DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art.I pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege

Decizie neconstitutionalitate din 27-02-2013
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau, precum si, in mod special, a dispozitiilor art.I pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege


Decizia nu a fost publicata in Monitorul Oficial



I. 1. Cu Adresa nr.1233 din 14 februarie 2013, Secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de un numar de 25 de senatori referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.

2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile autorilor acesteia: Rogojan Mihai-Ciprian, Chiru Gigi Christian, Ghilea Gavrila, Balu Marius, Isaila Marius-Ovidiu, Florian Daniel Cristian, Pascan Emil -Marius, Dinca Marinica, Cadar Leonard, Oprea Dumitru, Tise Alin, Igas Constantin –Traian, Volosevici Andrei - Liviu, Todirascu Valeriu, Popa Nicolae-Vlad, Ungureanu Mihai-Razvan, Peres A. Alexandru, Badea Viorel-Riceard, Marian N. Dan- Mihai, Ariton Ion, Boagiu C. Anca-Daniel, Blaga Vasile, Fluture Gheorghe, Radulescu Cristian, apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, precum si a lui Vochidoiu Haralambie din Grupul parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu.

3. Sesizarea a fost formulata in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie si al art.10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.630 din 14 februarie 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr.103 A/2013.

II. 1. In motivarea sesizarii se sustine incalcarea, prin normele criticate, a dispozitiilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5) referitoare la statul de drept, si obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art.16 alin.(1) si (2) – Egalitatea in drepturi, ale art.21 alin.(3) – dreptul la un proces echitabil si ale art.67- Actele juridice si cvorumul legal.

2. In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie

Se sustine ca legea adoptata dupa reexaminare a depasit cadrul stabilit prin cererea de reexaminare formulata in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie de Presedintele Romaniei. In acest sens, se arata ca: se mentine caracterul echivoc cu privire la incompatibilitatile stabilite prin alte acte normative, caracter care nu a fost eliminat de legea adoptata; nu a fost corectata reglementarea referitoare la sanctionarea disciplinara a parlamentarului de neparticipare la lucrarile plenului timp de 6 luni, in cazul unui conflict de interese constatat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila; nu a fost respectata solicitarea consultarii societatii civile.

Se mai invoca si o necorelare a alin.(1) si (2) ale art.7 din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, in sensul ca, desi se urmarea reglementarea cazurilor de incetare a mandatului parlamentarului, Parlamentul a adoptat doar prevederile din art.I pct.3 referitoare la art.7 alin (2) lit.d) din Legea nr.96/2006, fara ca aceste dispozitii sa fie corelate cu cele ale alin.(1) ale aceluiasi articol. Astfel, alin.(2) al art.7 prevede procedura de urmat, fara ca la alin.(l) sa se prevada regula substantiala. Se apreciaza ca *este ca si cum s-ar prevedea procedura arestarii, dar nu este reglementata institutia arestarii.* In opinia autorilor obiectiei, lipsa acestei corelari echivaleaza cu adoptarea unui text incomplet, echivoc si deci nepredictibil, ceea ce face ca reglementarea in cauza sa fie de neinteles.

3. In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art.16 alin.(1) si (2), precum si ale art.21 alin.(3) din Constitutie

Referitor la dispozitiile art.I pct.3 din lege, se sustine ca termenul de 45 de zile pe care il are la indemana parlamentarul declarat de Agentia Nationala de Integritate ca fiind incompatibil pentru a ataca la instanta judecatoreasca raportul Agentiei *este exagerat de mare fata de reglementarea procesual civila si deci ii pozitioneaza pe parlamentari deasupra celorlalti cetateni, fara nici un fel de justificare *. Se apreciaza ca reglementarea unor termene diferite fata de ceilalti cetateni le creeaza parlamentarilor o *super-imunitate*, fara nicio justificare constitutionala.

Se arata, totodata, ca acest termen incalca si prevederile art.21 alin.(3) din Constitutie, in sensul ca nu are caracter rezonabil. Legislatia procesual civila prevede termene mult mai scurte - de 10 sau 15 zile pentru sesizarea instantelor judecatoresti, iar Constitutia nu prevede posibilitatea reglementarii prin lege a unui termen special in anumite cazuri.

Cu privire la dispozitiile art.I pct.14 din lege, se apreciaza ca acestea creeaza o discriminare nejustificata intrucat *reglementeaza doar situatia parlamentarilor care au fost declarati in conflict de interese de o instanta judecatoreasca, lasand la o parte pe cei care nu s-au «bucurat» de o asemenea hotarare*.

Se mai arata si ca *nu se poate sustine nici ca mandatul nu poate inceta pe baza raportului Agentiei Nationale de Integritate, pe motivul ca acesta din urma, fiind un act administrativ, mandatul nu ar putea inceta in baza lui*. Astfel, mandatul inceteaza pe data aparitiei si constatarii incompatibilitatii de catre instantele judecatoresti sau de catre alte autoritati publice cu atributii corespunzatoare prevazute de lege, insa ca urmare a atitudinii nelegale si neconstitutionale a parlamentarului in cauza, iar nu datorita actului prin care se constata o asemenea atitudine.

4. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art.67 din Constitutie

Se sustine ca, urmare cererii de reexaminare, Parlamentul a decis retrimiterea legii criticate numai la Comisia comuna pentru Statutul deputatilor si senatorilor. Cu toate acestea, birourile permanente reunite au hotarat trimiterea legii si la comisiile juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului, pentru avizare. Aceasta hotarare confirma, in opinia autorilor sesizarii, incalcarea prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.

De asemenea, avand in vedere ca din punct de vedere procedural s-a nesocotit decizia Parlamentului, iar hotararea a fost adoptata de comisii si nu de plenul celor doua Camere, au fost incalcate si prevederile art.67 din Constitutie.

III. In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

IV. 1. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.51/1336 din 21 februarie 2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.742 din 21 februarie 2013, punctul de vedere prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

2. In cadrul punctului de vedere exprimat, se constata, mai intai, cu caracter general, ca *Parlamentul, prin majoritatea exprimata, este suveran in a aprecia cu privire la cererea de reexaminare, iar pe de alta parte, in mod substantial, in cazul de fata Parlamentul a pus de acord legea cu obiectiile formulate la pct.1-3 din cererea de reexaminare*. De asemenea, *consultarea societatii civile si a institutiilor competente, solicitata de Presedintele Romaniei in ultimul punct al cererii de reexaminare (pct.4) a fost asigurata inca de la depunerea initiativei legislative, prin transmiterea acesteia catre structurile competente in domeniul de referinta, cat si prin publicarea pe pagina de Internet a Camerei Deputatilor a tuturor documentelor elaborate pe parcursul procedurii legislative si a asigurarii accesului mass-media la acestea si la sedintele comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.*

3. In continuare, se sustine *irelevanta argumentelor invocate* de autorii sesizarii in motivarea incalcarii prevederilor art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.

Astfel, se arata ca invocarea normelor constitutionale este generica, fara a se preciza *care dintre consecintele normative ale acestor prevederi constitutionale sunt nerespectate*. Cat priveste pretinsa necorelare a alin.(1) si (2) ale art.7 din lege astfel cum a fost modificat se arata ca nu poate fi retinuta, intrucat: in art.7 alin.(1) din lege sunt reglementate in mod expres cazurile de incetare a calitatii de deputat sau de senator, in alin.(2) al aceluiasi articol sunt detaliate in mod exhaustiv situatiile care conduc la incetarea mandatului de deputat sau de senator ca urmare a incompatibilitatii, aceste din urma dispozitii fiind completate cu prilejul reexaminarii legii, in sensul introducerii unei litere d) la alin.(2) al art.7 cu privire la raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate necontestat in instanta in termenul legal.

4. Referitor la pretinsa incalcare a art.16 alin.(1) si (2) si ale art.21 alin.(3) din Constitutie, se apreciaza ca nu poate fi retinuta. Se arata ca sintagma *termen rezonabil* cuprinsa in art.21 alin.(3) din Constitutie este folosita de legiuitorul constituant *in contextul proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata*, insa termenul de 45 de zile reglementat in art.7 alin.(2) lit.d) din Legea nr.96/2006 *nu poate fi inclus in aceasta categorie.* De asemenea, acest termen *este justificat de ratiuni practice, legate de specificul activitatii parlamentare care se desfasoara preponderent in Bucuresti si in circumscriptia electorala in care deputatii si senatorii au fost alesi, adica pentru cei mai multi dintre acestia, in afara localitatii de domiciliu si de faptul ca in multe situatii raportul Agentiei Nationale de Integritate nu le-a fost adus la cunostinta pe cale oficiala.* Se apreciaza si ca, intrucat *reglementarea unor termene legale este un aspect de legalitate si de oportunitate, care da expresie competentei forului legislativ, abilitat astfel de Legea fundamentala, acesta nu este un criteriu de constitutionalitate*.

5. Cu referire la sustinerile privind incalcarea, prin art.I pct.14 din legea criticata, a art.16 din Constitutie, se semnaleaza o eroare a autorilor sesizarii, precizandu-se ca *prevederile art.19^1 alin.(1) din lege au fost modificate cu prilejul reexaminarii, in acord cu pct.3 din cererea de reexaminare*.

6. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art.67 din Constitutie, se arata ca textul constitutional invocat reglementeaza actele juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului si cvorumul legal necesar adoptarii acestora. In ceea ce priveste conditia existentei cvorumului, ca si criteriu de constitutionalitate externa a legii, se constata ca acesta a fost intrunit, asa cum rezulta din stenograma sedintei comune a Senatului si Camerei Deputatilor din ziua de 13 februarie 2013, iar deputatii si senatorii si-au exprimat votul asupra raportului Comisiei permanente a Camerei Deputatilor si Senatului privind Statutul deputatilor si al senatorilor, organizarea si functionarea sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului cu privire la cererea de reexaminare a legii in cauza.

In ceea ce priveste sesizarea comisiilor, se arata ca *acesta nu constituie un criteriu de constitutionalitate, ci de aplicare a dispozitiilor Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului si a cutumelor parlamentare.*

V.1 Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/1072/2013, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.734 din 21 februarie 2013, punctul de vedere prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

2. In ceea ce priveste sustinerea referitoare la depasirea cadrului stabilit prin cererea de reexaminare, se arata ca nu poate fi retinuta. Se apreciaza ca *cererea de reexaminare, in realitate, nu afecteaza cu nimic calitatea Parlamentului de unica autoritate legiuitoare, in limitele sesizarii, acesta putand face orice, reluandu-se procedura legislativa. In ipoteza in care Parlamentul, reexaminand legea anterior adoptata, va da o alta redactare unor texte sau va completa legea cu noi prevederi el trebuie sa solutioneze si eventualele conflicte ce pot aparea asupra textelor care nu au facut obiectul sesizarii de reexaminare intrucat, in caz contrar, procedura de imbunatatire a reglementarii ar avea drept consecinta adoptarea unei legi care cuprinde texte contradictorii si necorelate.

Fata de cererea de reexaminare formulata de presedintele Romaniei, Parlamentul are o competenta larga asupra proiectului de lege, intrucat poate sa modifice sau nu legea in sensul cerut de Presedintele Romaniei, nefiind obligat sa-si insuseasca punctul de vedere al acestuia. Singura limitare consta in faptul ca reexaminarea legii de catre Parlament trebuie sa se restranga la aspectele precizate in cererea Presedintelui Romaniei.* Se mai apreciaza si ca *Parlamentul poate retrimite legea spre promulgare, dupa reexaminare, Presedintelui Romaniei fara sa fi operat nicio modificare in continutul acesteia sau modificand-o, dar nu in sensul dorit de Presedinte. Desi nu a obtinut rezultatul scontat, Presedintele nu-si poate impune opinia fata de legislativ, nefiindu-i permisa o a doua cerere de reexaminare.* Se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

3. Referitor la sustinerea privind existenta unei necorelari intre prevederile alin.(1) si (2) ale art.7 din Legea nr.96/2006 se apreciaza ca este neintemeiata. Se arata ca *textul reglementeaza mai intai institutia incompatibilitatii, pentru ca la alin.(2) sa stabileasca procedura de urmat*.

4. Cat priveste pretinsa incalcare a principiului egalitatii in drepturi, se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului in care s-a statuat, in esenta, ca egalitatea de tratament nu inseamna uniformitate juridica, la situatii diferite putandu-se aplica solutii diferite, ipoteza existenta in speta. Art.21 alin.(3) din Constitutie, invocat de asemenea de autorii sesizarii, este apreciat ca neavand incidenta in cauza, intrucat termenul rezonabil la care acesta face referire vizeaza solutionarea unui proces aflat pe rolul instantei judecatoresti. In plus, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a decis ca este constitutionala instituirea unor particularitati procedurale, inclusiv in ceea ce priveste instituirea unor termene speciale, diferite de dreptul comun.

5. Referitor la punctul 3 din sesizare se arata ca autorii *nu argumenteaza in niciun fel incalcarea vreunei dispozitii constitutionale, aspecte care fac imposibila exprimarea unui punct de vedere*. Pentru acest motiv se considera ca *sesizarea ar trebui respinsa ca inadmisibila*.

6. In privinta aspectelor indicate cu privire la incalcarea art.67 din Constitutie, se apreciaza ca *acestea nu au legatura cu textul constitutional invocat, intrucat se refera la modul de realizare si desfasurare a procedurilor parlamentare in procedura legislativa, realizate in cadrul comisiilor parlamentare, iar nu la cvorumul si majoritatea necesare pentru adoptarea unui act al Parlamentului de catre plenul Camerelor acestuia.* In plus, *aspectele invederate de autorii sesizarii sunt chestiuni ce tin de interpretarea si aplicarea legii, astfel incat analiza acestora excedeaza sferei de competenta a Curtii Constitutionale.*

VI. Presedintele Senatului nu a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere.

VII. 1. La dosar au mai fost atasate o serie de cereri formulate Amicus Curiae, prin care se solicita constatarea neconstitutionalitatii legii ce face obiectul sesizarii, inregistrate la Curtea Constitutionala dupa cum urmeaza: nr.667 din 18 februarie 2013, cerere semnata de Bratfalean Viluta Mihaiela si, respectiv, Zorin Diaconescu, nr.668 din 18 februarie 2013, cerere semnata indescifrabil (ambele cereri au fost transmise prin fax), nr.687 din 19 februarie 2013, cerere formulata de Maria Rachieru si nr.695 din 19 februarie 2013, cerere formulata de Petru Calian (ambele transmise prin posta electronica).

2. Avand in vedere dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora *Curtea Constitutionala poate fi sesizata in cazurile expres prevazute de art.146 din Constitutie, republicata, sau de legea sa organica*, precum si dispozitiile art.146 lit.a) din Constitutie, care stabilesc expres si limitativ subiectii care pot sesiza Curtea Constitutionala pentru controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, Curtea constata ca cererile mai sus aratate sunt inadmisibile.


CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului - raportor, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, retine urmatoarele:

VIII. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 25 de senatori.

IX. Obiectul sesizarii, astfel cum rezulta din examinarea motivarii acesteia, il constituie Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, criticata, in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare dupa reexaminarea la cererea Presedintelui Romaniei, precum si, in mod special, dispozitiile art.I pct.3 [referitoare la modificarea art.7] si ale art.I pct.14 [referitoare la introducerea art.19^1] din lege, criticate punctual de autorii sesizarii.

Dispozitiile art.I pct.3 si pct.14 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor au urmatorul cuprins :
  • Art.I pct.3 : «Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins :
    *ARTICOLUL 7 - Incetarea mandatului
    (1) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza :
    a) la data intrunirii legale a Camerelor nou – alese ;
    b) in caz de demisie, de la data mentionata in cuprinsul acesteia, depuse la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte ;
    c) in caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune pierderea acestor drepturi ;
    d) in caz de deces, de la data consemnata in certificatul de deces;
    e) in caz de incompatibilitate.
    (2) Incetarea mandatului de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii are loc :
    a) la data mentionata in cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusa la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
    b) la data adoptarii unei hotarari a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constata starea de incompatibilitate;
    c) la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se respinge contestatia la raportul Agentiei Nationale de Integritate prin care sa constatat incompatibilitatea ;
    d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate, termen in care deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte.
    (3) In cazul in care deputatul sau senatorul si-a depus demisia, presedintele, in prima sedinta publica a plenului respectivei Camere, il intreaba pe deputat sau pe senator daca staruie in demisie si, daca acesta raspunde afirmativ sau nu se prezinta in sedinta de plen pentru a raspunde, presedintele ia act de demisie si supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin care se vacanteaza locul de deputat sau de senator.
    (4) In cazurile prevazute la alin.(1) lit.c) si d), precum si in cazurile prevazute la alin.(2) lit.c) si d) presedintele Camerei ia act de situatia de incetare a mandatului de deputat sau de senator si supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin care se vacanteaza locul de deputat sau de senator.
    (5) Hotararile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevazute la alin.(3) si (4), se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    (6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeste de drept in cazul in care mandatul Camerei din care face parte se prelungeste de drept in conformitate cu prevederile art.63 alin.(1) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata.* »

  • Art.I pct.14 : « Dupa articolul 19 se introduce un nou articol, art.19^1, cu urmatorul cuprins :
    *ARTICOLUL 19^1 - Conflictul de interese
    (1) Deputatul sau senatorul aflat in conflict de interese se sanctioneaza disciplinar cu interzicerea participarii la lucrarile Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult 6 luni.
    (2) Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ intr-un termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza, sau in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de catre presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte.
    (3)In situatia in care Agentia Nationala de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenta unui conflict de interese a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunica in termen de 5 zile de la finalizare, persoanei in cauza, precum si Camerei din care aceasta face parte, in conformitate cu art.21 alin.(4) din Legea nr.176/2010. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana in cauza o instiinteaza de urgenta pe aceasta, punandu-i la dispozitie o copie a raportului.* »

    X. 1. Avand in vedere obiectul sesizarii, Curtea va examina mai intai legea in ansamblul sau, in raport de criticile formulate, care privesc exclusiv procedura de adoptare dupa reexaminarea legii la cererea Presedintelui Romaniei, si apoi, in mod distinct, dispozitiile art.I pct.3 si art.1 pct.14 din lege.

    2. Pentru a raspunde acestor critici este necesara stabilirea, mai intai, a cadrului constitutional, legal si regulamentar referitor la Statutul deputatilor si senatorilor, cu referire in mod particular la regimul incompatibilitatilor.

    2.1 Reglementarile constitutionale care contureaza acest cadru sunt cele prevazute in art.73 alin.(3) lit.c), potrivit carora *Prin lege organica se reglementeaza […] statutul deputatilor si al senatorilor […]*, art.65 alin.(2) lit.j) *Camerele isi desfasoara lucrarile in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor, pentru: […] stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor[…]*, si, respectiv, Titlul III, Capitolul I – Parlamentul, Sectiunea a 2-a – Statutul deputatilor si al senatorilor, care cuprinde: art.69 - Mandatul reprezentativ; art.70 - Mandatul deputatilor si al senatorilor; art.71- Incompatibilitati; art.72 – Imunitatea parlamentara .

    Cu privire la incompatibilitati, textul constitutional de referinta, respectiv art.71, prevede urmatoarele:
    *(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.
    (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
    (3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.*

    In intelesul art.71 alin.(2) din Legea fundamentala, functiile publice de autoritate sunt cele folosite in cadrul autoritatilor publice prevazute de Constitutie, functii care pot fi elective sau neelective. Art.81 alin.(2) din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, determina intelesul sintagmei consacrata de norma constitutionala, stabilind ca *prin functii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se intelege functiile din administratia publica asimilate celor de ministru, functiile de secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate celor de secretar de stat si subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, functiile din Administratia Prezidentiala, din aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului, functiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autoritati si institutii publice, functiile de consilieri locali si consilieri judeteni, de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitatilor administrativ-teritoriale, functiile de conducere si executie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe din unitatile administrativteritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le detin sa candideze in alegeri.*

    2.2. Dispozitiile constitutionale referitoare la incompatibilitati au fost preluate si dezvoltate in mai multe legi organice. Este de precizat ca Parlamentul poate sa stabileasca prin lege organica orice alte incompatibilitati cu mandatul de parlamentar, dar nu cu functii publice de autoritate, ci cu orice alte functii publice si in special cu functii private.

    In acest sens sunt: Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003. Curtea retine incidenta in materie si a dispozitiilor Legii nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.621 din 2 septembrie 2010, care reglementeaza, in Titlul II, proceduri de asigurare a integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, Sectiunea a 3-a a respectivului titlu fiind dedicata procedurii de evaluare a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor.

    2.3. Cu incalcarea textului constitutional de referinta [art.71 alin.(3)], cazuri de incompatibilitate sunt prevazute la art.198-200 si art.202 din Regulamentul Camerei Deputatilor, precum si la art.177 din Regulamentul Senatului. Avand in vedere textul constitutional mentionat, care prevede ca alte incompatibilitati decat cele prevazute de Legea fundamentala se stabilesc prin legea organica, rezulta ca prin regulamentele Camerelor Parlamentului se pot stabili doar reguli procedurale interne de aplicare care sa detalieze sub acest aspect, in masura necesara, regulile constitutionale si legale ce definesc statutul parlamentarului si, nicidecum, sa-l completeze sau sa-l modifice.

    3. Critica de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau

    3.1 Sustinerea referitoare la *depasirea* de catre Parlament a cadrului stabilit prin cererea de reexaminare formulata de Presedintele Romaniei

    Autorii sesizarii afirma ca legea adoptata de Parlament a depasit cadrul stabilit prin cererea de reexaminare formulata de Presedintele Romaniei, argumentele prezentate de acestia fiind insa in sensul ca Parlamentul nu a dat curs tuturor solicitarilor pe care cererea de reexaminare le-a cuprins.

    Analizand dispozitiile constitutionale incidente in materie, cuprinse in art.77 alin.(2), potrivit caruia *Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminare legii*, Curtea constata ca reexaminarea poate fi ceruta o singura data de Presedintele Romaniei, pentru orice motiv - de forma sau de fond, cu privire la legea in integralitatea sa sau pentru unele dintre textele sale. In cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de catre Parlament trebuie sa se restranga la obiectiunile mentionate in cererea Presedintelui Romaniei iar, in situatia in care se da o alta redactare unor texte sau se completeaza legea cu noi reglementari, urmeaza sa se asigure corelarile necesare cu textele care au facut obiectul cererii Presedintelui Romaniei.

    In cuprinsul obiectiei de neconstitutionalitate formulate nu se arata insa in ce ar consta *depasirea* cadrului cererii de reexaminare, motivele invocate fiind, in realitate, critici referitoare la o pretinsa neconformare a Parlamentului cu solicitarile cuprinse in aceasta cerere.

    Or, cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii. Cererea formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art.77 alin.(2) din Constitutie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru in care Parlamentul poate modifica sau completa legea in sensul cerut de Presedinte, poate mentine legea in forma adoptata initial sau, dimpotriva, tinand seama si de punctul de vedere al Presedintelui, o poate respinge. In acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in care s-a retinut ca, *Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art.61 alin.(1) din Constitutie, in raport cu solicitarile cuprinse in cererea de reexaminare a Presedintelui Romaniei, poate adopta orice fel de solutie pe care o va considera necesara. Astfel, poate admite in intregime sau partial solicitarea, poate sa o respinga ori poate sa modifice in totalitate sau partial anumite texte care au legatura cu cererea de reexaminare.* (a se vedea Decizia nr.991 din 1 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.682 din 6 octombrie 2008, Decizia nr.1596 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr.1597 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr.1598 din 14 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011). Solutia adoptata de Parlament trebuie sa fie circumscrisa cadrului constitutional.

    Asadar, eventuala respingere in tot sau in parte de catre Parlament a cererii de reexaminare nu poate constitui, in sine, un motiv de neconstitutionalitate a reglementarii adoptate in urma reexaminarii. Dupa parcurgerea procesului legislativ in cadrul procedurii de reexaminare, Parlamentul poate retrimite legea Presedintelui, care trebuie sa o promulge in cel mult 10 zile de la primirea legii, nefiindu-i permisa o a doua cerere de reexaminare. Presedintele poate insa, in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie, sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru controlul de constitutionalitate al legii.

    Pentru aceste considerente, Curtea constata ca sunt neintemeiate criticile formulate de autorii sesizarii cu privire la Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, in ansamblul sau.

    3.2. Sustinerea privind incalcarea prevederilor art.67 din Constitutie

    In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca, urmare cererii de reexaminare, Parlamentul a decis retrimiterea legii criticate numai la Comisia comuna pentru Statutul deputatilor si senatorilor. Cu toate acestea, birourile permanente reunite au hotarat trimiterea legii si la comisiile juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului, pentru avizare, ceea ce inseamna ca din punct de vedere procedural s-a nesocotit decizia Parlamentului, iar hotararea a fost adoptata de comisii si nu de plenul celor doua Camere.

    Cu privire la locul si rolul comisiilor permanente, ca organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa retinand ca activitatea acestora *are caracter pregatitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei*; *dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor comisiilor se finalizeaza cu intocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregati si facilita desfasurarea lucrarilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc in plenul acestora. Necesitatea crearii acestor organe de lucru a fost impusa de asigurarea eficientei activitatii unui corp deliberativ numeros. Din aceasta perspectiva, rolul comisiilor in activitatea parlamentara este unul foarte important, ele asigurand pregatirea deciziilor plenului in scopul exercitarii prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de ancheta ale Parlamentului. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unor acte preliminare, cu caracter de recomandare, adoptat in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, nu si din perspectiva solutiilor pe care la propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale* (a se vedea Decizia nr.209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.188 din 22 martie 2012). Ca urmare, solutiile propuse de comisii pot fi insusite sau nu de Parlament, iar o eventuala insusire a acestora nu poate fi interpretata in sensul ca ar conduce la adoptarea legii de catre comisii.

    Cat priveste raporturile dintre comisii, modul lor de lucru si de colaborare, acestea sunt probleme ce tin de aplicarea Regulamentelor Camerelor, si nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.

    4. Critica de neconstitutionalitate a art.I pct.3 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

    4.1 Sustinerile referitoare la incalcarea art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie, in sensul lipsei de predictibilitate a reglementarii

    Sub acest aspect se invoca o necorelare constand in faptul ca Parlamentul ar fi adoptat doar prevederile din art.I pct.3 referitoare la art.7 alin (2) lit.d) din Legea nr.96/2006, fara ca aceste dispozitii sa fie corelate cu cele ale alin.(1) ale aceluiasi articol. In opinia autorilor sesizarii, alin.(2) al art.7 din legea astfel cum a fost modificata prevede procedura de urmat, fara ca la alin.(l) sa se prevada regula substantiala.

    Examinand cele doua texte criticate, Curtea constata ca alin.(1) al art.7 din Legea nr.96/2006, astfel cum a fost modificat, reglementeaza cazurile de incetare a calitatii de deputat sau senator, unul dintre acestea fiind cel de incompatibilitate [art.7 alin.(1) lit.e)]. Alin.(2) al aceluiasi articol stabileste data la care inceteaza mandatul de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii. Faptul ca alin.(1) al art.7 din lege se refera la incompatibilitate ca modalitate de incetare a calitatii de deputat sau senator, in mod generic, fara a enumera cazurile de incompatibilitate, respectiv fara a stabili procedura declararii incompatibilitatii, nu determina o lipsa de predictibilitate a textului legal mentionat. Reglementarea cazurilor de incompatibilitate si a procedurii declararii se regasesc in dispozitii distincte, cuprinse in art.I pct.9, de modificare a art.15, si art. I pct.11 de modificare a art.18 din Legea nr.96/2006. Astfel fiind, nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a prevederilor art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie.

    4.2 Sustinerile referitoare la incalcarea art.16 alin.(1) si (2), precum si a art.21 alin.(3) din Constitutie Autorii sesizarii critica art.I pct.3 din lege, in ceea ce priveste art.7 alin.(2) lit.d) din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificat, sustinand ca termenul de 45 de zile pe care il are la indemana parlamentarul declarat de Agentia Nationala de Integritate ca fiind incompatibil, pentru a ataca la instanta judecatoreasca raportul Agentiei, este exagerat de mare in raport de reglementarea procesual civila, pozitionandu-i pe parlamentari deasupra celorlalti cetateni, fara niciun fel de justificare. Curtea constata ca textul de lege criticat, potrivit caruia *(2) Incetarea mandatului de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii are loc :[…]
    d) la expirarea unui termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate, termen in care deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte*, instituie o derogare de la norma comuna in aceasta materie, prevazuta de art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.535 din 3 august 2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Astfel, potrivit art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, *Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilitatilor in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ.*

    Persoanele la care se refera textul citat sunt, potrivit art.1 alin.(1) si (2) din Legea nr.176/2010, urmatoarele: presedintele Romaniei; consilierii prezidentiali si consilierii de stat; presedintii Camerelor Parlamentului, deputatii si senatorii; membrii din Romania in Parlamentul European si membrii in Comisia Europeana din partea Romaniei; primul-ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, asimilatii acestora, precum si consilierii de stat din aparatul de lucru al primului-ministru; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, asimilatii acestora, precum si asistentii judiciari; personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor; judecatorii Curtii Constitutionale; membrii Curtii de Conturi si personalul cu functii de conducere si de control din cadrul acesteia; presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectie; Avocatul Poporului si adjunctii sai; presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal; membrii Consiliului Concurentei; membrii Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii; membrii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare; membrii Consiliului Economic si Social; membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor; membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; membrii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii; membrii Consiliului National al Audiovizualului; membrii consiliilor de administratie si ai comitetelor directoare ale Societatii Romane de Radiodifuziune si ale Societatii Romane de Televiziune; presedintele si vicepresedintele Agentiei Nationale de Integritate, precum si membrii Consiliului National de Integritate; directorul general si membrii consiliului director al Agentiei Nationale de Presa AGERPRES; directorul Serviciului Roman de Informatii, prim-adjunctul si adjunctii sai; directorul Serviciului de Informatii Externe si adjunctii sai; personalul diplomatic si consular; directorul Serviciului de Protectie si Paza, primadjunctul si adjunctul sau; directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale, prim-adjunctul si adjunctii sai; alesii locali; persoanele cu functii de conducere si de control, precum si functionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care isi desfasoara activitatea in cadrul tuturor autoritatilor publice centrale ori locale sau, dupa caz, in cadrul tuturor institutiilor publice; persoanele cu functii de conducere si de control din cadrul unitatilor sistemului de invatamant de stat si unitatilor de stat din sistemul de sanatate publica; personalul incadrat la cabinetul demnitarului in administratia publica centrala, precum si personalul incadrat la cancelaria prefectului; membrii consiliilor de administratie, ai consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum si persoanele care detin functii de conducere in cadrul regiilor autonome de interes national sau local, companiilor si societatilor nationale sau, dupa caz, societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar sau semnificativ; guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administratie, angajatii cu functii de conducere ai Bancii Nationale a Romaniei, precum si personalul din conducerea bancilor la care statul este actionar majoritar sau semnificativ; personalul institutiilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de munca, implicat in realizarea procesului de privatizare, precum si personalul institutiilor si autoritatilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de munca, care administreaza sau implementeaza programe ori proiecte finantate din fonduri externe sau din fonduri bugetare; presedintii, vicepresedintii, secretarii si trezorierii federatiilor si confederatiilor sindicale; prefectii si subprefectii; candidatii pentru functiile de Presedinte al Romaniei, deputat, senator, consilier judetean, consilier local, presedinte al consiliului judetean sau primar; celelalte categorii de persoane, care sunt numite in functie de Presedintele Romaniei, de Parlament, de Guvern sau de primul-ministru, cu exceptia celor care ocupa functii apartinand cultelor religioase.

    Fata de textul de lege criticat, ar rezulta ca tuturor acestor categorii de persoane care ocupa functii sau demnitati publice le sunt aplicabile dispozitiile art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, putand contesta raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate intr-un termen de 15 zile de la primire, cu exceptia deputatilor si al senatorilor, care ar avea la dispozitie un termen de 45 de zile de la primire pentru contestarea raportului de evaluare.

    Curtea constata in acest sens ca, desi statutul constitutional si legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanti ai poporului, este diferit de statutul functionarilor publici si, in general, de al celorlalti cetateni, ceea ce determina, in consecinta, particularitati cu privire la exercitarea anumitor drepturi, acest statut nu poate fi retinut ca justificand o diferenta de tratament juridic in raport de celelalte categorii de persoane carora li se aplica Legea nr.176/2010. Aceasta intrucat, din perspectiva obiectului si scopului acestei reglementari – care vizeaza asigurarea integritatii in exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenirea coruptiei institutionale - toate persoanele mentionate de art.1 alin.(1) din lege se afla in aceeasi situatie juridica, circumscrisa inca din titlul reglementarii, prin sintagma *functii si demnitati publice*, in considerarea careia le revin obligatii specifice.

    Sub acest aspect, referindu-se la compatibilitatea unor particularitati procedurale, inclusiv in ce priveste exercitarea cailor de atac, cu principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, Curtea Constitutionala a statuat de principiu ca *nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. […] In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.* (Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.69 din 16 martie 1994). Or, in cauza, situatia deputatilor si a senatorilor, din punct de vedere al scopului Legii nr.176/2010, este aceeasi cu a celorlalte categorii de demnitari si functionari publici carora legea li se aplica. In consecinta, instituirea unui tratament procedural diferit in ceea ce ii priveste are caracter discriminatoriu.

    Nu pot fi retinute ca argumente care sa justifice diferenta de tratament astfel instituita aspectele legate de specificul activitatii parlamentare sau de faptul ca ar exista “multe situatii* in care raportul Agentiei Nationale de Integritate nu le-ar fi adus la cunostinta pe cale oficiala persoanelor care au facut obiectul evaluarii, cata vreme termenul de contestare a raportului de evaluare incepe sa curga de la data la care acesta a fost comunicat sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza sau, in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte.

    Pentru considerentele aratate, Curtea constata ca dispozitiile art.I pct.3 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale in ceea ce priveste art.7 alin.(2) lit.d) din legea astfel cum a fost modificata, referitor la termenul de 45 de zile in care deputatul sau senatorul poate contesta la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate.

    5. Sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea art.I pct.14 din lege, referitoare la introducerea art.19^1 -“Conflictul de interese*. In opinia autorilor sesizarii, aceste dispozitii creeaza o discriminare nejustificata, intrucat reglementeaza doar situatia parlamentarilor care au fost declarati in conflict de interese de o instanta judecatoreasca, lasand la o parte pe cei care nu s-au «bucurat» de o asemenea hotarare. Este criticata si reglementarea cuprinsa in acelasi text de lege, referitoare la sanctionarea disciplinara a parlamentarului.

    Cu privire la aceste sustineri Curtea constata mai intai ca, urmare reexaminarii, textul art.19^1– Conflictul de interese, introdus prin art.1 pct.14 din legea ce face obiectul sesizarii, a primit o noua formulare, cu caracter general, care nu cuprinde distinctia apreciata de autorii sesizarii ca avand caracter discriminatoriu. Astfel fiind, nu poate fi primita critica formulata in raport de dispozitiile art.16 din Constitutie.

    Curtea constata insa ca este intemeiata critica referitoare la reglementarea, prin alin.(1) al art.19^1 din legea astfel cum a fost completata, a sanctiunii disciplinare a parlamentarului aflat in conflict de interese, intrucat aceasta sanctiune, constand in *interzicerea participarii la lucrarile Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult 6 luni*, este de natura sa afecteze mandatul parlamentar.

    Curtea retine in acest sens ca mandatul parlamentar este o demnitate publica dobandita de membrii Camerelor Parlamentului prin alegerea de catre electorat, in vederea exercitarii prin reprezentare a suveranitatii nationale, concluzie fundamentata, in principal, pe urmatoarele dispozitii constitutionale : art.2 alin.(1) - *Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum*, art.61 alin.(1) teza intai - *Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman […]* si art.69 alin.(1) – *In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului*. Constitutia mai stabileste, in art.63, durata mandatului Camerei Deputatilor si Senatului, iar in art.70, momentul la care deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului, respectiv *la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului […]*, precum si momentul/cazurile de incetare a calitatii de deputat sau de senator, respectiv : *la data intrunirii legale a Camerelor nou - alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.*

    Fata de aceste dispozitii constitutionale, Curtea retine, mai intai, ca problema conflictului de interese nu este de rang constitutional, legiuitorul constituant stabilind in mod expres si limitativ doar cazurile in care calitatea de deputat sau de senator inceteaza, cazuri care nu se refera si la conflictul de interese. Reglementarea conflictului de interese prin legislatia infraconstitutionala trebuie sa respecte insa cadrul constitutional care configureaza – cat priveste deputatii si senatorii - regimul juridic al mandatului parlamentar.

    Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei defineste conflictul de interese in art.70, dupa cum urmeaza: *Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.*

    Prin dispozitiile art.I pct.14 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, a fost introdus in lege art.19^1, care reglementeaza institutia conflictului de interese in cazul deputatilor si al senatorilor. In mod corelativ, prin art.I pct.51 din legea criticata a fost introdusa, dupa litera d) a art.52 din Legea nr.96/2006, care reglementeaza sfera abaterilor disciplinare, o noua abatere disciplinara, mentionata la litera e), cu urmatorul cuprins: *incalcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese.* De asemenea, prin art.I pct.53 din lege s-a introdus la art.53 din Legea nr.96/2006, care reglementeaza sfera sanctiunilor disciplinare, o noua sanctiune la litera g), cu urmatorul cuprins: *interzicerea de a participa la lucrarile Camerei din care face parte, pe o perioada de cel mult 6 luni in cazul conflictului de interese.*

    Din aceasta reglementare rezulta ca legiuitorul a incadrat conflictul de interese in sfera abaterilor disciplinare si, atribuindu-i o anume gravitate, a reluat sanctiunea reglementata in prezent de art.53 lit.f) din Legea nr.96/2006 (*interzicerea de a participa la lucrarile Camerei din care face parte, pe o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice*), modificand insa perioada pentru care aceasta poate fi aplicata (*cel mult 6 luni*).

    Curtea constata ca art.19^1 alin.(1) din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, text care introduce, practic, odata cu reglementarea conflictului de interese, diferenta sub aspectul perioadei pentru care poate fi aplicata sanctiunea disciplinara mentionata, contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la statul de drept si celor care configureaza regimul juridic al mandatului parlamentar.

    In acest sens, Curtea retine ca reprezentativitatea mandatului parlamentar, asa cum este stabilita de dispozitiile din Legea fundamentala citate, are importante consecinte juridice. Una dintre acestea se refera la indatoririle parlamentarului, care se exercita in mod continuu, de la momentul la care acesta intra in exercitiul mandatului, pana la data incetarii calitatii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementarile pe care le adopta, sa nu impiedice indeplinirea acestora.

    Participarea la sedintele Camerei din care fac parte deputatul sau senatorul constituie o indatorire de esenta mandatului parlamentar, astfel cum rezulta din intregul ansamblu al dispozitiilor constitutionale care reglementeaza Parlamentul, cuprinse in Titlul III, Capitolul I al Legii fundamentale. Aceasta este reglementata expres de Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si al senatorilor in art.29 alin.(1) - text care nu a suferit modificari prin legea supusa controlului de constitutionalitate, fiind caracterizata de legiuitor ca fiind * o obligatie legala, morala si regulamentara*.

    Prin urmare, impiedicarea deputatului sau senatorului de a participa la sedintele Camerei din care face parte pe o perioada ce reprezinta jumatate de an din cei patru ani ai mandatului Camerei, constituie o masura de natura sa il impiedice sa isi realizeze mandatul dat de alegatori. In considerarea faptului ca fiecare parlamentar reprezinta natiunea in intregul ei, trebuie asigurate conditii de exercitare efectiva a mandatului, conditii ce trebuie avute in vedere si la reglementarea sanctiunilor disciplinare.

    Pentru aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile alin.(1) al art.19^1 din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor constitutionale cuprinse in art.1 alin.(3) si (5), art.2 alin.(1), art.61 alin.(1) teza intai, art.69 alin.(1) si in art.70, texte care configureaza regimul mandatului parlamentar in concordanta cu exigentele statului de drept.

    Curtea constata, totodata, ca dispozitiile art.19^1 alin.(2) din Legea nr.96/2006 astfel cum a fost modificata, potrivit carora *Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanta de contencios administrativ intr-un termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate. Luarea la cunostinta se face prin comunicarea raportului Agentiei Nationale de Integritate, sub semnatura de primire, catre deputatul sau senatorul in cauza, sau in cazul in care refuza primirea, prin anuntul facut de catre presedintele de sedinta in plenul Camerei din care face parte*, consacra o solutie legislativa identica celei prevazute de art.7 alin.(2) lit.d) din lege, solutie criticata de autorii sesizarii sub aspectul termenului derogatoriu de contestare la instanta de judecata a raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate. Astfel fiind, pentru considerentele care au fundamentat constatarea neconstitutionalitatii art.I pct.3 din lege, cu referire la art.7 alin.(2) lit.d), aplicabile mutatis mutandis, Curtea constata ca sunt neconstitutionale si prevederile art.19^1 alin.(2) din Legea nr.96/2006, introduse prin art.I pct.14 din legea ce face obiectul sesizarii.

    XI. Curtea mai retine ca Legea privind Statutul deputatilor si al senatorilor a fost adoptata in anul 2006, la 15 ani de la intrarea in vigoare a Constitutiei ca urmare a aprobarii acesteia prin referendumul national din 8 decembrie 1991, si a suferit modificari in concordanta cu legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003. Dupa modificarea si completarea prin mai multe acte normative, Legea nr.96/2006 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.763 din 12 noiembrie 2008. Noua modificare, supusa in prezenta cauza controlului de constitutionalitate, nu este de natura sa asigure o rigoare sub aspectul coerentei si al sistematizarii normelor incidente in materia statutului deputatilor si al senatorilor.

    Astfel, potrivit art.14 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, *Reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ*.

    Or, in prezent, materia incompatibilitatilor si a conflictelor de interese, ce formeaza obiectul criticilor de neconstitutionalitate formulate in cauza, este reglementata de Capitolul IV din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor, art.20-art.26 din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, Cartea I, Titlul IV, Capitolul III din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, precum si de Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului.

    In raport de prevederile din Legea nr.24/2000 mentionate, este necesara reglementarea unitara a incompatibilitatilor si conflictelor de interese, in scopul realizarii unei sistematizari a materiei, cu consecinta cresterii accesibilitatii si predictibilitatii legii, de natura sa determine eliminarea interpretarilor divergente. In reglementarea statutului deputatilor si al senatorilor trebuie sa se aiba in vedere particularitatile specifice acestui statut, pecum si faptul ca acesta este diferit de cel al functionarilor publici.

    In aceeasi ordine de idei, Curtea mai retine ca legea supusa controlului de constitutionalitate contine si unele imperfectiuni care se impun a fi corectate in raport de dispozitiile art.11 si art.12 din Legea nr.24/2000 referitoare la publicarea si intrarea in vigoare a actelor normative [de exemplu, art.24 alin.(4) teza finala din Legea nr.96/2006, astfel cum a fost modificata, potrivit caruia *Hotararea intra in vigoare la data comunicarii acesteia catre ministrul justitiei.*]. De asemenea, se impune folosirea riguroasa a terminologiei constitutionale specifice. Astfel, de exemplu, sintagma *ministru* din cuprinsul legii trebuie sa fie inlocuita cu cea de *membru al Guvernului* potrivit dispozitiilor constitutionale si, in special, a art.109 - Raspunderea membrilor Guvernului, in concordanta cu Decizia Curtii Constitutionale nr.270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.290 din 15 aprilie 2008.

    Se impune, folosind acest prilej legislativ, ca la nivelul celor doua Camere ale Parlamentului sa fie revazute textele din Regulamentele acestora declarate neconstitutionale si sa asigure o corelare si o tratare unitara a acelorasi probleme. Ar fi de dorit ca actele normative de baza cat priveste activitatea parlamentara, si anume Legea nr.96/2006, Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale camerei Deputatilor si Senatului sa fie concentrate intr-un singur volum, in scopul facilitarii activitatii parlamentare. In aceasta activitate de sistematizare, un rol important revine Consiliului Legislativ care, potrivit art.79 din Constitutie, este *organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii*.

    XII. Curtea s-a pronuntat in limitele sesizarii, in conformitate cu dispozitiile art. 10 si art. 18 alin.(1) din Legea nr.47/1992. In cadrul procesului de reexaminare a legii pentru punerea in acord cu decizia de constatare a neconstitutionalitatii, Parlamentul urmeaza sa realizeze modificarile, precum si corelarile pe care aceste modificari le impun.


    DECIZIE


    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.a) si al art.147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, precum si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,


    Cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:


    Admite obiectia de neconstitutionalitate si constata, in raport de criticile formulate, ca dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale dupa cum urmeaza:
  • art.I pct.3, in ceea ce priveste art.7 alin.(2) lit.d) din legea astfel cum a fost modificata, referitor la termenul de 45 de zile in care deputatul sau senatorul poate contesta la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate;
  • art.I pct.14, in ceea ce priveste art.19^1 alin.(1) si (2) referitor la “Conflictul de interese*.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    53 useri online

    Useri autentificati: