DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizie nr. 15 din 12 noiembrie 2012 referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, in ceea ce priveste stabilirea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 12-11-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizie nr. 15 din 12 noiembrie 2012 referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, in ceea ce priveste stabilirea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945


Publicata in Monitorul Oficial nr. 837/2012 - M. Of. 837 / 12 decembrie 2012

Dosar nr. 12/2012

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 12/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor 3306 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si Legea nr. 60/2012, precum si ale art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general la Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-sef-adjunct al Sectiei judiciare, Serviciul judiciar civil.

La sedinta de judecata participa doamna Niculina Vrancut, magistrat-asistent in cadrul Sectiilor Unite, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind *interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelasi act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, in ceea ce priveste stabilirea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945*.

Dupa prezentarea referatului cauzei, Inalta Curte a constatat ca nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau exceptii si a pus in dezbatere recursul in interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, in sensul de a se stabili ca situatiile de prizonier de razboi si de deportare in fosta U.R.S.S. pe motive etnice, ca urmare a participarii Romaniei la cel de-al Doilea Razboi Mondial, nu pot fi circumscrise unor masuri administrative in sensul Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece aceste masuri nu au fost dispuse de statul roman si nici nu se incadreaza in perioada premisa prevazuta de lege.

Presedintele completului de judecata, doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a retinut dosarul in vederea pronuntarii deciziei.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:


1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Obiectul recursului in interesul legii priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 1 alin. (3) din acelasi act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste stabilirea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945.


2. Examenul jurisprudential

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari s-a constatat ca interpretarea dispozitiilor legale mai sus indicate s-a realizat in mod diferit de catre instantele de judecata, ceea ce a condus la aplicarea lor diferita si la pronuntarea unor solutii neunitare.


2.1. Potrivit primei orientari jurisprudentiale, deportarea si prizonieratul in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu sunt masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

In sustinerea acestei opinii, s-a aratat ca, astfel cum rezulta din insusi titlul Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si din prevederile art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (1) ale legii mentionate, acest act normativ are ca obiect de reglementare doar condamnarile cu caracter politic si masurile administrative pronuntate/dispuse dupa data de 6 martie 1945, pana la data de 22 decembrie 1989.

Intrucat cele doua masuri analizate au fost luate anterior datei de 6 martie 1945, s-a considerat ca ele nu se incadreaza obiectiv si temporal in domeniul de aplicare a acestei legi, chiar daca au continuat si dupa instaurarea regimului totalitar comunist.

Din interpretarea dispozitiilor art. 4 alin. (2), ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a concluzionat ca pentru ca o masura administrativa sa intre sub incidenta Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, este necesar ca aceasta sa indeplineasca o dubla cerinta: pe de o parte, sa aiba caracter politic, in sensul de a constitui o manifestare, ca forma de opozitie fata de regimul comunist totalitar, iar, pe de alta parte, masura administrativa sa fi fost dispusa de organele fostei militii sau securitati in cadrul perioadei de referinta a legii.

Ca atare, nu prezinta relevanta faptul ca masura deportarii/prizonieratului s-a prelungit pe o perioada ce depaseste data de 6 martie 1945, in conditiile in care textele de lege mai sus invocate se refera la momentul dispunerii masurii, si nu la durata acesteia. Pe de alta parte, cele doua masuri administrative nu au fost dispuse de organele fostei militii sau securitati.

Astfel, s-a retinut ca masura deportarii si punerea ei in aplicare s-au realizat de trupele de ocupatie sovietice care se aflau pe teritoriul Romaniei, stat ostil U.R.S.S., aflat sub armistitiu din 12 septembrie 1944, si ale carui guverne provizorii din perioada 23 august 1944-6 martie 1945 aveau puteri limitate. In intervalul octombrie-noiembrie 1944 si pana in ianuarie-februarie 1945, trupele sovietice de ocupatie aflate pe teritoriul tarii au decis, ca masura de represalii impotriva Germaniei naziste si aliatilor sai, deportarea in U.R.S.S. a tuturor etnicilor germani (cu exceptia femeilor insarcinate, batranilor si copiilor), cetateni romani, valizi de munca, aflati pe teritoriul Romaniei, pentru a ajuta la reconstructia republicii sovietice, cu titlu de despagubire de razboi, prin prestatii in munca. Contributia statului roman la punerea in aplicare a masurii deportarii a constat in identificarea etnicilor germani in localitatile ori resedintele de domiciliu. Ordinul de deportare sovietic a avut in vedere toti barbatii cu varste intre 17-45 ani si toate femeile cu varste intre 18 si 30 de ani.

De asemenea, s-a retinut ca si prizonieratul in fosta U.R.S.S. a fost rezultatul unor actiuni militare, in contextul istoric al participarii Romaniei la cel de-al Doilea Razboi Mondial. Pe de alta parte, au existat si alte acte normative care au stabilit reparatii pentru persoanele ce au fost supuse acestor masuri abuzive.

Astfel, prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, s-a reglementat acordarea unor drepturi pentru persoanele deportate in strainatate dupa 23 august 1944, persoanele constituite in prizonieri de partea sovietica dupa aceasta data ori care, fiind constituite ca atare, inainte de 23 august 1944, au fost mentinute in captivitate dupa incheierea armistitiului.

In acelasi sens, prin Ordonanta Guvernului nr. 105/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 189/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, s-au stabilit masuri reparatorii pentru cetatenii romani care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 au avut de suferit persecutii din motive etnice.

Aceste categorii de persoane nu se regasesc in textul Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, fapt ce s-a considerat ca denota intentia legiuitorului de a reglementa masuri reparatorii exclusiv pentru consecintele represive dispuse de regimul politic imediat dupa data de 6 martie 1945, iar nu de a repara si consecintele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice, motiv pentru care, in baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, aceste situatii nu pot intra in sfera de reglementare a acestei legi.


2.2. Potrivit celei de-a doua orientari a practicii judiciare, deportarea la munca in reconstructia U.R.S.S. si prizonieratul de razboi sunt masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

Instantele au retinut ca prin dispozitiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se face trimitere la prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, iar acest din urma act normativ prevede in mod expres, la art. 1 alin. (2), persoanele care au fost deportate in strainatate dupa data de 23 august 1944, care au fost constituite in prizonieri dupa aceasta data ori, fiind constituite ca atare, inainte de 23 august 1944, au fost retinute in captivitate dupa incheierea armistitiului.

Pe de alta parte, s-a retinut ca Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, are caracter de complinire si nu inlatura drepturile deja stabilite prin legile anterioare.

Aceasta interpretare ar rezulta si din modul in care au fost redactate prevederile art. 1 alin. (2) si (3) si art. 3 din lege, care trimit, prin enumerare, la ratiunile politice ce au stat la baza reglementarii anumitor infractiuni sau fapte fara caracter penal, condamnate sau sanctionate de regimul comunist.

Ca atare, din interpretarea sistematica si istorico-teleologica a tuturor dispozitiilor legale evocate, instantele de judecata au constatat ca deportarea, respectiv constituirea in prizonier in fosta U.R.S.S. si mentinerea acestor situatii si dupa data de 6 martie 1945 se circumscriu notiunii de masuri administrative abuzive cu caracter politic, in sensul prevazut de dispozitiile Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

Caracterul abuziv al celor doua masuri analizate, in opinia instantelor, rezulta si din contextul istoric in care acestea au fost dispuse si mentinute, precum si din efectele produse asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, consfintite ulterior prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU la 10 decembrie 1948.

Pe de alta parte, instantele respective au stabilit caracterul politic incontestabil al acestor masuri, in conditiile in care Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, la care face trimitere Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza, astfel cum rezulta din chiar titlul sau, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, neavand nicio relevanta faptul ca cele doua masuri administrative analizate nu se regasesc printre cazurile expres prevazute de art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a considerat ca prin adoptarea Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intentionat repararea abuzurilor savarsite asupra cetatenilor romani de etnie germana, cu concursul autoritatilor nationale, care au pus in aplicare ordinul de deportare dat de puterea sovietica si nu au intreprins nicio masura de impiedicare a acesteia.

In acelasi context, s-a retinut culpa statului roman, care ar rezulta din imprejurarea ca nu s-a depus nicio diligenta pentru recuperarea cetatenilor sai deportati sau aflati in prizonierat ori pentru incetarea masurilor vadit abuzive luate impotriva lor.


2.3. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Cauzele avand ca obiect actiuni intemeiate pe Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care s-a solicitat constatarea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in U.R.S.S. inainte de 6 martie 1945, au fost solutionate, in faza recursului, in marea lor majoritate, de Sectia I civila, solutia ce s-a impus cu preponderenta fiind cea sustinuta si de procurorul general. Ulterior, toate cauzele vizand Legea nr. 221/2009 de la nivelul instantei supreme au fost atribuite spre solutionare Sectiei a II-a civile, unde, pe aspectul vizat in prezentul recurs in interesul legii, practica este inca in faza incipienta, fiind pronuntate solutii in sensul celor expuse in prezenta cauza.


2.4. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

Prin Decizia nr. 150/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 23 aprilie 2012, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a observat ca prin deciziile nr. 376 din 22 martie 2011 si nr. 402 din 24 martie 2011, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011 si, respectiv, Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, s-au respins, ca neintemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate avand o motivare similara celor in cauza. Cu acele prilejuri s-a retinut, in esenta, ca prevederile criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat in domeniul masurilor reparatorii ce se acorda persoanelor care au suferit condamnari cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora. S-a aratat ca legiuitorul este liber sa opteze, atat in privinta masurilor reparatorii, cat si a intinderii si a modalitatii de acordare a acestora, in functie de situatia concreta a persoanelor indreptatite de a beneficia de aceste despagubiri, fara ca prin aceasta sa se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetateni aflate in situatii identice. De asemenea, s-a retinut ca criteriul temporal avut in vedere prin aceasta lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnarii ori al masurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar, deoarece momentul 6 martie 1945 marcheaza instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizeaza sfarsitul acesteia in Romania. Prin urmare, perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este circumscrisa in totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel incat optiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai in privinta persoanelor aflate in ipoteza art. 1 din lege este una justificata in mod obiectiv si rational.

Curtea a constatat ca legiuitorul este indreptatit ca, pentru situatii deosebite, sa aplice un tratament juridic diferit. De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel incat, dimpotriva, pentru situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa corespunda un tratament juridic diferit. Cu titlu de exemplu mentionam Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

Totodata, prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a statuat ca acordarea de despagubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - in temeiul art. 61 din Legea fundamentala, potrivit caruia *Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii* - este competent sa stabileasca conditiile si criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborand politica legislativa a tarii, este in masura sa opteze pentru adoptarea oricarei solutii legislative de acordare a unor masuri reparatorii celor indreptatiti pentru daunele suferite in perioada comunista, cu respectarea prevederilor si principiilor Constitutiei.

Distinct de cele retinute in deciziile mentionate mai sus, Curtea a retinut ca tatal autorului exceptiei a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat. Stabilirea altor masuri reparatorii pentru aceste persoane, care practic ar trebui sa le completeze pe cele acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, tine de libera apreciere a legiuitorului. In aceste conditii, a fost inlaturata critica privind incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica.

Prin Decizia nr. 1.354/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.

In cuprinsul acestei decizii s-a retinut ca statul roman a acordat o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice prin Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, celor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin Legea nr. 221/2009 s-a reglementat acordarea despagubirilor morale victimelor totalitarismului comunist pentru prejudiciul moral suferit, daca se apreciaza, in urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor de catre instantele de judecata, ca reparatia obtinuta prin efectul Decretului-lege nr. 118/1990 si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, nu este suficienta, precum si in cazul in care nu au fost acordate drepturi de natura celor anterior enuntate.

Prin Decizia nr. 839/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si ale art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fiind retinute argumente similare.

De asemenea, prezinta relevanta, din perspectiva examinata, Decizia nr. 402 din 24 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si ale art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Curtea a constatat ca autorii exceptiei sunt nemultumiti de faptul ca Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se refera doar la perioada *6 martie 1945-22 decembrie 1989* si exclude din categoria persoanelor indreptatite de a beneficia de dispozitiile acestei legi cu caracter reparatoriu pe cele care au fost supuse condamnarilor si masurilor administrative cu caracter politic luate dupa data de 23 august 1944 si pana la instaurarea oficiala a regimului comunist din Romania, la data de 6 martie 1945, desi calitatea de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate in lagare de munca sau in colonii le-a fost recunoscuta prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Curtea a observat ca prevederile criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat in domeniul masurilor reparatorii ce se acorda persoanelor privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora.

De asemenea, Curtea a constatat ca legiuitorul este liber sa opteze atat in privinta masurilor reparatorii, cat si a intinderii si a modalitatii de acordare a acestora, in functie de situatia concreta a persoanelor indreptatite a beneficia de aceste despagubiri, fara ca prin aceasta sa instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetateni aflate in situatii identice.

Criteriul temporal avut in vedere prin aceasta lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnarii sau al masurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar (ad similis, a se vedea Decizia nr. 422 din 15 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010).

Instanta de contencios constitutional a retinut ca momentul 6 martie 1945 marcheaza instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizeaza sfarsitul acesteia in Romania. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este circumscrisa in totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel incat optiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai in privinta persoanelor aflate in ipoteza art. 1 din lege este una justificata in mod obiectiv si rational.

Asadar, s-a considerat neintemeiata critica potrivit careia sintagma *referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989*, regasita in cuprinsul Legii nr. 221/2009, ar crea o situatie discriminatorie, intrucat le exclude din categoria persoanelor indreptatite a beneficia de despagubirile conferite prin legile speciale, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, pe cele care au fost supuse condamnarilor si masurilor administrative cu caracter politic luate dupa data de 23 august 1944 si pana la instaurarea oficiala a regimului comunist din Romania, la data de 6 martie 1945, legiuitorul fiind indreptatit ca pentru situatii deosebite sa aplice un tratament juridic diferit. De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat, dupa cum s-a aratat, ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel incat, dimpotriva, unor situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferit. (A se vedea si Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.)

In acelasi sens este de retinut si Decizia nr. 376 din 22 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, asupra respingerii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. (4) alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.


3. Opinia procurorului general

Procurorul general a sustinut prima solutie adoptata in practica instantelor judecatoresti.

Astfel, s-a apreciat, in esenta, ca situatiile de prizonierat de razboi si de deportare in fosta U.R.S.S. pe motive etnice, ca urmare a participarii Romaniei la cel de-al Doilea Razboi Mondial, nu pot fi circumscrise unor masuri administrative in sensul Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece, pe de o parte, aceste masuri nu au fost dispuse de statul roman, iar, pe de alta parte, nici nu se incadreaza sub aspect temporal in perioada premisa a legii.

S-a considerat ca nu prezinta relevanta daca cele doua masuri s-au intins ca durata in timp pe parcursul unor perioade ce au depasit data de 6 martie 1945, in conditiile in care textele legii mai sus invocate se refera la momentul dispunerii acestora, si nu la durata lor.

In acelasi context, s-a aratat ca, desi jurisprudenta la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost unificata in sensul punctului de vedere exprimat in prezentul recurs in interesul legii, oportunitatea judecarii acestuia este data de faptul ca, in prezent, astfel de cauze se solutioneaza in recurs la nivelul curtilor de apel, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, iar practica acestora este neunitara, fiind necesara asigurarea certitudinii jurisprudentei printr-un mecanism intern cu caracter obligatoriu pentru toate instantele nationale [mutatis mutandis, CEDO, Beian impotriva Romaniei (nr. 1), Hotararea din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30.658/05, § 39, 40].


4. Raportul asupra recursului in interesul legii

Ca urmare a analizei dispozitiilor legale relevante, raportate la argumentele sustinute in cadrul celor doua orientari jurisprudentiale expuse, precum si la practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in raportul intocmit s-a apreciat, in acord cu opinia exprimata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca dispozitiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 1 alin. (3) din acelasi act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate si aplicate in sensul ca deportarea si prizonieratul in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu sunt masuri administrative cu caracter politic, in sensul Legii nr. 221/2009.


5. Inalta Curte

Anterior examinarii altor aspecte, se impun a fi expuse prevederile legale supuse interpretarii, precum si cele relevante din perspectiva examinata.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare:

*Persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.*

In conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare: *Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.*

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, *Constituie infractiuni savarsite din motive politice infractiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica;
b) sustinerea sau aplicarea principiilor democratiei si a pluralismului politic;
c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la 14 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta;
c1) actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale;
e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala*.

In fine, dispozitiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, stipuleaza ca:
*Prezenta lege se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care se incadreaza in prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotarari judecatoresti pentru savarsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotararilor de condamnare, ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu conditia sa nu beneficiat de drepturile prevazute la alin. (1) lit. a), b) sau c).*

Din insasi expunerea de motive intocmita pentru proiectul Legii nr. 221/2009 rezulta ca scopul acestui act normativ este sa completeze cadrul legislativ referitor la acordarea reparatiilor morale si materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist. Hotararile de condamnare pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru infractiuni impotriva statului au putut fi anulate pe calea exercitarii unor cai extraordinare de atac, consecintele condamnarilor fiind sterse prin efectul legii in cazul infractiunilor ce au fost dezincriminate. Totodata, statul a acordat o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum si celor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Aceste masuri reparatorii au fost considerate insa insuficiente, motiv pentru care prin Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a urmarit:
  • stergerea ope legis a tuturor consecintelor penale ale condamnarilor cu caracter politic;
  • repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotararea de condamnare s-a dispus decaderea din acestea si degradarea militara;
  • afirmarea explicita a posibilitatii instantelor de judecata de a acorda despagubiri pentru prejudiciul moral daca se apreciaza, in urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor, ca reparatia obtinuta prin efectul Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, nu este suficienta;
  • reglementarea unei posibilitati speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotararii de condamnare cu caracter politic.

    Distinct de acestea, prin Legea nr. 38/1990, prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945 au fost extinse si la persoanele deportate in strainatate dupa 23 august 1944, in aceasta categorie fiind incluse si persoanele constituite in prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944.

    De asemenea, prin Legea nr. 568/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, precum si persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, s-a prevazut ca art. 3 lit. e) sa aiba urmatorul cuprins: *e) deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice*.

    Rezulta, asadar, ca legiuitorul a urmarit sa extinda prevederile celor doua acte normative reparatorii si la persoanele deportate in strainatate dupa 23 august 1944, in aceasta categorie fiind incluse si persoanele constituite in prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944.

    Tot in cadrul actelor normative care au stabilit reparatii pentru persoanele ce au fost supuse unor masuri abuzive trebuie amintita si Ordonanta Guvernului nr. 105/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 189/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care s-au stabilit masuri reparatorii pentru cetatenii romani care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 au avut de suferit din motive etnice.

    In art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca acest act normativ se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulteriore, in masura in care se incadreaza in prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotarari judecatoresti pentru savarsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotararilor de condamnare, ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, cu conditia sa nu fi beneficiat de drepturile prevazute la alin. (1) lit. a), b) sau c).

    Din analiza acestui text de lege se observa ca se extinde sfera de aplicare a Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra urmatoarelor categorii de persoane:
  • persoanele carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si persoanele carora li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care se incadreaza in prevederile art. 1, 3 si 4;
  • persoanele care au fost condamnate prin hotarari judecatoresti pentru savarsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotararilor de condamnare, ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac pana la intrarea in vigoare a prezentei legi.

    Trebuie precizat ca in Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt enumerate foarte exact situatiile in care trebuie sa se fi aflat persoanele vizate pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, aparand ca suficient, astfel, doar sa li se fi recunoscut drepturile respective pentru a se putea prevala si de prevederile Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:
    a) a executat o pedeapsa privativa de libertate in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitiva sau a fost lipsita de libertate in baza unui mandat de arestare preventiva pentru infractiuni politice;
    b) a fost privata de libertate in locuri de detinere in baza unor masuri administrative sau pentru cercetari de catre organele de represiune;
    c) a fost internata in spitale de psihiatrie; vd) a avut stabilit domiciliul obligatoriu;
    e) a fost stramutata intr-o alta localitate.

    In alin. (2) se prevede ca de aceleasi drepturi beneficiaza si persoana care:
    a) a fost deportata in strainatate dupa 23 august 1944;
    b) a fost constituita in prizonier de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituita ca atare, inainte de aceasta data, a fost retinuta in captivitate dupa incheierea armistitiului.

    Asadar, recunoasterea drepturilor prevazute de acest act normativ presupune constatarea caracterului politic al masurilor la care au fost supuse persoanele beneficiare, legiuitorul extinzand aplicarea prevederilor decretului-lege mentionat si asupra celor doua situatii ce sunt supuse analizei in prezenta cauza, respectiv deportarea in strainatate dupa 23 august 1944 si prizonieratul dupa razboi. Ar aparea ca evident ca atat condamnarile, cat si masurile administrative pe motive politice pentru care s-a obtinut recunoasterea drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 sa nu mai poata face obiectul unei noi proceduri prin care sa se constate caracterul lor politic. Textul de lege impune insa incadrarea in art. 1, 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

    In ceea ce priveste persoanele vizate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, faptul ca acestea trebuie sa se incadreze in prevederile art. 1, 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, inseamna ca, in cazul in care faptele pentru care au fost condamnate nu se regasesc intre cele enumerate in art. 1 alin. (2) din lege, sau masurile administrative ce le-au fost aplicate nu sunt dintre cele expres prevazute in art. 3 din lege, este necesar sa se adreseze instantei de judecata pentru a se constata caracterul politic al acestora, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 1 alin. (3) din lege.

    Or, in art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca o condamnare pronuntata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice fapte prevazute de legea penala, altele decat cele mentionate expres in alin. (2) al art. 1 din legea mentionata, constituie condamnare cu caracter politic daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Constatarea caracterului politic al condamnarilor prevazute la alin. (3) se realizeaza de instanta de judecata [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009], in conditiile prevazute la art. 4.

    In aceeasi masura, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. (3) din aceeasi lege aplicandu-se, si in aceasta situatie, in mod corespunzator, ceea ce inseamna ca masura administrativa trebuie sa fi fost luata ca urmare a savarsirii unei fapte prin care s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv:
    a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, teorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica;
    b) sustinerea sau aplicarea principiilor democratiei si a pluralismului politic;
    c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la 14 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta;
    c1) actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist;
    d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale;
    e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala.

    In acest context trebuie subliniat si ca, potrivit art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, prin masuri administrative abuzive se intelege orice masuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile mentionate la art. 2 alin. (1), in baza carora s-a dispus:
    a) privarea de libertate in locuri de detinere sau pentru efectuarea de cercetari;
    b) internarea in spitale de psihiatrie;
    c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
    d) stramutarea intr-o alta localitate;
    e) deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice;
    f) exmatricularea din scoli, licee si facultati.

    Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, se recunoaste calitatea de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice sau supuse din motive politice unor masuri administrative abuzive in perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989. Aceasta inseamna ca, in procedura prevazuta de acest act normativ, se realizeaza, de asemenea, o verificare a caracterului politic al condamnarilor sau masurilor administrative abuzive, ceea ce ar insemna ca in situatiile astfel recunoscute sa nu se mai impuna constatarea caracterului politic si prin procedura prevazuta de Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cu toate acestea, si in aceasta situatie se impune incadrarea in prevederile art. 1, 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Din cele expuse rezulta ca Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, reprezinta un act normativ ce vine in completarea celorlalte acte normative emise in scopul inlaturarii consecintelor condamnarilor si masurilor administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

    Ceea ce a determinat aceasta initiativa legislativa a fost tocmai faptul ca, desi s-au adoptat cele doua acte normative cu caracter reparatoriu (Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare), totusi mai exista numeroase persoane ale caror condamnari isi produc in continuare efectele, fara ca acestea sa beneficieze de minima reparatie morala a stergerii consecintelor penale ale condamnarii lor. De asemenea, procedura constatarii inopozabilitatii hotararilor de condamnare cu caracter politic fata de persoanele care au obtinut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost considerata nesatisfacatoare, in raport cu varsta inaintata a solicitantilor si cu necesitatea ca masurile reparatorii cu caracter simbolic sa fie obtinute de persoanele indreptatite, cu un efort minim.

    Din cuprinsul celor doua acte normative rezulta ca prevederile acestora au fost extinse si asupra persoanelor deportate in strainatate dupa 23 august 1944, din motive politice, in Decretul-lege nr. 118/1990 in aceasta categorie fiind incluse in mod expres si persoanele constituite in prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944. Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, conditioneaza extinderea prevederilor Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, la persoanele carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 si de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, de incadrarea in prevederile art. 1, 3 si 4. Problema care apare este aceea daca aceasta conditionare poate fi impusa prin prisma aspectului temporal, respectiv al perioadei in care trebuia sa fie pronuntata condamnarea sau luata masura administrativa (6 martie 1945-22 decembrie 1989) si a celui vizand organul care a dispus masura administrativa (fosta Militie sau Securitate ori Politia sau Siguranta).

    Ceea ce prezinta relevanta din perspectiva Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, este caracterul politic al condamnarilor, respectiv al masurilor administrative, pronuntate in perioada regimului comunist, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acest caracter poate rezulta ope legis, condamnarile sau masurile administrative regasindu-se expres intre cele prevazute de lege, sau trebuie constatat de instanta judecatoreasca, prin procedura prevazuta de acest act normativ.

    In art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. (3) aplicandu-se corespunzator. Asa cum s-a aratat deja, in alin. (3) al art. 1 se prevede ca o condamnare pronuntata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice fapte prevazute de legea penala, altele decat cele mentionate expres in alin. (2) al art. 1, constituie condamnare cu caracter politic, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Constatarea caracterului politic al condamnarilor prevazute la alin. (3) se realizeaza de instanta de judecata [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009], in conditiile prevazute la art. 4 din lege.

    Ratiunea edictarii Legii nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, este, asa cum s-a aratat, aceea de completare a actelor normative reparatorii deja existente.

    Atat deportarea, cat si prizonieratul au fost consecinte ale razboiului si ale pozitiei asumate de statul roman la acel moment istoric, preexistente aparitiei statului comunist, dar mentinute de acesta, contextul istoric in care s-au luat asemenea masuri fiind pe larg expus in argumentarea punctului de vedere exprimat de procurorul general.

    Este adevarat ca atat Decretul-lege nr. 118/1990, cat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost completate in sensul extinderii prevederilor respective si asupra persoanelor deportate in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice, fiind inclusi in aceeasi categorie si prizonierii de razboi. Norma de trimitere din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, ce vizeaza aplicarea prevederilor acestei legi si persoanelor carora li s-au recunoscut anumite drepturi prin Decretul-lege nr. 118/1990 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare [art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare] este insa de stricta interpretare si conditioneaza aceasta aplicare de incadrarea in prevederile art. 1, 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, aceasta inseamna ca, asa cum in mod corect s-a retinut si in opinia sustinuta de procurorul general, legiuitorul a optat pentru completarea masurilor reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, numai pentru persoanele care au fost condamnate politic sau carora li s-a aplicat o masura administrativa asimilata unei condamnari politice in perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, de catre fosta militie sau securitate, condamnare sau masura al carei caracter politic fie rezulta ope legis, conform art. 1 alin. (2) si art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, fie trebuie constatat de o instanta judecatoreasca, cu aplicarea corespunzatoare a art. 1 alin. (4) din aceeasi lege. Aceasta inseamna ca acea condamnare sau masura trebuie sa fi fost pronuntata, respectiv luata in perioada de referinta a legii (6 martie 1945-22 decembrie 1989) pentru fapte prin savarsirea carora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Asa cum s-a retinut constant in jurisprudenta instantei constitutionale, legiuitorul este liber sa opteze, atat in privinta masurilor reparatorii, cat si a intinderii si a modalitatii de acordare a acestora, in functie de situatia concreta a persoanelor indreptatite sa beneficieze de aceste despagubiri, fara ca prin aceasta sa se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetateni aflate in situatii identice.

    Criteriul temporal avut in vedere prin aceasta lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnarii penale sau al masurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar. Momentul 6 martie 1945 marcheaza instaurarea dictaturii comuniste, iar data de 22 decembrie 1989 vizeaza sfarsitul acesteia in Romania. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este circumscrisa in totalitate perioadei dictaturii comuniste. De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel incat, dimpotriva, situatiilor diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferit.

    Optiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai in privinta persoanelor aflate in ipoteza art. 1 din lege este, astfel, una justificata in mod obiectiv si rational si in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

    Astfel, in practica sa, in mod constant, in spete legate de aplicarea art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a Protocolului aditional nr. 12, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a evidentiat ca, pe baza art. 18 din Conventie, o distinctie este discriminatorie daca *nu are o justificare obiectiva si rezonabila*, adica daca nu urmareste un *scop legitim* sau nu exista un *raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat* (a se vedea, in special, Hotararea Marckx impotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33). In acelasi timp, Curtea Europeana de la Strasbourg a subliniat ca lista care cuprinde articolul 14 capata un caracter indicativ, si nu unul restrictiv (a se vedea Engel si altii impotriva Olandei, Hotararea din 8 iunie 1976, seria A nr. 22, pag. 30, paragraful 72, si Rasmussen impotriva Danemarcei, Hotararea din 28 noiembrie 1984, seria A nr. 87, pag. 13, paragraful 34).

    Curtea Europeana a continuat sa explice aceste principii in Hotararea privind Cauza Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit: *o diferenta de tratament este discriminatorie daca nu are o «justificare obiectiva si rezonabila», adica daca nu urmareste un «raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat»* (Hotararea din 28 mai 1985, seria A nr. 94, paragraful 72). In acelasi timp, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, referindu-se la intinderea marjei de apreciere, lasata la dispozitia statelor, a statuat ca aceasta variaza in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, de domeniile si contextul in discutie (Hotararea din 28 noiembrie 1984 in Cauza Rasmussen impotriva Danemarcei, seria A nr. 87, paragraful 40).

    Principiul egalitatii si interzicerii discriminarii a fost reluat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Protocolul nr. 12 la Conventie, adoptat in anul 2000. Art. 1 al acestui Protocol prevede ca *Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurat fara nicio discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie*. In special, sfera suplimentara de protectie stabilita de art. 1 se refera la cazurile in care o persoana este discriminata:
  • in exercitarea unui drept specific acordat unei persoane in temeiul legislatiei nationale;
  • in exercitarea unui drept care poate fi dedus dintr-o obligatie clara a unei autoritati publice in conformitate cu legislatia nationala, adica in cazul in care o autoritate publica, in temeiul legislatiei nationale, are obligatia de a se comporta de o anumita maniera. Aceste principii au fost reluate in jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in Hotararea privind Cauza Thorne vs. the United Kingdom, adoptata in 2009.
    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si Legea nr. 60/2012,


    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
    In numele legii

    DECIDE:


    Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabileste ca:

    In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelasi act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, deportarea si prizonieratul in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezinta masuri administrative cu caracter politic, in sensul Legii nr. 221/2009.

    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 noiembrie 2012.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    97 useri online

    Useri autentificati: