DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 vizand problema de drept: incadrarea juridica a faptei persoanei fizice, care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 18-11-2013
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 vizand problema de drept: incadrarea juridica a faptei persoanei fizice, care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda


Publicata in Monitorul Oficial nr. 35/2014 - M. Of. 35 / 16 ianuarie 2014

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Dosar nr. 17/2013

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 17/2013 este constituit conform dispozitiilor art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la dispozitiile art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta completului este prezidata de doamna Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa procurorul sef al Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, doamna procuror Iuliana Nedelcu.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul Sectiilor Unite, doamna Monica Eugenia Ungureanu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre Ministerul Public asupra Sesizarii nr. 1.595/I/A/22 din 17 mai 2013 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bacau, vizand problema de drept: *incadrarea juridica a faptei persoanei fizice, care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda.*

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii invederand ca examenul jurisprudentei penale actuale a evidentiat mai multe orientari cu privire la acest aspecte si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

1. intr-o orientare, instantele au retinut un concurs de infractiuni in structura caruia au intrat:
a) infractiunile prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei (Codul vamal) si art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Codul fiscal) (anexele nr. 1-93);
b) art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (anexele nr. 94-103);
c) art. 270 alin. (3) din Codul vamal, art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 104-108);

2. intr-o alta orientare, instantele au retinut o singura infractiune, dupa cum urmeaza:
a) art. 270 alin. (3) din Codul vamal (anexele nr. 109-139);
b) art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 140-168);
c) art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexa nr. 169).

A fost aratata opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca incadrarea juridica corecta este cea exprimata de prima orientare jurisprudentiala, respectiv ca *incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda*, este cea a unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la *incadrarea juridica a faptei persoanei fizice, care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda*.

2. Examenul jurisprudential
Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national cu privire la interpretarea si aplicarea art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal, respectiv incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda, a fost relevata o practica neunitara.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii invederand ca examenul jurisprudentei penale actuale a evidentiat mai multe orientari cu privire la acest aspecte si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

3.1. Intr-o orientare, instantele au retinut un concurs de infractiuni in structura caruia au intrat:
a) infractiunile prevazute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal si art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 1-93);
b) art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 94-103);
c) art. 270 alin. (3) din Codul vamal, art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 104-108).

3.2. Intr-o alta orientare, instantele au retinut o singura infractiune, dupa cum urmeaza:
a) art. 270 alin. (3) din Codul vamal (anexele nr. 109-139);
b) art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 140-168);
c) art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexa nr. 169).
A fost aratata opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca incadrarea juridica corecta este cea exprimata de prima orientare jurisprudentiala, respectiv ca *incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda*, este cea a unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

4. Solutia propusa de autorul sesizarii (Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau):
*In cazul detinerii in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate fiscal peste limita prevazuta de lege, produse pentru care accizele nu au fost platite si care provin din contrabanda, pe langa infractiunea de evaziune fiscala trebuie retinuta infractiunea prevazuta de art. 296^1 din Codul fiscal, precum si infractiunea de contrabanda.*

Argumente invocate:
Prin simpla detinere in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile pentru care accizele n-au fost percepute conform legii, devine exigibila obligatia de plata, iar prin nedeclararea acestora organelor fiscale se realizeaza o ascundere a bunului taxabil in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, fiind intrunite astfel elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru ca orice persoana fizica sau juridica poate fi subiect activ al infractiunii de evaziune fiscala in situatia in care detine in afara antrepozitului fiscal produse accizabile si nu face dovada ca pentru acele produse s-au platit accizele catre statul indreptatit.
Daca produsele accizabile detinute in afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate, marcate necorespunzator ori cu marcaje false si depasesc limitele stabilite de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, evaziunea fiscala va intra in concurs cu infractiunea prevazuta de acest din urma text de lege.
Origina ilicita a bunului dobandit in mod fraudulos nu justifica sustragerea acestuia de la impunere. Edificatoare in acest sens sunt dispozitiile art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (Codul de procedura fiscala), conform carora veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

Comparand continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala in modalitatea prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constand in ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, precum si continutul infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, se constata ca detinerea in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate fiscal, peste limitele prevazute de lege, reprezinta unul dintre mijloacele frauduloase de realizare a laturii obiective a evaziunii fiscale, care constituie prin ea insasi o infractiune distincta, astfel incat nu poate fi absorbita in continutul infractiunii de evaziune fiscala.
Nici infractiunea de evaziune fiscala nu poate fi absorbita in infractiunea prevazuta de Codul fiscal, intrucat in continutul acestei din urma infractiuni legiuitorul nu prevede expres cerinta scopului sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Astfel, sunt incidente dispozitiile art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, daca produsele accizabile detinute in afara antrepozitului fiscal nu sunt marcate corespunzator si in situatia in care accizele au fost percepute conform legii, faptuitorul neurmarind o sustragere de la plata acestora. Aceasta pentru ca produsele accizabile, respectiv produsele alcoolice, tutunul prelucrat, sunt supuse unui regim special, constand in obligatia de marcare a acestora, conform art. 206^61 si urmatoarele din Codul fiscal, iar pentru asigurarea respectarii acestui regim special, legiuitorul a instituit sanctiuni specifice, inclusiv de natura penala.

Pe de alta parte, a considera ca infractiunea prevazuta de art. 29^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal absoarbe in continutul acesteia infractiunea de evziune fiscala ar insemna ca aceeasi solutie sa fie retinuta si in cazul contraventiei prevazute de art. 221^3 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, singura deosebire dintre continutul infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l)din Codul fiscal si cel al contraventiei prevazute de art. 221^3 alin. (2) din Codul fiscal fiind numarul si cantitatea de produse accizabile nemarcate fiscal detinute in afara antrepozitului fiscal. Or, o asemenea solutie ar fi inacceptabila, permitand sa ramana nesanctinate din punct de vedere penal persoane care ascund bunul ori sursa impozabila sau taxabila, desi actioneaza in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.

Referitor la infractiunea de contrabanda, Codul vamal nu mai prevede, asa cum se preciza in vechiul Cod vamal la art. 182, ca, in cazul in care trecerea peste frontiera a unor anumite marfuri sau bunuri constituie infractiuni cuprinse in alte legi, fapta se pedepseste in conditiile si cu sanctiunile prevazute in acele legi, daca sunt mai aspre.

Din moment ce art. 278 din Codul vamal se limiteaza la a preciza ca dispozitiile sectiunii care cuprinde infractiunile la regimul vamal se completeaza cu prevederile Codului penal al Romaniei, precum si cu dispozitiile penale prevazute in alte legi speciale demonstreaza ca legiuitorul a promovat solutia concursului de infractiuni pentru cazurile in care anterior se recunoaste doar un concurs de texte.

5. Opinia procurorului general
Solutia propusa de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia *Incadrarea juridica a faptei pesoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda* este cea a unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Argumente invocate:
In momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul Romaniei de produse (bunuri sau marfuri) accizabile care, totodata, trebuie supuse unui regim vamal, se nasc in persoana autorului faptei doua obligatii fiscale, respectiv datoria vamala si acciza. Acestea sunt, de altfel, expresii ale valorilor sociale ocrotite prin cele doua legi speciale, Codul fiscal si Codul vamal, inclusiv prin norme cu caracter penal.
Incalcarea acestor valori sociale prin savarsirea unor fapte care indeplinesc conditiile prevzute de art. 296^1 alin. (1) lit. l)din Codul fiscal, respectiv de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, tinand seama si de caracterul de legi speciale al acestor acte normative este argumentul pentru retinerea celor doua infractiuni in concurs ideal.

In consecinta, pledeaza pentru retinerea concursului ideal de infractiuni valorile sociale diferite ocrotite prin cele doua legi cu caracter special (regimul fiscl si cel vamal), absenta unitatii de interes juridic protejat.

Acestea sunt, totodata, si argumente care exclud un raport de absorbtie intre cele doua infractiuni, in oricare dintre variante (a infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal in infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si invers). La aceste argumente se adauga si faptul ca, in abstracto, oricare dintre infractiunile mentionate se poate consuma fara absorbtia celeilalte datorita elementelor de diferenta situate la nivelul obiectului material (cel al infractiunii de contrabanda, desi il include pe cel al infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, este mai larg decat acesta, nefiind circumscris exclusiv produselor accizabile, ci tuturor bunurilor sau marfurilor care trebuie supuse unui regim vamal; al premisei atasate acestui obiect - in cazul contrabandei, acela de a proveni din aceasta si care nu este necesar in cazul infractiunilor reglementate de Codul fiscal), al subiectului activ care, in cazul infractiunii de contrabanda, este supus conditiei de a cunoaste provenienta ilicita a bunurilor sau marfurilor, conditie indiferenta in cazul infractiunilor reglementate de Codul fiscal.

Retinand in concurs ideal infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal, autorul, condamnat sub aceasta incadrare juridica, va fi obligat si la plata accizei si datoriei vamale, obligatii care ii incumba si care sunt exigibile astfel cum s-a aratat in cele ce preced.
Faptul recuperarii sumelor ce reprezinta obiectul obligatiei fiscale (acciza), respectiv vamale exclude posibilitatea retinerii, in concurs, si a infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Aceasta infractiune incrimineaza ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile daca s-a realizat in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, obligatiile fiscale sunt cele prevazute exclusiv de Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, printre acestea regasindu-se si acciza (art. 2 alin. (1) lit. g)din Codul fiscal).
Or, sustragerea de Ia plata accizei, prin ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile, se realizeaza intr-o maniera particulara prin savarsirea infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal.

Intr-adevar, aceasta infractiune este o modalitate faptica de savarsire a infractiunii prevazute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (detinerea in afara antrepozitului fiscal de produse accizabile, pentru care accizele nu au fost percepute conform legii, fapt care face exigibila obligatia de plata a accizei, reprezinta o ascundere a bunului taxabil in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale), insa ea a fost reglementata distinct printr-o norma cu caracter special care va exclude de la aplicare norma cu caracter general, respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Retinerea ambelor infractiuni, atat a art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cat si a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 ar avea caracter redundant, ilustrand un concurs de calificari sau de texte care se rezolva prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant.

Astfel, opinia transmisa Inaltei Curti arata ca *incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda*, este cea a unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii
Punctul de vedere exprimat de judecatorul raportor este in sensul retinerii unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Argumente:
Infractiunea prevazuta in art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal consta in: *detinerea de catre orice persoana in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 tigarete, 400 tigari de foi de 3 grame, 200 tigari de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, bauturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri, peste 300 litri.*
Litera l) a acestui articol a fost modificata prin pct. 86 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, incepand cu data de 1 ianuarie 2012.

Anterior modificarii Codului fiscal prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, o astfel de fapta nu era prevazuta ca infractiune.

In art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, anterior modificarii acestuia prin Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, era calificata drept contraventie: *detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii potrivit Titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false*.
a) Obiectul juridic al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care reglementeaza desfasurarea normala a obligatiilor financiare si fiscale dintre contribuabili si stat cu privire la impozite si alte contributii legale determinate de operatiunile cu produse accizabile.
b) Obiectul material consta in produse accizabile supuse marcarii potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false.
c) Subiectii infractiunii

Subiectii raportului juridic fiscal sunt enuntati de art. 17 din Codul de procedura fiscala, fiind: statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
Subiectul pasiv al infractiunii este statul, in calitate de titular al valorilor sociale ocrotite, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica sau juridica care indeplineste conditiile generale pentru a raspunde din punct de vedere penal, pentru ca legea nu se refera la vreo calitate speciala a faptuitorului.

In practica judiciara au existat opinii diferite cu privire la calitatea de subiect activ al acestei contraventii.
Opiniile contradictorii au fost generate de dispozitiile art. 221 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, anterior modificarii acestora prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, conform carora *sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 si art. 220 se aplica persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal*.
Practica neunitara a condus la promovarea unui recurs in interesul legii, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin Decizia nr. LXI (61) din 24 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008.
Prin aceasta decizie s-a stabilit ca: *dispozitiile art. 190 alin. (1) lit. c) devenit art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2), devenit art. 221 alin. (2) din acelasi cod, se interpreteaza in sensul ca persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal*.
Comparand reglementarea contraventiei si continutul infractiunii in vigoare se poate constata ca, in cazul infractiunii, legiuitorul a prevazut detinerea de catre orice persoana in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate, marcate necorespunzator ori cu marcaje false si peste anumite limite.

Prin urmare, judecatorul-raportor a aratat ca nu impartaseste opinia unor instante de judecata (ale caror hotarari se regasesc in anexe), care au dispus achitarea pentru infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, motivand ca fapta unei persoane de a detine o anumita cantitate de tigari nu intruneste elementele constitutive ale acestei infractiuni, intrucat acea persoana nu avea un antrepozit fiscal constituit potrivit legii.

Important de precizat este ca, potrivit legislatiei in vigoare, dispozitiile legale care au fundamentat Decizia nr. LXI din 24 septembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-au modificat.

Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 s-au modificat dispozitiile titlului X - *Sanctiuni* din Codul de procedura fiscala, inclusiv prevederile art. 221 alin. (2) care au facut obiectul recursului in interesul legii evocat mai sus.

Potrivit art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009, articolul 221 alin. (2) teza I din Codul de procedura fiscala a fost modificat cu urmatorul cuprins: * sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219-220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice*.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 a fost abrogata contraventia de detinere in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, prevazuta de art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, dar prin Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiarfiscale aceeasi contraventie a fost introdusa prin art. 221^3 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, mentinandu-se si o dispozitie identica in ceea ce priveste sanctionarea acesteia.

In art. 221^4 alin. (2) teza I din Codul fiscal se prevede ca: *sactiunile contraventionale prevazute la art. 221^3 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice*.

Prin urmare, spre deosebire de legislatia anterioara, ce a generat promovarea recursului in interesul legii, legiuitorul nu a mai limitat aplicarea contraventiei in cauza doar persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal.

In aceste conditii, recursul in interesul legii solutionat prin Decizia LXI din 24 septembrie 2007 nu isi mai gaseste aplicarea.

In acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 585 din 5 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 617 din 31 august 2011, solutionand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009, care au modificat alin. (2) al art. 221 din Codul de procedura fiscala.

Curtea Constitutionala a apreciat ca interventia legiuitorului asupra dispozitiilor legale a caror aplicare a generat o practica neunitara a instantelor judecatoresti, chiar daca aceasta a fost inlaturata prin decizia instantei supreme, *s-a exercitat in limitele constitutionale prevazute de art. 61 coroborat cu art. 115 din Legea fundamentala, referitoare la Parlament - autoritate legiuitoare primara, respectiv la Guvern - legiuitorul delegat*.

De asemenea, Curtea Constitutionala a stabilit ca autoritatea de lucru judecat de care se bucura Decizia LXI din 24 septembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ceea ce priveste modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor Codului de procedura fiscala este una absoluta pe toata durata de existenta a normei care a facut obiectul deciziei. Sanctionarea persoanei fizice subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, indiferent daca are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este determinata de survenirea unui eveniment legislativ care elimina solutia legislativa ce a fundamentat decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aspect ce nu contravine cu nimic autoritatii de lucru judecat al acesteia vazute ca garantie a principiului neretroactivitatii legii.

Prezentarea modificarilor legislative in materia sanctionarii contraventiei, care in prezent se aplica oricarei persoane fizice, indiferent daca are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este un argument in plus pentru a constata ca in materia incriminarii aceleiasi fapte ca infractiune in art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, subiectul activ al acesteia este unul general, necircumstantiat, putand fi orice persoana fizica sau juridica in privinta careia sunt indeplinite conditiile generale ale raspunderii penale, indiferent daca are sau nu are calitatea de antrepozitar sau de comerciant.
d) Latura obiectiva a infractiunii se caracterizeaza prin elementul material care consta in actiunea de *detinere in afara antrepozitului fiscal* a produselor accizabile in mod contrar dispozitiilor legale.
e) Latura subiectiva se poate realiza numai sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta.
f) Regimul sanctionator - infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani, iar tentativa nu este sanctionata.

Asa cum s-a aratat, aceasta infractiune a fost introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010. In expunerea de motive a ordonantei de urgenta s-a aratat ca s-a dorit reglementarea unor noi infractiuni si contraventii, precum si redefinirea sistemului sanctionator al anumitor actiuni sau inactiuni, respectiv:
- inlocuirea raspunderii contraventionale pentru anumite fapte prevazute de Codul de procedura fiscala cu raspunderea penala, prin instituirea unor noi infractiuni in Codul fiscal;
- reglementarea competentei constatarii faptelor ce pot constitui infractiuni in conditiile art. 296^1 din Codul fiscal la nivelul organelor de urmarire penala si al organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
- reglementarea unor noi infractiuni in Codul vamal.

Prin aceeasi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010 a fost incriminata infractiunea prevazuta de art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca infractiune asimilata infractiunii de contrabanda.

Art. 270 alin. (3) din Codul vamal incrimineaza colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia, asimiland faptele enumerate cu infractiunea de contrabanda si prevazand o pedeapsa de la 2 la 7 ani inchisoare.
a) Obiectul juridic il constituie relatiile sociale de natura economica ce reglementeaza regimul vamal.
b) Obiectul material este reprezentat de bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.
c) Subiectii infractiunii
Subiectul pasiv principal este statul prin organele sale specializate, retinand ca, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, s-a produs o reorganizare a Directiei Nationale a Vamilor, aceasta fiind preluata in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, agentie ce inglobeaza in structura sa directii ce se ocupa de combaterea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale si a fraudei vamale.
Subiectul activ poate fi orice persoana fizica careia i se poate angaja raspunderea penala, in conditiile normelor generale de drept penal.
d) Latura obiectiva a infractiunii
Elementul material este reprezentat printr-o multitudine de actiuni, constand in colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.
e) Latura subiectiva
Aceasta infractiune poate fi comisa cu vinovatie sub forma intentiei directe, calificata prin indeplinirea conditiei ca faptuitorul sa cunoasca faptul ca bunurile provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.
f) Regimul sanctionator
Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu privire la incriminarea in Codul vamal a infractiunilor de contrabanda si a celor asimilate acesteia se remarca faptul ca in Codul vamal nu se mai regaseste o prevedere cu acelasi continut ca al art. 182 din vechiul Cod vamal al Romaniei.
In vechea reglementare se stabilea ca: *in cazul in care trecerea peste frontiera a unor anumite marfuri sau bunuri constituie infractiuni cuprinse in alte legi, fapta se pedepseste in conditiile si cu sanctiunile prevazute in acele legi, daca sunt mai aspre*.
In art. 278 din actuala reglementare (Codul vamal) se arata doar ca: *dispozitiile sectiunii care cuprind infractiunile la regimul vamal se completeaza cu prevederile Codului penal al Romaniei, precum si cu dispozitiile penale prevazute in alte legi speciale*.
Fata de aceste modificari se poate constata ca legiuitorul a inteles sa promoveze solutia concursului de infractiuni pentru situatiile in care anterior se recunostea doar un concurs de texte.
Din reglementarea celor doua infractiuni analizate mai sus rezulta ca obiectul material al infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal il reprezinta produse accizabile.
Obiectul material al infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal il reprezinta bunurile sau marfurile care trebuie sa fie plasate sub un regim vamal si care, totodata, provin din contrabanda.
Acciza este reglementata de Codul fiscal, iar regimul vamal este reglementat de Codul vamal, legi speciale care protejeaza valori sociale diferite.
Urmatoarele notiuni sunt necesar a fi explicate din perspectiva reglementarilor in vigoare incidente:
Produsele accizabile [alcool, bauturi alcoolice si tutun prelucrat, conform art. 206^2 lit. a) si b) din Codul fiscal] sunt supuse accizei din momentul importului acestora, chiar neregulamentar [art. 206^5 lit. b) si art. 206^7 alin. (1) lit. d) din acelasi act normativ]. Mai mult, detinerea de produse accizabile in afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora [art. 206^21 alin. (7) din Codul fiscal].
Conform art. 206^6 alin. (1) din Codul fiscal, acciza este exigibila in momentul eliberarii pentru consum care, potrivit art. 206^7 alin. (1) lit. b) si d) din acelasi act normativ, are intelesul de detinere de produse accizabile in afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute [lit. b) ], respectiv importul de produse accizabile, chiar si neregulamentar, cu exceptia cazului in care produsele accizabile sunt plasate, imediat dupa import, in regim suspensiv de accize [lit. d) a art. 206^7 alin. (1), anterior mentionata].
Din coroborarea pct. 4 si 11 ale art. 206^3 din Codul fiscal rezulta ca antrepozitul fiscal constituie un regim suspensiv de accize.

In consecinta, detinerea de produse accizabile in afara antrepozitului fiscal exclude existenta unui regim suspensiv de accize si naste, in persoana care detine astfel produsele accizabile, obligatia de plata a accizei [art. 206^9 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal]. Acciza devine exigibila, asa cum s-a aratat anterior, din momentul detinerii [art. 206^6 alin. (1) coroborat cu art. 206^7 alin. (1) lit. b) si art. 206^21 alin. (7) din Codul fiscal], fie din momentul importului, chiar si neregulamentar [art. 206^6 alin. (1) coroborat cu art. 206^7 alin. (1) lit. d) si art. 206^21 alin. (7) din acelasi cod].

In conditiile in care produsele accizabile detinute in afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate ori au marcaje necorespunzatoare sau false si, totodata, depasesc si limitele cantitative prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Obiectul recursului in interesul legii are ca premisa conditia provenientei din contrabanda a produselor accizabile.

Conforma rt. 71 din Codul vamal, marfurilor straine introduse in tara li se atribuie o destinatie vamala. Potrivit art. 4 pct. 19 lit. a) din acelasi cod, destinatia vamala poate fi plasarea marfurilor sub un regim vamal, iar regimul vamal, conform art. 4 pct. 20 lit. a), poate fi punerea in libera circulatie.

Punerea in circulatie a marfurilor supuse dreptului de import da nastere datoriei vamale la import, conform art. 223 alin. (1) din Codul vamal.

Totusi, chiar si introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Romaniei a marfurilor supuse dreptului de import da nastere datoriei vamale la import, conform art. 224 alin. (2) din Codul vamal.

Potrivit aspectelor mai sus evocate rezulta ca in momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul Romaniei de produse accizabile si care, in acelasi timp, trebuie supuse unui regim vamal, in persoana autorului faptei se nasc doua obligatii, respectiv datoria vamala si acciza, expresia valorilor sociale diferite, ocrotite prin cele doua legi speciale, Codul fiscal siCodul vamal.

Incalcarea acestor valori sociale este pedepsita, in masura in care sunt indeplinite conditiile, de dispozitiile art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si ale art. 270 alin. (3) din Codul vamal, cele doua infractiuni aflandu-se in concurs ideal.

Judecatorul-raportor a aratat ca nu opineaza in sensul ca ar opera un raport de absorbtie intre cele doua infractiuni, in oricare variante, pornind de la absenta unitatii de interes juridic protejat.

Oricare dintre aceste infractiuni se poate consuma fara cealalta, datorita diferentelor de obiect material, dar si de subiect activ care, in cazul infractiunii de contrabanda, este supus conditiei de a cunoaste provenienta ilicita a bunurilor sau marfurilor.

In ceea ce priveste latura civila a acestor infractiuni, remarcam ca in toate hotararile anexate instantele au dispus obligarea autorului condamnat pentru ambele infractiuni atat la plata accizei, cat si la plata datoriei vamale.

Pornind de la aceasta constatare, respectiv recuperarea atat a obligatiei fiscale, cat si a obligatiei vamale, opinam ca nu se poate retine, in concurs cu cele doua infractiuni analizate mai sus, si infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Aceasta infractiune incrimineaza *ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile* realizata *in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale*.

Art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 defineste notiunea de *obligatii fiscale* ca reprezentand *obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala*, printre acestea regasindu-se si acciza [art. 2 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal].

Sustragerea de la plata accizei este reglementata insa, in conditii speciale, prin savarsirea infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, or norma cu caracter special exclude norma cu caracter general, respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Exista deci, in aceasta materie, un concurs de calificari si de texte incriminatoare, iar principiul specialia generalibus derogant face imposibila retinerea ambelor infractiuni.

In hotararile judecatoresti in care ambele infractiuni au fost retinute in concurs [atat art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cat si art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal] s-a argumentat ca infractiunea din Codul fiscal nu prevede expres cerinta scopului sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, regasita doar in continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala.

Chiar daca aceasta cerinta nu apare, in mod formal, in continutul infractiunii prevazute de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, el este insa subinteles, pornind de la dispozitiile art. 206^21 alin. (2) din Codul fiscal, conform carora, cand acciza nu a fost platita, detinerea produselor accizabile poate avea loc doar intr-un antrepozit fiscal.

Prin urmare, detinerea unor astfel de produse in afara antrepozitului fiscal include intentia si scopul sustragerii de la plata accizei.

Un alt argument din hotararile judecatoresti care au retinut in concurs cele doua infractiuni a avut in vedere imprejurarea ca a considera ca infractiunea prevazuta in art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal absoarbe in continutul sau infractiunea de evaziune fiscala ar insemna ca aceeasi solutie sa fie retinuta si in cazul contraventiei prevazute in art. 221^3 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, singura distinctie dintre continutul infractiunii si al contraventiei fiind numarul si cantitatea de produse accizabile nemarcate fiscal detinute in afara antrepozitului fiscal.

S-a considerat ca o asemenea solutie ar fi inacceptabila, permitand sa ramana nesanctionate din punct de vedere penal persoane care ascund bunuri ori sursa impozabila sau taxabila, desi actioneaza in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.

Judecatorul-raportor a aratat ca nu impartaseste acest punct de vedere pornind de la principiul non bis in idem, transpus si in prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Acest articol consacra dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori, statuand ca nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile acelui stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat.

Legea si procedura *penala* de care vorbeste articolul respectiv au un inteles identic cu cel al *acuzatiei in materie penala* din art. 6 si 7 ale Conventiei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului determina daca fapta intra in domeniul materiei penale in functie de criterii alternative, respectiv calificarea juridica a infractiunii litigioase in dreptul national, natura acesteia si severitatea sanctiunii aplicabile.

Aspectul cu privire la care exista unanimitate in doctrina si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, intarita si de unele decizii de speta ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene, este acela ca o fapta nu poate fi calificata concomitent ca fiind de natura penala si contraventionala, fiind astfel nelegala aplicarea unei duble sanctiuni.

Revenind la argumentul analizat, apreciem ca el nu poate fi retinut fiindca ar insemna sa admitem ca in situatia in care numarul si cantitatea de produse accizabile nemarcate fiscal detinute in afara antrepozitului fiscal sunt situate sub limita prevazuta pentru infractiune, fapta constituind deci contraventia prevazuta in art. 221^3 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, ar putea constitui in acelasi timp si infractiunea prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, ceea ce ar incalca flagrant principiul non bis in idem.

Fata de considerentele expuse, prin proiectul propus prin raportul intocmit in cauza, s-a avut in vedere urmatoarea solutie:

Incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine in afara antrepozitului fiscal (desi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevazute de lege, produse accizabile nemarcate si care provin din contrabanda este cea a unui concurs ideal intre infractiunea prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal si art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

7. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Pentru solutionarea prezentului recurs in interesul legii, s-a stabilit termen de judecata la 18 noiembrie 2013, data la care completul competent sa judece recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut dosarul in pronuntare asupra recursului in interesul legii, stabilind urmatoarele:

Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 incrimineaza fapta de evaziune fiscala, constand in ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, savarsita in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.

Potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal sunt asimilate infractiunii de contrabanda si se pedepsesc potrivit alin. (1) al aceluiasi articol colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.

Infractiunea din Codul fiscal, prevazuta de art. 296^1 alin. (1) lit. I), consta in detinerea de catre orice persoana in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de tigarete [...] si se sanctioneaza cu inchisoare de la 1 an la 4 ani.

Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, in mod general, sustragerea de la plata taxelor si impozitelor in Legea nr. 241/2005 si, respectiv, a incriminat in alte legi speciale modalitati concrete de sustragere de la plata taxelor, infractiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscala.

Omisiunea platii taxelor datorate este, asadar, incriminata atat in Codul fiscal, cat si in Legea nr. 241/2005, respectiv in Codul vamal. Astfel, infractiunea din Codul fiscal [art. 296^1 alin. (1) lit. I), detinerea de bunuri accizabile in afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situatia premisa se refera la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fara forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fara forme legale a unor produse supuse accizarii. Daca provenienta acestor bunuri este contrabanda, se va retine numai aceasta infractiune (art. 270 din Codul vamal), in continutul sau [alin. (3)] intrand si depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

Evaziunea fiscala reprezinta incriminarea generala in cazul omisiunii platii taxelor si impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul Romaniei, iar infractiunea de contrabanda reprezinta o infractiune complexa cu privire la omisiunea platii acelorasi taxe si impozite, daca bunurile au fost introduse in tara in mod fraudulos. Contrabanda reprezinta astfel o norma complexa de incriminare a unei modalitati specifice de sustragere de la plata taxelor, si anume prin introducerea bunurilor cu incalcarea regimului juridic al frontierei.

Obiectul juridic al infractiunii de evaziune fiscala este diferit de cel al infractiunii de contrabanda doar prin faptul ca in cazul infractiunii de contrabanda se apara si regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

Obiectul juridic al infractiunii de contrabanda este diferit de cel al infractiunii de detinere de bunuri accizabile in afara antrepozitului fiscal, fara a fi marcate ori marcate necorespunzator sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de tigarete, doar prin faptul ca in cazul infractiunii de contrabanda se apara si regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat. Astfel, obligatiile fiscale definite de Legea nr. 241/2005 in art. 2 lit. e) (obligatii fiscale sunt obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala) includ taxele vamale prevazute de Codul vamal. Taxele vamale sunt incluse in Codul de procedura fiscala, in art. 1 alin. (2) prevazandu-se ca prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, iar in art. 2 alin. (2), ca prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. TVA si accizele intra la bugetul general consolidat al Romaniei.

Obiectul juridic complex al infractiunii de contrabanda apare ca evident prin compararea infractiunilor prevazute in art. 1alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei si infractiunilor din Codul vamal. Astfel, art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 prevede ca prin infractiune de frontiera se intelege fapta prevazuta de lege ca infractiune, savarsita in scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, marfurilor sau altor bunuri, iar art. 8 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001, ca trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, marfurilor si altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementeaza regimul vamal.

Ambele infractiuni presupun o conduita ilicita comuna, descrisa ca atare in elementul material din continutul constitutiv. In plus, infractiunea din Codul vamal are in vedere un scop specific, si anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, desi infractiunea de frontiera presupune acea fapta prin care se incrimineaza trecerea ilegala peste frontiera de stat a marfurilor, contrabanda, prin care se incrimineaza aceeasi conduita, este inclusa in Codul vamal in considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. In art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o forma de tainuire a bunurilor provenind din contrabanda, avand aceleasi cerinte referitoare la obiectul juridic cu cele de la infractiunea de contrabanda.

Elementul material al infractiunii de contrabanda consta in introducerea sau scoaterea din tara, prin orice mijloace, a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzand deci detinerea produselor accizabile supuse marcarii.

Elementul material al infractiunii de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constand in ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizeaza prin detinerea bunurilor cunoscand ca provin din contrabanda, deci ca au fost sustrase de la controlul vamal.

Elementul material al infractiunii prevazute in art. 296^1 alin. (1) lit. I) din Codul fiscal consta in detinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcarii, iar la infractiunea asimilata contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material consta in colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau marfurilor cunoscand ca provin din contrabanda, deci ca au fost sustrase de la controlul vamal.

Elementul material al laturii obiective al infractiunii asimilate contrabandei este mai larg fata de cel al infractiunii de detinere in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate ori marcate necorespunzator sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de tigarete.

Avand in vedere obiectul juridic mai larg al infractiunii de contrabanda, modalitatea specifica de realizare a elementului material care se incadreaza atat in detinere in afara antrepozitului fiscal - art. 296^1 alin. (1) lit. I) din Codul fiscal cat si in contrabanda, infractiunea de contrabanda este o infractiune complexa, care include detinerea bunurilor in afara antrepozitului, daca provenienta acestor bunuri este contrabanda.

Contrabanda, atat in varianta tip, cat si in cazul infractiunii asimilate contrabandei, reprezinta astfel o infractiune complexa, prin care se incrimineaza o modalitate specifica de sustragere de la plata taxelor, si anume prin introducerea sau detinerea bunurilor (atat a produselor accizabile, cat si a celor care nu sunt purtatoare de accize), care au intrat in tara cu incalcarea regimului juridic al frontierei.

Detinerea de bunuri accizabile in afara antrepozitului fiscal reprezinta incriminarea generala in cazul omisiunii platii taxelor si impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infractiunea de contrabanda (atat in cazul variantei-tip, cat si in cel al infractiunii asimilate celei de contrabanda) reprezinta o infractiune complexa ce include in obiectul juridic si in elementul material al laturii obiective atat omisiunea platii acelorasi taxe si impozite (ce se regasesc fie in continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, daca nu este vorba despre produse accizabile supuse marcarii, carora sa le lipseasca marcajul corespunzator, fie in continutul constitutiv al detinerii de bunuri in afara antrepozitului fiscal, daca este vorba despre produse accizabile supuse marcarii si care sunt marcate necorespunzator), cat si introducerea acestora in tara in mod fraudulos.

Incalcarea regimului vamal prin omisiunea declararii la frontiera (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene este, dupa caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscala, motiv pentru care retinerea infractiunii de contrabanda (art. 270 din Codul vamal) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca si scopul savarsirii infractiunii (obtinerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligatii fiscale) fiind incluse in elementul material si scopul infractiunii de contrabanda.

Un argument important al punctului de vedere exprimat de catre Parchetul General este acela ca, in cazul retinerii unui concurs de infractiuni, ar fi recuperate toate taxele datorate bugetului de stat. Argumentul nu este sustinut insa de practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la cele doua infractiuni si nici de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Taxele sunt datorate in considerarea bunurilor respective, iar nu in considerarea incadrarii juridice data faptei.

In sensul solutiei care decurge din argumentele mai sus prezentate si asupra careia Inalta Curte va statua, s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene, prin hotararile: din 3 martie 2005, Papismedov si altii, C-195/03; din 2 aprilie 2009, Veli Elshani, C-459/07; din 4 martie 2004, Viluckas si Jonusas, C-238/02 si C-246/02; din 29 aprilie 2010, Dansk Transport og Logistik, C-230/08.
DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 414^4 si art. 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

in numele legii

DECIDE:


Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau si, in consecinta, stabileste ca:

Fapta de a detine in afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limitele prevazute de lege, cunoscand ca acestea provin din contrabanda, constituie infractiunea prevazuta in art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei.

Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18 noiembrie 2013.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
48 useri online

Useri autentificati: