Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 164 din data de 12 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, in redactarea de la data intrarii in vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Publicata in Monitorul Oficial nr. 296/2013 - M. Of. 296 / 23 mai 2013
|
|
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.257 alin.(2)
lit.e) raportate la dispozitiile art.257 alin.(2) lit.a)-d) si f) din Legea nr.95/2006 privind reforma in
domeniul sanatatii, in forma anterioara modificarii acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in
domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Alexandra Cristina Pana in Dosarul nr.74.649/3/CA/2011
al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si care constituie
obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.6D/2013.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 martie 2013 si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat
pronuntarea la data de 12 martie 2013.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios
administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art.257 alin.(2) lit.e) raportate la dispozitiile art.257 alin.(2) lit.a)-d) si f) din
Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, in forma anterioara modificarii
acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea si
completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Exceptia a fost ridicata de Alexandra Cristina Pana cu prilejul solutionarii unei cauze in
contencios administrativ avand ca obiect anularea deciziei de impunere a contributiei de asigurari
sociale de sanatate emise de Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca
prevederile de lege criticate sunt discriminatorii si incalca principiul constitutional al asezarii juste
a sarcinii fiscale. In acest sens, arata ca art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, in forma
anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008, obliga la plata
contributiei de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din
dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intro
forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai acele persoane
care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit.a)-d) din acelasi articol de lege. Intre
persoanele exceptate de la plata contributiei prevazute de art.257 alin.(2) lit.e) din Legea
nr.95/2006 nu se regasesc insa si cele care obtin venituri din pensii. Astfel, titularii dreptului la
pensie sunt discriminati in raport cu persoanele care realizeaza veniturile prevazute la art.257
alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006, intrucat, spre deosebire de acestia, sunt obligati sa
plateasca atat contributia aferenta veniturilor din pensii, cat si cea aferenta veniturilor prevazute
la lit.e) din acelasi articol.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, prevederile de lege criticate contravenind
dispozitiilor art.16 alin.(1) si art.56 alin.(2) din Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si
Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale. In
acest sens, arata ca tratamentul diferentiat pe care il instituie textul de lege criticat in ceea ce ii
priveste pe pensionari este nejustificat si nu tine cont de capacitatea contributiva a acestora,
respectiv de necesitatea asezarii obligatiilor fiscale in asa fel incat sa se tina seama de
necesitatea de protectie a categoriilor sociale cele mai dezavantajate, luand in considerare
elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor. De
asemenea, considera ca este incalcat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, intrucat
calitatea de pensionar nu reprezinta un criteriu obiectiv si nici rezonabil pentru a considera ca
pensionarii se afla intr-o situatie diferita fata de celelalte categorii de persoane prevazute de
art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele
de vedere solicitate asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146
lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit incheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie
dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) raportate la dispozitiile art.257 alin.(2) lit.a)-d) si f) din Legea
nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.372 din 28 aprilie 2006, in forma anterioara modificarii acestor dispozitii prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea si completarea Legii
nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, ordonanta de urgenta publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.484 din 30 iunie 2008.
In realitate, Curtea constata ca neconstitutionalitatea invocata de autorul exceptiei se refera
doar la dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, in redactarea de la intrarea in
vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.93/2008. Celelalte texte de lege au fost invocate doar pentru a evidentia categoriile
de persoane in functie de ale caror venituri se creeaza o pretinsa discriminare.
Art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, in redactare criticata de autorul exceptiei, avea
urmatorul cuprins: *(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote
de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care
se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza
contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe
tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru
persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit.b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor
din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere
si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de
natura celor prevazute la lit.a)-d), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara,
lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.*
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile de lege criticate sunt
contrare urmatoarelor texte din Constitutie: art.16 alin.(1) privind egalitatea in drepturi a
cetatenilor si art.56 alin.(2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta priveste dispozitiile
art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 in redactarea avuta de acestea de la intrarea in vigoare
a acestei legi si pana la modificarile suferite odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr.93/2008.
Odata cu intrarea in vigoare a acestui din urma act normativ, solutia legislativa criticata a
fost indepartata, art.I pct.53 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008 prevazand ca:
*La articolul 257 alineatul (2), literele e) si f) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
« e) veniturilor din pensiile care depasesc limita supusa impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor
din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere
si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de
natura celor prevazute la lit.a)-e), alin.21 si art.213 alin.(2) lit.h), dar nu mai putin de un salariu de
baza minim brut pe tara, lunar.»*
Astfel, in urma acestor modificari, persoanele care datoreaza contributia de asigurari sociale
de sanatate asupra veniturilor din pensii au fost incluse in categoria celor exceptate de la plata
contributiei de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din
dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intro
forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit.
In mod asemanator, in prezent, in urma modificarilor si completarilor ulterioare aduse Legii
nr.95/2006 prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.107/2010 pentru modificarea si
completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr.830 din 10 decembrie 2010, si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr.15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si
al finantelor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.306 din 8 mai 2012,
art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006 are urmatoarea redactare: *(2) Contributia lunara a
persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din
desfasurarea unei activitati dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care
se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza
contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe
tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru
persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit.b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) abrogata;
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor
din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere
si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri
de natura celor prevazute la lit.a)-d), alin.(21) si (22) si art.213 alin.(2) lit.h), dar nu mai putin de un
salariu de baza minim brut pe tara, lunar.*
Dispozitiile din Legea nr.95/2006 referitoare la contributiile datorate asupra veniturilor din
pensii se regasesc, in prezent, in cuprinsul alin.(22) al art.257 in urmatoarea redactare:
*Pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 lei datoreaza contributia lunara pentru
asigurarile sociale de sanatate calculata potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificarile si
completarile ulterioare.*
Desi solutia legislativa criticata nu mai este in vigoare, avand in vedere cele retinute prin
Decizia nr.766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.549 din 3
august 2011, precum si imprejurarea ca dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, in
redactarea avuta de acestea de la intrarea in vigoare a acestei legi si pana la modificarile aduse
odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.93/2008, sunt aplicabile in
cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala urmeaza a
se pronunta asupra constitutionalitatii acestor dispozitii de lege, asa cum a fost sesizata de
instanta de judecata.
Examinand dispozitiile art.257 alin.(2) din Legea nr.95/2006, Curtea constata ca acestea
enumera veniturile asupra carora se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate. Intre
acestea, art.257 alin.(2) lit.e), in redactarea criticata prin exceptia de neconstitutionalitate,
prevedea obligatia de a plati contributia asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din
dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intro
forma de asociere si altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai in masura
in care contribuabilul nu platea contributia pentru asigurarile sociale de sanatate asupra
veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit,
veniturilor impozabile obtinute din desfasurarea unor activitati independente si care se supuneau
impozitului pe venit, veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit, veniturilor din
silvicultura ori indemnizatiilor de somaj. Prin urmare, era exclusa plata cumulativa a contributiilor
datorate in temeiul art.257 alin.(2) lit.e), pe de o parte, si a celor datorate potrivit dispozitiilor lit.a)-
d) din acelasi articol, pe de alta parte.
Dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 nu excludeau insa de la acest cumul si
contributiile datorate asupra veniturilor din pensii, prevazute la lit.f) din acelasi articol de lege.
Prin urmare, se crea o diferenta de tratament juridic intre persoanele care realizau veniturile
enumerate in art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006 fata de cele care realizau venituri din
pensii.
Asa cum a aratat in mod constat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, *principiul
egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de
scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite
pentru situatii diferite*. Instanta de contencios constitutional a precizat insa ca *un tratament
diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice
rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice*. In acest
sens este Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.69 din 16 martie 1994.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, ca nu orice diferenta de
tratament semnifica, in mod automat, incalcarea dispozitiilor art.14 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminarii.
Astfel, pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, *trebuie stabilit ca persoane plasate in
situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca
aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila*. Aceasta justificare
presupune existenta unui *scop legitim* si a unui *raport de proportionalitate rezonabil intre
scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru utilizarea lui*. In acest sens pot fi amintite Hotararea
din 18 februarie 1991, pronuntata in Cauza Fredin contra Suediei, Hotararea din 23 iunie 1993,
pronuntata in Cauza Hoffman contra Austriei, Hotararea din 28 septembrie 1995, pronuntata in
Cauza Spadea si Scalabrino contra Italiei, ori Hotararea din 23 iulie 1968, pronuntata in Cauza
Affaire liguistique belge contra Belgiei.
Prin urmare, pentru a aprecia daca in cauza a fost incalcat principiul egalitatii in drepturi a
cetatenilor, Curtea urmeaza a stabili daca tratamentul juridic diferentiat instituit de textul de lege
ce face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate avea o justificare obiectiva sau
rezonabila, altfel spus, daca se intemeia pe un scop legitim si respecta un raport de
proportionalitate rezonabil intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
Curtea constata ca diferenta de tratament juridic instituita de dispozitiile de lege analizate a
avut in vedere tipul de venit asupra caruia se datora contributia de asigurari sociale de sanatate.
Astfel, persoanele care realizau venituri din salarii sau orice alte venituri realizate din
desfasurarea unei activitati dependente ori independente supuse impozitului pe venit, venituri din
agricultura ori silvicultura sau obtineau indemnizatii de somaj erau scutite de la plata contributiei
asupra veniturilor prevazute la art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006. De aceasta scutire nu
beneficiau insa si persoanele care realizau venituri din pensii.
Desigur, in anumite circumstante, provenienta veniturilor ar putea justifica instituirea unui
tratament juridic diferit. Din perspectiva dispozitiilor art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006
insa Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic nu a fost justificata decat partial.
Astfel, dispozitiile art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006, in redactarea avuta in vedere de
autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevedeau ca *Pentru pensionari contributia datorata de
acestia se aplica numai la veniturile din pensiile care depasesc limita supusa impozitului pe venit,
se calculeaza pentru diferenta intre cuantumul pensiei si aceasta limita si se vireaza odata cu
plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor
drepturi.*
Legea facea, astfel, o diferenta intre pensionari sub aspectul obligatiei de plata a contributiei
la asigurarile sociale de sanatate, stabilind ca erau tinuti de aceasta obligatie doar acei
pensionari care realizau venituri *care depasesc limita supusa impozitului pe venit*. Prin urmare,
persoanele care realizau venituri sub aceasta limita nu datorau contributia de asigurari sociale de
sanatate, suma aferenta acestei contributii fiind suportata de la bugetul de stat, incepand cu 1
ianuarie 2007.
Pentru aceste din urma persoane, Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic
instituita de art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 era justificata.
Astfel, sistemul asigurarilor sociale de sanatate reglementat de Legea nr.95/2006 asigura
persoanelor accesul la un pachet de servicii medicale in temeiul contributiei pe care acestea o
realizeaza la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Exista, asadar, o stransa
legatura intre obligatia de contributie la acest sistem de asigurari si dreptul de a beneficia de
serviciile pe care acesta le ofera. In acest sens, art.208 alin.(3) lit.e) din legea amintita enumera
printre principiile care stau la temeiul acestui sistem *participarea obligatorie la plata contributiei
de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de
sanatate*.
In acelasi timp, Curtea a aratat ca *obligativitatea asigurarii si a contributiei la sistemul
asigurarilor sociale de sanatate trebuie analizata in legatura cu un alt principiu ce sta la baza
acestui sistem, anume cel al solidaritatii. Astfel, datorita solidaritatii celor care contribuie, acest
sistem isi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistenta
medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in
imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate*. Prin urmare,
aceasta obligatie reprezinta *o expresie a prevederilor constitutionale care reglementeaza
ocrotirea sanatatii si a celor care consacra obligatia statului de a asigura protectia sociala a
cetatenilor*. In acest sens, pot fi amintite Decizia nr.934 din 14 decembrie 2006, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr.775 din 12 mai
2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.459 din 2 iulie 2009, ori Decizia
nr.343 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.387 din 2 iunie
2011.
Cu toate acestea, legiuitorul, avand in vedere situatia deosebita in care se gasesc anumite
persoane, a prevazut dreptul acestora de a beneficia de pachetul de servicii medicale fara plata
contributiei ori cu plata contributiei din alte surse. In acest caz se incadreaza, spre exemplu,
persoanele enumerate la art.213 din lege. Aceasta situatie reprezinta insa o exceptie, regula fiind
aceea a obligatiei de a contribui.
Aceasta regula a fost avuta in vedere de legiuitor atunci cand a prevazut obligatia de plata a
contributiei asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din
drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si
altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar doar in masura in care persoana nu
realiza veniturile prevazute de dispozitiile art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006, in
redactarea criticata de autorul exceptiei. Altfel spus, in masura in care o persoana nu realiza
venituri constante, de tipul celor mentionate in aceste din urma dispozitii de lege, ea putea totusi
contribui la sistemul asigurarilor de sanatate prin plata contributiei asupra veniturile prevazute la
art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, care nu aveau caracter constant, dar care justificau si
indreptateau accesul acesteia la pachetul de servicii medicale oferit de acest sistem, dandu-se
expresie principiilor contributivitatii si solidaritatii pe care acesta este intemeiat.
Pe de alta parte, legiuitorul a urmarit ca obligatia de contributie instituita prin textul de lege
analizat sa nu dobandeasca un caracter impovarator si a dispus ca aceasta sa nu se cumuleze
cu contributia pentru celelalte tipuri de venit. Astfel, obligatia prevazuta la art.257 alin.(2) lit.e) din
Legea nr.95/2006, in redactarea criticata de autorul exceptiei, poate fi privita ca avand, mai
degraba, un caracter subsidiar, intervenind numai in masura in care nu se datora contributia
asupra altor venituri, caracter pe care il pastreaza si art.257 alin.(2) lit.f) din Legea nr.95/2006 in
actuala reglementare.
In concluzie, Curtea retine ca, in ceea ce priveste titularii dreptului la pensie care nu plateau
contributia de asigurari sociale de sanatate, diferenta de tratament juridic criticata a fost justificata
in mod obiectiv, intrucat pensionarii care realizau venituri sub limita supusa impozitului pe venit
nu plateau contributia de asigurari sociale de sanatate, fiind intr-o situatie diferita fata de cei care
plateau contributii aferente veniturilor prevazute la art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006,
dar intr-o situatie identica celor care se incadrau in ipoteza lit.e) din acelasi articol. In acelasi
timp, masura impusa de legiuitor a avut un caracter rezonabil, respectiv a urmarit respectarea
principiilor de baza ale sistemului de asigurari sociale de sanatate: participarea obligatorie la
plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de
asigurari sociale de sanatate, pe de o parte, si solidaritatea si subsidiaritatea in constituirea si
utilizarea fondurilor, pe de alta parte.
Nu aceleasi concluzii pot fi retinute si in ceea ce priveste situatia persoanelor care, in
perioada in care solutia legislativa criticata a fost in vigoare, au realizat venituri din pensii asupra
carora au platit contributia de asigurari sociale de sanatate. Astfel, din perspectiva acestor
persoane, diferenta de tratament juridic dintre pensionari, pe de o parte, si celelalte persoane
care au realizat veniturile prevazute la art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006, de cealalta
parte, apare nu doar ca fiind contrara principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, dar si
principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
Astfel, Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat ca *fiscalitatea trebuie sa fie nu
numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul
grupelor sau categoriilor de cetateni. Prin urmare, asezarea justa a sarcinilor fiscale trebuie sa
reflecte insusi principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prin impunerea unui tratament identic
pentru situatii identice si sa tina cont, in acelasi timp, de capacitatea contributiva a
contribuabililor, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile
sociale ale acestora*. In acest sens sunt Decizia nr.176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.400 din 9 iunie 2003, Decizia nr.3 din 6 ianuarie 1994, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.145 din 8 iunie 1994, Decizia nr.1.394 din 26
octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.863 din 23 decembrie
2010, sau Decizia nr.223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.256 din 18 aprilie 2012.
Or, Curtea constata ca, in ceea ce priveste titularii dreptului la pensie care au platit
contributia de asigurari de sanatate datorata asupra acestui venit, diferenta de tratament juridic
instituita de textul de lege criticat nu mai poate fi justificata de aceleasi ratiuni avute in vedere in
situatia pensionarilor care nu plateau aceasta contributie. Astfel, spre deosebire de acestia din
urma, situatia pensionarilor contribuabili poate fi asimilata mai degraba celei a persoanelor care
au platit contributia asupra veniturilor prevazute la art.257 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.95/2006,
impunand un regim juridic asemanator.
Desigur, legiuitorul are libertatea de a stabili contributiile datorate de cetateni si de a
prevedea exceptii de la aceste obligatii de contributie, avand in vedere situatia obiectiv diferita in
care se gasesc anumite categorii de persoane. De asemenea, legiuitorul poate modifica aceste
dispozitii de lege, in functie de necesitatile economico-sociale care se impun la un anumit
moment. De altfel, astfel a procedat atunci cand, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr.93/2008, a prevazut exceptarea pensionarilor de la plata contributiei de asigurari
sociale de sanatate datorate asupra veniturilor obtinute din cedarea folosintei bunurilor, din
dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intro
forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, dar a instituit, pe de alta
parte, obligatia acestora de a plati cumulat contributia datorata asupra veniturilor din pensii cu
cea datorata asupra celorlalte tipuri de venituri prevazute la alin.(2) lit.a)-d), alin.(21) si la art.213
alin.(2) lit.h) din Legea nr.95/2006, indepartand astfel diferentele de tratament juridic anterioare
stabilite in functie de tipul de venit avut in vedere.
Cu toate acestea, stabilirea obligatiilor de contributie ori a scutirilor de la acestea trebuie sa
nu se faca in mod diferentiat intre persoane aflate in mod obiectiv in situatii analoage.
Or, Curtea, raportandu-se la cele retinute mai sus cu privire la caracterul subsidiar al
obligatiei stabilite de art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 pentru persoanele care datoreaza
contributia de asigurari sociale de sanatate asupra altor tipuri de venituri prevazute de lege,
apreciaza ca instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au platit contributia
asupra veniturilor din pensii incalca aceasta exigenta de reglementare si aduce atingere
dispozitiilor art.16 alin.(1) si art.56 alin.(2) din Constitutie, sursa veniturilor obtinute
nereprezentand in contextul avut in vedere o justificare obiectiva si rezonabila pentru instituirea
unui tratament juridic diferit.
In sfarsit, Curtea statueaza ca, intrucat deciziile sale produc efecte numai pentru viitor,
potrivit art.147 alin.(4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de
la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; totodata, instantele judecatoresti
vor aplica decizia Curtii Constitutionale numai in cauzele pendinte la momentul publicarii
acesteia, cauze in care dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006, in redactarea de la
data intrarii in vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr.93/2008, sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata
exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus mentionata, in aceasta ultima ipoteza deciziile
pronuntate de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art.322 pct.10 din
Codul de procedura civila din 1865, respectiv art.509 alin.(1) pct.11 din Legea nr.134/2010 privind
Codul de procedura civila, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.545 din 3
august 2012, dupa caz.
Asadar, raporturile juridice stabilite intre asigurat si stat in legatura cu contributiile la Fondul
national unic de asigurari sociale de sanatate deja retinute pana la data publicarii deciziei Curtii
Constitutionale constituie, din perspectiva prezentei decizii, facta praeterita si nu pot face obiectul
unor cereri de restituire formulate ulterior publicarii acesteia. O interpretare contrara ar echivala
cu aplicarea retroactiva a deciziilor Curtii Constitutionale, ceea ce este inadmisibil.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie,
precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Alexandra Cristina Pana in Dosarul
nr.74.649/3/CA/2011 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si
constata ca dispozitiile art.257 alin.(2) lit.e) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul
sanatatii, in redactarea de la intrarea in vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost
aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea si completarea
Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt neconstitutionale in masura in care
obliga persoanele ce datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din
pensii la plata acestei contributii cumulat cu cea datorata asupra veniturilor obtinute din cedarea
folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate in
mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului
Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 martie 2013.
|
|
