Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art.I pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege
Decizie neconstitutionalitate din 27-02-2013
|
|
Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art.I pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege
Decizia nu a fost publicata in Monitorul Oficial
|
|
I. 1. Cu Adresa nr.1233 din 14 februarie 2013, Secretarul general al
Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de un numar de
25 de senatori referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.
2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile autorilor acesteia:
Rogojan Mihai-Ciprian, Chiru Gigi Christian, Ghilea Gavrila, Balu Marius,
Isaila Marius-Ovidiu, Florian Daniel Cristian, Pascan Emil -Marius, Dinca
Marinica, Cadar Leonard, Oprea Dumitru, Tise Alin, Igas Constantin –Traian,
Volosevici Andrei - Liviu, Todirascu Valeriu, Popa Nicolae-Vlad, Ungureanu
Mihai-Razvan, Peres A. Alexandru, Badea Viorel-Riceard, Marian N. Dan-
Mihai, Ariton Ion, Boagiu C. Anca-Daniel, Blaga Vasile, Fluture Gheorghe,
Radulescu Cristian, apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat
Liberal, precum si a lui Vochidoiu Haralambie din Grupul parlamentar al
Partidului Poporului – Dan Diaconescu.
3. Sesizarea a fost formulata in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie si al
art.10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.630 din
14 februarie 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr.103 A/2013.
II. 1. In motivarea sesizarii se sustine incalcarea, prin normele criticate, a
dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5) referitoare la statul de drept,
si obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art.16
alin.(1) si (2) – Egalitatea in drepturi, ale art.21 alin.(3) – dreptul la un proces
echitabil si ale art.67- Actele juridice si cvorumul legal.
2. In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art.1 alin.(3) si (5) din
Constitutie
Se sustine ca legea adoptata dupa reexaminare a depasit cadrul stabilit prin
cererea de reexaminare formulata in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie de
Presedintele Romaniei. In acest sens, se arata ca: se mentine caracterul echivoc
cu privire la incompatibilitatile stabilite prin alte acte normative, caracter care nu
a fost eliminat de legea adoptata; nu a fost corectata reglementarea referitoare la
sanctionarea disciplinara a parlamentarului de neparticipare la lucrarile plenului
timp de 6 luni, in cazul unui conflict de interese constatat printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva si irevocabila; nu a fost respectata solicitarea
consultarii societatii civile.
Se mai invoca si o necorelare a alin.(1) si (2) ale art.7 din Legea
nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, in sensul ca, desi se urmarea
reglementarea cazurilor de incetare a mandatului parlamentarului, Parlamentul a
adoptat doar prevederile din art.I pct.3 referitoare la art.7 alin (2) lit.d) din Legea
nr.96/2006, fara ca aceste dispozitii sa fie corelate cu cele ale alin.(1) ale
aceluiasi articol. Astfel, alin.(2) al art.7 prevede procedura de urmat, fara ca la
alin.(l) sa se prevada regula substantiala. Se apreciaza ca *este ca si cum s-ar
prevedea procedura arestarii, dar nu este reglementata institutia arestarii.* In
opinia autorilor obiectiei, lipsa acestei corelari echivaleaza cu adoptarea unui text incomplet, echivoc si deci nepredictibil, ceea ce face ca reglementarea in
cauza sa fie de neinteles.
3. In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art.16 alin.(1) si (2),
precum si ale art.21 alin.(3) din Constitutie
Referitor la dispozitiile art.I pct.3 din lege, se sustine ca termenul de 45 de
zile pe care il are la indemana parlamentarul declarat de Agentia Nationala de
Integritate ca fiind incompatibil pentru a ataca la instanta judecatoreasca raportul
Agentiei *este exagerat de mare fata de reglementarea procesual civila si deci ii
pozitioneaza pe parlamentari deasupra celorlalti cetateni, fara nici un fel de
justificare *. Se apreciaza ca reglementarea unor termene diferite fata de ceilalti
cetateni le creeaza parlamentarilor o *super-imunitate*, fara nicio justificare
constitutionala.
Se arata, totodata, ca acest termen incalca si prevederile art.21 alin.(3) din
Constitutie, in sensul ca nu are caracter rezonabil. Legislatia procesual civila
prevede termene mult mai scurte - de 10 sau 15 zile pentru sesizarea instantelor
judecatoresti, iar Constitutia nu prevede posibilitatea reglementarii prin lege a
unui termen special in anumite cazuri.
Cu privire la dispozitiile art.I pct.14 din lege, se apreciaza ca acestea creeaza
o discriminare nejustificata intrucat *reglementeaza doar situatia parlamentarilor
care au fost declarati in conflict de interese de o instanta judecatoreasca, lasand
la o parte pe cei care nu s-au «bucurat» de o asemenea hotarare*.
Se mai arata si ca *nu se poate sustine nici ca mandatul nu poate inceta pe
baza raportului Agentiei Nationale de Integritate, pe motivul ca acesta din urma,
fiind un act administrativ, mandatul nu ar putea inceta in baza lui*. Astfel,
mandatul inceteaza pe data aparitiei si constatarii incompatibilitatii de catre
instantele judecatoresti sau de catre alte autoritati publice cu atributii corespunzatoare prevazute de lege, insa ca urmare a atitudinii nelegale si
neconstitutionale a parlamentarului in cauza, iar nu datorita actului prin care se
constata o asemenea atitudine.
4. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art.67 din Constitutie
Se sustine ca, urmare cererii de reexaminare, Parlamentul a decis
retrimiterea legii criticate numai la Comisia comuna pentru Statutul deputatilor
si senatorilor. Cu toate acestea, birourile permanente reunite au hotarat
trimiterea legii si la comisiile juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului,
pentru avizare. Aceasta hotarare confirma, in opinia autorilor sesizarii,
incalcarea prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.
De asemenea, avand in vedere ca din punct de vedere procedural s-a
nesocotit decizia Parlamentului, iar hotararea a fost adoptata de comisii si nu de
plenul celor doua Camere, au fost incalcate si prevederile art.67 din Constitutie.
III. In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992,
sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de
neconstitutionalitate.
IV. 1. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii
Constitutionale, cu Adresa nr.51/1336 din 21 februarie 2013, inregistrata la
Curtea Constitutionala cu nr.742 din 21 februarie 2013, punctul de vedere prin
care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.
2. In cadrul punctului de vedere exprimat, se constata, mai intai, cu
caracter general, ca *Parlamentul, prin majoritatea exprimata, este suveran in a
aprecia cu privire la cererea de reexaminare, iar pe de alta parte, in mod
substantial, in cazul de fata Parlamentul a pus de acord legea cu obiectiile formulate la pct.1-3 din cererea de reexaminare*. De asemenea, *consultarea
societatii civile si a institutiilor competente, solicitata de Presedintele Romaniei
in ultimul punct al cererii de reexaminare (pct.4) a fost asigurata inca de la
depunerea initiativei legislative, prin transmiterea acesteia catre structurile
competente in domeniul de referinta, cat si prin publicarea pe pagina de Internet
a Camerei Deputatilor a tuturor documentelor elaborate pe parcursul procedurii
legislative si a asigurarii accesului mass-media la acestea si la sedintele comune
ale Camerei Deputatilor si Senatului.*
3. In continuare, se sustine *irelevanta argumentelor invocate* de autorii
sesizarii in motivarea incalcarii prevederilor art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.
Astfel, se arata ca invocarea normelor constitutionale este generica, fara a se
preciza *care dintre consecintele normative ale acestor prevederi constitutionale
sunt nerespectate*. Cat priveste pretinsa necorelare a alin.(1) si (2) ale art.7 din
lege astfel cum a fost modificat se arata ca nu poate fi retinuta, intrucat: in art.7
alin.(1) din lege sunt reglementate in mod expres cazurile de incetare a calitatii
de deputat sau de senator, in alin.(2) al aceluiasi articol sunt detaliate in mod
exhaustiv situatiile care conduc la incetarea mandatului de deputat sau de
senator ca urmare a incompatibilitatii, aceste din urma dispozitii fiind
completate cu prilejul reexaminarii legii, in sensul introducerii unei litere d) la
alin.(2) al art.7 cu privire la raportul de evaluare al Agentiei Nationale de
Integritate necontestat in instanta in termenul legal.
4. Referitor la pretinsa incalcare a art.16 alin.(1) si (2) si ale art.21 alin.(3)
din Constitutie, se apreciaza ca nu poate fi retinuta. Se arata ca sintagma
*termen rezonabil* cuprinsa in art.21 alin.(3) din Constitutie este folosita de
legiuitorul constituant *in contextul proceselor aflate pe rolul instantelor de
judecata*, insa termenul de 45 de zile reglementat in art.7 alin.(2) lit.d) din
Legea nr.96/2006 *nu poate fi inclus in aceasta categorie.* De asemenea, acest termen *este justificat de ratiuni practice, legate de specificul activitatii
parlamentare care se desfasoara preponderent in Bucuresti si in circumscriptia
electorala in care deputatii si senatorii au fost alesi, adica pentru cei mai multi
dintre acestia, in afara localitatii de domiciliu si de faptul ca in multe situatii
raportul Agentiei Nationale de Integritate nu le-a fost adus la cunostinta pe cale
oficiala.* Se apreciaza si ca, intrucat *reglementarea unor termene legale este
un aspect de legalitate si de oportunitate, care da expresie competentei forului
legislativ, abilitat astfel de Legea fundamentala, acesta nu este un criteriu de
constitutionalitate*.
5. Cu referire la sustinerile privind incalcarea, prin art.I pct.14 din legea
criticata, a art.16 din Constitutie, se semnaleaza o eroare a autorilor sesizarii,
precizandu-se ca *prevederile art.19^1 alin.(1) din lege au fost modificate cu
prilejul reexaminarii, in acord cu pct.3 din cererea de reexaminare*.
6. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art.67 din Constitutie, se arata ca
textul constitutional invocat reglementeaza actele juridice ale celor doua Camere
ale Parlamentului si cvorumul legal necesar adoptarii acestora. In ceea ce
priveste conditia existentei cvorumului, ca si criteriu de constitutionalitate
externa a legii, se constata ca acesta a fost intrunit, asa cum rezulta din
stenograma sedintei comune a Senatului si Camerei Deputatilor din ziua de 13
februarie 2013, iar deputatii si senatorii si-au exprimat votul asupra raportului
Comisiei permanente a Camerei Deputatilor si Senatului privind Statutul
deputatilor si al senatorilor, organizarea si functionarea sedintelor comune ale
Camerei Deputatilor si Senatului cu privire la cererea de reexaminare a legii in
cauza.
In ceea ce priveste sesizarea comisiilor, se arata ca *acesta nu constituie
un criteriu de constitutionalitate, ci de aplicare a dispozitiilor Regulamentului
sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului si a cutumelor
parlamentare.*
V.1 Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa
nr.5/1072/2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.734 din 21 februarie
2013, punctul de vedere prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate
este neintemeiata.
2. In ceea ce priveste sustinerea referitoare la depasirea cadrului stabilit
prin cererea de reexaminare, se arata ca nu poate fi retinuta. Se apreciaza ca
*cererea de reexaminare, in realitate, nu afecteaza cu nimic calitatea
Parlamentului de unica autoritate legiuitoare, in limitele sesizarii, acesta putand
face orice, reluandu-se procedura legislativa. In ipoteza in care Parlamentul,
reexaminand legea anterior adoptata, va da o alta redactare unor texte sau va
completa legea cu noi prevederi el trebuie sa solutioneze si eventualele conflicte
ce pot aparea asupra textelor care nu au facut obiectul sesizarii de reexaminare
intrucat, in caz contrar, procedura de imbunatatire a reglementarii ar avea drept
consecinta adoptarea unei legi care cuprinde texte contradictorii si necorelate.
Fata de cererea de reexaminare formulata de presedintele Romaniei, Parlamentul
are o competenta larga asupra proiectului de lege, intrucat poate sa modifice sau
nu legea in sensul cerut de Presedintele Romaniei, nefiind obligat sa-si
insuseasca punctul de vedere al acestuia. Singura limitare consta in faptul ca
reexaminarea legii de catre Parlament trebuie sa se restranga la aspectele
precizate in cererea Presedintelui Romaniei.* Se mai apreciaza si ca
*Parlamentul poate retrimite legea spre promulgare, dupa reexaminare,
Presedintelui Romaniei fara sa fi operat nicio modificare in continutul acesteia
sau modificand-o, dar nu in sensul dorit de Presedinte. Desi nu a obtinut
rezultatul scontat, Presedintele nu-si poate impune opinia fata de legislativ,
nefiindu-i permisa o a doua cerere de reexaminare.* Se invoca si jurisprudenta
Curtii Constitutionale in materie.
3. Referitor la sustinerea privind existenta unei necorelari intre prevederile
alin.(1) si (2) ale art.7 din Legea nr.96/2006 se apreciaza ca este neintemeiata.
Se arata ca *textul reglementeaza mai intai institutia incompatibilitatii, pentru ca
la alin.(2) sa stabileasca procedura de urmat*.
4. Cat priveste pretinsa incalcare a principiului egalitatii in drepturi, se
invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor
Omului in care s-a statuat, in esenta, ca egalitatea de tratament nu inseamna
uniformitate juridica, la situatii diferite putandu-se aplica solutii diferite, ipoteza
existenta in speta. Art.21 alin.(3) din Constitutie, invocat de asemenea de autorii
sesizarii, este apreciat ca neavand incidenta in cauza, intrucat termenul rezonabil
la care acesta face referire vizeaza solutionarea unui proces aflat pe rolul
instantei judecatoresti. In plus, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a
decis ca este constitutionala instituirea unor particularitati procedurale, inclusiv
in ceea ce priveste instituirea unor termene speciale, diferite de dreptul comun.
5. Referitor la punctul 3 din sesizare se arata ca autorii *nu argumenteaza
in niciun fel incalcarea vreunei dispozitii constitutionale, aspecte care fac
imposibila exprimarea unui punct de vedere*. Pentru acest motiv se considera ca
*sesizarea ar trebui respinsa ca inadmisibila*.
6. In privinta aspectelor indicate cu privire la incalcarea art.67 din
Constitutie, se apreciaza ca *acestea nu au legatura cu textul constitutional
invocat, intrucat se refera la modul de realizare si desfasurare a procedurilor
parlamentare in procedura legislativa, realizate in cadrul comisiilor
parlamentare, iar nu la cvorumul si majoritatea necesare pentru adoptarea unui
act al Parlamentului de catre plenul Camerelor acestuia.* In plus, *aspectele
invederate de autorii sesizarii sunt chestiuni ce tin de interpretarea si aplicarea legii, astfel incat analiza acestora excedeaza sferei de competenta a Curtii
Constitutionale.*
VI. Presedintele Senatului nu a transmis Curtii Constitutionale punctul
sau de vedere.
VII. 1. La dosar au mai fost atasate o serie de cereri formulate Amicus
Curiae, prin care se solicita constatarea neconstitutionalitatii legii ce face
obiectul sesizarii, inregistrate la Curtea Constitutionala dupa cum urmeaza:
nr.667 din 18 februarie 2013, cerere semnata de Bratfalean Viluta Mihaiela si,
respectiv, Zorin Diaconescu, nr.668 din 18 februarie 2013, cerere semnata
indescifrabil (ambele cereri au fost transmise prin fax), nr.687 din 19 februarie
2013, cerere formulata de Maria Rachieru si nr.695 din 19 februarie 2013, cerere
formulata de Petru Calian (ambele transmise prin posta electronica).
2. Avand in vedere dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora
*Curtea Constitutionala poate fi sesizata in cazurile expres prevazute de art.146
din Constitutie, republicata, sau de legea sa organica*, precum si dispozitiile
art.146 lit.a) din Constitutie, care stabilesc expres si limitativ subiectii care pot
sesiza Curtea Constitutionala pentru controlul constitutionalitatii legilor inainte
de promulgare, Curtea constata ca cererile mai sus aratate sunt inadmisibile.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui
Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului - raportor, Legea
pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor
si al senatorilor, retine urmatoarele:
VIII. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta,
potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa
solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 25 de senatori.
IX. Obiectul sesizarii, astfel cum rezulta din examinarea motivarii
acesteia, il constituie Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006
privind Statutul deputatilor si al senatorilor, criticata, in ansamblul sau, sub
aspectul procedurii de adoptare dupa reexaminarea la cererea Presedintelui
Romaniei, precum si, in mod special, dispozitiile art.I pct.3 [referitoare la
modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege,
criticate punctual de autorii sesizarii.
Dispozitiile art.I pct.3 si pct.14 din Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor au
urmatorul cuprins :
Art.I pct.3 : «Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins :
*ARTICOLUL 7 - Incetarea mandatului
(1) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza :
a) la data intrunirii legale a Camerelor nou – alese ;
b) in caz de demisie, de la data mentionata in cuprinsul acesteia, depuse la
Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte ;
c) in caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data ramanerii definitive si
irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune pierderea acestor
drepturi ;
d) in caz de deces, de la data consemnata in certificatul de deces;
e) in caz de incompatibilitate.
(2) Incetarea mandatului de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii
are loc :
a) la data mentionata in cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusa la
Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
b) la data adoptarii unei hotarari a Camerei din care deputatul sau senatorul
face parte, prin care se constata starea de incompatibilitate;
c) la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care
se respinge contestatia la raportul Agentiei Nationale de Integritate prin care sa
constatat incompatibilitatea ;
d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a
raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate, termen in care
deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios
administrativ. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului
Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau
senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de
presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte.
(3) In cazul in care deputatul sau senatorul si-a depus demisia, presedintele,
in prima sedinta publica a plenului respectivei Camere, il intreaba pe deputat
sau pe senator daca staruie in demisie si, daca acesta raspunde afirmativ sau nu
se prezinta in sedinta de plen pentru a raspunde, presedintele ia act de demisie
si supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin
care se vacanteaza locul de deputat sau de senator.
(4) In cazurile prevazute la alin.(1) lit.c) si d), precum si in cazurile
prevazute la alin.(2) lit.c) si d) presedintele Camerei ia act de situatia de
incetare a mandatului de deputat sau de senator si supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin care se vacanteaza locul
de deputat sau de senator.
(5) Hotararile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevazute
la alin.(3) si (4), se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeste de drept in cazul in
care mandatul Camerei din care face parte se prelungeste de drept in
conformitate cu prevederile art.63 alin.(1) si (4) din Constitutia Romaniei,
republicata.* »
Art.I pct.14 : « Dupa articolul 19 se introduce un nou articol, art.19^1, cu
urmatorul cuprins :
*ARTICOLUL 19^1 - Conflictul de interese
(1) Deputatul sau senatorul aflat in conflict de interese se sanctioneaza
disciplinar cu interzicerea participarii la lucrarile Camerei din care face parte
deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult 6 luni.
(2) Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de
contencios administrativ intr-un termen de 45 de zile de la data luarii la
cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate. Luarea
la cunostinta se face prin comunicarea raportului Agentiei Nationale de
Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza,
sau in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de catre presedintele de
sedinta in plenul Camerei din care face parte.
(3)In situatia in care Agentia Nationala de Integritate a finalizat un raport
de evaluare privind existenta unui conflict de interese a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunica in termen de 5 zile de la finalizare,
persoanei in cauza, precum si Camerei din care aceasta face parte, in
conformitate cu art.21 alin.(4) din Legea nr.176/2010. Biroul permanent al
Camerei din care face parte persoana in cauza o instiinteaza de urgenta pe
aceasta, punandu-i la dispozitie o copie a raportului.* »
X. 1. Avand in vedere obiectul sesizarii, Curtea va examina mai intai
legea in ansamblul sau, in raport de criticile formulate, care privesc exclusiv
procedura de adoptare dupa reexaminarea legii la cererea Presedintelui
Romaniei, si apoi, in mod distinct, dispozitiile art.I pct.3 si art.1 pct.14 din lege.
2. Pentru a raspunde acestor critici este necesara stabilirea, mai intai, a
cadrului constitutional, legal si regulamentar referitor la Statutul
deputatilor si senatorilor, cu referire in mod particular la regimul
incompatibilitatilor.
2.1 Reglementarile constitutionale care contureaza acest cadru sunt cele
prevazute in art.73 alin.(3) lit.c), potrivit carora *Prin lege organica se
reglementeaza […] statutul deputatilor si al senatorilor […]*, art.65 alin.(2)
lit.j) *Camerele isi desfasoara lucrarile in sedinte comune, potrivit unui
regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor, pentru:
[…] stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor[…]*, si, respectiv, Titlul
III, Capitolul I – Parlamentul, Sectiunea a 2-a – Statutul deputatilor si al
senatorilor, care cuprinde: art.69 - Mandatul reprezentativ; art.70 - Mandatul
deputatilor si al senatorilor; art.71- Incompatibilitati; art.72 – Imunitatea
parlamentara .
Cu privire la incompatibilitati, textul constitutional de referinta,
respectiv art.71, prevede urmatoarele:
*(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea
oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al
Guvernului.
(3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.*
In intelesul art.71 alin.(2) din Legea fundamentala, functiile publice de
autoritate sunt cele folosite in cadrul autoritatilor publice prevazute de
Constitutie, functii care pot fi elective sau neelective. Art.81 alin.(2) din Legea
nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.279 din 21 aprilie 2003, determina intelesul sintagmei consacrata de norma
constitutionala, stabilind ca *prin functii publice de autoritate, incompatibile cu
calitatea de deputat sau de senator, se intelege functiile din administratia
publica asimilate celor de ministru, functiile de secretar de stat, subsecretar de
stat si functiile asimilate celor de secretar de stat si subsecretar de stat din
cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor,
functiile din Administratia Prezidentiala, din aparatul de lucru al Parlamentului
si al Guvernului, functiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte
autoritati si institutii publice, functiile de consilieri locali si consilieri judeteni,
de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul propriu al
prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitatilor
administrativ-teritoriale, functiile de conducere si executie din serviciile publice
descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe din unitatile administrativteritoriale
si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si
consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor
care le detin sa candideze in alegeri.*
2.2. Dispozitiile constitutionale referitoare la incompatibilitati au fost
preluate si dezvoltate in mai multe legi organice. Este de precizat ca Parlamentul poate sa stabileasca prin lege organica orice alte incompatibilitati cu mandatul
de parlamentar, dar nu cu functii publice de autoritate, ci cu orice alte functii
publice si in special cu functii private.
In acest sens sunt: Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al
senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 763 din 12
noiembrie 2008, Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea
transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul
de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003. Curtea retine incidenta in
materie si a dispozitiilor Legii nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea
functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.
144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de
Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.621 din 2 septembrie
2010, care reglementeaza, in Titlul II, proceduri de asigurare a integritatii si
transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, Sectiunea a 3-a a
respectivului titlu fiind dedicata procedurii de evaluare a conflictelor de interese
si a incompatibilitatilor.
2.3. Cu incalcarea textului constitutional de referinta [art.71 alin.(3)],
cazuri de incompatibilitate sunt prevazute la art.198-200 si art.202 din
Regulamentul Camerei Deputatilor, precum si la art.177 din Regulamentul
Senatului. Avand in vedere textul constitutional mentionat, care prevede ca alte
incompatibilitati decat cele prevazute de Legea fundamentala se stabilesc prin
legea organica, rezulta ca prin regulamentele Camerelor Parlamentului se pot
stabili doar reguli procedurale interne de aplicare care sa detalieze sub acest
aspect, in masura necesara, regulile constitutionale si legale ce definesc statutul
parlamentarului si, nicidecum, sa-l completeze sau sa-l modifice.
3. Critica de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor,
in ansamblul sau
3.1 Sustinerea referitoare la *depasirea* de catre Parlament a
cadrului stabilit prin cererea de reexaminare formulata de Presedintele
Romaniei
Autorii sesizarii afirma ca legea adoptata de Parlament a depasit cadrul
stabilit prin cererea de reexaminare formulata de Presedintele Romaniei,
argumentele prezentate de acestia fiind insa in sensul ca Parlamentul nu a dat
curs tuturor solicitarilor pe care cererea de reexaminare le-a cuprins.
Analizand dispozitiile constitutionale incidente in materie, cuprinse in
art.77 alin.(2), potrivit caruia *Inainte de promulgare, Presedintele poate cere
Parlamentului, o singura data, reexaminare legii*, Curtea constata ca
reexaminarea poate fi ceruta o singura data de Presedintele Romaniei, pentru
orice motiv - de forma sau de fond, cu privire la legea in integralitatea sa sau
pentru unele dintre textele sale. In cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii
de catre Parlament trebuie sa se restranga la obiectiunile mentionate in cererea
Presedintelui Romaniei iar, in situatia in care se da o alta redactare unor texte
sau se completeaza legea cu noi reglementari, urmeaza sa se asigure corelarile
necesare cu textele care au facut obiectul cererii Presedintelui Romaniei.
In cuprinsul obiectiei de neconstitutionalitate formulate nu se arata insa in
ce ar consta *depasirea* cadrului cererii de reexaminare, motivele invocate fiind,
in realitate, critici referitoare la o pretinsa neconformare a Parlamentului cu
solicitarile cuprinse in aceasta cerere.
Or, cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unica
autoritate legiuitoare a tarii. Cererea formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie are ca efect reluarea procesului legislativ,
cadru in care Parlamentul poate modifica sau completa legea in sensul cerut de
Presedinte, poate mentine legea in forma adoptata initial sau, dimpotriva, tinand
seama si de punctul de vedere al Presedintelui, o poate respinge. In acest sens
este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in care s-a retinut ca,
*Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor
art.61 alin.(1) din Constitutie, in raport cu solicitarile cuprinse in cererea de
reexaminare a Presedintelui Romaniei, poate adopta orice fel de solutie pe care o
va considera necesara. Astfel, poate admite in intregime sau partial solicitarea,
poate sa o respinga ori poate sa modifice in totalitate sau partial anumite texte
care au legatura cu cererea de reexaminare.* (a se vedea Decizia nr.991 din 1
octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.682 din
6 octombrie 2008, Decizia nr.1596 din 14 decembrie 2011, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Decizia
nr.1597 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr.1598 din 14 decembrie
2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 27
decembrie 2011). Solutia adoptata de Parlament trebuie sa fie circumscrisa
cadrului constitutional.
Asadar, eventuala respingere in tot sau in parte de catre Parlament a
cererii de reexaminare nu poate constitui, in sine, un motiv de
neconstitutionalitate a reglementarii adoptate in urma reexaminarii. Dupa
parcurgerea procesului legislativ in cadrul procedurii de reexaminare,
Parlamentul poate retrimite legea Presedintelui, care trebuie sa o promulge in cel
mult 10 zile de la primirea legii, nefiindu-i permisa o a doua cerere de
reexaminare. Presedintele poate insa, in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie, sa
sesizeze Curtea Constitutionala pentru controlul de constitutionalitate al legii.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca sunt neintemeiate criticile
formulate de autorii sesizarii cu privire la Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in
ansamblul sau.
3.2. Sustinerea privind incalcarea prevederilor art.67 din Constitutie
In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca, urmare cererii de
reexaminare, Parlamentul a decis retrimiterea legii criticate numai la Comisia
comuna pentru Statutul deputatilor si senatorilor. Cu toate acestea, birourile
permanente reunite au hotarat trimiterea legii si la comisiile juridice ale celor
doua Camere ale Parlamentului, pentru avizare, ceea ce inseamna ca din punct
de vedere procedural s-a nesocotit decizia Parlamentului, iar hotararea a fost
adoptata de comisii si nu de plenul celor doua Camere.
Cu privire la locul si rolul comisiilor permanente, ca organe interne de lucru
ale Camerelor Parlamentului Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in
jurisprudenta sa retinand ca activitatea acestora *are caracter pregatitor pentru a
oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei*;
*dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor comisiilor se finalizeaza
cu intocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregati si facilita
desfasurarea lucrarilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc in
plenul acestora. Necesitatea crearii acestor organe de lucru a fost impusa de
asigurarea eficientei activitatii unui corp deliberativ numeros. Din aceasta
perspectiva, rolul comisiilor in activitatea parlamentara este unul foarte
important, ele asigurand pregatirea deciziilor plenului in scopul exercitarii
prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul
de ancheta ale Parlamentului. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al
comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unor acte preliminare, cu caracter de recomandare, adoptat
in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei
Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu
numai sub aspectul solicitarii lor, nu si din perspectiva solutiilor pe care la
propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin
care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale* (a se vedea Decizia
nr.209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.188 din 22 martie 2012). Ca urmare, solutiile propuse de comisii pot fi
insusite sau nu de Parlament, iar o eventuala insusire a acestora nu poate fi
interpretata in sensul ca ar conduce la adoptarea legii de catre comisii.
Cat priveste raporturile dintre comisii, modul lor de lucru si de colaborare,
acestea sunt probleme ce tin de aplicarea Regulamentelor Camerelor, si nu pot
face obiectul controlului de constitutionalitate.
4. Critica de neconstitutionalitate a art.I pct.3 din Legea pentru
modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si
al senatorilor
4.1 Sustinerile referitoare la incalcarea art.1 alin.(3) si (5) din
Constitutie, in sensul lipsei de predictibilitate a reglementarii
Sub acest aspect se invoca o necorelare constand in faptul ca Parlamentul
ar fi adoptat doar prevederile din art.I pct.3 referitoare la art.7 alin (2) lit.d) din
Legea nr.96/2006, fara ca aceste dispozitii sa fie corelate cu cele ale alin.(1) ale
aceluiasi articol. In opinia autorilor sesizarii, alin.(2) al art.7 din legea astfel
cum a fost modificata prevede procedura de urmat, fara ca la alin.(l) sa se
prevada regula substantiala.
Examinand cele doua texte criticate, Curtea constata ca alin.(1) al art.7 din
Legea nr.96/2006, astfel cum a fost modificat, reglementeaza cazurile de incetare a calitatii de deputat sau senator, unul dintre acestea fiind cel de
incompatibilitate [art.7 alin.(1) lit.e)]. Alin.(2) al aceluiasi articol stabileste data
la care inceteaza mandatul de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii.
Faptul ca alin.(1) al art.7 din lege se refera la incompatibilitate ca modalitate de
incetare a calitatii de deputat sau senator, in mod generic, fara a enumera
cazurile de incompatibilitate, respectiv fara a stabili procedura declararii
incompatibilitatii, nu determina o lipsa de predictibilitate a textului legal
mentionat. Reglementarea cazurilor de incompatibilitate si a procedurii
declararii se regasesc in dispozitii distincte, cuprinse in art.I pct.9, de
modificare a art.15, si art. I pct.11 de modificare a art.18 din Legea nr.96/2006.
Astfel fiind, nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a prevederilor art.1
alin.(3) si (5) din Constitutie.
4.2 Sustinerile referitoare la incalcarea art.16 alin.(1) si (2), precum si
a art.21 alin.(3) din Constitutie
Autorii sesizarii critica art.I pct.3 din lege, in ceea ce priveste art.7 alin.(2)
lit.d) din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificat, sustinand ca termenul de
45 de zile pe care il are la indemana parlamentarul declarat de Agentia Nationala
de Integritate ca fiind incompatibil, pentru a ataca la instanta judecatoreasca
raportul Agentiei, este exagerat de mare in raport de reglementarea procesual
civila, pozitionandu-i pe parlamentari deasupra celorlalti cetateni, fara niciun fel
de justificare.
Curtea constata ca textul de lege criticat, potrivit caruia *(2) Incetarea
mandatului de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii are loc :[…]
d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a
raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate, termen in care
deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului
Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau
senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de
presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte*, instituie o
derogare de la norma comuna in aceasta materie, prevazuta de art.22 alin.(1) din
Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor
publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144 privind infiintarea,
organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru
modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr.535 din 3 august 2009, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Astfel, potrivit art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, *Persoana care face
obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese
sau a incompatibilitatilor in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la
instanta de contencios administrativ.*
Persoanele la care se refera textul citat sunt, potrivit art.1 alin.(1) si (2) din
Legea nr.176/2010, urmatoarele: presedintele Romaniei; consilierii prezidentiali
si consilierii de stat; presedintii Camerelor Parlamentului, deputatii si senatorii;
membrii din Romania in Parlamentul European si membrii in Comisia
Europeana din partea Romaniei; primul-ministru, membrii Guvernului, secretarii
de stat, subsecretarii de stat, asimilatii acestora, precum si consilierii de stat din
aparatul de lucru al primului-ministru; membrii Consiliului Superior al
Magistraturii; judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, asimilatii acestora,
precum si asistentii judiciari; personalul auxiliar de specialitate din cadrul
instantelor judecatoresti si parchetelor; judecatorii Curtii Constitutionale;
membrii Curtii de Conturi si personalul cu functii de conducere si de control din
cadrul acesteia; presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectie;
Avocatul Poporului si adjunctii sai; presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal; membrii
Consiliului Concurentei; membrii Colegiului Consiliului National pentru
Studierea Arhivelor Securitatii; membrii Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare; membrii Consiliului Economic si Social; membrii Consiliului
Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor; membrii Consiliului Comisiei de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; membrii Consiliului National
pentru Combaterea Discriminarii; membrii Consiliului National al
Audiovizualului; membrii consiliilor de administratie si ai comitetelor directoare
ale Societatii Romane de Radiodifuziune si ale Societatii Romane de
Televiziune; presedintele si vicepresedintele Agentiei Nationale de Integritate,
precum si membrii Consiliului National de Integritate; directorul general si
membrii consiliului director al Agentiei Nationale de Presa AGERPRES;
directorul Serviciului Roman de Informatii, prim-adjunctul si adjunctii sai;
directorul Serviciului de Informatii Externe si adjunctii sai; personalul
diplomatic si consular; directorul Serviciului de Protectie si Paza, primadjunctul
si adjunctul sau; directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
prim-adjunctul si adjunctii sai; alesii locali; persoanele cu functii de conducere
si de control, precum si functionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care isi
desfasoara activitatea in cadrul tuturor autoritatilor publice centrale ori locale
sau, dupa caz, in cadrul tuturor institutiilor publice; persoanele cu functii de
conducere si de control din cadrul unitatilor sistemului de invatamant de stat si
unitatilor de stat din sistemul de sanatate publica; personalul incadrat la
cabinetul demnitarului in administratia publica centrala, precum si personalul
incadrat la cancelaria prefectului; membrii consiliilor de administratie, ai
consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum si persoanele
care detin functii de conducere in cadrul regiilor autonome de interes national
sau local, companiilor si societatilor nationale sau, dupa caz, societatilor
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar sau semnificativ; guvernatorul, prim-viceguvernatorul,
viceguvernatorii, membrii consiliului de administratie, angajatii cu functii de
conducere ai Bancii Nationale a Romaniei, precum si personalul din conducerea
bancilor la care statul este actionar majoritar sau semnificativ; personalul
institutiilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de munca,
implicat in realizarea procesului de privatizare, precum si personalul institutiilor
si autoritatilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de
munca, care administreaza sau implementeaza programe ori proiecte finantate
din fonduri externe sau din fonduri bugetare; presedintii, vicepresedintii,
secretarii si trezorierii federatiilor si confederatiilor sindicale; prefectii si
subprefectii; candidatii pentru functiile de Presedinte al Romaniei, deputat,
senator, consilier judetean, consilier local, presedinte al consiliului judetean sau
primar; celelalte categorii de persoane, care sunt numite in functie de
Presedintele Romaniei, de Parlament, de Guvern sau de primul-ministru, cu
exceptia celor care ocupa functii apartinand cultelor religioase.
Fata de textul de lege criticat, ar rezulta ca tuturor acestor categorii de
persoane care ocupa functii sau demnitati publice le sunt aplicabile dispozitiile
art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, putand contesta raportul de evaluare al
Agentiei Nationale de Integritate intr-un termen de 15 zile de la primire, cu
exceptia deputatilor si al senatorilor, care ar avea la dispozitie un termen de 45
de zile de la primire pentru contestarea raportului de evaluare.
Curtea constata in acest sens ca, desi statutul constitutional si legal al
membrilor Parlamentului, ca reprezentanti ai poporului, este diferit de statutul
functionarilor publici si, in general, de al celorlalti cetateni, ceea ce determina,
in consecinta, particularitati cu privire la exercitarea anumitor drepturi, acest
statut nu poate fi retinut ca justificand o diferenta de tratament juridic in raport
de celelalte categorii de persoane carora li se aplica Legea nr.176/2010. Aceasta
intrucat, din perspectiva obiectului si scopului acestei reglementari – care vizeaza asigurarea integritatii in exercitarea demnitatilor si functiilor publice si
prevenirea coruptiei institutionale - toate persoanele mentionate de art.1 alin.(1)
din lege se afla in aceeasi situatie juridica, circumscrisa inca din titlul
reglementarii, prin sintagma *functii si demnitati publice*, in considerarea
careia le revin obligatii specifice.
Sub acest aspect, referindu-se la compatibilitatea unor particularitati
procedurale, inclusiv in ce priveste exercitarea cailor de atac, cu principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, Curtea Constitutionala
a statuat de principiu ca *nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli
speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea
juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune
instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit,
nu sunt diferite. […] In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia
aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul
principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.* (Decizia
nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.69 din
16 martie 1994). Or, in cauza, situatia deputatilor si a senatorilor, din punct de
vedere al scopului Legii nr.176/2010, este aceeasi cu a celorlalte categorii de
demnitari si functionari publici carora legea li se aplica. In consecinta, instituirea
unui tratament procedural diferit in ceea ce ii priveste are caracter
discriminatoriu.
Nu pot fi retinute ca argumente care sa justifice diferenta de tratament
astfel instituita aspectele legate de specificul activitatii parlamentare sau de
faptul ca ar exista “multe situatii* in care raportul Agentiei Nationale de
Integritate nu le-ar fi adus la cunostinta pe cale oficiala persoanelor care au facut
obiectul evaluarii, cata vreme termenul de contestare a raportului de evaluare
incepe sa curga de la data la care acesta a fost comunicat sub semnatura de
primire, catre deputatul sau senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de presedintele de sedinta in plenul Camerei din
care face parte.
Pentru considerentele aratate, Curtea constata ca dispozitiile art.I pct.3
din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind
Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale in ceea ce
priveste art.7 alin.(2) lit.d) din legea astfel cum a fost modificata, referitor
la termenul de 45 de zile in care deputatul sau senatorul poate contesta la
instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al Agentiei
Nationale de Integritate.
5. Sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea art.I pct.14 din lege,
referitoare la introducerea art.19^1 -“Conflictul de interese*.
In opinia autorilor sesizarii, aceste dispozitii creeaza o discriminare
nejustificata, intrucat reglementeaza doar situatia parlamentarilor care au fost
declarati in conflict de interese de o instanta judecatoreasca, lasand la o parte pe
cei care nu s-au «bucurat» de o asemenea hotarare. Este criticata si
reglementarea cuprinsa in acelasi text de lege, referitoare la sanctionarea
disciplinara a parlamentarului.
Cu privire la aceste sustineri Curtea constata mai intai ca, urmare
reexaminarii, textul art.19^1– Conflictul de interese, introdus prin art.1 pct.14 din
legea ce face obiectul sesizarii, a primit o noua formulare, cu caracter general,
care nu cuprinde distinctia apreciata de autorii sesizarii ca avand caracter
discriminatoriu. Astfel fiind, nu poate fi primita critica formulata in raport de
dispozitiile art.16 din Constitutie.
Curtea constata insa ca este intemeiata critica referitoare la
reglementarea, prin alin.(1) al art.19^1 din legea astfel cum a fost completata,
a sanctiunii disciplinare a parlamentarului aflat in conflict de interese,
intrucat aceasta sanctiune, constand in *interzicerea participarii la lucrarile Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult
6 luni*, este de natura sa afecteze mandatul parlamentar.
Curtea retine in acest sens ca mandatul parlamentar este o demnitate
publica dobandita de membrii Camerelor Parlamentului prin alegerea de catre
electorat, in vederea exercitarii prin reprezentare a suveranitatii nationale,
concluzie fundamentata, in principal, pe urmatoarele dispozitii constitutionale :
art.2 alin.(1) - *Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o
exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere,
periodice si corecte, precum si prin referendum*, art.61 alin.(1) teza intai -
*Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman […]* si
art.69 alin.(1) – *In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in
serviciul poporului*. Constitutia mai stabileste, in art.63, durata mandatului
Camerei Deputatilor si Senatului, iar in art.70, momentul la care deputatii si
senatorii intra in exercitiul mandatului, respectiv *la data intrunirii legale a
Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii
juramantului […]*, precum si momentul/cazurile de incetare a calitatii de
deputat sau de senator, respectiv : *la data intrunirii legale a Camerelor nou -
alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de
incompatibilitate ori de deces.*
Fata de aceste dispozitii constitutionale, Curtea retine, mai intai, ca
problema conflictului de interese nu este de rang constitutional, legiuitorul
constituant stabilind in mod expres si limitativ doar cazurile in care calitatea de
deputat sau de senator inceteaza, cazuri care nu se refera si la conflictul de
interese. Reglementarea conflictului de interese prin legislatia
infraconstitutionala trebuie sa respecte insa cadrul constitutional care
configureaza – cat priveste deputatii si senatorii - regimul juridic al mandatului
parlamentar.
Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in
exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei defineste conflictul de interese in art.70,
dupa cum urmeaza: *Prin conflict de interese se intelege situatia in care
persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes
personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu
obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte
normative.*
Prin dispozitiile art.I pct.14 din Legea pentru modificarea si completarea
Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, a fost introdus in
lege art.19^1, care reglementeaza institutia conflictului de interese in cazul
deputatilor si al senatorilor. In mod corelativ, prin art.I pct.51 din legea criticata
a fost introdusa, dupa litera d) a art.52 din Legea nr.96/2006, care reglementeaza
sfera abaterilor disciplinare, o noua abatere disciplinara, mentionata la litera e),
cu urmatorul cuprins: *incalcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de
interese.* De asemenea, prin art.I pct.53 din lege s-a introdus la art.53 din Legea
nr.96/2006, care reglementeaza sfera sanctiunilor disciplinare, o noua sanctiune
la litera g), cu urmatorul cuprins: *interzicerea de a participa la lucrarile
Camerei din care face parte, pe o perioada de cel mult 6 luni in cazul
conflictului de interese.*
Din aceasta reglementare rezulta ca legiuitorul a incadrat conflictul de
interese in sfera abaterilor disciplinare si, atribuindu-i o anume gravitate, a reluat
sanctiunea reglementata in prezent de art.53 lit.f) din Legea nr.96/2006
(*interzicerea de a participa la lucrarile Camerei din care face parte, pe o
perioada de cel mult 30 de zile calendaristice*), modificand insa perioada
pentru care aceasta poate fi aplicata (*cel mult 6 luni*).
Curtea constata ca art.19^1 alin.(1) din Legea nr.96/2006 astfel cum a
fost modificata, text care introduce, practic, odata cu reglementarea
conflictului de interese, diferenta sub aspectul perioadei pentru care poate
fi aplicata sanctiunea disciplinara mentionata, contravine dispozitiilor
constitutionale referitoare la statul de drept si celor care configureaza
regimul juridic al mandatului parlamentar.
In acest sens, Curtea retine ca reprezentativitatea mandatului
parlamentar, asa cum este stabilita de dispozitiile din Legea fundamentala
citate, are importante consecinte juridice. Una dintre acestea se refera la
indatoririle parlamentarului, care se exercita in mod continuu, de la momentul la
care acesta intra in exercitiul mandatului, pana la data incetarii calitatii de
deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementarile pe care le
adopta, sa nu impiedice indeplinirea acestora.
Participarea la sedintele Camerei din care fac parte deputatul sau senatorul
constituie o indatorire de esenta mandatului parlamentar, astfel cum rezulta din
intregul ansamblu al dispozitiilor constitutionale care reglementeaza
Parlamentul, cuprinse in Titlul III, Capitolul I al Legii fundamentale. Aceasta
este reglementata expres de Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si al
senatorilor in art.29 alin.(1) - text care nu a suferit modificari prin legea supusa
controlului de constitutionalitate, fiind caracterizata de legiuitor ca fiind * o
obligatie legala, morala si regulamentara*.
Prin urmare, impiedicarea deputatului sau senatorului de a participa la
sedintele Camerei din care face parte pe o perioada ce reprezinta jumatate de an
din cei patru ani ai mandatului Camerei, constituie o masura de natura sa il
impiedice sa isi realizeze mandatul dat de alegatori. In considerarea faptului ca
fiecare parlamentar reprezinta natiunea in intregul ei, trebuie asigurate conditii de exercitare efectiva a mandatului, conditii ce trebuie avute in vedere si la
reglementarea sanctiunilor disciplinare.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile alin.(1) al
art.19^1 din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, sunt neconstitutionale,
fiind contrare prevederilor constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.2
alin.(1), art.61 alin.(1) teza intai, art.69 alin.(1) si in art.70, texte care
configureaza regimul mandatului parlamentar in concordanta cu exigentele
statului de drept.
Curtea constata, totodata, ca dispozitiile art.19^1 alin.(2) din Legea
nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, potrivit carora *Deputatul sau senatorul
poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ intr-un termen
de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei
Nationale de Integritate. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea
raportului Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre
deputatul sau senatorul in cauza, sau in cazul in care refuza primirea, prin
anuntul facut de catre presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face
parte*, consacra o solutie legislativa identica celei prevazute de art.7 alin.(2)
lit.d) din lege, solutie criticata de autorii sesizarii sub aspectul termenului
derogatoriu de contestare la instanta de judecata a raportului de evaluare
intocmit de Agentia Nationala de Integritate. Astfel fiind, pentru considerentele
care au fundamentat constatarea neconstitutionalitatii art.I pct.3 din lege, cu
referire la art.7 alin.(2) lit.d), aplicabile mutatis mutandis, Curtea constata ca
sunt neconstitutionale si prevederile art.19^1 alin.(2) din Legea nr.96/2006,
introduse prin art.I pct.14 din legea ce face obiectul sesizarii.
XI. Curtea mai retine ca Legea privind Statutul deputatilor si al senatorilor
a fost adoptata in anul 2006, la 15 ani de la intrarea in vigoare a Constitutiei ca urmare a aprobarii acesteia prin referendumul national din 8 decembrie 1991, si
a suferit modificari in concordanta cu legea de revizuire a Constitutiei din anul
2003. Dupa modificarea si completarea prin mai multe acte normative, Legea
nr.96/2006 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.763
din 12 noiembrie 2008. Noua modificare, supusa in prezenta cauza controlului
de constitutionalitate, nu este de natura sa asigure o rigoare sub aspectul
coerentei si al sistematizarii normelor incidente in materia statutului deputatilor
si al senatorilor.
Astfel, potrivit art.14 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de
tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, *Reglementarile de
acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act
normativ*.
Or, in prezent, materia incompatibilitatilor si a conflictelor de interese, ce
formeaza obiectul criticilor de neconstitutionalitate formulate in cauza, este
reglementata de Capitolul IV din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor
si senatorilor, art.20-art.26 din Legea nr.176/2010 privind integritatea in
exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea
Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei
Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte
normative, Cartea I, Titlul IV, Capitolul III din Legea nr.161/2003 privind unele
masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
precum si de Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului.
In raport de prevederile din Legea nr.24/2000 mentionate, este necesara
reglementarea unitara a incompatibilitatilor si conflictelor de interese, in scopul realizarii unei sistematizari a materiei, cu consecinta cresterii accesibilitatii si
predictibilitatii legii, de natura sa determine eliminarea interpretarilor
divergente. In reglementarea statutului deputatilor si al senatorilor trebuie sa se
aiba in vedere particularitatile specifice acestui statut, pecum si faptul ca acesta
este diferit de cel al functionarilor publici.
In aceeasi ordine de idei, Curtea mai retine ca legea supusa controlului de
constitutionalitate contine si unele imperfectiuni care se impun a fi corectate in
raport de dispozitiile art.11 si art.12 din Legea nr.24/2000 referitoare la
publicarea si intrarea in vigoare a actelor normative [de exemplu, art.24 alin.(4)
teza finala din Legea nr.96/2006, astfel cum a fost modificata, potrivit caruia
*Hotararea intra in vigoare la data comunicarii acesteia catre ministrul
justitiei.*]. De asemenea, se impune folosirea riguroasa a terminologiei
constitutionale specifice. Astfel, de exemplu, sintagma *ministru* din cuprinsul
legii trebuie sa fie inlocuita cu cea de *membru al Guvernului* potrivit
dispozitiilor constitutionale si, in special, a art.109 - Raspunderea membrilor
Guvernului, in concordanta cu Decizia Curtii Constitutionale nr.270 din 10
martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.290 din 15
aprilie 2008.
Se impune, folosind acest prilej legislativ, ca la nivelul celor doua Camere
ale Parlamentului sa fie revazute textele din Regulamentele acestora declarate
neconstitutionale si sa asigure o corelare si o tratare unitara a acelorasi
probleme. Ar fi de dorit ca actele normative de baza cat priveste activitatea
parlamentara, si anume Legea nr.96/2006, Regulamentul Camerei Deputatilor,
Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale camerei
Deputatilor si Senatului sa fie concentrate intr-un singur volum, in scopul
facilitarii activitatii parlamentare. In aceasta activitate de sistematizare, un rol
important revine Consiliului Legislativ care, potrivit art.79 din Constitutie, este
*organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii
legislatii*.
XII. Curtea s-a pronuntat in limitele sesizarii, in conformitate cu
dispozitiile art. 10 si art. 18 alin.(1) din Legea nr.47/1992. In cadrul procesului
de reexaminare a legii pentru punerea in acord cu decizia de constatare a
neconstitutionalitatii, Parlamentul urmeaza sa realizeze modificarile, precum si
corelarile pe care aceste modificari le impun.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.a) si al art.147 alin.
(4) din Constitutia Romaniei, precum si al art. 15 alin. (1) din Legea nr.
47/1992,
Cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite obiectia de neconstitutionalitate si constata, in raport de criticile
formulate, ca dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii
nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale
dupa cum urmeaza:
art.I pct.3, in ceea ce priveste art.7 alin.(2) lit.d) din legea astfel cum a fost
modificata, referitor la termenul de 45 de zile in care deputatul sau senatorul
poate contesta la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al
Agentiei Nationale de Integritate;
art.I pct.14, in ceea ce priveste art.19^1 alin.(1) si (2) referitor la “Conflictul de interese*.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.
|
|
Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)
Termeni juridici, grupare tematica
|
