Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 195 din 3 aprilie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1 alin.(1)] si ale art.IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor
Publicata in Monitorul Oficial nr. 223/2013 - M. Of. 223 / 18 aprilie 2013
|
|
I. 1. Cu Adresa nr.51/1896 din 21 martie 2013, Secretarul general al
Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale obiectia de
neconstitutionalitate formulata de un numar de 51 de deputati apartinand
Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, referitoare la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1
alin.(1)] si ale art.IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.
2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile autorilor acesteia:
Roberta Alma Anastase, Gabriel Andronache, Ardeleanu Sanda-Maria, Ioan
Balan, Lucian Nicolae Bode, Camelia-Margareta Bogdanici, Claudia
Boghicevici, Costica Canacheu, Danut Culetu, Ion Cupa, Constantin Dascalu,
Florian Daniel Geanta, Florin Gheorghe, Tinel Gheorghe, Vasile Gudu, Dragos-
Ionel Gunia, Adrian Gurzau, Gheorghe Ialomitianu, Vasile Iliuta, George
Ionescu, Liviu Laza-Matiuta, Mircea Lubanovici, Mircea Man, Lucian Militaru,
Petru Movila, Mircia Muntean, Alexandru Nazare, Clement Negrut, Ioan Oltean,
Theodor Paleologu, Andreea-Maria Paul, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Dan-
Cristian Popescu, Florin Aurelian Popescu, Florin Alin Augustin Popoviciu,
Cezar Florin Preda, Romeo Radulescu, Cristian–Constantin Roman, Cornel–
Mircea Samartinean, Valeria – Diana Schelean, Florin Mihail Secara, Mihaela
Stoica, ?tefan–Bucur Stoica, Catalin–Florin Teodorescu, Mircea-Nicu Toader,
Eugen Tomac, Elena Gabriela Udrea, Gheorghe Udriste, Ionas-Florin Urcan,
Iulian Vladu si Valerian Vreme.
3. Sesizarea a fost formulata in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie si ale
art.10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.1079
din 21 martie 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr.184 A/2013.
II. 1. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine incalcarea
dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5) referitoare la statul de drept si
obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art.2 alin.(1)
referitoare la suveranitate, ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului, ale
art.69 alin.(1) privind mandatul reprezentativ, ale art.70 privind mandatul
deputatilor si al senatorilor si ale art.147 alin.(2) privind efectele deciziilor
Curtii Constitutionale.
2. Criticile art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1 alin.(1)]
din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind
Statutul deputatilor si al senatorilor
Autorii sesizarii sustin ca solutia legislativa consacrata de acest text nu a
fost pusa in acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr.81 din 27 februarie 2013
asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in
ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art.I pct.3 [referitoare la
modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege.
Astfel, Parlamentul a mentinut solutia stabilita de reglementarea
neconstitutionala, reducand numai durata sanctiunii disciplinare la o luna. Or,
reducerea perioadei de sanctionare la o luna nu face ca textul astfel adoptat sa fie
constitutional, *pentru ca impiedicarea neconstitutionala a exercitarii mandatului
exista indiferent daca aceasta perioada este de 6 luni sau o luna, intrucat nu
asigura conditiile de exercitare efectiva a mandatului.* Se apreciaza ca, pe cale
de consecinta, considerentele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia
nr.81/2013, referitoare la neconstitutionalitatea impiedicarii parlamentarului de
a-si exercita mandatul, ca urmare a aplicarii unei sanctiuni disciplinare, raman
valabile.
3. Criticile art.IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor
Se sustine ca aceste dispozitii au fost introduse dupa ce Curtea
Constitutionala a stabilit ca doua dintre textele din legea criticata sunt
neconstitutionale, fara a exista o legatura cu aceste texte sau cu cererea de
reexaminare formulata de Presedintele Romaniei. Ca urmare, introducerea
dispozitiilor legale criticate apare ca o depasire a cererii de reexaminare si, de
asemenea, ca o nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale, *datorita faptului
ca introducerea textului respectiv nu a avut drept scop realizarea vreunei corelari
tehnico-legislative*. In plus, nefiind solicitat avizul Consiliului Legislativ mai
intai, *in acest moment nu este posibil sa fie cunoscute influentele unei
asemenea aplicari ale prevederilor art.IV*.
IV. In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992,
sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra obiectiei de
neconstitutionalitate.
V. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/1901/2013,
inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.1195 din 28 martie 2013, punctul de
vedere prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
Cu privire la motivele de neconstitutionalitate a art.I pct.14 [referitoare la
introducerea art.19^1 alin.(1)] din lege, se arata ca nu pot fi primite, intrucat, din
argumentarea Curtii Constitutionale, cuprinsa in Decizia nr.81/2013, “rezulta ca
nu instituirea unei sanctiuni disciplinare sub forma interzicerii participarii la
sedintele Camerei este neconstitutionala, ci perioada prea mare (cel mult 6 luni), pentru care se instituie aceasta sanctiune este neconstitutionala*.
Referitor la art.IV din lege, se apreciaza ca nu reprezinta o depasire a
limitelor cererii de reexaminare. De asemenea, si mentionand in acest sens
jurisprudenta Curtii Constitutionale, se arata ca “eventualele necorelari de ordin
legislativ nu pot forma obiect al controlului de constitutionalitate si nici nu pot fi
invocate drept argument in sprijinul sustinerii neconstitutionalitatii unor
reglementari. Examinarea acestora nu intra in sfera de competenta a Curtii
Constitutionale, ci in competenta exclusiva a Parlamentului de a interveni pe
calea unor modificari, completari sau abrogari, pentru a asigura ordinea juridica
necesara.*
VI. Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au
transmis Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere ale Guvernului,
raportul judecatorului - raportor, Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, retine urmatoarele:
VII. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta,
potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din
Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa
solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 51 de deputati
apartinand Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
VIII. Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art.I pct.14 [referitoare la
introducerea art.19^1 alin.(1)] si ale art.IV din Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor,
avand urmatorul cuprins:
Art.I pct.14 : « Dupa articolul 19 se introduce un nou articol, art.19^1, cu
urmatorul cuprins :
ARTICOLUL 19^1 - Conflictul de interese
(1) Deputatul sau senatorul aflat in conflict de interese se sanctioneaza
disciplinar cu sanctiunea prevazuta la art.53 alin.(1) lit.f)[…]» ;
Art.IV : *La data intrarii in vigoare a prezentei legi, orice dispozitie
contrara se abroga.*
IX. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine incalcarea
dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5) referitoare la statul de drept si
obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art.2 alin.(1)
referitoare la suveranitate, ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului, ale
art.69 alin.(1) privind mandatul reprezentativ, ale art.70 privind mandatul
deputatilor si al senatorilor si ale art.147 alin.(2) privind efectele deciziilor
Curtii Constitutionale.
X. 1. Pentru a raspunde criticilor autorilor sesizarii, este necesara
stabilirea, mai intai, a cadrului in care a fost formulata obiectia de
neconstitutionalitate.
Curtea constata in acest sens ca Legea pentru modificarea si completarea
Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor a fost adoptata de
cele doua Camere ale Parlamentului in sedinta comuna din 22 ianuarie 2013 si
trimisa la promulgare Presedintelui Romaniei la data de 24 ianuarie 2013.
In data de 4 februarie 2013, Presedintele Romaniei a formulat o cerere de
reexaminare a legii.
Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind
Statutul deputatilor si al senatorilor, in forma adoptata dupa reexaminarea la
cererea Presedintelui Romaniei, a fost contestata la Curtea Constitutionala de un
numar de 25 de senatori, obiectia de neconstitutionalitate fiind inregistrata cu
nr.630 din14 februarie 2013. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate au criticat
legea, in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare dupa reexaminarea
la cererea Presedintelui Romaniei, precum si, in mod special, dispozitiile art.I
pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la
introducerea art.19^1] din lege.
Prin Decizia nr.81 din 27 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.136 din 14 martie 2013, Curtea Constitutionala a admis
obiectia de neconstitutionalitate si a constatat, in raport de criticile formulate, ca
dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind
Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale dupa cum urmeaza:
art.I pct.3, in ceea ce priveste art.7 alin.(2) lit.d) din legea astfel cum a fost
modificata, referitor la termenul de 45 de zile in care deputatul sau senatorul
poate contesta la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al
Agentiei Nationale de Integritate;
art.I pct.14, in ceea ce priveste art.19^1 alin.(1) si (2) referitor la “Conflictul de
interese*.
Dupa operarea unor modificari in vederea punerii in acord a legii cu
decizia Curtii Constitutionale mai sus mentionata, in sedinta comuna a
Camerelor Parlamentului din 20 martie 2013 a fost adoptata Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor, ale carei dispozitii sunt criticate in prezenta cauza.
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca art.I pct.14 [referitor
la introducerea art.19^1 alin.(1)] din lege conserva, in parte, viciile de
neconstitutionalitate constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia
nr.81/2013, iar art.IV al legii depaseste cadrul aceleiasi decizii, precum si al
cererii de reexaminare formulate de Presedintele Romaniei.
Cu privire la aceste sustineri, Curtea retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste criticile art.I pct.14 [referitoare la introducerea
art.19^1 alin.(1)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor
In forma legii asupra careia Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin
Decizia nr.81/2013, art.19^1 alin.(1) introdus prin art.I pct.14 din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor avea urmatorul cuprins: *Deputatul sau senatorul aflat in conflict de
interese se sanctioneaza disciplinar cu interzicerea participarii la lucrarile
Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult 6
luni*.
Curtea a constatat ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, fiind
contrare prevederilor Legii fundamentale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.2
alin.(1), art.61 alin.(1) teza intai, art.69 alin.(1) si in art.70, texte care
configureaza regimul mandatului parlamentar in concordanta cu exigentele
statului de drept. Curtea a retinut in acest sens ca « reprezentativitatea
mandatului parlamentar, asa cum este stabilita de dispozitiile din Legea
fundamentala […], are importante consecinte juridice. Una dintre acestea se
refera la indatoririle parlamentarului, care se exercita in mod continuu, de la
momentul la care acesta intra in exercitiul mandatului, pana la data incetarii
calitatii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementarile
pe care le adopta, sa nu impiedice indeplinirea acestora. Participarea la sedintele Camerei din care fac parte deputatul sau senatorul constituie o
indatorire de esenta mandatului parlamentar, astfel cum rezulta din intregul
ansamblu al dispozitiilor constitutionale care reglementeaza Parlamentul,
cuprinse in Titlul III, Capitolul I al Legii fundamentale. Aceasta este
reglementata expres de Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si al
senatorilor in art.29 alin.(1) - text care nu a suferit modificari prin legea
supusa controlului de constitutionalitate, fiind caracterizata de legiuitor ca
fiind *o obligatie legala, morala si regulamentara*. Prin urmare, impiedicarea
deputatului sau senatorului de a participa la sedintele Camerei din care face
parte pe o perioada ce reprezinta jumatate de an din cei patru ani ai mandatului
Camerei, constituie o masura de natura sa il impiedice sa isi realizeze mandatul
dat de alegatori. In considerarea faptului ca fiecare parlamentar reprezinta
natiunea in intregul ei, trebuie asigurate conditii de exercitare efectiva a
mandatului, conditii ce trebuie avute in vedere si la reglementarea sanctiunilor
disciplinare. »
In forma data dupa reexaminarea legii pentru punerea in acord cu decizia
Curtii Constitutionale, art.19^1 alin.(1) introdus prin art.I pct.14 din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor are urmatorul cuprins: *Deputatul sau senatorul aflat in conflict de
interese se sanctioneaza disciplinar cu sanctiunea prevazuta la art.53 alin.(1)
lit.f)[…]*.
Art.53 alin.(1) lit.f) din Legea nr.96/2006, la care se face trimitere, are
urmatorul cuprins : *(1)Sanctiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile
disciplinare prevazute la art.52 sunt urmatoarele:[…] f) interzicerea de a
participa la lucrarile Camerei din care face parte, pe o perioada de cel mult 30
de zile calendaristice.*
Curtea constata ca, prin trimiterea la dispozitiile art.53 alin.(1) lit.f) din
Legea nr.96/2006, textul criticat pastreaza solutia legislativa constand in
interzicerea deputatului sau a senatorului aflat in conflict de interese de a
participa la lucrarile Camerei din care face parte. Diferenta fata de forma
anterioara a textului este sub aspectul perioadei pentru care aceasta sanctiune
disciplinara poate fi aplicata, care nu mai are o reglementare speciala si distincta
(*cel mult 6 luni*), fiind aceea prevazuta de textul legal in vigoare (*cel mult
30 de zile calendaristice*).
Ca urmare, art.19^1 alin.(1) introdus prin art.I pct.14 din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor conserva solutia legislativa constatata neconstitutionala prin Decizia
nr.81/2013, incalcand astfel, deopotriva, prevederilor Legii fundamentale
cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.2 alin.(1), art.61 alin.(1) teza intai, art.69
alin.(1) si in art.70, care configureaza regimul juridic al mandatului parlamentar,
cat si pe cele ale art.147 referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale.
Cu privire la efectele deciziilor sale, Curtea Constitutionala a subliniat faptul ca
*adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărate intr-o
decizie a Curtii Constitutionale, prin care se tinde la păstrarea solutiilor
legislative afectate de vicii de neconstitutionalitate, incalcă Legea
fundamentală. Or, intr-un stat de drept, astfel cum este proclamată Romania in
art.1 alin.(3) din Constitutie, autoritătile publice nu se bucură de nicio
autonomie in raport cu dreptul, Constitutia stabilind in art.16 alin.(2) că nimeni
nu este mai presus de lege, iar in art.1 alin.(5) că respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.* (a se vedea Decizia nr.1018 din
19 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.511 din 22
iulie 2010).
Curtea mai retine ca, intrucat constatarea neconstitutionalitatii vizeaza
insasi solutia legislativa la care textul de lege criticat face trimitere, Parlamentul
trebuie sa puna in acord cu decizia Curtii Constitutionale inclusiv reglementarile
in vigoare privitoare la sanctionarea disciplinara a deputatilor si senatorilor, in
sensul abrogarii dispozitiilor care stabilesc sanctiunea disciplinara a interzicerii
pariciparii acestora la lucrarile Camerelor din care fac parte. Aceasta avand in
vedere si faptul ca, in finalul Deciziei nr.81/2013, Curtea a retinut ca, *in cadrul
procesului de reexaminare a legii pentru punerea in acord cu decizia de
constatare a neconstitutionalitatii, Parlamentul urmeaza sa realizeze
modificarile, precum si corelarile pe care aceste modificari le impun.*
Modificarile si recorelarile, in cazul particular analizat, vizeaza si punerea in
acord a reglementarilor referitoare la sanctiunile disciplinare aplicabile
deputatilor si senatorilor, in ansamblul lor, cu dispozitiile Constitutiei si decizia
Curtii Constitutionale.
Curtea constata in acest sens ca prevederile cuprinse in Capitolul XI –
„Regimul disciplinei parlamentare* din lege sunt necorelate cu dispozitiile
art.220 -221 din Regulamentul Camerei Deputatilor care prevad „sanctiunea*
interzicerii participarii deputatilor la lucrarile Camerei pe o perioada de
maximum 15 zile sau excluderea temporara a deputatului in culpa de la o sedinta
pana la maximum 30 de sedinte in aceeasi sesiune. Astfel, potrivit art.220 din
Regulament,
„(1)In cazul unor abateri grave, savarsite de deputat in mod
repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sanctiunea
interzicerii participarii deputatului la lucrarile ei pe o perioada de maximum 15
zile sau poate hotari, la propunerea Biroului permanent, excluderea temporara
a deputatului in culpa.
(2)Gravitatea abaterilor va fi stabilita de Comisia
juridica, de disciplina si imunitati in cel mult 7 zile.* iar, potrivit art.221,
„(1)Excluderea temporara poate varia de la o sedinta pana la maximum 30 de
sedinte din aceeasi sesiune.
(2)Aplicarea excluderii temporare are urmatoarele
consecinte: a)suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii;
b)suspendarea drepturilor ce tin de calitatea de deputat, cu exceptia imunitatii;
c)interzicerea participarii la lucrarile Camerei si ale comisiilor.*
Curtea retine si faptul ca independenta parlamentarului si posibilitatile
sale de actiune in exercitarea mandatului nu-l exonereaza de raspunderea
disciplinara. Viata parlamentara este guvernata de principii si reguli de conduita,
pe care legiuitorul le-a inserat in Capitolul III al Legii nr.96/2006. Astfel,
articolul 9, modificat prin aceasta lege, consacra „principiul interesului
national*, articolul 10 se refera la „principiul legalitatii si al bunei - credinte*,
stabilind ca „(1)Deputatii si senatorii, in calitatea lor de reprezentanti alesi ai
poporului roman, isi indeplinesc indatoririle si isi exercita drepturile in
conformitate cu Constitutia, legile tarii si regulamentele Camerei Deputatilor si
Senatului, pe toata durata mandatului pe care il detin. (2)Deputatilor si
senatorilor le este interzis sa isi asume fata de persoanele fizice sau juridice
obligatii financiare ori de alt tip, menite sa influenteze exercitarea mandatului
cu buna-credinta, potrivit propriei constiinte*, iar art.11 si at.12 reglementeaza
„principiul transparentei* si al „fidelitatii*.
De aceea este necesar ca abaterile disciplinare savarsite de deputati sau
de senatori, cat si sanctiunile disciplinare aplicabile care, impreuna, alcatuiesc
„regimul disciplinei parlamentare*, sa fie reglementate prin lege, iar regulile
de procedura in aceste cazuri sa fie prevazute in Regulamentele celor doua
Camere. Formele de raspundere disciplinara stabilite pentru deputati sau senatori
sunt specifice statutului acestora si trebuie adaptate acestui statut, astfel incat sa
nu impiedice exercitarea mandatului incredintat de alegatori. In reglementarea
acestor norme trebuie stabilite in mod clar inclusiv consecintele situatiilor in
care deputatii sau senatorii continua savarsirea faptei ce constituie abatere
disciplinara, sau repeta aceasta fapta.
2. Criticile art.IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor
Autorii sesizarii sustin ca dispozitiile legale criticate apar ca o depasire a
cererii de reexaminare a Presedintelui Romaniei si, de asemenea, ca o
nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale, datorita faptului ca introducerea
lor „nu a avut drept scop realizarea vreunei corelari tehnico-legislative*.
Curtea constata ca art.IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor nu face decat sa
stabileasca abrogarea, la data intrarii in vigoare a legii, a oricarei dispozitii
contrare. De principiu, abrogarea are importante functii, si anume de a inlatura
textele de conflict intre actul nou si vechea reglementare, eventualele
paralelisme legislative, discrepantele si necorelarile, astfel incat introducerea
unui text abrogator in cuprinsul unei legi nu poate fi apreciata ca fiind contrara
scopului corelarii tehnico - legislative. Astfel fiind, nu se poate admite, ca motiv
de neconstitutionalitate, critica potrivit careia art.IV din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor ar constitui o nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale prin care
s-a statuat in sensul asigurarii unei corelari a dispozitiilor actului normativ
supus controlului de constitutionalitate.
Este adevarat insa ca textul de lege criticat determina doar indirect
dispozitiile normative abrogate, prin sintagma *orice dispozitie contrara*,
lasand la latitudinea destinatarilor legii si a organelor chemate sa aplice legea
identificarea acestor dispozitii. Aceste aspecte insa, care privesc interpretarea si
aplicarea legii in cazuri concrete, excedeaza in acest cadru controlului de
constitutionalitate.
Cu privire la formula utilizata de legiuitor, Curtea retine insa ca, intr-o
buna tehnica legislativa, abrogarea expresa directa este preferabila celei exprese
indirecte, intrucat realizeaza o delimitare clara intre normele juridice care sunt
in vigoare si cele care sunt abrogate, prevenindu-se orice neclaritate sau
confuzie. De aceea este recomandabila folosirea de catre legiuitor a modalitatii
abrogarii exprese directe.
DECIZIE
Cu majoritate de voturi in ceea ce priveste pct.1,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite in parte obiectia de neconstitutionalitate formulata de un numar
de 51 de deputati apartinand Grupului Parlamentar al Partidului Democrat
Liberal si constata ca dispozitiile art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1
alin.(1)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind
Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale, in raport de criticile
formulate.
2. Respinge, ca inadmisibila, obiectia de neconstitutionalitate formulata
de aceiasi autori cu privire la dispozitiile art.IV din Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.
|
|
