Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 174 din data de 28 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 alin. (2) din Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
Publicata in Monitorul Oficial nr. 315/2013 - M. Of. 315 / 31 mai 2013
|
|
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 alin.(2) din
Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala,
a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Marius Enache in Dosarul nr.8.399/302/2012 al
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si care formeaza obiectul Dosarului
nr.1.340D/2012 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului
Ministerului Public.
Acesta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand in acest sens ca
inexistenta unei cai de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care judecatoria solutioneaza
plangerea contraventionala echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii controlului judecatoresc
garantat de art.129 din Constitutiei si goleste de continut principiul liberului acces la justitie si al
dreptului la un proces echitabil, consacrate de art.21 din Legea fundamentala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 septembrie 2012, pronuntata in Dosarul nr.8.399/302/2012,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 pentru
sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii
publice, exceptie ridicata de Marius Enache intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerii
formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii prevazute
de Legea nr.61/1991.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de
lege criticate, prin care este eliminata singura cale de atac in materia contraventiilor, aduc
atingere principiului liberului acces la justitie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare,
unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut si principiul exercitarii
cailor de atac. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat constant in jurisprudenta sa ca
limitarile aduse accesului liber la justitie nu trebuie sa atinga substanta dreptului, legiuitorul avand
obligatia de a garanta caracterul efectiv al acestuia.
Autorul exceptiei mai precizeaza ca, in practica, unele instante de judecata, in lipsa unei cai
de atac impotriva propriilor hotarari, absolutizeaza prezumtia de legalitate si temeinicie a
procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, nu isi mai exercita rolul activ in
ceea ce priveste administrarea tuturor probelor utile, pertinente si concludente in cauza,
respingand astfel plangerile contraventionale fara a intra in cercetarea fondului. Aceasta conduita
procesuala diferita a instantelor de judecata nesocoteste prezumtia de nevinovatie, vazuta,
potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca una dintre garantiile fundamentale
ale dreptului la un proces echitabil, si afecteaza principiul unicitatii, impartialitatii si al egalitatii
justitiei.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, avand in vedere Decizia nr.500 din 15 mai 2012 a Curtii
Constitutionale.
Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului
Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Dispozitiile art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 nu ingradesc accesul liber la justitie al
persoanelor interesate, nu contravin dreptului la un proces echitabil si nici dreptului la un recurs
efectiv la o instanta nationala, dar impiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si
contribuie prin aceasta la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Eliminarea caii de atac a
recursului impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost solutionata in prima instanta plangerea
contraventionala nu infrange prevederile constitutionale ale art.11 si art.20, dispozitiile
conventionale invocate consacrand posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie, care a si
fost exercitat de autorul exceptiei. Totodata, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in
fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art.126 alin.(2)
si art.129 din Constitutie. In considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate institui reguli
speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat
accesul liber la justitie nu inseamna accesul in toate cazurile la toate structurile judecatoresti si la
toate caile de atac.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 sunt
neconstitutionale, in sensul celor constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.500 din 15
mai 2012.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146
lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.8 alin.(2) din Legea
nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a
ordinii si linistii publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.77 din 31 ianuarie
2011. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:
Art.8 alin.(2): *(2) Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea
este definitiva si irevocabila.*
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine
normelor constitutionale ale art.21 alin.(1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un
proces echitabil, art.24 alin.(1) privind dreptul la aparare, art.53 alin.(2) teza finala, potrivit carora
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati este permisa numai daca nu aduce
atingere existentei dreptului sau a libertatii, art.124 alin.(2) privind unicitatea, impartialitatea si
egalitatea justitiei si ale art.129 referitor la folosirea cailor de atac. De asemenea, sunt invocate si
prevederile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata,
urmand a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Din economia prevederilor Legii nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor
norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, Curtea retine ca impotriva procesuluiverbal
de constatare si sanctionare a contraventiilor reglementate de acest act normativ se poate
face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia, solutionarea sa fiind de
competenta materiala a judecatoriei. Potrivit dispozitiilor legale criticate, hotararea
judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva si irevocabila.
Curtea observa ca prevederile actuale ale art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 au fost
introduse initial la art.9 alin.(2) din lege, in forma in care aceasta a fost republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.387 din 18 august 2000, prin art.XI din Legea nr.202/2010 privind
unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010. Legea nr.61/1991 a fost republicata in temeiul
art.II din Legea nr.153/2010, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.77 din 31 ianuarie 2011,
dandu-se textelor o noua numerotare, astfel ca art.9 alin.(2) a devenit art.8 alin.(2), care face
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Anterior modificarii legislative mentionate, Legea
nr.61/1991 prevedea, pentru contestarea hotararii pronuntate de judecatorie pentru solutionarea
plangerii impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, in complet format dintr-un
singur judecator, posibilitatea formularii unei cereri de reexaminare solutionate in termen de 3 zile
de aceeasi instanta, in complet format din 2 judecatori, aceasta hotarare fiind definitiva (art.9, 13
si 14).
In examinarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea are in vedere faptul ca prin Decizia
nr.500 din 15 mai 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.492 din 18 iulie
2012, instanta de contencios constitutional a constatat, printre altele, neconstitutionalitatea
dispozitiilor art.118 alin.(31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.670 din 3 august
2006, care aveau urmatorul continut: *Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria
solutioneaza plangerea este definitiva si irevocabila.* Pentru a ajunge la aceasta solutie, care a
reconsiderat jurisprudenta sa in materie, Curtea a pornit de la constatarea ca *in practica, unele
instante de judecata, in lipsa unei cai de atac impotriva hotararilor pe care le pronunta,
absolutizeaza prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si
sanctionare a contraventiilor in materia circulatiei pe drumurile publice. Aceste instante nu isi mai
exercita astfel rolul activ in ceea ce priveste administrarea tuturor probelor utile, pertinente si
concludente in cauza, respingand astfel plangerile contraventionale fara a intra in cercetarea
fondului.* Curtea a apreciat ca aceasta conduita poate constitui premisa unor viitoare condamnari
ale statului roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, avand in vedere
jurisprudenta acestei instante.
Curtea a retinut in continuare ca, *in exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea
cailor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere si
respectarea celorlalte principii si texte constitutionale de referinta. Or, in materia contraventiilor la
regimul circulatiei pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotararilor
pronuntate de judecatorie se aduce atingere principiului accesului liber la justitie, dreptului la un
proces echitabil, dreptului ia aparare, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel
de continut principiul exercitarii cailor de atac.*
Dispozitiile legale ce constituie obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate se refera
la hotararea judecatoreasca prin care este solutionata plangerea formulata impotriva procesuluiverbal
de constatare si sanctionare a contraventiilor reglementate de art.3 din Legea nr.61/1991.
Chiar daca, in cazul de fata, obiectul de reglementare al actului normativ examinat il constituie
incriminarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice -
clasificate in infractiuni si contraventii - si stabilirea sanctiunilor corespunzatoare, Curtea constata
existenta unei similitudini in privinta normelor de procedura criticate, referitoare la modalitatea de
contestare a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, cu cele analizate
prin decizia mai sus indicata, referitoare la contestarea procesului-verbal de constatare si
sanctionare a contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice. In acest sens, Curtea
observa si dispozitiile art.10 din Legea nr.61/1991, potrivit carora prevederile acestei legi se
intregesc cu cele din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.410 din 25 iulie 2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr.180/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr.268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor
privind plata a jumatate din minimul amenzii.
Totodata, atat dispozitiile art.118 alin.(31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr.195/2002 - constatate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr.500 din 15 mai 2012 - cat si
cele ale art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 (avand, de altfel, continut identic), au fost introduse
prin dispozitiile art.X, respectiv art.XI din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru
accelerarea solutionarii proceselor.
Prin urmare, fiind vorba de acelasi domeniu al dreptului - dreptul contraventional - Curtea
constata ca argumentele de principiu retinute prin Decizia nr.500 din 15 mai 2012 sunt valabile,
mutatis mutandis, si in prezenta cauza.
Curtea constata, asadar, ca eliminarea controlului judiciar al hotararii pronuntate de
judecatorie in materia contraventiilor ce constituie fapte de incalcare a unor norme de convietuire
sociala, a ordinii si linistii publice aduce atingere art.129 din Constitutie, raportat la dreptul de
acces liber la justitie si la dreptul la aparare, reprezentand in acelasi timp o incalcare a cerintelor
unui proces echitabil. In plus, prin conduita procesuala diferita a instantelor de judecata, in sensul
in care unele administreaza probatoriul in cauze, pe cand altele nu intra in cercetarea fondului,
se aduce atingere si art.124 alin.(2) din Constitutie privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea
justitiei. Totodata, prin prisma argumentelor anterior retinute, Curtea retine ca sunt incalcate si
prevederile art.53 alin.(2) teza finala din Legea fundamentala.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din
Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marius Enache in Dosarul
nr.8.399/302/2012 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si constata ca
dispozitiile art.8 alin.(2) din Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor
norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei
Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si se publica in Monitorul Oficial.
|
|
