DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2013 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 16-09-2013
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2013 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond


Publicata in Monitorul Oficial nr. 655/2013 - M. Of. 655 / 24 octombrie 2013

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Dosar nr. 11/2013

Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 11/2013 a fost constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul de procedura civila) si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare,

Sedinta este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent-sef al Sectiei I civile, doamna Mihaela Calabiciov, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Targu Mures cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond.

Doamna judecator Rodica Aida Popa, presedintele completului de judecata, constatand ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, a acordat cuvantul reprezentantului procurorului general, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, pentru sustinerea recursurilor in interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond, fiind identificate doua orientari jurisprudentiale.

Intr-o prima orientare a practicii, s-a retinut ca, in caz de admitere a recursului si casare a hotararii atacate, curtile de apel si tribunalele, retinand cauza spre rejudecare, pot administra orice probe prevazute de lege, fara a fi limitate numai la administrarea inscrisurilor noi.

Intr-o a doua orientare a practicii, instantele au trimis cauza spre rejudecare instantei a carei hotarare a fost casata, ori de cate ori au apreciat ca se impune administrarea unor probe noi, altele decat inscrisurile, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, care interzic administrarea de probe noi in instanta de recurs, cu exceptia inscrisurilor.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a mentionat ca prima opinie este considerata de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ca fiind in acord cu litera si spiritul legii si a solicitat admiterea recursurilor in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Targu Mures s-a aratat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond.

2. Examenul jurisprudential
Prin Adresa nr. 1.610 din 9 iunie 2008, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Targu Mures a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a se pronunta cu privire la chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele in circumscriptia acestei curti de apel in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 3-5 din Codul de procedura civila de la 1865.
Ca urmare a acestei sesizari, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a verificat jurisprudenta la nivelul intregii tari.
Examenul jurisprudential a relevat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond, practica judiciara este neunitara, identificandu-se doua orientari jurisprudentiale.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, s-a considerat ca, in cazul admiterii recursului si casarii hotararii atacate cu retinere spre rejudecare, curtile de apel si tribunalele pot administra orice probe prevazute de lege, fara a fi limitate numai la inscrisurile noi, considerandu-se ca dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 au aplicabilitate doar in faza judecarii cererii de recurs, iar nu in faza rejudecarii cauzei dupa casarea cu retinere.
Aceste instante s-au raportat la prevederile art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865 (in vigoare la data solutionarii cauzelor) prin care se instituia regula potrivit careia, in caz de casare, tribunalele si curtile de apel vor rejudeca pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, fie la un alt termen stabilit in acest scop.

3.2. Intr-o alta orientare jurisprudentiala, s-a considerat, pornindu-se de la dispozitiile imperative ale art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, ca, ori de cate ori se impune administrarea unor noi probe, altele decat inscrisurile, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

4. Opinia procurorului general
Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii.
Prin argumentele expuse, procurorul general a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararilor atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond, sunt admise orice probe noi, nu doar inscrisurile.
In sustinerea acestui punct de vedere s-a pornit de la prevederile art. 312 alin. 4 si 5 din Codul de procedura civila de la 1865, in redactarea anterioara Legii nr. 202/2010, si de la opiniile exprimate in doctrina potrivit carora tribunalele si curtile de apel exercita doua functiuni distincte: pe aceea de instanta de recurs, deci de control judiciar, si pe aceea subsecventa, de instanta de rejudecare a fondului, regula - in cazul acestor instante, atunci cand sunt investite cu solutionarea recursurilor - fiind aceea a casarii cu retinere, iar exceptia constituind-o casarea cu trimitere spre rejudecare in cazurile strict determinate de art. 312 alin. 5 din Codul de procedura civila de la 1865.
In acest context, s-a apreciat ca dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, potrivit carora in recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, se cuvin a fi interpretate in sensul ca prin sintagma *in instanta de recurs* trebuie sa se inteleaga activitatea procesuala pe care instanta o desfasoara strict in legatura cu solutionarea recursului, pana la pronuntarea hotararii prin care se va exercita si finaliza controlul judiciar si, drept urmare, restrictia instituita de art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 nu are aplicabilitate in faza ulterioara a rejudecarii dupa casare, faza in care pot fi administrate orice probe noi, nu doar inscrisuri.
S-a facut referire, totodata, si la modificarile aduse prin Legea nr. 202/2010, respectiv, prin art. 315 alin. 3^1 din Codul de procedura civila de la 1865; in cazul rejudecarii dupa casarea cu retinere sau cu trimitere sunt admisibile orice probe prevazute de legea enuntata.
Desi, potrivit art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, aceste prevederi sunt aplicabile numai proceselor incepute dupa intrarea in vigoare a legii, s-a considerat ca, atat timp cat modificarile legislative evocate confirma o orientare a practicii judiciare la care se achieseaza, ele pot fi aplicabile si cauzelor inregistrate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, fara ca acestei solutii sa ii poata fi imputat un viciu de retroactivitate.
De asemenea, s-a facut referire si la dispozitiile art. 501 alin. (4) din actuala reglementare a Codului de procedura civila, care au preluat aceeasi solutie legislativa continuta de Legea nr. 202/2010 in ceea ce priveste problematica supusa analizei prin prezentul recurs in interesul legii.

5. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Targu Mures
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Targu Mures a constatat ca, in instantele din circumscriptia acestei curti de apel, s-au conturat doua orientari jurisprudentiale in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 3-5 din Codul de procedura civila de la 1865.
Prin considerentele hotararilor pronuntate in recurs de unele tribunale si curtea de apel s-a retinut ca, ori de cate ori este necesara administrarea de noi probe, solutia legala este casarea cu trimitere, deoarece, in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la incheierea dezbaterilor, potrivit art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865.
Alte instante au considerat ca regula instituita de art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865 este casarea cu retinere, rejudecarea pe fond putand avea loc si la un alt termen decat cel la care s-a admis recursul. Aceste instante au administrat orice probe prevazute de lege ca instante de rejudecare (inclusiv probe testimoniale), pronuntand pe fondul cauzei o hotarare irevocabila. Casarea cu trimitere spre rejudecare s-a mentinut ca regula, cu exceptia celor doua situatii prevazute de art. 315 alin. 5 din Codul de procedura civila de la 1865, respectiv necercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata, atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului.
Daca in privinta casarii cu retinerea cauzei spre rejudecare si administrarea de probe in rejudecare practica sectiei civile a Curtii de Apel Targu Mures a fost aproape unitara, in ceea ce priveste casarea cu trimitere spre rejudecare, unele instante au decis in acest sens ori de cate ori au apreciat ca necesara administrarea de noi probe, cu toate ca dispozitiile procedurale privind motivele de recurs privitoare la probele administrate au fost abrogate (motivele prevazute de art. 304 pct. 10 si 11 din Codul de procedura civila de la 1865).
S-a mai mentionat, in cuprinsul sesizarii, ca interpretarea dispozitiilor art. 299 din Codul de procedura civila de la 1865 exclude posibilitatea trimiterii cauzei la alta instanta decat instanta de apel (tribunalul), pentru ca numai hotararea data in apel a format obiectul recursului dedus judecatii curtii de apel, dar in anumite cazuri s-a dispus trimiterea pentru rejudecare la prima instanta (judecatoria), si nu la cea de apel (tribunalul), cu toate ca pretinsele omisiuni erau deopotriva imputate ambelor instante, iar instanta de casare n-a argumentat deloc considerentele pentru care trimite cauza in rejudecare la prima instanta de fond, si nu la cea de apel.

6. Raportul asupra recursurilor in interesul legii

6.1. Sesizarea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Targu Mures nr. 1.610 din 9 iunie 2008 a fost transmisa Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Adresa nr. 2/S.U./2008 din 13 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a verificat jurisprudenta la nivelul intregii tari in problema de drept enuntata anterior si a constatat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 4 raportat la art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, referitor la admisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor, atunci cand tribunalele si curtile de apel, dupa casarea hotararii atacate, au retinut cauzele spre rejudecare in fond.

6.2. In ceea ce priveste solutia propusa prin raportul asupra recursurilor in interesul legii intocmit in cauza, s-a apreciat ca se impune admiterea acestora si stabilirea ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, in cazul rejudecarii cauzei la un alt termen de judecata decat la cel la care s-a dispus admiterea recursului si casarea cu retinere a hotararii atacate de catre curtile de apel si tribunale, prevederile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 nu sunt aplicabile.

7. Inalta Curte
Examinand sesizarile cu recurs in interesul legii, raportul intocmit in cauza si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Prin recursurile in interesul legii formulate s-a evidentiat ca instantele de judecata, in concret, tribunalele si curtile de apel, investite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 cu solutionarea recursurilor date in competenta lor prin lege, au pronuntat solutii contradictorii atunci cand au admis recursul si au dispus casarea hotararii atacate in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865, in sensul ca fie au retinut cauza spre rejudecare si au administrat probe (orice probe prevazute de lege), fie au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se completa probatoriul, considerand ca, raportat la prevederile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, in recurs nu pot fi administrate probe noi, cu exceptia inscrisurilor.
In lamurirea aspectelor divergente trebuie pornit de la interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 312 alin 4 si 5 din Codul de procedura civila de la 1865, din care rezulta ca, in caz de casare a hotararii atacate, tribunalele si curtile de apel vor rejudeca pricina in fond.
Astfel, dispozitiile alin. 4 al articolului mentionat instituie principiul potrivit caruia casarea cu retinere spre rejudecare a cauzei este regula in caz de admitere a recursului de catre curtile de apel si tribunale, casare ce poate interveni pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 1-5 din Codul de procedura civila de la 1865 ori in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau atunci cand modificarea hotararii nu este posibila, in ambele situatii fiind necesara administrarea de noi probe.
In sensul acelorasi prevederi, rejudecarea poate avea loc fie la acelasi termen la care s-a admis recursul si la care partile au pus concluzii inclusiv pe fond, nefiind necesara administrarea de probe noi, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop prin decizia de casare a hotararii, atunci cand partile au pus concluzii numai cu privire la recurs si este necesara administrarea de noi probe, situatie in care se vor pronunta doua decizii.
Dispozitiile alin. 5 al aceluiasi art. 312 reglementeaza exceptia de la regula, aceea a casarii cu trimitere pentru cazurile limitativ prevazute in cuprinsul sau.
Solutiile divergente au aparut in acele situatii in care unele curti de apel si tribunale au admis recursul, au dispus casarea hotararii atacate, apreciind ca este necesara administrarea de probe noi, altele decat inscrisurile, si au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, iar nu retinerea acesteia.
In astfel de situatii, tribunalele si curtile de apel s-au raportat la dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865, care limiteaza posibilitatea administrarii unor probe noi, altele decat inscrisurile, in faza procesuala a recursului.
Instantele care au apreciat ca dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865 au aplicabilitate si in cazul casarii cu retinere spre rejudecare au omis a avea in vedere ca, prin reglementarea expresa a casarii cu retinere spre rejudecare - in cazul judecarii recursurilor de catre tribunale si curtile de apel - s-a stabilit, implicit, rolul acestora de a actiona ca instante de fond, fiind evident ca restrictia prevazuta de textul evocat nu are aplicabilitate decat in faza procesuala a recursului, iar nu si in cea ulterioara, aceea a rejudecarii cauzei in fond.
In consecinta, rejudecarea cauzei dupa casarea cu retinere pronuntata de curtile de apel si tribunale se face dupa aceleasi reguli de la judecata in fond, inclusiv sub aspectul probelor, putand fi administrate oricare dintre probele prevazute de lege.
In ceea ce priveste solutiile legislative adoptate prin reglementarile ulterioare, transpuse prin art. 315 alin. 3^1 din Codul de procedura civila de la 1865, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 si art. 501 alin. (4) din Codul de procedura civila, se retine ca, raportat la dispozitiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, ale Deciziei nr. 2/2010 pronuntate in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si la cele ale art. 24-28 din Codul de procedura civila, acestea nu au incidenta in prezenta cauza, chiar daca prin ele se confirma o orientare a practicii judiciare, pentru ca altfel s-ar aduce in discutie o retroactivitate a legii, ceea ce nu este permis.
In concluzie, atunci cand se dispune casarea cu retinere spre rejudecare de catre curtile de apel si tribunale ca urmare a admiterii recursului, in rejudecare - daca aceasta are loc la un termen ulterior, stabilit in acest sens - aceste instante au posibilitatea legala de a administra orice probe prevazute de lege, neavand incidenta dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila de la 1865.


DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
in numele legii

DECIDE:


Admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Targu Mures si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 312 alin. 4 din Codul procedura civila de la 1865, in procesele incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in cazul rejudecarii cauzei la un alt termen de judecata decat la cel la care s-a dispus admiterea recursului si casarea cu retinere a hotararii atacate de catre curtile de apel si tribunale, prevederile art. 305 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 16 septembrie 2013.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
23 useri online

Useri autentificati: