DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizie nr. 14/2012 din 12 noiembrie 2012 privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura penala

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 12-11-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizie nr. 14/2012 din 12 noiembrie 2012 privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 849/2012 - M. Of. 849 / 14 decembrie 2012

Decizie privind judecarea recursului in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 16/2012

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SI JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 16/2012 este constituit conform dispozitiilor art. 4144 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, raportat la dispozitiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta completului este prezidata de doamna Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul sectiilor unite, doamna Alina Gabriela Paun, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Sesizarea nr. 52/C3/1788/III-5/2012, cu privire la interpretarea si aplicarea art. 152 din Codul de procedura penala vizand executarea mandatului de arestare preventiva.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, invederand ca examenul jurisprudentei penale actuale a evidentiat doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

Intr-o prima orientare a practicii, instantele, dispunand arestarea preventiva a inculpatului (prezent la judecarea propunerii de arestare preventiva) si fata de care urmeaza a fi pus in executare mandatul, in conditiile art. 1491 si art. 150 alin. 1 din Codul de procedura penala, au apreciat ca sunt indeplinite conditiile art. 152 alin. 1 din Codul de procedura penala, mandatul de arestare preventiva fiind emis dupa ascultarea inculpatului.

Intr-o a doua orientare a practicii, in aceeasi ipoteza (inculpatul prezent la judecarea propunerii de arestare preventiva si fata de care urmeaza a fi pus in executare mandatul), dupa executarea efectiva a ordinului de arestare de catre organul de politie (dupa consumarea actului procedural faptic al arestarii preventive) instantele, printr-o incheiere separata, au constatat/au confirmat inceperea executarii mandatului de arestare preventiva.

Dispunand arestarea preventiva a inculpatului, incepand cu data incarcerarii, punerii in executare a mandatului de arestare preventiva (respectiv, data arestarii efective de catre organul de politie a persoanei aratate in mandat), instantele au aplicat procedura reglementata de art. 152 alin. 2 si urmatoarele din Codul de procedura penala.

Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul primei orientari jurisprudentiale.

Ipotezele legale in care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului fara ca acesta sa fie prezent (pe cale de consecinta, fara a fi ascultat) sunt expres si limitativ prevazute de art. 150 din Codul de procedura penala, fiind vizate cazurile cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata sau se afla in una din situatiile prevazute in art. 1491 alin. 6 din acelasi cod, respectiv inculpatul retinut sau arestat (in calitate de invinuit) nu poate fi adus in fata judecatorului din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate.

Or, asimilarea aspectelor de fapt astfel cum au fost valorificate prin hotararile judecatoresti care ilustreaza a doua orientare jurisprudentiala excedeaza cadrului normativ, deoarece se are in vedere ipoteza legala a luarii masurii arestarii preventive in lipsa inculpatului.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca, in practica judiciara nationala, nu exista un punct de vedere unitar vizand executarea mandatului de arestare preventiva, dupa cum inculpatul prezent (si ascultat) la solutionarea propunerii de arestare preventiva a lipsit in activitatea de ducere la indeplinire a mandatului, precum si cazurile ce se circumscriu ipotezei legale a dispunerii masurii arestarii preventive in lipsa inculpatului, in procedura de executare a mandatului.

2. Examenul jurisprudential

Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national, a fost relevata o practica neunitara, in sensul ca au fost evidentiate doua orientari in problema interpretarii si aplicarii dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura penala, vizand executarea mandatului de arestare preventiva.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare a practicii, instantele dispunand arestarea preventiva a inculpatului (prezent la judecarea cauzei si fata de care urmeaza a fi pus in executare mandatul), in conditiile art. 1491 si art. 150 alin. 1 din Codul de procedura penala, au apreciat ca sunt indeplinite conditiile art. 152 alin. 1 din Codul de procedura penala, mandatul de arestare preventiva fiind emis dupa ascultarea inculpatului.

3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, in aceeasi ipoteza (inculpatul prezent si ascultat la judecarea/solutionarea propunerii de arestare preventiva si fata de care urmeaza a fi pus in executare mandatul), dupa executarea efectiva a ordinului de arestare de catre organul de politie (dupa consumarea actului procedural faptic al arestarii preventive) instantele, printr-o incheiere separata, au constatat/au confirmat inceperea executarii mandatului de arestare preventiva.

Dispunand arestarea preventiva a inculpatului, incepand cu data incarcerarii, punerii in executare a mandatului de arestare preventiva (respectiv, data arestarii efective de catre organul de politie a persoanei aratate in mandat), instantele au aplicat procedura reglementata de art. 152 alin. 2 si urmatoarele din Codul de procedura penala. Intr-o asemenea procedura, instantele procedeaza la o noua verificare a identitatii persoanei arestate, care este intrebata daca doreste sa faca declaratii sau sa formuleze obiectiuni.

Justificarea aplicarii procedurii prevazute de art. 152 alin. 2 din Codul de procedura penala (care nu rezulta expres din motivarea hotararilor) pare a fi aceea ca intre momentul pronuntarii hotararii prin care se dispune arestarea si emiterea mandatului (respectiv, intre momentul emiterii mandatului si momentul punerii efective in executare a acestuia) exista o durata in timp. Astfel, intre emiterea mandatului si executarea sa efectiva durata poate fi de ore sau de zile.

Aceasta situatie de fapt care nu isi gaseste corespondent in dispozitiile art. 152 alin. 2 din Codul de procedura penala (masura arestarii nefiind dispusa in lipsa inculpatului, ci, dimpotriva, in prezenta si dupa ascultarea sa) este, totusi, asimilata de instante cu procedura arestarii in lipsa.

In aceasta opinie, instantele considera ca sunt in ipoteza emiterii, in lipsa inculpatului, a mandatului de arestare preventiva si apreciaza incidente dispozitiile art. 152 alin. 2 din Codul de procedura penala.

4. Opinia procurorului general

Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul primei orientari jurisprudentiale. Aceasta concluzie se desprinde din cuprinsul actului de sesizare.

Ipotezele legale in care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului fara ca acesta sa fie prezent (pe cale de consecinta, fara a fi ascultat) sunt expres si limitativ prevazute de art. 150 din Codul de procedura penala, fiind vizate cazurile cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata sau se afla in una din situatiile prevazute in art. 1491 alin. 6 din acelasi cod, respectiv inculpatul retinut sau arestat (in calitate de invinuit) nu poate fi adus in fata judecatorului din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate.

Or, asimilarea aspectelor de fapt astfel cum au fost valorificate prin hotararile judecatoresti care ilustreaza a doua orientare jurisprudentiala excedeaza cadrului normativ, deoarece nu vizeaza ipoteza reglementata de art. 150 alin. 2 din Codul de procedura penala.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii

Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza reflecta prima solutie identificata de examenul jurisprudential, in sensul ca nu sunt incidente dispozitiile privind masura arestarii preventive in lipsa inculpatului, in cazurile in care mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, insa procedura de executare nu s-a putut realiza potrivit art. 152 alin. 1 din Codul de procedura penala.

S-a argumentat, in esenta, ca toate situatiile jurisprudentiale pornesc de la premisa existentei unui mandat de arestare preventiva ce a fost emis dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, asa incat orice fel de extinderi, suplimentari de drepturi apar ca fiind artificiale, inutile, plasate in afara cadrului normativ intern impus si al exigentelor de conventionalitate.

6. Inalta Curte

Prin exceptie de la dispozitiile art. 415 alin. 2 din Codul de procedura penala, care stabilesc regula punerii in executare a hotararilor dupa ramanerea definitiva, in materia masurilor preventive, dispozitiile instantei sunt executorii de la pronuntarea hotararii, imprimandu-se cauzelor aferente o nota de urgenta atat in judecarea, cat si in executarea lor.

Potrivit dispozitiilor art. 151 alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea preventiva, autoritatea care a dispus masura emite de indata mandatul de arestare preventiva.

In ceea ce priveste modul de executare a mandatului de arestare preventiva se pot ivi doua modalitati clasice, reglementate de dispozitiile art. 152 din Codul de procedura penala, dupa cum masura arestarii preventive a fost dispusa in prezenta inculpatului (mandatul a fost emis dupa ascultarea sa) sau in lipsa acestuia.

Potrivit dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura penala:
*Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odata cu arestatul.

Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare.

Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce la judecatorul care a emis mandatul.

In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.*

Astfel, in situatia in care mandatul de arestare preventiva a fost emis dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, cu prezenta acestuia in fata judecatorului care l-a emis, i se inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar se inmaneaza organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere, odata cu arestatul. Doar in aceste cazuri, in conditiile in care colaborarea procesuala intre toate persoanele implicate s-a realizat, executarea mandatului de arestare se concretizeaza de indata.

Daca mandatul de arestare a fost emis in lipsa inculpatului, potrivit art. 150 din Codul de procedura penala, mandatul de arestare se trimite in dublu exemplar organului de politie, pentru executare. Organul de politie il cauta pe inculpatul impotriva caruia s-a emis mandatul de arestare, il aresteaza, inmanandu-i un exemplar al mandatului, si il conduce in fata judecatorului care a emis mandatul. Judecatorul procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului.

Prezentul recurs in interesul legii abordeaza o situatie in care mandatul de arestare preventiva a fost emis dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, insa procedura clasica si imediata de executare a mandatului de arestare nu se poate realiza prin inmanarea unui exemplar persoanei arestate de catre judecatorul care l-a emis.

Aceasta situatie nu isi gaseste corespondent in dispozitiile art. 152 alin. 2-4 din Codul de procedura penala vizand masura arestarii dispusa in lipsa inculpatului - potrivit carora este necesara ascultarea inculpatului dupa arestarea sa efectiva, cu emiterea de catre judecator a unei incheieri separate prin care se confirma inceperea executarii - si nu poate fi asimilata cu procedura sus-mentionata. De asemenea, nu pot fi acceptate extinderi ale ipotezelor legale in care se poate dispune masura arestarii inculpatului in lipsa, acestea fiind expres si limitativ prevazute de lege.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 9 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, statele membre au dorit sa reitereze, cu forta juridica obligatorie, faptul ca in materia arestarii preventive nu isi poate gasi locul arbitrarul. Privarea de libertate poate fi dispusa numai in conditiile legii, pentru motive bine determinate si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale referitoare la dreptul de a fi incunostintat de invinuirea care i se aduce persoanei in cauza, dreptul de a beneficia de judecata in fata unei instante competente intr-un termen rezonabil, dreptul de a fi prezent sau de a ataca legalitatea masurii arestarii preventive.

In plan european, sistemul de protectie a drepturilor omului a fost stabilit prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Potrivit dispozitiilor art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale:
*1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
a. daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de un tribunal competent;
b. daca a facut obiectul unei arestari sau detineri legale pentru nerespectarea unei hotarari pronuntate de un tribunal, conform legii, ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;
c. daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;
d. daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere, sau despre detentia sa legala, in vederea aducerii sale in fata autoritatii competente;
e. daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f. daca este vorba despre arestarea sau detentia legale ale unei persoane in scopul impiedicarii patrunderii ilegale pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in cel mai scurt termen si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.
3. Orice persoana arestata sau detinuta in conditiile prevazute de prezentul articol trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii a prezentarii persoanei in cauza la audiere.
4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale si sa dispuna eliberarea sa daca detentia este ilegala.
5. Orice persoana, victima a unei arestari sau detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol, are dreptul la reparatii.*

Paragrafele 2-4 ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale constituie garantii substantiale pentru persoanele arestate sau retinute, garantii care formeaza un sistem cu scop unic de a inlatura posibilitatea privarii ilegale de libertate.

In cadrul acestei sistematizari functioneaza si *dreptul la un judecator*, ceea ce presupune, pe de o parte, dreptul fiecarei persoane arestate sau detinute de a fi adusa imediat in fata unui judecator iar, pe de alta parte, dreptul ca acea persoana sa fie judecata.

Aducerea persoanei arestate sau detinute in fata judecatorului trebuie sa aiba loc din oficiu, iar aceasta autoritate trebuie sa prezinte garantii de independenta si impartialitate.

Sub aspect procedural, acest drept impune obligatia judecatorului de a asculta persoana adusa in fata sa, iar din punct de vedere substantial, in sarcina aceleiasi autoritati, este instituita obligatia de a analiza temeinicia detentiei.

Transpunerea in plan national a cerintelor art. 5 paragraful 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale in dispozitiile Codului de procedura penala presupune obligatia ca, in toate cazurile, invinuitul sau inculpatul sa fie ascultat; in lipsa unor dispozitii speciale in aceasta materie, ascultarea se face in conditiile generale, prevazute de dispozitiile art. 70-73 din Codul de procedura penala, implicit cu dreptul persoanei de a nu face nicio declaratie.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului constituie o cerinta imperativa si o garantie a dreptului de aparare si trebuie sa preceada in mod obligatoriu luarea masurii arestarii preventive.

Exceptiile de la aceasta regula sunt strict si limitativ prevazute de lege in dispozitiile in art. 146 alin. 6, art. 1491 alin. 6 si art. 150 din Codul de procedura penala, in sensul ca ascultarea invinuitului sau inculpatului nu se mai face in situatia in care acesta este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata ori se afla in stare de retinere sau de arestare si din cauza sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata instantei.

Cu toate acestea, fiind o conditie cu caracter absolut, plasata in cadrul unei abordari judiciare ce afecteaza dreptul la libertate al persoanei, ea nu poate fi eludata, astfel ca, in cazul in care mandatul de arestare a fost emis fara ascultarea invinuitului sau inculpatului, si numai atunci, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a predat.

Trebuie precizat si ca *ascultarea inculpatului*, prin prisma conotatiilor si importantei sale, este diferita de institutia *obiectiilor in ceea ce priveste identitatea*, inscrisa la art. 153 din Codul de procedura penala, care consta intr-un simplu remediu procesual prevazut de lege pentru inlaturarea unor impedimente la executarea mandatului de arestare preventiva.

Revenind la contextul specific prezentului recurs in interesul legii, trebuie reiterat ca toate situatiile jurisprudentiale pornesc de la premisa existentei unui mandat de arestare preventiva ce fost emis dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, asa incat orice fel de extinderi, suplimentari de drepturi apar ca fiind artificiale, inutile, plasate in afara cadrului normativ intern impus si al exigentelor de conventionalitate.

In contextul problematicii abordate se inscrie si procedura de executare a mandatului european de arestare.

Din economia dispozitiilor art. 103 alin. (10) si (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, rezulta ca masura arestarii in vederea predarii poate fi luata numai dupa ascultarea persoanei solicitate in prezenta aparatorului, iar, dupa intocmirea incheierii, judecatorul emite de indata un mandat de arestare, dispozitiile Codului de procedura penala cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare aplicandu-se in mod corespunzator.


DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 4144 si 4145 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii

DECIDE:


Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 152 din Codul de procedura penala, vizand executarea mandatului de arestare preventiva, stabileste ca:

In toate cazurile in care mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, insa procedura de executare nu s-a putut realiza potrivit art. 152 alin. 1 din Codul de procedura penala, nu sunt incidente dispozitiile privind masura arestarii preventive in lipsa inculpatului.

Obligatorie, potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 12 noiembrie 2012.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
11 useri online

Useri autentificati: