DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.1 pct. 1^1 si art.299 alin.1^1 din Codul de procedura civila

Decizie neconstitutionalitate din 20-11-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.1 pct. 1^1 si art.299 alin.1^1 din Codul de procedura civila


Publicata in Monitorul Oficial nr. 853/2012 - M. Of. 853 / 18 decembrie 2012

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.1 pct.1^1 si art.299 pct.1^1 din Codul de procedura civila, exceptie invocata de Asociatia de Proprietari Bloc 1, Str. Alunisului nr.180, sectorul 4 din Bucuresti, in Dosarul nr.18.420/4/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.1.021 D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, arata ca eliminarea singurei cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in procesele si cererile privind creante avand ca obiect sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii unui control judecatoresc efectiv asupra hotararilor judecatoresti prin care prima instanta solutioneaza cauza.


CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Decizia civila nr.845R din 26 martie 2012, pronuntata in Dosarul nr.18.420/4/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.1 pct.1^1 si art.299 pct.1^1 din Codul de procedura civila, exceptie invocata de Asociatia de Proprietari Bloc 1, Str. Alunisului nr.180, sectorul 4 din Bucuresti, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni privind obligarea la plata unei sume de bani.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca, potrivit teoriei dreptului procesual civil, notiunea juridica de *hotarari judecatoresti pronuntate in prima si ultima instanta* se refera la acele hotarari impotriva carora se poate exercita doar calea de atac a recursului, nu si apelul. In temeiul dispozitiilor art.299 alin.1^1 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, criticat in prezenta cauza, legiuitorul a schimbat sensul acestei notiuni juridice, prin eliminarea recursului, atunci cand acesta constituia singura cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti definitive.

Se mai arata ca posibilitatea exercitarii recursului nu are semnificatia asigurarii dublului grad de jurisdictie, avand in vedere ca recursul nu are caracter devolutiv, nu conduce la o noua judecata in fond, ci este o cale de atac care asigura un control de legalitate asupra hotararii judecatoresti atacate. Astfel, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, eliminarea caii de atac a recursului impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in cererile privind creante avand ca obiect sume de bani de pana la 2.000 de lei inclusiv contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi, dat fiind faptul ca o astfel de hotarare judecatoreasca nu poate fi supusa niciunei cai de atac, spre deosebire de un act al unui organism cu activitatea jurisdictionala, care poate fi contestat.

Se mai sustine ca, in acord cu dispozitiile art.47 cuprins in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoana ale carei drepturi au fost incalcate, fie si printr-o hotarare judecatoreasca, trebuie sa aiba posibilitatea sa solicite reexaminarea cauzei sale sub aspectul legalitatii.

De asemenea, in opinia autorului exceptiei, imposibilitatea exercitarii cailor ordinare de atac asupra unei hotarari judecatoresti prin care se solutioneaza cauza echivaleaza cu incalcarea accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil, prin restrangerea incompatibila cu dispozitiile art.53 din Legea fundamentala a exercitiului unor drepturi procesuale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate se circumscriu marjei de apreciere a legiuitorului de care acesta dispune in ceea ce priveste reglementarea cadrului legal in care pot fi exercitate caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru asi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca stabilirea unor cai de atac diferite pentru categorii de litigii distincte nu este de natura sa creeze discriminari, solutiile legislative diferite fiind impuse de necesitatea asigurarii celeritatii in solutionarea cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata. De asemenea, eliminarea caii de atac a recursului in aceasta materie nu ingradeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate si nu contravine dreptului la un proces echitabil sau dreptului la un recurs efectiv la o instanta nationala, ci urmareste sa contribuie la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, fara a institui restrangeri nejustificate ale exercitiului unor drepturi ori al unor libertati.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din actul de sesizare, il reprezinta prevederile art.1 pct.1^1 si art.299 pct.1^1 din Codul de procedura civila. Curtea retine ca art.299 din Codul de procedura civila cuprinde 3 alineate, numerotate 1, 1^1 si 2, astfel incat, in acord si cu motivarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, urmeaza sa retina ca obiect al exceptiei prevederile art.1 pct.1^1 si art.299 alin.1^1 din Codul de procedura civila, texte de lege introduse prin dispozitiile art.I pct.1 si pct.28 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010.

Textele de lege criticate au urmatorul continut:
- Art.1 pct.1^1: *Judecatoriile judeca: (...) 1^1.In prima si ultima instanta, procesele si cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;*;
- Art.299 alin.1^1: *1^1. Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art.1 pct.1^1.*

In opinia autorului exceptiei, actele normative criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.16 - Egalitatea in drepturi, art.20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art.21 - Accesul liber la justitie, art.53 - Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art.129 - Folosirea cailor de atac.

De asemenea, sunt invocate dispozitiile art.6 - Dreptul la un proces echitabil si art.13 - Dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prevederile art.47 - Dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil cuprinse in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata si urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste reglementarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca, in conformitate cu dispozitiile art.126 alin.(2) din Constitutie, legiuitorul are competenta exclusiva de a institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificatia liberului acces la justitie nefiind aceea a accesului, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, deciziile nr.66 din 14 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.377 din 24 decembrie 1997, nr.622 din 26 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.593 din 28 august 2007, nr.1.132 din 16 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.776 din 19 noiembrie 2008, nr.590 din 4 mai 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.364 din 3 iunie 2010, sau nr.1.137 din 13 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.702 din 5 octombrie 2011, nr.396 din 26 aprilie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.368 din 31 mai 2012).

De asemenea, in legatura cu dispozitiile art.129 din Constitutie, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca Legea fundamentala nu cuprinde dispozitii cu privire la obligativitatea existentei tuturor cailor de atac, ci statueaza referitor la posibilitatea partilor interesate si a Ministerului Public de a exercita caile de atac, in conditiile legii (in acest sens sunt deciziile nr.99 din 23 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.389 din 21 august 2000, nr.16 din 21 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.110 din 20 februarie 2003, nr.1.046 din 14 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.577 din 19 august 2009, nr.1.034 din 14 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.763 din 16 noiembrie 2010, sau nr.1.415 din 20 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.839 din 28 noiembrie 2011).

Curtea constata insa ca, in reglementarea normelor de procedura referitoare la exercitarea cailor de atac, legiuitorul este tinut de respectarea tuturor normelor si principiilor constitutionale de referinta, iar eventualele limitari aduse conditiilor de exercitare a cailor de atac nu trebuie sa aduca atingere dreptului in substanta sa.

Astfel, asa cum s-a retinut prin Decizia nr.500 din 15 mai 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.492 din 18 iulie 2012, statul are obligatia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justitie, astfel incat eliminarea singurei cai de atac in materie, si anume a recursului, echivaleaza cu golirea de continut a dispozitiilor art.129 din Constitutie, potrivit carora: *Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.*

In prezenta cauza, Curtea constata ca prin dispozitiile art.I pct.1 si pct.28 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a fost eliminata orice cale de atac impotriva hotararilor pronuntate asupra fondului de catre judecatorii, in cauze al caror obiect il constituie obligarea la plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv, ceea ce echivaleaza cu imposibilitatea examinarii cauzei de catre o instanta de control judiciar, la un grad superior de jurisdictie, sub toate aspectele legalitatii si temeiniciei hotararii pronuntate de prima instanta.

Curtea constata ca pragul valoric de 2.000 lei al obiectului litigiului nu poate constitui un criteriu de natura sa justifice instituirea unui tratament juridic diferit in privinta exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate asupra fondului cauzei, pentru aceleasi categorii de litigii, si anume cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani.

Solutia legislativa criticata creeaza o situatie de inegalitate juridica in cadrul aceleiasi categorii de justitiabili, valoarea pecuniara a obiectului pricinii neputand fi considerata un criteriu suficient, de natura sa asigure o judecata echitabila, care sa conduca la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronuntarea unei solutii definitive si irevocabile.

Astfel, Curtea constata ca eliminarea controlului judiciar asupra hotararii pronuntate de judecatorie, in procesele si cererile privind creante avand ca obiect sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv, aduce atingere principiului constitutional referitor la egalitatea in fata legii, astfel cum este reglementat prin art.16 din Constitutie, golind de continut dispozitiile art.129 din Constitutie.

In acest context, Curtea apreciaza ca principiul constitutional al egalitatii in fata legii, fara privilegii si discriminari, principiu preluat si in legislatia infraconstitutionala, respectiv art.7 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005, presupune faptul ca toate persoanele aflate in aceeasi situatie juridica au o vocatie egala de a fi judecate de aceleasi instante judecatoresti si dupa aceleasi reguli de procedura, incluzand administrarea probelor, asigurarea dreptului la aparare sau la folosirea acelorasi cai de atac, fara nicio discriminare pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, avere, origine ori conditie sociala sau alte criterii discriminatorii. Or, in speta, imposibilitatea exercitarii oricarei cai de atac de catre partile unui proces, determinata de un criteriu subiectiv, de natura pecuniara, legat de valoarea obiectului cauzei deduse judecatii, este de natura sa impiedice aplicarea efectiva a principiilor constitutionale ale egalitatii in drepturi, in general, si egalitatii in fata justitiei, in special, cuprinse in art.16 alin.(1) si (2) si art.124 alin.(2) din Legea fundamentala.

De asemenea, Curtea constata, in acord cu jurisprudenta sa (a se vedea deciziile nr.45 din 14 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.370 din 9 august 2000, sau nr.84 din 4 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.367 din 8 august 2000), ca semnificatia sintagmei *in conditiile legii*, cuprinsa in dispozitiile art.129 din Constitutie, se refera la conditiile procedurale de exercitare a cailor de atac si nu are in vedere imposibilitatea exercitarii oricarei cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti prin care se solutioneaza fondul cauzei.

Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca sunt incalcate si dispozitiile constitutionale cuprinse in art.53 alin.(2) teza finala, potrivit carora masura restrangerii exercitiului unui drept sau al unei libertati consacrate constitutional trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului ori a libertatii, conditii cumulative care, prin prisma argumentatiei anterior expuse, nu sunt intrunite in privinta normelor de procedura criticate in prezenta cauza.

Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art.13 - Dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in jurisprudenta sa (spre exemplu, in deciziile nr.66 din 27 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.169 din 4 aprilie 2001, nr.485 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.383 din 10 iunie 2010, nr.499 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.387 din 11 iunie 2010, nr.1.122 din 23 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.738 din 4 noiembrie 2010, sau nr.1.460 din 9 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 13 ianuarie 2011), Curtea a statuat ca aceasta prevedere conventionala nu impune un anumit numar al gradelor de jurisdictie sau un anumit numar al cailor de atac, ci presupune existenta posibilitatii efective de a supune judecatii unei instante nationale cazul violarii unui drept consacrat de Conventie. Or, in cauza, Curtea nu poate retine incalcarea acestei dispozitii conventionale, analizate prin prisma prevederilor art.20 din Constitutie, cata vreme textele de lege criticate indeplinesc aceasta exigenta esentiala, si anume posibilitatea persoanei de a se adresa unei instante de judecata, in examinarea unei plangeri intemeiate pe o dispozitie a Conventiei.

In ceea ce priveste invocarea prevederilor art.47 - Dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil, cuprinse in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constata ca raportarea acestor prevederi cuprinse intr-un act avand aceeasi forta juridica ca si tratatele constitutive ale Uniunii Europene trebuie sa se faca la dispozitiile art.148 din Constitutie, iar nu la cele cuprinse in art.20 din Legea fundamentala, care se refera la tratatele internationale privind drepturile omului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.206 din 6 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.254 din 17 aprilie 2012).

Cu privire la aceasta critica de neconstitutionalitate sunt incidente considerentele de principiu retinute de Curte prin Decizia nr.1.479 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 25 ianuarie 2012, potrivit carora prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile in controlul de constitutionalitate in masura in care asigura, garanteaza si dezvolta prevederile constitutionale in materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, in masura in care nivelul lor de protectie este cel putin la nivelul normelor constitutionale in domeniul drepturilor omului.

Or, in conditiile in care prevederile art.47 din acest act al Uniunii Europene se refera, intre altele, si la posibilitatea persoanei de a se adresa unei instante de judecata, in examinarea unei plangeri intemeiate pe incalcarea unor drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii, Curtea constata ca, in prezenta cauza, textele de lege criticate nu contravin acestor dispozitii europene, analizate prin prisma dispozitiilor art.148 din Constitutie.


DECIZIE


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Asociatia de Proprietari Bloc 1, Str. Alunisului nr.180, sectorul 4 din Bucuresti, in Dosarul nr.18.420/4/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si constata ca prevederile art.1 pct.11 si art.299 alin.11 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 20 noiembrie 2012.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
105 useri online

Useri autentificati: