DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Decizie neconstitutionalitate din 04-04-2013
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii


Publicata in Monitorul Oficial nr. 231/2013 - M. Of. 231 / 22 aprilie 2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Cristi Vasilica Danilet in Dosarul nr.1.675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.177D/2013.

Dezbaterile initiale au avut loc in sedinta publica din 2 aprilie 2013, in prezenta reprezentantilor autorului exceptiei si al Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data. La aceasta data, Curtea a constatat ca la sedinta de deliberare nu sunt prezenti toti judecatorii care au participat la dezbaterea cauzei, potrivit art.58 alin.(1) teza intai din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, si, in consecinta, avand in vedere prevederile art.57 din Legea nr.47/1992 si ale art.56 alin.(2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, adoptat prin Hotararea Plenului Curtii Constitutionale nr.6/2012, a amanat pronuntarea pentru datele de 3 si, respectiv, 4 aprilie 2013. La aceasta ultima data, Curtea, pentru aceleasi motive, in temeiul art.58 alin.(4) din Legea nr.47/1992, a repus cauza pe rol pentru data de 4 aprilie 2013, ora 12,00.

La apelul nominal raspund pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate domnii avocati Alexandru Morarescu si Ionut Dobrinescu si se constata lipsa celeilalte parti.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca dosarul a fost repus pe rol si, ca urmare, au fost citate partile, dupa cum urmeaza: autorul exceptiei de neconstitutionalitate, cat si partea Consiliul Superior al Magistraturii au fost instiintati prin fax si telefon, iar Ministerul Public prin agent procedural. De asemenea, mentioneaza ca partile au comunicat prin fax dovezile de indeplinire a procedurii de citare.

Curtea, avand in vedere prevederile art.201 alin.(5) si art.159 teza a doua din Codul de procedura civila, precum si ale art.14 din Legea nr.47/1992, constata ca procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate. Domnul avocat Alexandru Morarescu precizeaza ca isi mentine concluziile prezentate in sedinta publica din 2 aprilie 2013 si nu mai are nimic de adaugat la acestea. Domnul avocat Ionut Dobrinescu precizeaza ca isi mentine concluziile prezentate in sedinta publica din 2 aprilie 2013 si, in plus, arata ca este de acord si confirma concluziile reprezentantului Ministerului Public referitoare la incalcarea dreptului de aparare, concluzii prezentate in sedinta publica din 2 aprilie 2013.

Avand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public precizeaza ca nu mai are nimic de adaugat la concluziile prezentate in sedinta publica din 2 aprilie 2013, pe care si le mentine, in sensul ca norma juridica supusa controlului de constitutionalitate nu incalca dispozitiile constitutionale referitoare la rolul si structura Consiliului Superior al Magistraturii, atributiile acestuia, ori independenta si inamovibilitatea judecatorilor, ci reglementeaza procedura revocarii din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, insa norma legala criticata nu garanteaza aplicabilitatea principiului constitutional al dreptului la aparare astfel cum este reglementat de dispozitiile art.24 din Legea fundamentala.


CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 18 martie 2013, pronuntata in Dosarul nr.1.675/2/2013, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Cristi Vasilica Danilet intr-o cauza avand ca obiect solutionarea actiunii in contencios administrativ referitoare la cererea de suspendare a executarii hotararii Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost revocat din functia de membru al acestuia.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, in esenta, ca art.55 din Legea nr.317/2004 este neconstitutional, intrucat incalca principiul previzibilitatii normei juridice, procedura de revocare prevazuta de norma criticata nefiind suficient si concis stabilita. Textul prezinta neclaritati in ceea ce priveste sintagma *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului*, deoarece nu lamureste cu ce ar fi aceasta raspundere diferita de cea penala, civila sau disciplinara, si nu stabileste modul prin care se poate constata neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor si nu se specifica cum se verifica acest lucru, nici in cat timp de la comiterea faptelor sau actiunilor poate fi declansata procedura, nici cum se poate apara cel vizat sau care este procedura de urmat in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a se dispune revocarea. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, deciziile luandu-se in plen si sectii, prin vot direct si secret, astfel ca este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o indeplinire defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, in intregul sau.

Arata ca exigenta previzibilitatii legii priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, in sensul de intelegere a acestora, norma juridica trebuind sa fie clara, inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora.

In acest sens, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotararile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 si 25 aprilie 2006, pronuntate in cauzele Sunday Times impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Rekvenyi impotriva Ungariei, Rotaru impotriva Romaniei si, respectiv, Dammann impotriva Elvetiei, prin care Curtea de la Strasbourg a retinut ca o lege reprezinta o norma enuntata cu suficienta precizie, astfel incat orice persoana sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat; asadar, norma este previzibila atunci cand ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sintagma *prevazute de lege* continuta in art.8-11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale semnifica mai intai ca masura dispusa sa aiba o baza in dreptul intern, insa legea trebuie sa aiba o anumita calitate.

Se mai sustine ca principiul securitatii juridice se coreleaza cu un alt principiu de drept comunitar, respectiv principiul increderii legitime, potrivit caruia legislatia trebuie sa fie clara si predictibila, unitara si coerenta, iar posibilitatea modificarii normei juridice trebuie sa fie limitata, astfel cum se desprinde din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene in Hotararea din 14 iulie 1994, pronuntata in Cauza Paola Faccini Dori impotriva Recreb Srl, C-91/92, sau Hotararea din 22 octombrie 1987, pronuntata in Cauza Foto-Frost impotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost, C-314/85.

De asemenea, se arata ca art.55 alin.(9) din legea invocata incalca principiul constitutional al dreptului la aparare atat timp cat, aplicandu-l, Consiliul Superior al Magistraturii nu verifica legalitatea procedurii de revocare a membrilor sai si temeinicia motivelor de revocare. Se sustine ca dreptul la aparare este caracteristic in cadrul procedurii civile, penale sau disciplinare. Or, in cadrul procedurii prevazute de norma criticata nu exista reglementat dreptul la aparare in favoarea membrului Consiliului Superior al Magistraturii. Cunoasterea faptelor sau actiunilor imputate judecatorului sau procurorului, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a dovezilor cu privire la savarsirea acestora, necorespunderea acestora cu atributiile incredintate reprezinta un aspect esential al dreptului la aparare.

Totodata, dispozitiile art.55 din Legea nr.317/2004 sunt in contradictie cu prevederile constitutionale ale art.133 si 134 raportate la art.124 alin.(3) si art.125 alin.(1), dispozitiile legale privitoare la revocare pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a atributiilor de membru al Consiliului Superior al Magistraturii reprezentand un factor de presiune asupra persoanei vizate, care ar urma sa-si exercite functia astfel cum o cere o anumita majoritate, si nu in mod independent. Astfel, mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii devine un mandat imperativ. Autorul exceptiei mai arata ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt in afara oricarei forme de raspundere, ci raspund potrivit art.56 din lege. Insa, existenta raspunderii cu aplicarea sanctiunii retragerii increderii/mandatului din partea alegatorilor transforma institutia raspunderii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii in ceva arbitrar, care ar genera o activitate dependenta de vointa alegatorilor. Totodata, apreciaza ca neconstitutionala procedura revocarii daca aceasta intervine ca urmare a exprimarii voturilor in calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, avand in vedere ca mandatul nu este unul imperativ, ci reprezentativ. Mai mult, arata ca Consiliul Superior al Magistraturii ar intra intr-un blocaj institutional daca membrii alesi, in vederea evitarii revocarii lor, ar trebui sa consulte in permanenta adunarile generale cu privire la exprimarea votului asupra chestiunilor de hotarat in cadrul Consiliului, ceea ce ar insemna ca adunarile generale se substituie atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aspect care ar contraveni art.133 si 134 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca dispozitiile legale contestate nu contravin prevederilor constitutionale. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate si ale procurorului, inscrisurile depuse la dosar, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art.55 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.628 din 1 septembrie 2012. Din analiza motivelor de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei, precum si a sustinerilor reprezentantilor sai in fata Curtii Constitutionale, Curtea retine ca, in realitate, critica vizeaza modul de reglementare a motivelor care pot constitui temei al revocarii membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii de catre adunarile generale ale instantelor, precum si a procedurii de revocare a acestora de catre Plenul Consiliului. In consecinta, Curtea constata ca obiect al exceptiei il reprezinta dispozitiile art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004, cu privire la care se va pronunta prin prezenta decizie. Acestea au urmatorul cuprins:
*(4) Membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt revocati si la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului. In cadrul adunarilor generale, decizia se ia cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor sau procurorilor.
[...]
(9) In termen de 15 zile de la inregistrarea sesizarii semnate si motivate de reprezentantii adunarilor generale prevazute la alin.(4), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din functie a membrului ales. Dispozitiile art.57 alin.(2) se aplica in mod corespunzator.*

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art.20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art.24 privind dreptul la aparare, art.124 alin.(3) privind independenta judecatorilor, art.125 alin.(1) privind statutul judecatorilor, art.133 privind rolul si structura Consiliului Superior al Magistraturii, precum si ale art.134 privind atributiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

I. Prin Hotararea nr.1 din 7 ianuarie 2013, adunarea generala a judecatorilor din cadrul Judecatoriei Ramnicu-Valcea a declansat, in conditiile art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004, procedura de revocare din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii a domnului judecator Cristi Vasilica Danilet.

In data de 26 februarie 2013, pe ordinea de zi a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost inscris, la pct.26, punctul de vedere al Directiei legislatie, documentare si contencios a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la solicitarea Judecatoriei Ramnicu-Valcea de revocare a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii. In aceeasi data, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dezbatut sesizarea inaintata de Judecatoria Ramnicu-Valcea si actele anexate si a dispus revocarea din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii a domnului judecator Cristi Vasilica Danilet.

In acest sens, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotararea nr.162 din 26 februarie 2013.

Impotriva acestei hotarari, domnul Cristi Vasilica Danilet a formulat in data de 28 februarie 2013, in temeiul art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.154 din 7 decembrie 2004, plangere prealabila la autoritatea emitenta, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, in vederea revocarii acestei hotarari.

Totodata, la 1 martie 2013, in temeiul art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, domnul Cristi Vasilica Danilet s-a adresat Curtii de Apel Bucuresti cu o cerere de suspendare a executarii Hotararii nr.162 din 26 februarie 2013, aratand ca este indeplinita conditia pagubei iminente in raport cu art.2 alin.(1) din Legea nr.554/2004.

La data de 12 martie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata prin care considera ca nu sunt intrunite conditiile legale pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ in cauza si solicita respingerea acesteia, ca neintemeiata.

La aceeasi data, domnul Cristi Vasilica Danilet a formulat raspuns la intampinarea Consiliului Superior al Magistraturii, concluzionand ca atat timp cat efectele hotararii de revocare ar fi suspendate ca urmare a admiterii cererii sale, pana la solutionarea pe fond nu ar fi niciun dubiu cu privire la legalitatea desfasurarii activitatii sale ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, hotararea ce ar urma sa fie pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti avand tocmai rolul de a-l legitima ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii pana la solutionarea pe fond a obiectiunilor formulate in legatura cu procedura de revocare. A mai aratat ca hotararea prin care s-a dispus revocarea sa din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu dispune nimic in legatura cu locul unde isi va desfasura pe viitor activitatea daca aceasta hotarare ar fi pusa in executare. Tot la data de 12 martie 2013, domnul Cristi Vasilica Danilet a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.55 din Legea nr.317/2004.

La data de 18 martie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat punct de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata.

Prin Incheierea din 18 martie 2013, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata, iar la data de 19 martie 2013 dosarul a fost inregistrat la instanta de contencios constitutional.

II. In continuare, Curtea ia in discutie problema admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate si retine ca sunt intrunite conditiile prevazute la art.29 alin.(1)-(3) din Legea nr.47/1992, si anume: exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de o parte in fata unei instante judecatoresti, priveste o dispozitie dintr-o lege in vigoare care are legatura cu solutionarea cauzei, iar prevederile atacate nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. De altfel, si instanta de fond in fata careia a fost invocata exceptia a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, retinand ca exceptia este admisibila, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.29 alin.(1) si (3) din Legea nr.47/1992.

Cu privire la indeplinirea conditiei de admisibilitate referitoare la legatura cu solutionarea cauzei, Curtea retine ca litigiul dedus judecatii instantei de fond are ca obiect solutionarea cererii de suspendare a unei hotarari adoptate, in temeiul art.55 din Legea nr.317/2004, de Consiliul Superior al Magistraturii, cerere formulata chiar de autorul exceptiei. Potrivit art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, in temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.

Cererea de suspendare a executarii actelor in conditiile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 reprezinta o cerere conexa actiunii intemeiate pe art.7 si 8 din aceeasi lege, cerere a carei introducere este guvernata de principiul disponibilitatii.

Astfel, Curtea retine ca, desi exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata in cursul solutionarii unei cereri de suspendare a hotararii de revocare, si nu in cadrul unei cereri intemeiate pe art.7 si 8 din Legea nr.554/2004, contestarea constitutionalitatii textului legal ce face obiectul acesteia - text ce reprezinta temeiul legal care a stat la baza actiunii de revocare -, cu eventuala finalitate de constatare a neconstitutionalitatii sale, constituie un temei suficient de natura sa justifice interventia instantei judecatoresti pentru a preveni producerea unei pagube iminente. De aceea, neconstitutionalitatea textului mentionat are un efect direct chiar asupra solutionarii cererii introduse potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, fara ca in acest fel sa se prejudece actiunea formulata in temeiul art.7 si 8 din lege, in acest ultim caz, instanta judecatoreasca fiind libera sa aprecieze cu privire la incidenta prezentei decizii asupra stabilirii motivelor pe care s-a intemeiat hotararea de revocare.

Asadar, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate, constituind chiar temeiul adoptarii hotararii de revocare, au legatura cu solutionarea actiunii deduse judecatii.

III.1. Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile art.133 si art.134 din Constitutie, cuprinse in sectiunea a 3-a din capitolul VI - Autoritatea judecatoreasca a titlului III - Autoritatile publice. Astfel, potrivit art.133 alin.(1) din Constitutie si art.1 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta este *garantul independentei justitiei*.

Consiliul Superior al Magistraturii este independent si se supune in activitatea sa numai legii, iar membrii acestuia raspund in fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului.

Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit, conform art.133 din Constitutie si art.3 din Legea nr.317/2004, din 19 membri, din care 14 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor, 2 sunt reprezentanti ai societatii civile, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel incat, prin componenta sa, reflecta structura autoritatii judecatoresti si asigura legatura cu societatea civila.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a fost ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii si a fost validat de Senatul Romaniei prin Hotararea Senatului nr.11/2011 pentru punerea de acord a Hotararii Senatului nr.43/2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii cu Decizia Curtii Constitutionale nr.53/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.114 din 15 februarie 2011.

2. Procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este reglementata de sectiunea a 2-a a capitolului II din Legea nr.317/2004 si de Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.327/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.828 din 14 septembrie 2005.

Procedura revocarii din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este reglementata in art.55 din Legea nr.317/2004. Desi materia generala a procedurii revocarii se gaseste in art.55 din Legea nr.317/2004, aceasta este dezvoltata prin prevederi regulamentare cuprinse in Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.326/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.867 din 27 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art.40 care face trimitere la Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr.327/2005, cat si in Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.958 din 28 octombrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art.20 din acest regulament.

Referitor la procedura de revocare a membrului Consiliului Superior al Magistraturii, ales de adunarile generale ale judecatorilor, din analiza dispozitiilor legale rezulta urmatoarele etape:
  • Initierea procedurii - aceasta poate fi declansata de orice adunare generala de la nivelul instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului a carui revocare se cere;
  • Convocarea adunarii generale - care se face potrivit dispozitiilor Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005.

    Adunarile generale ale judecatorilor se convoaca dupa cum urmeaza:
    a) adunarea generala a curtii de apel si adunarea generala a judecatorilor din circumscriptia acesteia - de presedintele curtii de apel;
    b) adunarea generala a tribunalului si adunarea generala a judecatorilor din circumscriptia acestuia - de presedintele tribunalului;
    c) adunarea generala a tribunalului specializat - de presedintele acestuia;
    d) adunarea generala a judecatoriilor - de presedintele judecatoriei.

    Adunarile generale ale judecatorilor se convoaca si la solicitarea unei treimi din numarul judecatorilor care fac parte din acestea.

    Adunarile generale ale judecatorilor se pot convoca si de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de catre colegiul de conducere al instantei.

    Adunarea generala a judecatorilor este condusa de presedintele instantei sau in lipsa acestuia de vicepresedinte; daca presedintele sau vicepresedintele lipseste, adunarea generala este prezidata de un judecator ales de aceasta;
  • Luarea deciziei de revocare - hotararea de revocare se adopta cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor, potrivit art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004 si a art.20 alin.(10) din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti;
  • Hotararea cuprinzand propunerea de revocare, motivata, se transmite adunarilor generale ale instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului Superior al Magistraturii;
  • Adunarile generale ale instantelor sunt convocate potrivit dreptului comun;
  • Se intrunesc adunarile generale ale instantelor respective in cadrul carora se voteaza pentru sau impotriva revocarii, cu majoritatea ceruta de lege, se intocmeste un proces-verbal al rezultatului votului, care se transmite adunarii generale care a initiat procedura;
  • Adunarea generala care a initiat procedura centralizeaza rezultatele votului;
  • Adunarea generala initiatoare sesizeaza Consiliul Superior al Magistraturii cu propunerea de revocare, la momentul la care s-a intrunit majoritatea adunarilor generale in care s-a exprimat votul de doua treimi din numarul judecatorilor care le compun, fara a fi necesar sa astepte ca toate instantele sa voteze;
  • Plenul Consiliului Superior al Magistraturii verifica legalitatea procedurilor de revocare, dispunand sau nu revocarea din functie a membrului ales.

    Curtea constata ca procedura revocarii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta a fost instituita prin art.I pct.56 al titlului XV: Modificarea si completarea Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005. Legiuitorul si-a motivat demersul legislativ de reglementare a procedurii revocarii prin necesitatea clarificarii motivelor de revocare in vederea cresterii responsabilitatii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii si ca o consecinta a naturii permanente a activitatii lor. Astfel, in expunerea de motive la proiectul legii mentionate, legiuitorul a aratat ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii pot fi revocati si la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului. Procedura de revocare poate fi declansata de orice adunare generala de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta membrul Consiliului Superior al

    Magistraturii a carui revocare se cere, precum si de organizatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor.

    Din coroborarea prevederilor legale si regulamentare, mai sus amintite, legalitatea procedurilor de revocare se refera la verificarea respectarii dispozitiilor legale si regulamentare privind revocarea membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii, de la initierea procedurilor, convocarea adunarilor generale, exercitarea dreptului la vot, centralizarea votului si sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, insa nu se refera la temeinicia revocarii, respectiv la motivele revocarii. In acest caz, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constata indeplinirea procedurii prevazute de lege, fiind obligatorie revocarea membrului ales, in sensul acestei interpretari fiind si instituirea prin lege a termenului de 15 zile in care Plenul are obligatia emiterii hotararii de revocare. Astfel, Plenul ia act de decizia adunarilor generale ale magistratilor, neputandu-se pronunta asupra aspectelor care tin de motivele revocarii (temeinicia acestora), ci doar asupra aspectelor de legalitate, de ordin formal (respectarea procedurii).

    3. Din analiza dispozitiilor art.55 din Legea nr.317/2004 reiese ca procedura revocarii unui judecator din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii poate fi propusa de:
  • presedintele ori vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de o treime din membrii acestuia in urmatoarele trei cazuri: 1. in situatia in care persoana in cauza nu mai indeplineste conditiile legale pentru a fi membru ales in Consiliu; 2. in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor in Consiliu; 3. in cazul aplicarii oricarei sanctiuni disciplinare. In oricare dintre situatii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune revocarea din functie a membrului ales potrivit art.55 alin.(1) al din Legea nr.317/2004;
  • majoritatea adunarilor generale de la nivelul instantelor pe care le reprezinta pentru cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului, potrivit art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004.

    In prima ipoteza, in ceea ce priveste cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor in Consiliu, Curtea retine ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii stabileste atributiile si responsabilitatile fiecarui membru permanent, pe domenii de activitate, potrivit art.22 alin.(3) din Legea nr.317/2004, in termen de 15 zile de la sedinta de constituire. Stabilirea atributiilor si responsabilitatilor individuale se face astfel incat sa se asigure functionarea normala a Consiliului, analizandu-se si optiunea exprimata de fiecare membru permanent.

    In cea de-a doua ipoteza, procedura de revocare este declansata de oricare dintre adunarile generale de la nivelul instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului sau de organizatiile profesionale ale judecatorilor. Procedura de revocare declansata de o adunare generala se poate face numai in situatia in care se imputa membrului Consiliului Superior al Magistraturii faptul ca nu si-a indeplinit sau si-a indeplinit necorespunzator atributiile incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului.

    Curtea constata ca, in ambele ipoteze, in ceea ce priveste subiectele care initiaza procedura revocarii reglementarea este clara si lipsita de echivoc. Insa, in ceea ce priveste motivele revocarii: *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor in Consiliu*, respectiv *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului*, distinctia operata de legiuitor este susceptibila de interpretari diferite.

    In primul caz, atributiile reprezinta, asa cum s-a aratat mai sus, sarcinile administrative si jurisdictionale care incumba calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare atrage sanctiunea revocarii in conditiile art.55 alin.(1) din Legea nr.317/2004.

    In al doilea caz, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor atrage sanctiunea revocarii potrivit dispozitiilor art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004, insa atributiile incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului nu sunt definite expres si nici nu rezulta implicit din dispozitiile Legii nr.317/2004. In asemenea conditii, ramane neclara modalitatea in care ar putea fi imputata unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a unor atributii care nu i-au fost incredintate de catre adunarile generale ale instantelor care l-au ales in Consiliu si care nu puteau fi incredintate de acestea. Prin urmare, sintagma prevazuta de lege poate fi, in absenta unei definitii legale si regulamentare precise, interpretata si aplicata in moduri diferite.

    Curtea retine ca sintagma din cadrul art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004 este echivoca, avand in vedere si art.134 alin.(4) din Constitutie potrivit caruia Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste *si alte atributii stabilite prin legea sa organica*. Legea organica de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii prevede atributiile acestuia si, implicit, acele sarcini administrative si jurisdictionale mentionate mai sus, insa nu reglementeaza atributiile incredintate de adunarile generale unui membru ales al Consiliului. Formularea *atributii incredintate* excedeaza, astfel, cadrului legal atat timp cat atributiile date in sarcina membrilor Consiliului trebuie stabilite prin legea sa organica. Or, adunarile generale ale instantelor reprezentate de membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu pot pretinde acestuia indeplinirea altor atributii decat cele stabilite prin lege.

    Totodata, Curtea retine ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi pe durata unui mandat, avand o serie de drepturi si indatoriri stabilite atat prin Constitutie, cat si prin legea organica.

    Potrivit art.23 alin.(1) din Legea nr.317/2004, *Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta. Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii se iau in plen sau in sectii, potrivit atributiilor care revin acestora*.

    Conform rolului si atributiilor conferite de art.133 si 134 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii in care se iau hotararile, atat in plen, cat si in sectii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv. Indeplinirea tuturor atributiilor prevazute de capitolul IV din Legea nr.317/2004 presupune intrunirea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sau a sectiilor acestuia, deci nu o activitate separata a membrilor Consiliului. In acest context, este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o indeplinire defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, in intregul sau. Or, potrivit art.29 alin.(4) din Legea nr.317/2004 *hotararile Consiliului Superior al Magistraturii, in plen si in sectii, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza*.

    Astfel, prin votul deschis si obligatia de motivare a hotararii, norma asigura transparenta activitatii Consiliului, constituind o garantie a respectarii drepturilor constitutionale impotriva abuzurilor si arbitrariului. Mai mult, in virtutea calitatii sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa se supuna exigentelor constitutionale in ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra carora pot plana suspiciuni in conditiile in care acestea nu contin argumentele pe care se fundamenteaza hotararea adoptata. Insa, in activitatea individuala, membrul Consiliului trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient.

    Din aceasta perspectiva, sintagma *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului* este neclara, aceasta fiind de natura a expune membrul Consiliului unor eventuale presiuni, afectand independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care ii revin potrivit Constitutiei si legilor.

    Astfel, mandatul de membru ales se exercita in Consiliu - in plen, in sectii, precum si in indeplinirea activitatilor incredintate de acestea, in conformitate cu legea.

    Revocarea trebuie analizata in stransa legatura cu continutul mandatului la care se refera, respectiv cu caracterul imperativ sau reprezentativ al acestuia.

    In cadrul mandatului imperativ, organul reprezentativ actioneaza numai potrivit obligatiilor stabilite de alegatorii sai, el nu va putea actiona nici in afara, nici impotriva acestora, depunand toate eforturile necesare indeplinirii lor. Alegatorii pot retrage imputernicirea acordata fara vreo motivare.

    In baza mandatului reprezentativ, insa, membrul Consiliului Superior al Magistraturii este alesul si reprezentantul intregii categorii ale carei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte si nu poate fi revocat decat in conditiile nerespectarii atributiilor in cadrul acestuia, iar nu a mandatului incredintat de alegatorii sai.

    Cat priveste posibilitatea revocarii, Curtea constata ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii isi exercita atributiile constitutionale in baza unui mandat reprezentativ, si nu a unui mandat imperativ, acesta din urma fiind incompatibil cu rolul si atributiile conferite de art.133 si 134 coroborate cu art.124 si 125 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii in care se iau hotararile, atat de catre Plen, cat si de catre sectii in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

    Astfel, in acest caz, alegatorii nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Consiliului, dimpotriva acesta este autorizat de catre judecatori sa ii reprezinte. De asemenea, in vederea exercitarii dreptului de vot in cadrul Plenului sau sectiilor, membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu primeste un mandat expres, ci se pronunta in baza propriilor convingeri, in limitele legii.

    De asemenea, conform dispozitiilor constitutionale, Consiliul Superior al Magistraturii face parte din cadrul autoritatilor judecatoresti. In acest context, autoritatii judecatoresti nu ii poate fi conferit un alt statut fata de organele reprezentative ale celorlalte puteri in stat.

    Potrivit dispozitiilor constitutionale si infraconstitutionale, calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca autoritate reprezentativa in cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut in raport cu celelalte puteri. Asadar, statutul membrilor Consiliului implica calitatea de demnitar, potrivit art.54 alin.(1) din Legea nr.317/2004, calitate recunoscuta si deputatilor si senatorilor. Ca si acestia, membrii Consiliului sunt alesi pe durata mandatului, prin vot direct, secret si liber exprimat. In realizarea mandatului lor, membrii alesi ai Consiliului au o serie de drepturi si indatoriri stabilite atat prin Constitutie, cat si prin legea organica, stabilindu-se conditiile pentru desfasurarea activitatii specifice. In cazul incalcarii acestor norme ei pot fi sanctionati.

    IV. Cu privire la criticile referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale din perspectiva art.20 din Constitutie, Curtea constata ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se si previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficienta precizie a actului normativ permite persoanelor interesate sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil sa se adopte legi redactate cu o precizie absoluta, dar si cu o anume suplete, insa caracterul mult prea general si, uneori, chiar eliptic nu trebuie sa afecteze previzibilitatea legii (a se vedea in acest sens Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 55, sau Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59).

    Asadar, art.55 alin.(4) din Legea nr.317/2004 prezinta o deficienta grava de continut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se intemeiaza initierea procedurii de revocare, care ii confera un caracter neconstitutional. Curtea observa ca, in ceea ce priveste tehnica legislativa, textul ar fi trebuit elaborat ca o norma speciala, cu reglementari distincte, care sa creeze un regim sanctionator specific. Or, art.55 alin.(4) instituie un regim mixt si confuz, neclar atat pentru persoana care se poate afla in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea revocarii.

    Solutiile preconizate de un act normativ nu trebuie aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si precise. Or, in cazul revocarii unui membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este stabilit modul in care se poate constata *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului*. Astfel, procedura de revocare, in ceea ce priveste motivele pe care aceasta se intemeiaza, nu este suficient de clar si explicit stabilita la nivel legislativ, cu consecinte directe atat asupra activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, cat si in ceea ce priveste cariera profesionala a membrilor sai alesi, judecatori sau procurori.

    Textul este confuz in ceea ce priveste sintagma *neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului*, in sensul ca nu stabileste natura si felul atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului, modul prin care se poate constata neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a acestora si autoritatea competenta sa constate un astfel de deficit in activitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

    Exercitarea atributiilor ce decurg din calitatea de membru al Consiliului se circumscrie rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, consacrat de art.133 alin.(1) din Constitutie. Prin urmare, sintagma criticata nu poate fi inteleasa decat din perspectiva acestui rol, deci ca orice actiune ori inactiune a unui membru al Consiliului care ar aduce atingere acestui rol constitutional, iar nu vointei individuale a judecatorilor pe care membrul respectiv ii reprezinta.

    Asadar, Curtea constata ca textul de lege criticat este neclar si imprecis, prin urmare lipsit de previzibilitate, ceea ce contravine dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie.

    Mai mult, Curtea retine ca nu trebuie negat dreptul adunarilor generale ale instantelor care desemneaza un membru in Consiliului Superior al Magistraturii de a-l revoca pe acesta, insa revocarea trebuie sa opereze in conditii clar stabilite prin lege, atat sub aspectul motivelor, cat si al procedurii.

    Sanctionarea comportamentului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este fara indoiala necesara, revocarea reprezentand o sanctiune pe care o poate aplica Consiliul pentru o conduita profesionala necorespunzatoare, respectiv nerespectarea atributiilor stabilite prin lege. Norma de sanctionare trebuie sa intruneasca insa, asa cum s-a aratat, exigentele de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

    Analiza textelor criticate cuprinse in art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004 conduce la concluzia incalcarii prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la aparare, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei, respectiv a art.6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportat la art.20 din Constitutie.

    Indiferent de cine initiaza procedura de revocare, initiatorul nu poate ignora cerintele legale privind aplicarea unei sanctiuni care impune indicarea faptelor (comisive sau omisive) ce se imputa membrului ales al Consiliului Superior al Magistraturii si analizarea acestora, intr-un cadru care sa permita membrului Consiliului sa-si expuna punctul de vedere si sa formuleze aparari.

    In consecinta, Curtea apreciaza ca dreptul la aparare, drept garantat prin Constitutie, nu se limiteaza in mod exclusiv la procedurile judiciare, ci, prin natura si finalitatea sa, trebuie sa cuprinda si procedura din fata Consiliului Superior al Magistraturii. Cu atat mai mult, se impune o atare interpretare, cu cat acesta este chiar garantul independentei justitiei.

    De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Hotararea din 30 noiembrie 1987, pronuntata in Cauza H impotriva Belgiei (paragrafele 53 si 54), a retinut incalcarea art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru lipsa de claritate a legii, intrucat nu a fost detaliat intelesul lipsei *circumstantelor exceptarii*, nu s-a stabilit tribunalul competent, cat si pentru existenta imposibilitatii de asi proba temeinicia cererii.

    In fine, Curtea retine ca puterea de lucru judecat ce insoteste deciziile Curtii Constitutionale se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acestea. Astfel, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art.147 alin.(4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.
    DECIZIE


    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cristi Vasilica Danilet in Dosarul nr.1.675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art.55 alin.(4) si (9) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstitutionale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Pronuntata in sedinta din data de 4 aprilie 2013.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    111 useri online

    Useri autentificati: