DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012 referitoare la sesizarea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte

Decizie neconstitutionalitate din 21-11-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012 referitoare la sesizarea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte


Publicata in Monitorul Oficial nr. 800/2012 - M. Of. 800 / 28 noiembrie 2012

Prin Cererea cu nr.28.851/1.154 din 31 octombrie 2012, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte.

Sesizarea se intemeiaza pe prevederile art.146 lit.e) din Constitutie si ale art.11 alin.(1) pct.A lit.e), ale art.34, 35 si 36 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Cererea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6.083 din 31 octombrie 2012 si formeaza obiectul Dosarului nr.1.444E/2012.

In motivarea sesizarii, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii expune urmatoarele argumente:

Prin Adresa nr.4.048 din 31 octombrie 2012, Agentia Nationala de Integritate a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii sa analizeze posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale cu solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice, in conformitate cu dispozitiile art.24 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Se arata ca prin Decizia nr.3.104 din 21 iunie 2012, definitiva si irevocabila, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie privindu-l pe senatorul Mircea Diaconu a fost mentinut ca temeinic si legal Raportul de evaluare nr.5.034/G/II/2011 intocmit de Agentia Nationala de Integritate, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate in care s-a aflat. Parlamentul Romaniei si-a exprimat votul negativ privind punerea in executare a Deciziei nr.3.104 din 21 iunie 2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, definitiva si irevocabila.

Potrivit art.71 din Constitutia Romaniei, republicata, calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, alte incompatibilitati stabilindu-se prin lege organica.

In caz de incompatibilitate, in conformitate cu art.70 alin.(2) din Legea fundamentala, calitatea de deputat sau de senator inceteaza - dispozitii similare regasindu-se si in art.7 alin.(1) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata, cu modificarile ulterioare, potrivit caruia *Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces*.

In cauza analizata, Senatul si-a exprimat votul negativ privind punerea in executare a unei hotarari a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, desi prin aceasta se confirmase, irevocabil, starea de incompatibilitate a domnului Mircea Diaconu.

Or, spre deosebire de alte ipoteze in care legiuitorul recunoaste Parlamentului Romaniei posibilitatea de a aprecia cu privire la anumite aspecte, apreciem ca in situatia analizata o astfel de apreciere nu este posibila.

Astfel, spre exemplu, art.109 alin.(2) din Legea fundamentala implica o posibilitate de apreciere pentru subiectul indrituit sa ceara urmarirea penala, care ar putea sa fundamenteze si o solutie de respingere a sesizarii adresata acestuia in scopul inceperii urmaririi penale; aceasta cu atat mai mult cu cat aceeasi reglementare constitutionala nu prevede vreo limita in exercitiul dreptului de a cere urmarirea penala.

Aceste considerente nu pot fi insa retinute cu referire la situatia analizata, caci a admite posibilitatea Parlamentului Romaniei de a aprecia asupra starii de incompatibilitate a unui senator, in conditiile in care acest aspect a fost dezlegat irevocabil de o instanta judecatoreasca, este de natura a genera un conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatile publice, respectiv intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare.

In acest sens, mentionam ca, desi conflictul juridic de natura constitutionala nu beneficiaza de o definitie constitutionala, elementele care caracterizeaza aceasta institutie au fost conturate de jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Astfel, potrivit instantei de contencios constitutional, conflictul juridic de natura constitutionala presupune *acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor* (Decizia nr.53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005). Prin solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala se urmareste inlaturarea unor posibile blocaje institutionale intre diferite autoritati publice constitutionale, determinate de conflicte pozitive sau negative de competenta (a se vedea Decizia nr.148 din 16 aprilie 2003 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.317 din 12 mai 2003).

In acest cadru, examinand situatia prezentata de Agentia Nationala de Integritate, tinand seama de deciziile Curtii Constitutionale la care ne-am referit mai sus, opinam ca refuzul Parlamentului Romaniei - Camera Senatului de punere in executare a unei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie poate conduce la un blocaj institutional din perspectiva dispozitiilor constitutionale ce consacra separatia si echilibrul puterilor in stat si egalitatea in fata legii.

Sub acest aspect, trebuie mentionat ca hotararea judecatoreasca, desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare, reprezinta fara indoiala cel mai important act al justitiei. Hotararea judecatoreasca, in general, reprezinta un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Forta executorie a hotararii judecatoresti este un efect intrinsec al acesteia. Pe cale de consecinta, ordinea juridica interna a statului ar deveni iluzorie daca s-ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa devina inoperanta.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati.

Or, asa cum instanta de contencios european al drepturilor omului a precizat in mod constant, executarea hotararilor judecatoresti face parte integranta din procesul civil. Din aceasta perspectiva, votul negativ exprimat de Parlament constituie o incalcare nu doar a dispozitiilor art.1 alin.(4) din Constitutie, ci si a celor prevazute de art.1 alin.(5), potrivit carora, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

In concluzie, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii solicita Curtii Constitutionale admiterea cererii si pronuntarea unei decizii prin care sa se constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare, in masura sa impiedice puterea judecatoreasca sa isi indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita, si sa se dispuna masurile necesare in vederea restabilirii ordinii constitutionale care trebuie sa existe intre autoritatile publice prevazute in titlul III din Constitutia Romaniei.

In conformitate cu dispozitiile art.35 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cererea a fost comunicata presedintelui Senatului, presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra continutului conflictului juridic de natura constitutionala si a eventualelor cai de solutionare a acestuia.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr.1.533 din 9 noiembrie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.6.176 din 12 noiembrie 2012. Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza cererea ca fiind pe deplin indreptatita, pentru urmatoarele considerente:
*Separatia puterilor in stat, consacrata in continutul art.1 alin.(4) din Constitutie, reprezinta un principiu structurant al ordinii juridice statale, unul dintre pilonii fundamentali ai democratiei si ai statului de drept.

Potrivit acestui principiu, autoritatile statului au datoria de asi exercita competentele in limitele impuse de Constitutie si de lege, fara a imixtiona in atributiile legale ale celorlalte autoritati.

In speta, puterea judecatoreasca a fost in mod legal investita cu solutionarea cauzei avand ca obiect aprecierea legalitatii raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate prin care a fost constatata starea de incompatibilitate in ceea ce il priveste pe domnul Mircea Diaconu, fata de detinerea simultana de catre acesta a functiilor de senator si de director de teatru, cauza solutionata in mod irevocabil, in sensul constatarii legalitatii acestui raport, prin Decizia nr.3.104 din 21 iunie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Ca hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, Decizia nr.3.104 din 21 iunie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie are forta obligatorie, ea fiind prezumata in mod absolut a exprima realitatea raporturilor juridice dintre parti (res judicata pro veritate habetur), impotriva celor constatate irevocabil de instanta de judecata neputandu-se primi vreo dovada contrara.

O hotarare judecatoreasca odata intrata in puterea de lucru judecat nu poate fi reformata decat in conditiile strict si limitativ prevazute de lege, principiul securitatii raporturilor juridice impunand respectarea intocmai a celor dispuse de instanta de judecata, in caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie.

In aceste conditii, votul negativ exprimat de Senatul Romaniei - ca organ constitutiv al puterii legislative - in ceea ce priveste punere in executare a Deciziei nr.3.104 din 21 iunie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie reprezinta o grava incalcare a principiului separatiei puterilor in stat, caci a admite posibilitatea Parlamentului Romaniei de a aprecia asupra starii de incompatibilitate a unui senator, in conditiile in care acest lucru a fost dezlegat irevocabil de catre o instanta de judecata, echivaleaza cu recunoasterea dreptului de reformare a hotararii de catre o autoritate din afara sferei sistemului organizarii judecatoresti, lucru inacceptabil intr-un stat de drept. Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a referit si ea la situatia in care deznodamantul unui litigiu determinat ar fi deturnat prin intruziunea puterii legiuitoare (Cauza Ankerl contra Elvetiei, Cauza Niclerost-Huber contra Elvetiei - cauze in care s-a constatat incalcarea principiului egalitatii de arme) sau la situatia in care dreptul la un proces echitabil este incalcat prin nepunerea in executare a hotararii judecatoresti (cauzele Hornsby contra Greciei, Immobiliare Saffi contra Italiei). De asemenea, in Cauza Iera Moni Profitou Iliou Thiras contra Greciei, Curtea a retinut ca art.6 paragraful 1 din Conventie nu face nicio distinctie intre hotararile prin care se admite actiunea si cele prin care se respinge actiunea si ca, indiferent de rezultat, hotararea trebuie sa fie respectata si aplicata.

In concluzie, Inalta Curte de Casatie si Justitie solicita Curtii Constitutionale sa constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala intre puterea judecatoreasca si cea legiuitoare.

Cererea privind solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte, a fost dezbatuta in sedinta din data de 21 noiembrie 2012. La sedinta au participat presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Alina Nicoleta Ghica, vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Oana Andrea Schmidt-Haineala si reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ionel Barba, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal.

Avand cuvantul, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii solicita solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala declansat in legatura cu refuzul Senatului Romaniei de a pune in executare hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a confirmat, irevocabil, starea de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu.

Votul Senatului din data de 30 octombrie 2012 poate fi interpretat ca o actiune concreta prin care Parlamentul a refuzat indeplinirea anumitor acte care intra in obligatia sa, refuz care conduce, in mod evident, la un blocaj institutional din perspectiva dispozitiilor constitutionale ce consacra separatia si echilibrul puterilor in stat si egalitatea in fata legii.

Spre deosebire de alte ipoteze in care legiuitorul recunoaste Parlamentului Romaniei posibilitatea de a aprecia cu privire la anumite aspecte [spre exemplu, art.109 alin.(2) din Constitutiei, in situatia analizata o astfel de apreciere nu este posibila.

A admite posibilitatea Parlamentului Romaniei de a aprecia asupra starii de incompatibilitate a unui senator, in conditiile in care acest aspect a fost dezlegat irevocabil de o instanta judecatoreasca, este de natura a genera un conflict juridic de natura constitutionala. Prin votul de respingere, Senatul Romaniei a stabilit ca mandatul domnului senator Mircea Diaconu poate continua, incalcand astfel art.70 din Constitutie. *Ori, Senatul nu avea libertatea de a vota negativ pe marginea raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, ci doar de a pune in aplicare (prin votul care consfinteste incetarea mandatului parlamentarului declarat incompatibil) hotararea instantei, iar nu de a impiedica producerea efectelor juridice ale acesteia.*

Sub acest aspect, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si obstructionarea unei bune functionari a justitiei.

Hotararile judecatoresti trebuie sa fie respectate si executate atat de catre cetateni, cat si de autoritatile publice, inclusiv de Parlamentul Romaniei. Orice alta interpretare care ar acorda autoritatii legiuitoare o prerogativa substantiala de prezervare a mandatului senatorului sau deputatului constatat de instanta ca fiind in stare de incompatibilitate ar insemna negarea prerogativei autoritatii judecatoresti de a infaptui justitia. Principiul echilibrului puterilor in stat obliga autoritatile publice cu competente conjuncte in realizarea aceluiasi obiectiv constitutional sa colaboreze, iar nu sa se obstructioneze in buna lor functionare.

In completarea argumentelor autorului sesizarii, vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii arata ca votul exprimat in Camera Parlamentului poate fi interpretat ca avand ca efect, pe de o parte, suspendarea sine die a executarii hotararii judecatoresti si, pe de alta parte, casarea acesteia, Senatul insusindu-si rolul unei instante ierarhic superioare.

Or, mecanismul de reglare a statului de drept, in scopul protejarii interesului public si garantarii principiilor fundamentale ale statului, prevede interventia justitiei constitutionale care sa constate realitatea conflictului juridic de natura constitutionala declansat in legatura cu refuzul Senatului Romaniei de a pune in executare hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si sa restabileasca ordinea de drept, suprematia legii si a Constitutiei.

Reprezentantul Inaltei Curti de Casatie si Justitie apreciaza ca situatia spetei intruneste elementele constitutive ale unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatile statului, asa cum acesta a fost definit in jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a instantelor judecatoresti, in general, de a pronunta acte jurisdictionale deriva din Constitutie, care in art.126 alin.(1) prevede ca *justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege* si in art.126 alin.(6) stabileste *controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat*.

Prin avizul negativ, Senatul Romaniei a comis o depasire a competentelor sale, si-a arogat o competenta pe care nu o poseda - cenzurarea unei hotarari judecatoresti, ceea ce a determinat un blocaj institutional, care isi are remediul in dispozitiile art.146 lit.e) din Constitutie, care prevad solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice de catre Curtea Constitutionala.

Prevederile art.70 alin.(2) din Constitutie, norma ius strictu, stabilesc un comportament invariabil in sarcina Senatului, caruia nu ii este permisa aprecierea cu privire la existenta starii de incompatibilitate constatate printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila. Refuzul Senatului de a pune in executare hotararea constituie un act ultra vires, de natura a declansa conflictul juridic constitutional.

Presedintele Curtii Constitutionale pune in vedere membrilor Curtii posibilitatea de a adresa intrebari partilor prezente la judecarea dosarului.

Domnul judecator Ion Predescu invedereaza existenta concursului de legi cu privire la regimul incompatibilitatilor aplicabil parlamentarilor: Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei si Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, pe de o parte, si Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, pe de alta parte, si solicita partilor exprimarea unui punct de vedere cu privire la competenta Agentiei Nationale de Integritate de a constata starea de incompatibilitate a senatorilor.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii apreciaza ca existenta concursului de legi nu impiedica desfasurarea procedurii in fata Agentiei Nationale de Integritate si nici nu constituie o conditie de procedibilitate care sa aiba inraurire asupra solutionarii dosarului de fata. De altfel, cauza se afla intr-un stadiu procedural avansat, in momentul ulterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti, intemeiata pe lege si pe Constitutie, care este opozabila Senatului.

Domnul judecator Tudorel Toader, dupa ce mentioneaza ca autoritatea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta, solicita autorului sesizarii sa precizeze daca prin cererea formulata a urmarit pronuntarea unei decizii cu valoare de principiu prin care sa se transeze conflictul generat de Senatul Romaniei sau a unei decizii prin care sa se solutioneze cazul punctual dedus judecatii.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii si vicepresedintele, in completare, arata ca au existat si alte ocazii in care a fost analizata posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale cu privire la posibile conflicte juridice de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca si alte autoritati publice. Insa, problema nerespectarii hotararilor judecatoresti este una extrem de grava, incat se impune pronuntarea unei solutii cu caracter de principiu prin care sa se transeze expres obligatia celorlalte autoritati publice de a pune in aplicare actele jurisdictionale, asa cum si instantele judecatoresti, fidele misiunii lor, respecta si aplica actele normative care nu sunt infirmate in urma efectuarii controlului de constitutionalitate.

In consecinta, solutia pe care Curtea Constitutionala urmeaza a o pronunta va satisface atat un interes punctual cu privire la situatia concreta, prin restabilirea ordinii de drept in cauza dedusa judecatii, cat si un interes general, prin consacrarea fortei executorii a hotararilor judecatoresti, principiu fundamental al statului de drept.

Domnul judecator Ion Predescu conchide, aratand ca rolul instantei constitutionale este acela de a garanta respectarea Legii fundamentale, deci si a prevederilor art.1 alin.(4) din Constitutie, care consacra principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale.


CURTEA,


examinand sesizarea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte, punctul de vedere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, raportul intocmit de presedintele Curtii Constitutionale, prevederile Constitutiei si ale Legii nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele: Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit art.146 lit.e) din Constitutie, precum si ale art.1, 10, 34 si 35 din Legea nr.47/1992, sa se pronunte asupra conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

A. In ceea ce priveste admisibilitatea sesizarii:

In conformitate cu dispozitiile art.146 lit.e) din Constitutie, Curtea Constitutionala
*solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice*. In acest sens, autoritati publice care ar putea fi implicate intr-un conflict juridic de natura constitutionala sunt numai cele cuprinse in titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele Romaniei, ca autoritate publica unipersonala, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritatii judecatoresti. Pentru exercitarea competentei prevazute de Constitutie, Curtea este sesizata la cererea *Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii*. Subiectele de drept pe care Legea fundamentala le indrituieste a sesiza Curtea sunt limitativ prevazute, dispozitia constitutionala nedistingand dupa cum autoritatile pe care le reprezinta sunt sau nu parti in conflictul cu care sesizeaza Curtea.

Prin urmare, Curtea constata ca presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este in drept sa formuleze cererea cu privire la solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, pe de alta parte, desi nu este parte in acest conflict.

B. Examinarea conditiilor privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala:

I. Cadrul constitutional si legal privind regimul juridic al incompatibilitatilor parlamentare

1. Incompatibilitati de ordin constitutional:

Articolul 71 - *Incompatibilitati*
*(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.*

2. Incompatibilitati de ordin legal:

Dispozitiile constitutionale referitoare la incompatibilitati au fost preluate si dezvoltate in mai multe legi organice. Astfel, Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.763 din 12 noiembrie 2008, a stabilit in cap.IV urmatoarele incompatibilitati:
  • Art.14: Incompatibilitati cu caracter general [conform art.71 alin.(1) si (2) din Legea fundamentala];
  • Art.15: Incompatibilitati cu functii din economie [conform art.71 alin.(3) din Constitutie];
  • Art.16: Alte incompatibilitati [conform art.71 alin.(3) din Legea fundamentala]; art.16 alin.(4) prevede ca *alte incompatibilitati cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organica.*

    De asemenea, Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, prevede, in titlul IV, cap.III, sectiunea 2: *Incompatibilitati privind calitatea de parlamentar*, art.81 si 82, cazurile exprese de incompatibilitate referitoare la calitatea de deputat sau de senator, iar in art.83 alin.(4) stabileste ca *Procedura de constatare a incompatibilitatii este cea prevazuta in Regulamentul Camerei Deputatilor si in Regulamentul Senatului.*

    3. Incompatibilitati prevazute de Regulamentul Senatului, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005.

    Art.177 si 178 cuprinse in cap.IV: *Statutul senatorului*, sectiunea 2: *Conflictul de interese, constatarea incompatibilitatilor si alte interdictii*, reiau prevederile art.81 si 82 din Legea nr.161/2003.

    4. Principiul constitutional privind separatia puterilor in stat si asigurarea independentei in exercitarea mandatului de parlamentar au impus reglementarea instrumentelor juridice de protectie a acestui mandat. Rolul Parlamentului in societatea fundamentata pe statul de drept, ca organism reprezentativ al poporului, nu poate fi indeplinit decat in conditii care sa permita parlamentarilor sa-si exercite obligatiile asumate fata de cetateni, in interesul exclusiv al celor care i-au ales.

    Incompatibilitatea are in vedere o restrictie ce opereaza numai in momentul dobandirii functiei sau chiar la o data ulterioara acesteia, in care titularul functiei este obligat sa aleaga intre prima functie si cea noua, sub sanctiunea demiterii din functia incompatibila cu cea detinuta anterior.

    Stabilirea expresa a incompatibilitatilor are ca fundament premisa ca, fiind in serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie sa fie nu numai independent, dar si sa se abtina de la exercitarea unor functii sau de la desfasurarea unor activitati care, prin natura lor, ar fi in contradictie cu mandatul sau reprezentativ sau care l-ar impiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigentelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o functie publica de autoritate sau cu o functie privata stabilita prin legea speciala, deputatul sau senatorul ar putea intra in conflict cu prerogativele si obligatiile stabilite prin statutul sau. Astfel, confuzia de competente si de calitati generata de un asemenea cumul este in dauna functiilor indeplinite, a impartialitatii, obiectivitatii si independentei pe care exercitiul lor corect il presupune.

    In concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilitatilor este acela de a proteja mandatul si, in mod indirect, de a garanta electoratului independenta persoanei care il reprezinta.

    Sistemul nostru constitutional reglementeaza intr-o maniera mai extinsa sfera incompatibilitatilor. Incompatibilitatea are caracter relativ, intrucat circumscrie sferei sale de incidenta doar anumite functii publice sau exercitiul unor activitati - art.81 si 82 din Legea nr.161/2003, are caracter imperativ, fiind de ordine publica si, deci, obligatorie pentru toate autoritatile publice, inclusiv pentru Parlament.

    In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceasta este in sensul ca instituirea unor incompatibilitati pentru functii publice elective nu contravine prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, prin Hotararea din 15 iunie 2006, pronuntata in Cauza Lykourezos impotriva Greciei, paragraful 51, instanta de contencios al drepturilor omului a statuat ca, in virtutea obligatiei statelor contractante de a organiza alegeri in conditii care sa asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului, prevazuta la art.3 din Protocolul 1 la Conventie, statele au o larga marja de apreciere in instituirea unor limitari sau incompatibilitati ale functiilor publice si a unor reguli specifice cu privire la statutul parlamentarilor, in functie de factori istorici si politici proprii fiecarui stat. In acelasi sens sau pronuntat si Hotararea din 18 februarie 1999, in Cauza Matthews contra Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 63, Hotararea din 6 aprilie 2000, in Cauza Labita contra Italiei, paragraful 201, si Hotararea din 9 aprilie 2002, in Cauza Podkolzina contra Letoniei, paragraful 33.

    Totodata, prin Hotararea din 6 octombrie 2005, pronuntata in Cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii (nr.2), paragraful 61, Curtea de la Strasbourg a retinut ca exista numeroase moduri de organizare si de functionalitate a sistemelor electorale, precum si o multitudine de diferente in Europa, care decurg in special din evolutia istorica, din diversitatea culturala si din opinia politica, diferente care impun fiecarui stat contractant sa le incorporeze in propria viziune asupra democratiei (a se vedea in acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr.876 din 28 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.632 din 5 septembrie 2011).

    II. Cadrul legal si regulamentar al procedurii de constatare a starii de incompatibilitate a unui parlamentar

    1. Procedura este cea reglementata de Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.621 din 2 septembrie 2010, titlul II: *Proceduri de asigurare a integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice*.

    2. Dispozitiile art.179-184 din Regulamentul Senatului prevad procedura de incetare a mandatului senatorului care se afla in stare de incompatibilitate. Regulamentul distinge intre situatia in care senatorul se afla in stare de incompatibilitate la inceperea mandatului (art.179) si situatia in care starea de incompatibilitate survine in timpul exercitarii mandatului (art.182 si 183).

    III. Prezentarea situatiei de fapt

    1. Prin Hotararea Senatului nr.68/2008 privind validarea mandatelor senatorilor alesi la data de 30 noiembrie 2008, a fost validat mandatul senatorului Diaconu Mircea in Colegiul uninominal nr.1 al Circumscriptiei electorale nr.3 - Arges.

    2. La data de 15 noiembrie 2010, Agentia Nationala de Integritate, in temeiul art.12 alin.(1) si alin.(2) lit.b) din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr.144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, s-a sesizat din oficiu cu privire la starea de incompatibilitate a domnului Mircea Diaconu, senator in Senatul Romaniei si director al Teatrului *C.I. Nottara* din Bucuresti.

    Dupa efectuarea procedurii de informare si invitare in conformitate cu prevederile art.17 alin.(1) si (2) din Legea nr.176/2010, s-au primit confirmari postale cu mentiunile *destinatar lipsa domiciliu*, *se aproba inapoierea* sau *a expirat termenul*.

    In urma analizei elementelor de incompatibilitate, la data de 26 ianuarie 2011, Agentia Nationala de Integritate a intocmit un raport de evaluare prin care a constatat starea de incompatibilitate a domnului Mircea Diaconu incepand cu data de 19 decembrie 2008, cand a fost validat in calitate de senator, intrucat detine simultan functia de director-manager in cadrul Teatrului *C.I. Nottara* din Bucuresti, functie de conducere specifica unei institutii publice, incalcand astfel dispozitiile art.71 alin.(2) din Constitutia Romaniei, art.81 alin.(2) si art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

    3. In temeiul art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, care prevede ca *Persoana care face obiectul evaluarii poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilitatii in termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ*, domnul Mircea Diaconu a contestat raportul Agentiei Nationale de Integritate la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, solicitand anularea actului administrativ.

    Prin Sentinta civila nr.5.153, pronuntata in sedinta publica din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucuresti a respins contestatia formulata de reclamant pentru urmatoarele argumente: *[...] Cu privire la Hotararea Senatului nr.68 din 19 decembrie 2008 de validare a mandatului senatorului Mircea Diaconu, Curtea constata ca in raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, s-a aratat ca «senatorul Diaconu Mircea, care detine si calitatea de director al Teatrului Nottara» nu se afla in stare de incompatibilitate in raport cu prevederile Legii nr.161/2003 si ale Legii nr.96/2006. La data de 19.12.2008, art.82 lit.a) din Legea nr.161/2003 sublinia si atunci incompatibilitatea parlamentarilor cu functia de director in institutii publice. [...] Curtea constata ca senatorul Mircea Diaconu a fost de buna-credinta si a procedat legal cand a solicitat si obtinut de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari o verificare privind situatia sa de incompatibilitate: prin raportul respectiv din data de 23.12.2008, sa constatat ca acesta si ceilalti senatori nu se afla in stare de incompatibilitate.

    Prin urmare, petentul a cumulat cele doua functii cu permisiunea Senatului. [...] Curtea considera ca dat fiind avizul oferit de Senat, petentul nu este responsabil din punct de vedere contraventional, civil sau disciplinar pentru situatia constatata. [...] Pe de alta parte, este incontestabil ca, potrivit dispozitiilor legale, exista incompatibilitate obiectiva intre functia de senator si cea de director de institutie publica de cultura. [...] Curtea a apreciat ca, desi petentul nu are nicio culpa in situatia data, in mod obiectiv, raportul de evaluare a constatat corect o stare de incompatibilitate prevazuta de normele legale.”

    4. Impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti, domnul Mircea Diaconu a formulat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal. Prin Decizia nr.3.104, pronuntata in sedinta publica din 19 iunie 2012, instanta suprema a constatat ca instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica si, in conformitate cu prevederile art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins recursul, argumentand urmatoarele:
    *In ceea ce priveste motivul de recurs privind incalcarea dreptului de aparare al recurentului prin faptul ca procedura de comunicare la domiciliul recurentului s-a intors la institutia A.N.I. cu mentiunea «destinatar lipsa domiciliu», [...] nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul fapt (art.108 alin.4 din Codul de procedura civila), asa incat, avand in vedere prevederile legale invocate si faptul ca Agentia Nationala de Integritate a folosit adresa de domiciliu mentionata de Serviciul Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date al Ministerului Administratiei si Internelor, se va constata nefondat acest motiv de recurs. [...]

    Cat priveste fondul cererii recurentului-reclamant, [...] potrivit art.2 si art.5 alin.2 din H.G. nr.442/22 iulie 1994, institutiile publice de cultura si arta de sub autoritatea consiliilor locale, municipale, orasenesti, sunt intre altele, institutiile profesioniste de spectacole si concerte care isi desfasoara activitatea pe stagiuni, pe baza unui repertoriu, din aceasta categorie facand parte si teatrele.

    Prin urmare, institutie publica, in sensul art.81 alin.(2) din Legea nr.161/2003, este si teatrul, ca institutie publica de cultura si arta. [...] Sustinerile recurentului ca nu exista nicio prevedere privind incompatibilitatea intre calitatea de senator si cea de manager al unei institutii publice de cultura nu pot fi primite cata vreme, in raportul de evaluare, s-a retinut incompatibilitatea prin incalcarea dispozitiilor art.81 alin.(2) si art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003, care se refera la functii de conducere (de autoritate) in institutii publice (teatrul este o institutie publica de cultura si arta) si respectiv la director general sau director la institutii publice.
    [...] Referitor la buna-credinta a recurentului in derularea activitatii de senator cumulata cu cea de director/manager la *Teatrul Nottara*, in mod judicios a retinut si instanta fondului ca angajatorul acestuia, si anume Senatul, s-a aflat in eroare si l-a determinat si pe recurent sa se afle in stare de incompatibilitate in acesti ani, desigur neexistand astfel nicio culpa a recurentului.*

    Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie este irevocabila din data pronuntarii, 19 iunie 2012.

    5. In sedinta din 29 octombrie 2012, Senatul Romaniei a luat in dezbatere punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari cu privire la situatia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu, inscris la punctul 7 din ordinea de zi. Stenograma dezbaterilor parlamentare a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr.106 din 7 noiembrie 2012.

    Presedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, domnul senator Toni Grebla a prezentat plenului Senatului punctul de vedere al comisiei: *Biroul permanent a hotarat sa transmita Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, pentru intocmirea unui punct de vedere, scrisoarea domnului senator Mircea Diaconu, prin care inainteaza un certificat de grefa, emis de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care certifica formularea de catre Domnia Sa a unei contestatii in anulare in Dosarul nr.1.195/2/2011.

    In sedinta din 9 octombrie 2012, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, analizand scrisoarea domnului senator Mircea Diaconu, prin care solicita amanarea dezbaterii referitoare la punerea in aplicare a incompatibilitatii stabilite de catre Agentia Nationala de Integritate pana la solutionarea caii extraordinare de atac, au hotarat, cu unanimitate de voturi, mentinerea punctului de vedere initial, adoptat in sedinta din 11 septembrie 2012, precizand ca formularea contestatiei in anulare nu suspenda executarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile si nici efectele raportului de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate.*

    In urma prezentarii punctului de vedere al comisiei, s-au succedat mai multe interventii ale senatorilor, insa, din cauza faptului ca niciun lider de grup parlamentar nu a propus continuarea discutiilor dupa ora 18.00, votul a fost amanat pentru sedinta din ziua urmatoare.

    In data de 30 octombrie 2012, la punctul 6 din ordinea de zi a fost inscrisa discutarea punctului de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari cu privire la situatia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu. Stenograma dezbaterilor parlamentare a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr.107 din 7 noiembrie 2012.

    Presedintele de sedinta, domnul senator Dan Radu Rusanu, vicepresedinte al Senatului, a constatat incheierea dezbaterilor care au avut loc in ziua precedenta si a supus votului, in procedura de vot secret electronic, *daca suntem de acord cu punctul de vedere privind situatia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu*. Cu *23 de voturi pentru, 32 de voturi impotriva si 10 abtineri. A fost respinsa.*

    IV. In ceea ce priveste notiunea de conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr.53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005, ca acesta presupune *acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor*. De asemenea, prin Decizia nr.97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.169 din 5 martie 2008, Curtea a retinut: *Conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale.* In sfarsit, Curtea a mai statuat ca textul art.146 lit.e) din Constitutie *stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea* (Decizia nr.270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.290 din 15 aprilie 2008).

    Fata de circumstantierea realizata in jurisprudenta citata cu privire la atributia conferita Curtii Constitutionale de art.146 lit.e) din Constitutie, rezulta ca in prezenta cauza Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la faptul daca, prin votul exprimat in sedinta de plen a Senatului cu privire la starea de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu, Camera Parlamentului si-a arogat competente care, potrivit Constitutiei, nu ii apartin, a incalcat competenta puterii judecatoresti care pronuntase in prealabil o hotarare judecatoreasca referitoare la aceasta problema, ori a creat orice alt conflict juridic de natura constitutionala.

    Pentru solutionarea cererii ce formeaza obiectul dosarului de fata, Curtea Constitutionala trebuie sa se raporteze la textele din Legea fundamentala incidente pentru a determina competenta celor doua autoritati implicate: autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte.

    V. Cadrul juridic constitutional incident in solutionarea cererii privind constatarea unui conflict juridic de natura constitutionala: art.1 alin.(4) care consacra principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, art.16 alin.(2), potrivit caruia *Nimeni nu este mai presus de lege*, art.61 privitor la rolul si structura Parlamentului, art.64 referitor la organizarea interna a Parlamentului, art.124 - Infaptuirea justitiei si art.126 - Instantele judecatoresti.

    VI. Aspectele constitutionale ale infaptuirii justitiei sunt prevazute de titlul III - Autoritati publice, capitolul VI - Autoritatea judecatoreasca.

    1. Sensul art.124 alin.(1) din Constitutie este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art.126 alin.(1) din Constitutie, sunt instantele judecatoresti trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in sfera publica si in circuitul civil. Dispozitia constitutionala consacra principiul legalitatii actului de justitie si trebuie corelata cu prevederea art.16 alin.(2) din Constitutie care prevede ca *Nimeni nu este mai presus de lege* si cu cea a art.124 alin.(3) din Constitutie, care prevede alte doua principii constitutionale: independenta judecatorului si supunerea lui numai legii. Aceste dispozitii guverneaza activitatea instantelor judecatoresti si fixeaza pozitia lor fata de lege. Este unanim acceptat ca atributiile judecatorului implica identificarea normei incidente, analiza continutului sau si o necesara aplicare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit.Astfel, in activitatea sa de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre spiritul si litera legii, intre exigentele de redactare si scopul urmarit de legiuitor, fara a avea competenta de a legifera, prin substituirea autoritatii competente in acest domeniu.

    De aceea, justitia este o functie specifica sistemului autoritatilor publice, in virtutea careia relatiile conflictuale se solutioneaza printr-o hotarare judecatoreasca, irevocabila, intemeiata pe un rationament juridic, care stabileste solutia judicioasa aplicabila situatiei de fapt care a generat conflictul prin raportare la prevederile legale existente.

    In considerarea acestor argumente, Constitutia consacra principiul potrivit caruia *Justitia se infaptuieste in numele legii*, eliminand orice alta sursa care ar putea constitui un temei al arbitrariului sau al nedreptatii. Realizarea justitiei nu poate fi un act subiectiv, pro causa, al judecatorului, ci unul obiectiv, impartial, derivat din raportarea la lege a situatiei de fapt. Abaterea de la aceasta rigoare constitutionala - raportarea exclusiva la lege, bazata pe motive de subiectivitate, poate fi sanctionata prin intermediul cailor de atac prevazute de lege impotriva hotararii judecatoresti.

    2. Pe de alta parte, independenta instantelor judecatoresti este consacrata si de art.126 alin.(2) din Constitutie, potrivit carora *Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege*. Insa, din acelasi temei constitutional se deduce si plenitudinea de competenta a legiuitorului de a stabili gradele jurisdictionale, competenta instantelor judecatoresti pe nivele ierarhice, cat si procedura de urmat in procesele aflate pe rolul acestora.

    3. Efectele hotararilor judecatoresti. Infaptuirea justitiei, in numele legii, are semnificatia ca actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui executorie deriva tot din lege. Altfel spus, hotararea judecatoreasca reprezinta un act de aplicare a legii pentru solutionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Datorita acestui fapt, hotararea judecatoreasca - desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare - reprezinta, fara indoiala, cel mai important act al justitiei.

    Hotararea judecatoreasca, avand autoritate de lucru judecat, raspunde nevoii de securitate juridica, partile avand obligatia sa se supuna efectelor obligatorii ale actului jurisdictional, fara posibilitatea de a mai pune in discutie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecatii. Prin urmare, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se situeaza in sfera actelor de autoritate publica, fiind investita cu o eficienta specifica de catre ordinea normativa constitutionala.

    Pe de alta parte, un efect intrinsec al hotararii judecatoresti il constituie forta executorie a acesteia, care trebuie respectata si executata atat de catre cetateni, cat si de autoritatile publice.

    Or, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

    VII. Rolul Parlamentului.
    Potrivit dispozitiilor constitutionale consacrate de art.61 alin.(1),
    *Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.* In indeplinirea rolului constitutional, Parlamentul adopta legi (constitutionale, organice sau ordinare), hotarari (regulamentele fiecarei Camere sau al Camerelor reunite, hotarari privind modul de organizare si functionare a activitatii interne, hotarari adoptate in virtutea prerogativelor constitutionale ale acestei autoritati, cum ar fi cele referitoare la investirea Guvernului, la numirea membrilor unor autoritati publice, a Avocatului Poporului etc., sau hotarari adoptate in temeiul unor dispozitii exprese ale Legii fundamentale) si motiuni.

    Autonomia regulamentara de care beneficiaza cele doua Camere ale Parlamentului, in temeiul dispozitiilor constitutionale prevazute de art.64 alin.(1), le da dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare si procedurile de desfasurare a lucrarilor parlamentare. Regulamentele parlamentare - Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului -, sub aspectul naturii lor juridice, sunt hotarari ale Parlamentului. Ele sunt adoptate de catre fiecare Camera sau de Camerele reunite, nu in virtutea calitatii de putere legiuitoare a Parlamentului, ci in calitate de corpuri autonome, investite cu o putere de organizare si functionare proprie. Fiecare Camera adopta propriul regulament, act cu caracter normativ de sine-statator, in conformitate cu competenta atribuita de Constitutie.

    Autonomia regulamentara constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice si poate opera exclusiv in cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentala. Autonomia regulamentara nu poate fi exercitata in mod discretionar, abuziv, cu incalcarea atributiilor constitutionale ale Parlamentului. Normele regulamentare reprezinta instrumentele juridice care permit desfasurarea activitatilor parlamentare in scopul indeplinirii atributiilor constitutionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativa prin care poporul roman isi exercita suveranitatea nationala, in conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) din Constitutie (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr.209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.188 din 22 martie 2012).

    Regulamentul parlamentar trebuie interpretat si aplicat cu buna-credinta si in spiritul loialitatii fata de Legea fundamentala.

    VIII. In lumina celor expuse, apare cu evidenta faptul ca Parlamentul (fie Camera Deputatilor, fie Senatul), in calitate de organ reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, nu poate sa se substituie puterii judecatoresti, respectiv sa solutioneze, prin hotarari proprii, litigii ce tin de competenta instantelor judecatoresti. De asemenea, legiuitorul nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

    Exemplificativa in acest sens este Decizia Curtii Constitutionale nr.6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.48 din 4 martie 1993, prin care instanta constitutionala, in cadrul controlului a priori, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor legale cuprinse in Legea privind masuri premergatoare reglementarii situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944, care prevedeau suspendarea judecarii proceselor privind bunurile avute in vedere de noua reglementare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pana la adoptarea unei noi legi. Argumentul principal al solutiei pronuntate de Curte a fost acela ca Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei.

    IX. Normele de organizare interna - art.179-184 din Regulamentul Senatului -- prevad procedura de incetare a mandatului unui senator care se afla in stare de incompatibilitate, procedura care se finalizeaza, dupa caz, cu constatarea demisiei de drept de catre plenul Senatului - in situatia incompatibilitatii la dobandirea mandatului de senator sau cu aprobarea de catre Senat, cu votul majoritatii membrilor sai, a propunerilor cuprinse in raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului - in situatia incompatibilitatii survenite in timpul exercitarii mandatului.

    Desi, in aparenta, dispozitiile Regulamentului Senatului si cele ale Legii nr.176/2010 opereaza o suprapunere de competenta intre Camera Parlamentului, pe de o parte, si Agentia Nationala de Integritate si instantele judecatoresti, pe de alta parte, in realitate, cele doua reglementari prevad doua proceduri distincte cu privire la constatarea starii de incompatibilitate si efectele pe care le produce o atare constatare.

    Incompatibilitatile sunt expres si limitativ prevazute de Constitutie si de legea speciala privind statutul parlamentarilor si preluate in cuprinsul Regulamentului Senatului. Ele reprezinta realitati obiective, a caror constatare, in conditiile reglementate de lege si de regulament, are ca efect incetarea de drept a mandatului de senator.

    Astfel, este evident ca Senatul, in virtutea autonomiei parlamentare, poate constata, potrivit procedurii interne, atat starea de incompatibilitate, care este prevazuta de lege si de regulament, cat si incetarea de drept a mandatului de senator si vacanta locului respectiv.

    In schimb, potrivit prevederilor Legii nr.176/2010, Agentia Nationala de Integritate, prin raportul de evaluare, si ulterior instanta judecatoreasca investita cu solutionarea contestatiei formulate impotriva acestui act administrativ nu pot constata decat starea de incompatibilitate in care se afla senatorul, fara a avea competente cu privire la dispunerea incetarii calitatii de senator. De aceea, dupa parcurgerea procedurii prevazute de lege, devin din nou incidente prevederile Regulamentului Senatului, raportul de evaluare, alaturi de hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila constituind temeiul adoptarii hotararii Senatului prin care se constata incetarea de drept a mandatului de senator si vacanta locului respectiv. Autonomia regulamentara nu poate fi exercitata in mod discretionar, abuziv, cu incalcarea prevederilor constitutionale, legale si chiar regulamentare in vigoare. Acesta este argumentul principal care legitimeaza procedura instituita prin Legea nr.176/2010, accesul la justitie constituind o garantie constitutionala in favoarea parlamentarului impotriva abuzului autoritatii administrative (Agentia Nationala de Integritate), pe de o parte, cat si impotriva abuzului autoritatii legiuitoare (reprezentata de Senatul Romaniei), pe de alta parte, garantie menita sa asigure o protectie sporita mandatului pe care parlamentarul il exercita.

    X. Curtea Constitutionala retine existenta unei situatii similare, cu valoare de precedent in practica parlamentara, cazul de incompatibilitate constatat in privinta domnului deputat Sergiu Andon. Astfel, prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.30/2012 privind constatarea incetarii unui mandat de deputat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.647 din 11 septembrie 2012, Camera Deputatilor a constatat incetarea de drept a calitatii de deputat a domnului Sergiu Andon si a declarat vacant locul de deputat, in temeiul dispozitiilor art.70 alin.(2) din Constitutie, ale art.7 alin.(1) si (3) din Legea nr.96/2006, ale art.47 alin.(3) din Legea nr.144/2007, ale art.25 si art.34 alin.(2) din Legea nr.176/2010, precum si ale art.208 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.8/1994.

    XI. Senatul nu are competenta constitutionala de a realiza justitia, respectiv de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective. Orice interpretare care conduce la infaptuirea competentelor constitutionale exclusive ce apartin altei autoritati publice, astfel cum sunt acestea precizate in titlul III din Legea fundamentala, da nastere unui conflict juridic de natura constitutionala intre respectivele autoritati.

    Procesul civil constituie activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei in cauzele civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti. Asadar, procesul civil parcurge doua faze: faza judiciara si faza executorie, executarea hotararii judecatoresti fiind, deci, circumscrisa notiunii de *proces*.

    In acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, *dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta, in detrimentul unei parti, intr-adevar, nu ar fi de inteles ca art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sa descrie in detaliu garantiile procedurii - echitate, publicitate si celeritate - acordate partilor si sa nu apere punerea in aplicare a deciziilor judiciare. [...] Executarea unei sentinte sau a unei hotarari, indiferent carei jurisdictii ar apartine, trebuie deci considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art.6* (Hotararea din 19 martie 1997 pronuntata in Cauza Hornsby impotriva Greciei, paragraful 40).

    Or, prin punerea in discutia plenului Senatului a Sentintei civile nr.5.153 din 16 septembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.3.104 din 19 iunie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sentinta care constata starea de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu, urmata de votul negativ privind punerea in executare a acestei hotarari, Senatul a actionat ca o instanta ierarhic superioara, ceea ce afecteaza principiul fundamental al statului de drept, respectiv principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art.1 alin.(4) din Legea fundamentala.

    Mai mult, Curtea observa si retine ca teza potrivit careia o Camera a Parlamentului poate, in virtutea dispozitiilor regulamentare proprii, sa cenzureze sub orice aspect o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, care a dobandit autoritate de lucru judecat, echivaleaza cu transformarea acestei autoritati in putere judecatoreasca, concurenta cu instantele judecatoresti in ceea ce priveste infaptuirea justitiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii ca, in Romania, exista persoane/institutii/autoritati carora nu le sunt opozabile hotararile judecatoresti pronuntate de instantele prevazute de Constitutie si de lege, deci care sunt mai presus de lege. Ori, o astfel de interpretare data dispozitiilor referitoare la autonomia regulamentara este in vadita contradictie cu dispozitiile art.1 alin.(4), art.16 alin.(2), art.61 alin.(1), art.124 si art.126 alin.(1) din Constitutie.

    Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca, prin votul negativ cu privire la starea de incompatibilitate constatata irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca, Senatul a actionat ultra vires, arogandu-si competente care apartin puterii judecatoresti. Prin urmare, Curtea constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, de natura a impiedica puterea judecatoreasca sa isi indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investita. Curtea Constitutionala, in virtutea dispozitiilor art.142 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora ea *este garantul suprematiei Constitutiei*, are obligatia sa solutioneze conflictul, aratand conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze.

    Potrivit art.147 alin.(4) din Constitutie, *Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor*. Efectul ex nunc al actelor Curtii constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, garantie fundamentala a drepturilor constitutionale de natura a asigura securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, o premisa a respectarii separatiei puterilor in stat, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept.

    Pe cale de consecinta, efectele deciziei Curtii nu pot viza decat actele, actiunile, inactiunile sau operatiunile ce urmeaza a se infaptui in viitor de catre autoritatile publice implicate in conflictul juridic de natura constitutionala.

    In ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, cea care a declansat conflictul constatat de Curte, conduita conforma Constitutiei rezulta din cele statuate mai sus, si anume exercitarea competentelor stabilite de lege si regulamentul propriu in conformitate cu prevederile constitutionale referitoare la separatia puterilor in stat si, deci, abtinerea de la orice actiune care ar avea ca efect subrogarea in atributiile altei autoritati publice.

    Prin urmare, Senatul are obligatia de a lua act de existenta starii de incompatibilitate, potrivit celor statuate prin Sentinta civila nr.5.153 din 16 septembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.3.104 din 19 iunie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si de a constata incetarea de drept a calitatii de senator a domnului Mircea Diaconu, in temeiul art.7 alin.(3) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.

    Curtea subliniaza in acest context importanta, pentru buna functionare a statului de drept, a colaborarii dintre puterile statului, care ar trebui sa se manifeste in spiritul normelor de loialitate constitutionala, comportamentul loial constituind o garantie a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat.
    DECIZIE


    Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art.1 alin.(3) si (4), art.61 alin.(1), art.80 alin.(2), art.115, art.126 alin.(1), (2) si (3) si ale art.146 lit.e) din Constitutie, precum si prevederile art.11 alin.(1) lit.A.e), art.34 si ale art.35 din Legea nr.47/1992,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:
    Curtea constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, conflict declansat prin refuzul Senatului Romaniei de a lua act de incetarea de drept a calitatii de senator a domnului Mircea Diaconu, prin ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care se constata starea de incompatibilitate a acestuia.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintelui Senatului si presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    23 useri online

    Useri autentificati: