilite, care depasesc limita maximului special, la nivelul acestuia.
Aceasta prima faza este unanim apreciata, atat in practica, dar si in doctrina.
Obiectul sesizarii il constituie cea de-a doua etapa, si anume mecanismul de recontopire incident in cauza.
In sustinerea punctului de vedere formulat, judecatorul-raportor a precizat ca s-a aratat, pe buna dreptate, ca *ratiunea dispozitiilor art. 6 din noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care s-ar fi aflat daca succesiunea de legi ar fi intervenit in cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, inlaturand partea din pedeapsa care depaseste maximul aplicabil sub legea noua^1, precizand ca opinia de fata nu il aduce pe condamnatul definitiv in situatia celui ce se afla in curs de judecata intrucat pentru condamnatul definitiv nu este posibila o individualizare a pedepsei conform limitelor din legea penala mai favorabila, ci doar reducerea pedepsei pana la maximul special inferior prevazut de legea noua, chiar daca pentru acesta pedeapsa stabilita fusese orientata spre minimul prevazut de legea veche.*
------
1. F. Streteanu - Aspecte privind aplicarea in timp a legii penale in conditiile intrarii in vigoare a Noului Cod penal in Caiete de Drept Penal nr. 3/2013.

Art. 3 din noul Cod penal reia dispozitiile art. 10 din Codul penal din 1969 privind *Activitatea legii penale*, potrivit caruia: *Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare*. Interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 privind punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sustine acelasi principiu. Conform acestui text: *Tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica potrivit legii noi atunci cand cel putin una dintre infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua, chiar daca pentru celelalte infractiuni pedeapsa a fost stabilita potrivit legii vechi, mai favorabila*.

Prin interpretarea per a contrario a acestui text rezulta ca, atunci cand toate infractiunile aflate in concurs au fost comise sub legea veche, pentru stabilirea tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica dispozitiile din legea veche, mai favorabile.

In acest context s-a opinat ca aplicarea regulilor de contopire stabilite de noul Cod penal fata de pedepse stabilite anterior si definitive nu este posibila din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, conform caruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Din aceasta perspectiva s-a apreciat ca textul constitutional nu permite aplicarea retroactiva a unor prevederi legale mai putin favorabile.

Totodata, judecatorul-raportor a aratat ca nu este posibil sa se compare nivelul pedepsei rezultante la care s-ar putea ajunge potrivit regulilor de contopire din noul Cod penal cu vechea pedeapsa rezultanta, intrucat vechea pedeapsa rezultanta a fost determinata, conforma rt. 34 din Codul penal anterior, prin aplicarea pedepsei cea mai grea, ori aceasta pedeapsa poate fi chiar cea in limita nelegala raportat la dispozitiile art. 6 din noul Cod penal.

A crea un mecanism diferit de aplicare a legii penale mai favorabile in functie de data ramanerii definitive a unei hotarari de condamnare ar insemna un tratament diferentiat in situatii egale, fara o justificare rezonabila si obiectiva, sanctionat in jurisprudenta CEDO si a Curtii Constitutionale.

Totodata, judecatorul-raportor a retinut ca aplicarea regulilor de sanctionare a concursului prevazut de noul Cod penal ar insemna aplicarea unui spor de pedeapsa mai mare decat cel aplicat de catre instante prin hotararea de condamnare, spor ce a intrat in puterea de lucru judecat.

In acest context s-a opinat ca legiuitorul a inteles sa extinda aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile si in cazul pedepselor executate integral, prevazand ca, atunci *cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a acestuia, de pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor alin. (1)-(6).*

Si acest text subliniaza necesitatea ca fiecare pedeapsa din compunerea concursului de infractiuni sa fie analizata si redusa atunci cand depaseste maximul special din noua lege, la nivelul acesteia, fiind nelegala mentinerea unei pedepse ce depaseste acest maxim printr-o aplicare retroactiva, contrara Constitutiei, a unor dispozitii penale mai putin favorabile.

Prin urmare, in raport cu argumentatia sus-aratata, judecatorul-raportor a apreciat ca contopirea pedepselor definitive, reduse conform art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, se face potrivit tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni prevazut de Codul penal din 1969.

XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:

A. Cu privire la conditiile de admisibilitate ale sesizarii

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, fiind indeplinite cerintele impuse de dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala, existand o chestiune de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 289/120/2014, aflat pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie.

Din verificarile efectuate a rezultat si faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o alta hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii asupra chestiunii a carei dezlegare se solicita si, de asemenea, aceasta chestiune nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

Constatand, deci, indeplinite conditiile de admisibilitate mentionate de art. 475 din Codul de procedura penala, Inalta Curte va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze.

B. Cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare este solicitata

Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze priveste mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, in ipoteza unui concurs de infractiuni.

In contextul cauzei, Inalta Curte retine ca, in aplicarea corecta a dispozitiilor legii penale mai favorabile in cauze definitiv judecate, privitor la orice institutie a dreptului substantial incidenta in aceasta faza, trebuie sa porneasca de la specificul reglementarii cuprinse in art. 6 din noul Cod penal, stabilind in raport cu acesta modul in care litera si ratiunea acestei reglementari se transpun in fiecare caz particular.

Potrivit art. 6 alin. (1)-(3) din Codul penal, cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la executarea pedepsei, a intervenit o lege penala mai favorabila, pedeapsa inchisorii sau amenzii se reduce la maximul prevazut de legea noua, daca sanctiunea aplicata este mai mare decat acest maxim, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul inchisorii de legea noua pentru aceeasi infractiune, daca inchisoarea este singura pedeapsa prevazuta pentru aceasta, iar inchisoarea se inlocuieste cu amenda, care nu poate depasi maximul prevazut de legea noua pentru aceeasi infractiune, cand amenda este singura pedeapsa prevazuta de legea noua pentru aceasta.

Din cuprinsul art. 6 din noul Cod penal rezulta conditiile in care opereaza aplicarea obligatorie a legii mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, si anume:
- sa existe o hotarare de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata, a inchisorii, a amenzii sau o hotarare de aplicare a unei masuri educative;
- inainte de executarea pedepsei sau a masurii educative, in timpul executarii acestora, dar inainte de executarea lor integrala sa intervina o lege penala noua;
- legea penala noua sa prevada o pedeapsa sau masura educativa mai usoara decat pedeapsa ori masura educativa prevazuta de legea in temeiul careia s-a pronuntat hotararea definitiva;
- pedeapsa sau masura educativa aplicata prin hotararea judecatoreasca definitiva sa depaseasca maximul pedepsei prevazute de legea noua sau sa fie mai grea.

O prima observatie pe care o facem este aceea ca, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie criteriile de stabilire si individualizare a sanctiunii, ci numai sa inlature de la executare acea parte din sanctiune care excede maximului prevazut de legea noua, respectiv acea sanctiune mai grea care nu mai este prevazuta de legea noua.

Daca in cazul aplicarii legii penale mai favorabile, in cursul procesului, anterior ramanerii definitive a hotararii, instanta trebuie sa opereze, in concret, o stabilire a sanctiunii in raport cu limitele de pedeapsa prevazute de fiecare dintre legile succesive si sa aplice aceste criterii in limitele legii identificate ca fiind mai favorabila, acest procedeu este total diferit in raport cu ipotezele avute in vedere in art. 6 din noul Cod penal.

Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, asa cum rezulta din cele de mai sus, prezinta unele particularitati fata de aplicarea legii mai favorabile faptelor in curs de judecata.

Astfel, in cazul aplicarii obligatorii a legii mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, legea mai favorabila nu poate fi decat legea noua care retroactiveaza (cu exceptia pedepselor complementare), pe cand in cazul faptelor in curs de judecata, legea mai favorabila poate fi legea noua, care retroactiveaza sau legea veche care ultraactiveaza.

Este, de asemenea, important, sa observam ca legiuitorul a renuntat la institutia aplicarii facultative a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive care era reglementata de art. 15 din vechiul Cod penal^2.
---------
2. Codul penal anterior.
*Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive
Art. 15
Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua, tinandu-se seama de infractiunea savarsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicata nu poate fi coborata sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savarsita.
Dispozitiile art. 14 alin. 5 se aplica si in cazul condamnarilor aratate in prezentul articol, executate pana la data intrarii in vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarare reducandu-se cu o treime.*

-------

Aceste dispozitii ale legii vechi erau singurele care permiteau reducerea unei pedepse definitive in functie de modul in care ea a fost individualizata, chiar daca pedeapsa nu depasea maximul prevazut de legea noua.

Institutia nu a mai fost prevazuta de noul Cod penal din ratiuni ce tin de respectarea principiului autoritatii de lucru judecat. Sunt concludente obiectului cauzei argumentele din expunerea de motive a noii legi: *In contextul consacrarii explicite in Constitutie a principiului separatiei puterilor in stat, o alta problema care s-a cerut solutionata a fost stabilirea relatiei intre principiul autoritatii de lucru judecat si aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive. In mod cert, principiul constitutional enuntat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autoritatii de lucru judecat, astfel ca o restrangere a acestei autoritati se justifica doar in masura in care ea are la baza tot un principiu de natura constitutionala, cum este cazul principiului legalitatii pedepsei. In consecinta, s-a optat pentru obtinerea reglementarii aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile (art. 6) si renuntarea la aplicarea facultativa a acestei legi in cazul pedepselor definitive, aceasta din urma neputand fi justificata prin raportare la principiul legalitatii.*(s.n.)

Consideram ca aceste argumente, inscrise in expunerea de motive a noului Cod penal, legate de reducerea la minimum a atingerilor aduse autoritatii de lucru judecat, sunt valabile atat in cazul infractiunii unice si al pedepsei aplicate prin hotararea definitiva de condamnare pentru unica infractiune, cat si in cazul pluralitatii de infractiuni si al pedepsei rezultante aplicate prin hotararea definitiva de condamnare pentru pluralitatea de infractiuni.

Conchidem ca, pe de o parte, singura situatie in care autoritatea de lucru judecat a unei pedepse definitiv aplicate mai poate fi infranta este aceea in care tratamentul sanctionator aplicat excedeaza limitei maxime prevazute de legea noua. Scopul reglementarii art. 6 din noul Cod penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive in raport cu noua lege si pana la incetarea oricaror efecte ale condamnarii ce vor interveni prin reabilitare.

Asadar, principiul legalitatii pedepselor impune ca pedeapsa sa aiba sustinere legala si dupa aplicarea ei, nefiind admisa executarea unei pedepse mai mari decat cea prevazuta in legea noua mai favorabila.

Pe de alta parte, criteriile de stabilire a legii mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, au fost reduse la unul singur, si anume: compararea pedepsei aplicate in baza legii in temeiul careia s-a pronuntat hotararea definitiva de condamnare cu maximul pedepsei prevazut in legea noua, modificarea sanctiunii limitandu-se la reducerea ei la maximul prevazut de legea noua.*^3
---------
3. F. Streteanu - Aspecte privind aplicarea in timp a legii penale in conditiile intrarii in vigoare a Noului Cod penal in Caiete de Drept Penal nr. 3/2013.

Prin urmare, in cazul pedepselor definitive, nu mai intereseaza criteriile privind conditiile de incriminare ori de tragere la raspundere penala, pentru determinarea legii mai favorabile urmand a fi avut in vedere maximul pedepsei prevazut in legea noua si pedeapsa aplicata in baza legii vechi.

In concluzie, verificand daca se impune modificarea, potrivit art. 6, a unei sanctiuni definitiv aplicate, comparatia se va realiza numai intre cuantumul pedepsei aplicate (indiferent de limitele in cadrul carora, in legea veche, se situa acest cuantum si de raportul lui cu aceste limite) si maximul prevazut de legea noua. Reducerea va opera numai cand cel dintai este superior celui de-al doilea, in toate situatiile numai la maximul nou, niciodata la limita inferioara a acestui maxim.
vDin cele de mai sus se poate stabili ca singurul criteriu pe care legiuitorul il pune la dispozitia judecatorului chemat sa aprecieze, in faza de executare, daca se impune infrangerea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari cu privire la felul si cuantumul pedepsei, este acela al *celei mai grele situatii la care s-ar putea ajunge, in abstract, potrivit legii noi*.
vDoctrina este in acelasi sens: *Ratiunea dispozitiilor din art. 6 din noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care s-ar fi aflat daca succesiunea de legi ar fi intervenit in cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, inlaturand partea din pedeapsa care depaseste maximul aplicabil sub legea noua.*

Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile pedepselor definitive nu face decat sa inlature surplusul de pedeapsa care depaseste maximul prevazut de legea noua sau sa inlocuiasca o pedeapsa mai grea cu alta mai usoara, legiuitorul prevazand expres situatiile nou-create prin aparitia legii penale noi si modul lor de rezolvare.

Intrucat condamnarea are efecte si dupa executarea pedepsei, aplicarea obligatorie a legii mai favorabile se impune, nu numai pe motive de consecventa si echitate juridica, ci si ca o consecinta a principiului legalitatii pedepselor, ca partea de pedeapsa, care nu mai are corespondent in legea noua, chiar daca a fost executata, sa nu mai produca alte consecinte.

Prin urmare, mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, in cazul pedepselor definitive, este limitat la asigurarea legalitatii pedepsei aplicate prin hotararea definitiva de condamnare conform legii penale anterioare, in raport cu legea penala noua.

Acest mecanism implica eliminarea *plusului* de pedeapsa care avea temei legal in Codul penal anterior, dar care, prin intrarea in vigoare a noului Cod penal, ramane lipsit de temei legal, asigurandu-se astfel legalitatea pedepsei aplicate prin hotararea definitiva de condamnare, dupa intrarea in vigoare a legii penale noi, si fiind singura situatie in care autoritatea de lucru judecat a unei pedepse definitiv aplicate mai poate fi infranta.

Ratiunile care pot sta la baza modificarii pedepsei rezultante aplicate printr-o hotarare definitiva de condamnare, care are autoritate de lucru judecat, nu subzista prin urmare, in cazul in care aceasta pedeapsa raspunde exigentelor principiului legalitatii si in cazul in care legea noua ar conduce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Asadar, in pofida reducerii pedepselor individuale in baza legii noi, faptul ca rezultanta aplicata potrivit legii vechi poate ajunge sa ramana la cuantumul initial nu conduce la concluzia potrivit careia condamnatul ar fi privat de efectele aplicarii dispozitiilor art. 6 din noul Cod penal, deoarece, dincolo de eventuala influenta asupra pedepselor rezultante, de reducere a pedepselor individuale la maximul prevazut de legea noua, se leaga si alte consecinte cum ar fi calculul termenului de reabilitare, eventuala aplicabilitate a unei gratieri etc.

In raport cu argumentatia sus-prezentata se retine ca determinarea incidentei legii penale mai favorabile, in cazul hotararilor definitive de condamnare la pedeapsa inchisorii, in ipoteza concursului de infractiuni, se realizeaza in doua etape succesive, potrivit urmatorului mecanism:

1. Intr-o prima etapa, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, se compara pedeapsa aplicata pentru fiecare dintre infractiunile savarsite, care compun pluralitatea de infractiuni, cu maximul special prevazut de legea penala noua si se reduce fiecare pedeapsa aplicata la maximul special prevazut de legea noua, in cazul in care se constata ca depaseste acest maxim special.
Aceasta operatiune este obligatorie, ea trebuie sa aiba loc independent de soarta pedepsei rezultante, intrucat pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte poate avea semnificatii de sine statatoare, independent de pluralitate, in cazuri precum incidenta unei alte legi mai favorabile, incidenta unui act de gratiere etc.

2. In a doua etapa, separat de soarta pedepselor aplicate pentru infractiunile concurente, se va proceda la analiza pedepsei rezultante.
Astfel, si in privinta acesteia, se va porni de la premisa potrivit careia cuantumul ei, intrat in autoritatea de lucru judecat si care constituie sanctiunea pusa efectiv in executare, urmeaza a fi modificat numai prin raportare la criteriul enuntat in consideratiile generale, respectiv acela privind tratamentul sanctionator cel mai greu pe care legea noua il prevede pentru pluralitatea din cauza.

Prin urmare, pedeapsa rezultanta definitiv stabilita va fi supusa comparatiei cu pedeapsa rezultanta care s-ar stabili conform legii noi, fata de pedepsele obtinute in cadrul primei operatiuni (descrisa la pct. 1).

Comparatia nu se va face cu rezultanta ce s-ar putea obtine potrivit legii vechi, intrucat ratiunea art. 6 din noul Cod penal nu este, asa cum am aratat, aceea de a aplica tratamentul cel mai favorabil privitor la fiecare dintre institutiile autonome (aceasta ratiune se regaseste numai in art. 5 din noul Cod penal), ci doar aceea de a nu permite ca persoanele definitiv judecate sa suporte un tratament sanctionator mai greu decat cel permis, in abstract, de legea noua.

Faptul ca instanta nu poate recurge la o contopire efectuata potrivit mecanismului din legea veche pe baza pedepselor reduse potrivit legii noi, ci este tinuta sa se raporteze la maximul rezultantei aplicabile nu inseamna ca se renunta la aplicarea legii penale mai favorabile in raport cu fiecare institutie autonoma si ca s-ar ajunge la o evaluare globala.

Imposibilitatea reducerii in toate cazurile a pedepsei rezultante ca efect al reducerii pedepselor individuale este consecinta optiunii legiuitorului de a inaspri tratamentul prevazut pentru pluralitatea de infractiuni in noul Cod penal.

In plus, deoarece suntem in cazul unor pedepse definitive, aplicarea unor dispozitii care s-a facut deja in cursul procesului penal nu mai poate fi facuta ulterior pentru ca ar infrange autoritatea de lucru judecat.

De aceea, Inalta Curte constata ca nu este posibil ca, dupa reducerea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune componenta a pluralitatii respective potrivit legii noi, contopirea sa se faca potrivit dispozitiilor legii vechi, pentru ca nu ne mai aflam in cursul procesului penal, iar aceasta contopire potrivit legii vechi a fost facuta deja, avand caracter definitiv.

Ca atare, pedepsele rezultate in urma primei operatiuni (reduse, daca este cazul) vor fi ipotetic contopite conform regulilor prevazute de art. 39 din noul Cod penal. Rezultatul obtinut va fi comparat cu pedeapsa rezultanta si numai atunci cand aceasta din urma este mai mare, ea va fi redusa la pedeapsa obtinuta conform art. 39 din noul Cod penal.

De altfel, acest mecanism a fost explicat deja si in doctrina care a identificat, de asemenea, cele doua etape distincte si a formulat punctul de vedere potrivit caruia cea de-a doua etapa consta in compararea pedepsei rezultante stabilite cu pedeapsa rezultanta la care s-ar putea ajunge potrivit dispozitiilor noului Cod penal.^4
--------
4. F. Streteanu - Aspecte privind aplicarea in timp a legii penale in conditiile intrarii in vigoare a Noului Cod penal in Caiete de Drept Penal nr. 3/2013, p. 37-38.

In mod concret, Curtea retine ca mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, poate avea rezultate diferite, dupa cum urmeaza:
1. In ipoteza in care se ajunge la concluzia existentei unei egalitati intre pedepsele aplicate si maximul prevazut de legea noua, nu sunt incidente dispozitiile art. 6 din Codul penal si, prin urmare, nu se impune modificarea hotararii definitive, o eventuala contestatie formulata pe acest temei legal urmand a fi respinsa.
2. In ipoteza in care exista o diferenta intre pedepsele aplicate si maximul prevazut de legea noua, in sensul ca pedeapsa aplicata definitiv conform legii vechi este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua, judecatorul urmeaza a constata lipsa de efect a dispozitiilor art. 6 din Codul penal.
Si in aceasta situatie o eventuala contestatie urmeaza a fi respinsa.
3. In ipoteza in care exista o diferenta intre pedepsele aplicate si maximul prevazut de legea noua, in sensul ca pedeapsa aplicata definitiv conform legii vechi este mai mare decat maximul special prevazut de legea noua, judecatorul va constata incidenta dispozitiilor art. 6 din Codul penal, pedeapsa definitiv aplicata conform legii vechi urmand a fi redusa la acest maxim special.
In aceasta situatie, o eventuala contestatie trebuie admisa.

Hotararea definitiva va fi modificata prin reducerea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente pana la maximul special prevazut de legea noua, daca este cazul, dupa care pedeapsa rezultanta se va stabili potrivit legii noi, conform art. 39 din Codul penal.

Ca si consecinta a acestei modificari se va impune anularea formelor de executare emise in baza vechii hotarari si emiterea unor noi forme, inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei.

Aceasta va constitui pedeapsa data spre executare, pedeapsa de care se leaga toate consecintele altor institutii de drept (cu titlu de exemplu: liberarea conditionata, gratierea, reabilitarea).

Concluzionand, in considerarea celor expuse, rezulta ca, in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, in aplicarea legii penale mai favorabile, intr-o prima etapa se verifica incidenta dispozitiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale, iar in a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi depaseste maximul la care se poate ajunge in baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.

Daca pedeapsa rezultanta, aplicata potrivit legii vechi, nu depaseste pedeapsa rezultanta la care s-ar putea ajunge conform noului Cod penal inseamna ca pedeapsa rezultanta aplicata definitiv este cea legala si potrivit dispozitiilor legii noi, astfel ca legea noua nu isi gaseste aplicabilitatea, nefiind favorabila.
DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,


PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECIDE:


Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie prin incheierea din data de 7 februarie 2014, in Dosarul nr. 289/120/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni si stabileste:
*In aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infractiuni, intr-o prima etapa se verifica incidenta dispozitiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
In a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi depaseste maximul la care se poate ajunge in baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
In cazul in care pedeapsa rezultanta, aplicata potrivit legii vechi, depaseste maximul la care se poate ajunge in baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultanta va fi redusa la acest maxim.
In caz contrar, pedeapsa rezultanta va ramane astfel cum a fost stabilita potrivit legii vechi.*

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14 aprilie 2014.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
61 useri online

Useri autentificati: