Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.149 si 151 din
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, exceptie ridicata de Sindicatul
cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, in calitate de reprezentant al membrilor
sai Emil Patrascanu si Gheorghe Tutuianu, in dosarele nr.2.326/103/2011 si nr.2.334/103/2011
ale Curtii de Apel Bacau - Sectia I civila, de Curtea de Apel Cluj - Sectia I civila, din oficiu, in
Dosarul nr.9.354/117/2011 si de Constantin Dumitrache in Dosarul nr.7.401/120/2011 al Curtii de
Apel Ploiesti - Sectia I civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 25 octombrie 2012 si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat
pronuntarea la data de 13 noiembrie 2012.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin deciziile nr.708 din 9 aprilie 2012 si nr.709 din 9 aprilie 2012, pronuntate in dosarele
nr.2.326/103/2011 si nr.2.334/103/2011, Curtea de Apel Bacau - Sectia I civila a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.151 din Legea
nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Exceptia a fost ridicata de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in
retragere, in calitate de reprezentant al membrilor sai Emil Patrascanu si Gheorghe Tutuianu, cu
prilejul solutionarii recursurilor formulate impotriva sentintelor civile nr.1.281/C din 28 septembrie
2011 si nr.1.287/C din 28 septembrie 2011, pronuntate de Tribunalul Neamt in dosarele
nr.2.326/103/2011 si nr.2.334/103/2011.
Prin Incheierea din 15 mai 2012, pronuntata in Dosarul nr.9.354/117/2011, Curtea de Apel
Cluj - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art.149 din Legea nr.263/2010.
Exceptia a fost ridicata, din oficiu, de instanta de judecata cu prilejul solutionarii recursului
formulat impotriva Sentintei civile nr.839 din 26 ianuarie 2012, pronuntata de Tribunalul Cluj in
Dosarul nr.9.354/117/2011, sentinta prin care actiunea formulata de reclamantul Vasile Popa a
fost respinsa ca inadmisibila, intrucat nu a fost indeplinita procedura prealabila de contestare a
deciziei de pensionare la Comisia Centrala de Contestatii.
Prin Incheierea din 7 iunie 2012, pronuntata in Dosarul nr.7.401/120/2011, Curtea de Apel
Ploiesti - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.149 alin.(1) si (2) si art.151 alin.(2) din Legea
nr.263/2010, exceptie ridicata de Constantin Dumitrache.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta,
urmatoarele:
1. Procedura administrativa prealabila reglementata de art.149 din Legea nr.263/2010 are,
in realitate, un caracter jurisdictional, contravenind astfel dispozitiilor art.21 alin.(4) din
Constitutie. In acest sens, invoca prevederile Regulamentului Ministerului Muncii, Familiei si
Protectiei Sociale din 2 mai 2011 privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale
de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, care reglementeaza in art.13 si 14
procedura de solutionare a contestatiilor de catre aceasta comisie.
2. In situatia in care procedura administrativa prealabila reglementata de textele de lege
criticate nu este urmata, instanta de judecata va respinge actiunea ca inadmisibila. De
asemenea, neformularea contestatiilor impotriva deciziilor de pensionare in termenul legal face
ca aceste decizii sa devina definitive, astfel ca modul de stabilire a pensiei nu mai poate fi supus
analizei instantei de judecata, incalcandu-se, prin urmare, dispozitiile art.21 din Constitutie.
3. Art.151 din Legea nr.263/2010 prevede posibilitatea atacarii in instanta a hotararilor
Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in
cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman
de Informatii, dar nu se refera si la situatia cand aceste comisii nu raspund contestatiilor
formulate impotriva deciziilor de pensionare in termenul de 45 de zile prevazut de art.150 alin.(4).
Astfel, procedura prealabila de contestare a deciziei de pensionare se desfasoara in fata unei
unice comisii la nivel national, fapt de natura a ingreuna cu adevarat accesul la instanta intr-un
termen rezonabil, fiind evident si notoriu faptul ca, raportat la numarul mare de contestatii
adunate de la nivelul intregii tari in fata unui unic organism abilitat sa le solutioneze, termenul
legal de solutionare nu poate fi respectat. Neavand o hotarare emisa de aceste comisii, titularul
dreptului la pensie nu se poate adresa instantei de judecata. In acelasi timp, legea nu prevede
posibilitatea atacarii direct in instanta a deciziilor de pensionare.
Prevederile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 impiedica accesul liber la justitie si pentru
ca, in urma emiterii hotararii Comisiei Centrale de Contestatii, *aceasta din urma admite total sau
partial contestatia si retrimite dosarul pentru revizuire casei de pensii emitente initial, spre a emite
o noua decizie de pensie. Impotriva acesteia, pensionarul nu poate introduce direct actiune in
justitie, intrucat nu a epuizat faza procedurii prealabile. Casa de pensii poate emite o noua
decizie de pensie [...]. Aceasta va fi urmata de o noua contestatie la decizia de pensie tot catre
Comisia Centrala de Contestatii si asa mai departe... *
Curtea de Apel Bacau - Sectia I civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu
este intemeiata.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia I civila apreciaza ca prevederile de lege criticate nu
contravin dispozitiilor art.21 din Constitutie, intrucat alin.(4) al acestui articol se refera doar la
procedurile prealabile administrative cu caracter jurisdictional, iar nu si la cele fara caracter
jurisdictional, asa cum este procedura reglementata de art.149 din Legea nr.263/2010.
In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, actele de sesizare au fost
comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului
Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere
solicitate.
CURTEA,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146
lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.149 si 151 din Legea
nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.852 din 20 decembrie 2010, dispozitii potrivit carora:
Art.149:
*(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii
sectoriale pot fi contestate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de
Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestarii reprezinta procedura
administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional.
(3) Comisia Centrala de Contestatii functioneaza in cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate in termenul prevazut la alin.(1) sunt definitive.*;
Art.151:
*(1) Hotararile Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de
contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei
si Internelor si Serviciului Roman de Informatii se comunica persoanelor in cauza si caselor
teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, dupa caz, in termen de 5 zile de la
adoptare.
(2) Hotararile prevazute la art.150 alin.(3) pot fi atacate la instanta judecatoreasca
competenta, in termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotararile prevazute la art.150 alin.(3) care nu au fost atacate la instantele judecatoresti
in termenul prevazut la alin.(2) sunt definitive.*
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile de lege criticate contravin
urmatoarelor texte din Constitutie: art.21 privind accesul liber la justitie si art.44 referitor la dreptul
de proprietate. De asemenea, invoca incalcarea urmatoarelor texte din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: art.6 privind dreptul la un proces
echitabil, art.17 referitor la interzicerea abuzului de drept si art.18 referitor la limitarea folosirilor
restrangerilor drepturilor.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate fac
parte din cap. VIII al Legii nr.263/2010 - *Jurisdictia asigurarilor sociale*. Prevederile acestui
capitol stabilesc ca persoanele nemultumite de modul de stabilire a pensiei pot contesta deciziile
de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale, in termen de 30
de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii
care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor
si Serviciului Roman de Informatii. Termenul de solutionare a acestor contestatii este de 45 de
zile de la data inregistrarii acestora, iar hotararile pronuntate se comunica persoanelor in cauza si
caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, dupa caz, in termen de 5
zile de la adoptare. Aceasta procedura are caracterul unei proceduri administrative prealabile,
obligatorii, fara caracter jurisdictional.
Art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 prevede posibilitatea atacarii in instanta a hotararilor
Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in
cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman
de Informatii, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Fata de criticile formulate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine
urmatoarele:
1. Critica referitoare la incalcarea prevederilor art.21 alin.(4) din Constitutie are in vedere
faptul ca, desi art.149 alin.(2) din Legea nr.263/2010 caracterizeaza aceasta procedura ca fiind
una *administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional*, in realitate, din cuprinsul
art.13 si 14 din Regulamentul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din 2 mai 2011
privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei
Nationale de Pensii Publice, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale,
al ministrului apararii nationale, al ministrului administratiei si internelor si al directorului
Serviciului Roman de Informatii nr.1.453/M.34/18.769/10.161/2011, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.318 din 9 mai 2011, reiese ca aceasta procedura are caracter
jurisdictional, astfel ca obligativitatea acesteia este neconstitutionala.
Curtea constata insa ca aceasta critica nu vizeaza continutul prevederilor Legii nr.263/2010,
ci pe cel al Regulamentului Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale din 2 mai 2011. Or,
potrivit dispozitiilor art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, Curtea Constitutionala este competenta a
se pronunta doar cu privire la *neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii
dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare*. Aceste dispozitii se refera la lege stricto sensu, ca
act adoptat de Parlament si promulgat de Presedintele Romaniei, astfel ca nu acopera si sfera
actelor administrative emise in aplicarea legilor, ce pot fi contestate insa in fata instantelor de
contencios administrativ.
2. In ceea ce priveste critica potrivit careia, in cazul neparcurgerii procedurii prealabile
obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi impiedicat de a se adresa justitiei, cu incalcarea art.21
si, in subsidiar, a art.44 din Constitutie, Curtea retine ca, reglementand aceasta procedura,
legiuitorul a urmarit degrevarea instantelor de judecata de o mare parte a cauzelor privind
drepturile de asigurari sociale prin interpunerea comisiilor de contestatii in procedura de
solutionare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de
contestatii fara a mai parcurge procedura, in principiu de mai lunga durata, din fata instantelor de
judecata si, numai in situatia cand nu sunt multumiti de hotararile acestei comisii, pot sa le
supuna analizei instantei de judecata. O astfel de procedura nu poate fi privita ca aducand eo
ipso atingere dreptului de acces liber la justitie, chiar daca are caracter obligatoriu, atat timp cat,
ulterior parcurgerii sale, persoana interesata se poate adresa instantei de judecata. Prevederile
art.21 din Constitutie nu interzic existenta unei astfel de proceduri administrative prealabile si nici
obligativitatea acesteia atat timp cat nu are un caracter jurisdictional.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr.121 din 9
februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.149 din 8 martie 2010, in
care a statuat ca *instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter
jurisdictional nu este contrara principiului liberului acces la justitie cat timp decizia organului
administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti*.
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat prin Hotararea din 23 iunie
1981, pronuntata in Cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, paragraful 51,
ori Hotararea din 26 aprilie 1995, pronuntata in Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, ca
imperative de suplete si eficacitate, pe deplin compatibile cu protectia drepturilor protejate de
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pot justifica interventia
prealabila a unor organe administrative care nu indeplinesc conditiile cerute de art.6 paragraful 1
din Conventie. Ceea ce impun insa dispozitiile acestui articol conventional este ca decizia unei
asemenea autoritati sa fie supusa controlului ulterior exercitat de un organ de plina jurisdictie,
adica un *tribunal* in sensul Conventiei.
Faptul ca, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel
interesat ar putea pierde dreptul de acces la justitie nu este nici el de natura sa demonstreze
neconstitutionalitatea procedurii administrative prealabile analizate.
Astfel, asa cum Curtea a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, *liberul acces la justitie
semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instantelor judecatoresti pentru apararea
drepturilor, a libertatilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul ca acest drept nu poate fi
supus niciunei conditionari.
Mai mult, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu
respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art.126 alin.(2) din Constitutie, are
legitimarea constitutionala de a stabili procedura de judecata. Aceasta implica si reglementarea
unor termene, dupa a caror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibila*.
In acest sens este Decizia nr.1.033 din 14 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.722 din 29 octombrie 2010.
Prin urmare, avand in vedere cele retinute, Curtea urmeaza a respinge si aceasta critica de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
3. In continuare, analizand criticile aduse in mod special prevederilor art.151 alin.(2) din
Legea nr.263/2010, Curtea retine ca, potrivit celor sustinute de autorii exceptiei de
neconstitutionalitate, in urma emiterii hotararii Comisiei Centrale de Contestatii, *aceasta din
urma admite total sau partial contestatia si retrimite dosarul pentru revizuire casei de pensii
emitente initial, spre a emite o noua decizie de pensie. Impotriva acesteia, pensionarul nu poate
introduce direct actiune in justitie, intrucat nu a epuizat faza procedurii prealabile*.
De asemenea, autorii exceptiei critica faptul ca art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010, prin
redactarea sa restrictiva, in sensul posibilitatii de a ataca in instanta doar hotararile comisiilor de
contestatii, iar nu si direct deciziile de pensionare, creeaza in fapt un obstacol pentru accesul la
justitie in situatia in care aceste comisii nu raspund contestatarilor in termenul prevazut de lege.
Fata de prima critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca aspectele de
neconstitutionalitate invocate provin dintr-o eronata interpretare a textului de lege criticat.
Astfel, este evident lacunara interpretarea potrivit careia pensionarul nu ar putea niciodata
supune controlului judiciar hotararea Comisiei Centrale de Contestatii. Acest rationament omite
faptul ca, desi prin hotararea pronuntata Comisia Centrala de Contestatii poate dispune
recalcularea pensiei si emiterea unei noi decizii de pensionare de catre casa de pensii, totodata
aceasta hotarare poate fi atacata in instanta, potrivit art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010.
De asemenea, rezultat al unei interpretari eronate pare a fi si critica referitoare la faptul ca
textul de lege criticat ar bloca accesul la justitie al celor care, desi s-au adresat comisiilor de
contestatii, nu au primit o hotarare de la acestea in termenul legal.
Astfel, Curtea apreciaza ca, in masura in care o persoana face dovada indeplinirii cerintelor
legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de
asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost
depasit, instantele de judecata, in virtutea rolului lor activ prevazut de art.129 alin.(5) din Codul
de procedura civila, nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea, ci ar proceda la
solutionarea acesteia pe fond. Aceasta nu exclude demersul prealabil al instantei de a obtine
raspunsul pe care comisia l-a dat contestatiei formulate potrivit art.149 din Legea nr.263/2010.
Invocarea din oficiu a exceptiei de prematuritate a actiunii in justitie nu este posibila, de
vreme ce dispozitiile art.109 alin.(3) din Codul de procedura civila prevad ca *neindeplinirea
procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea
decaderii*. Pe de alta parte, invocarea acestei exceptii de catre comisiile de contestatii ar
echivala cu invocarea propriei culpe.
Cu toate acestea, asa cum o demonstreaza practica judiciara invocata de autorii exceptiei,
unele instante de judecata interpreteaza prevederile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 ca un
obstacol de a se adresa justitiei nu doar in situatia in care contestatarul nu a parcurs procedura
administrativa prealabila obligatorie, ci si in cazul in care acesta a facut toate demersurile
necesare, dar comisia de contestatii nu a solutionat cererea in termenul legal. Textul de lege in
discutie, prin redactarea sa lacunara, da posibilitatea unei astfel de interpretari ce are drept
consecinta incalcarea dreptului fundamental de acces liber la justitie.
Curtea, prin Decizia nr.953 din 19 decembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2007, a statuat ca existenta oricarui impediment
administrativ, care nu are o justificare obiectiva sau rationala si care ar putea pana la urma sa
nege accesul liber la justitie, incalca in mod flagrant prevederile art.21 alin.(1)-(3) din Constitutie.
Intr-adevar, prevederea dreptului de acces la justitie, in conditiile in care acesta poate fi
obstructionat sau amanat fara termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune
in discutie afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanta. Astfel, imprejurarile care pot
aduce atingere dreptului de acces liber la justitie trebuie cautate nu doar in modul de
reglementare a acestui drept, ci si in modalitatea prin care, in practica, acesta se poate realiza in
functie de conditiile existente. Facand trimitere la rationamentul Curtii Europene a Drepturilor
Omului statuat inca din anul 1979 in Hotararea pronuntata in Cauza Airey contra Irlandei,
instanta de contencios constitutional retine ca, asemenea Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei nu are ca scop sa apere drepturi
teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective.
Or, interpretarea data dispozitiilor art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010, in sensul ca
acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie,
poate fi privita, fara indoiala, ca o atingere a dreptului de care acestia trebuie sa se bucure potrivit
art.21 din Constitutie.
Curtea apreciaza ca inlaturarea oricarei posibile interpretari a legii de natura sa limiteze
accesul liber la justitie se impune cu atat mai mult in contextul avut in vedere cu cat acesta
priveste realizarea dreptului la pensie.
Astfel, desi pronuntate intr-un alt context, considerentele Deciziei nr.874 din 25 iunie 2010,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010, au in prezenta
cauza o deosebita relevanta: *Scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a
vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre aceasta la bugetul asigurarilor sociale de
stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta a celor care au
dobandit acest drept in conditiile legii (perioada contributiva, varsta de pensionare etc.). Astfel,
statul are obligatia pozitiva de a lua toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se
abtine de la orice comportament de natura a limita dreptul la asigurari sociale.
Desi sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale nu reprezinta un depozit la
termen si, prin urmare, nu pot da nastere vreunui drept de creanta asupra statului sau asupra
fondurilor de asigurari sociale (Decizia Curtii Constitutionale nr.861 din 28 noiembrie 2006,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.45 din 22 ianuarie 2007), ele indreptatesc
persoana care a realizat venituri si care a platit contributia sa la bugetul asigurarilor sociale de
stat sa beneficieze de o pensie care sa reflecte nivelul veniturilor realizate in perioada activa a
vietii.
Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie intr-un drept
castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar.
Prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana in cauza,
practic, si-a castigat dreptul de a primi o pensie in cuantumul rezultat prin aplicarea principiului
contributivitatii.*
Avand in vedere cele retinute, Curtea apreciaza ca dispozitiile art.151 alin.(2) din Legea
nr.263/2010 sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea
contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii,
respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale,
Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii nu impiedica accesul la
justitie.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie,
precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozitiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Sindicatul
cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, in calitate de reprezentant al membrilor
sai Emil Patrascanu si Gheorghe Tutuianu, in dosarele nr.2.326/103/2011 si nr.2.334/103/2011
ale Curtii de Apel Bacau - Sectia I civila si de Constantin Dumitrache in Dosarul
nr.7.401/120/2011 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia I civila, sunt constitutionale in masura in care
se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor
Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in
cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman
de Informatii nu impiedica accesul la justitie.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.149 si
art.151 alin.(1) si (3) din Legea nr.263/2010, exceptie ridicata de Sindicatul cadrelor militare
disponibilizate in rezerva si in retragere, in calitate de reprezentant al membrilor sai Emil
Patrascanu si Gheorghe Tutuianu, in dosarele nr.2.326/103/2011 si nr.2.334/103/2011 ale Curtii
de Apel Bacau - Sectia I civila, de Curtea de Apel Cluj - Sectia I civila, din oficiu, in Dosarul
nr.9.354/117/2011 si de Constantin Dumitrache in Dosarul nr.7.401/120/2011 al Curtii de Apel
Ploiesti - Sectia I civila.
|
|
