Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ

Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1045, precum si a celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicata, de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis

RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ din 14-05-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2014 [4 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [209 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [261 decizii]
Cautare decizii:    



RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ
Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1045, precum si a celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicata, de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis


Publicata in Monitorul Oficial nr. 387/2012 - M. Of. 387 / 11 iunie 2012

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Dosar nr. 5/2012

Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 5/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si prin Legea nr. 60/2012, precum si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare, Serviciul judiciar civil.

Se prezinta Avocatul Poporului, domnul prof. univ. dr. Gheorghe Iancu, precum si doamna consilier Ecaterina Mirea si doamna expert Ileana Frimu, din cadrul aceleiasi autoritati.

La sedinta de judecata participa doamna Niculina Vrarncut, magistrat-asistent in cadrul Sectiilor Unite, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Avocatul Poporului privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1045, precum si a celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicata, de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis.

Dupa prezentarea referatului cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca nu sunt de examinat chestiuni prealabile si a acordat cuvantul reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiei si, ulterior, domnului prof. univ. dr. Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, pentru sustinerea recursurilor in interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiei, a solicitat, in esenta, admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure inerpretarea si aplicarea unitara a legii, in sensul de a se constata ca, atunci cand masura stramutarii coincide, ca perioada, cu cea a domiciliului obligatoriu, dislocarea intr-o alta localitate include in mod obligatoriu si restrictia domiciliara si de a se stabili, pe cale de consecinta, ca nu se poate acorda decat o singura indemnizatie lunara aferenta pentru fiecare an de stramutare, aceasta constituind masura abuziva cea mai grea, care o absoarbe pe cea a domiciliului obligatoriu.

Domnul prof. univ. dr. Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, a formulat concluzii de admitere a recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii in aceasta chestiune de drept, in sensul acordarii de indemnizatii distincte, care sa fie cumulate, pentru fiecare dintre masurile administrative dispuse in aceeasi perioada de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945.

Avocatul Poporului a sustinut, in esenta, ca stramutarea si stabilirea domiciliului fortat constituie masuri represive diferite, care sunt prevazute in mod distinct in textul Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, fara a se mentiona ca situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din actul normativ mentionat, se exclud reciproc si nici ca cele doua situatii recunoscute nu pot fi cumulate si nu ar putea fi acordata o indemnizatie insumata.

In atare situatie s-a aratat ca, intrucat masura stramutarii nu presupunea in mod obligatoriu si stabilirea unui domiciliu si se realiza, de regula, in locatii unde nici nu se putea stabili un domiciliu (de exemplu: intre localitati, in camp, in Baragan etc.), aceeasi persoana se poate incadra in mai multe situatii si poate beneficia de mai multe drepturi compensatorii; in speta, o persoana poate beneficia atat de indemnizatia pentru domiciliul obligatoriu, considerandu-se ca o interpretare restrictiva ar contraveni scopului reparatiei integrale si echitabile, avut in vedere de legiuitor.

Presedintele completului de judecata, doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a retinut dosarul in vederea solutionarii recursurilor in interesul legii.


INALTA CURTE,

delibarand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Obiectul recursurilor in interesul legii priveste, asa cum rezula din cuprinsul sesizarilor procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Avocatului Poporului, urmatoarea problema de drept: interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si a celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis.

Interpretarea acestor dispozitii legale s-a realizat in mod diferit de catre instantele de judecata, ceea ce a condus la aplicarea lor diferita si la pronuntarea unor solutii neunitare.

2. Examenul jurisprudential

Practica judiciara neunitara ce a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentele recursuri in interesul legii s-a conturat in solutionarea contestatiilor impotriva deciziilor emise de directiile judetene de munca si protectie sociala (actualmente agentii judetene pentru prestatii sociale) in temeiul art. 10 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, precum si a cererilor avand ca obiect obligarea acelorasi institutii la emiterea unor decizii de acordare si a indemnizatiilor prevazute de art. 4 alin. (2), cu referire la art. 1 alin. (1) lit d) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari in aceste litigii, s-a constatat ca instantele nu au un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din actul normativ mentionat, statuand diferit asupra posibilitatii de cumulare a indemnizatiei pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis.

3. Solutiile pronuntate de insantele judecatoresti

3.1. Potrivit primei orientari jurisprudentiale, persoanele carora li s-au aplicat concomitent atat masura stramutarii, cat si cea a domiciliului obligatoriu, pentru acelasi interval de timp, pot beneficia de o singura indemnizatie, prevazuta de legiuitor pentru masura cea mai grea, aceea a stramutarii.

In sustinerea acestui punct de vedere s-au retinut argumentele referitoare la finalitatea masurilor reparatorii acordate, precum si la semnificatia notiunilor de *stramutare* si *domiciliu obligatoriu*.

Astfel, s-a aratat ca intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda in mod unitar o reparatie materiala pentru prejudiciul moral si material suferit de persoanele supuse masurilor abuzive de dupa anul 1945, toate drepturile recunoscute fiind calculate in functie de perioada in care acestea au fost supuse masurilor restrictive. Prin urmare, toate drepturile se acorda o singura data, indiferent de faptul ca in aceeasi perioada de timp persoana a fost supusa mai multor masuri restrictive.

S-a apreciat ca indemnizatia este acordata in considerarea persoanei persecutate politic, iar nu a situatiilor in care aceasta se poate incadra in aceeasi perioada de timp.

Pe de alta parte, faptul ca stramutarea si domiciliul fortat sunt prevazute distinct in textul legii nu conduce la acordarea cumulata a indemnizatiilor, deoarece stramutarea reprezinta o masura care presupune, in mod necesar, si restrictii imobiliare, fiind de natura a le absorbi fortat. Stramutarea nu reprezinta doar mutarea unei persoane dintr-o regiune in alta, ci si obligarea acesteia de a ramane in locul unde a fost stramutata. De fapt, restrictiile imobiliare sunt cele care confera stramutarii forta si eficienta ce justifica plata unei indemnizatii care, in prezent, este chiar mai mare decat cea prevazuta pentru domiciliul obligatoriu.

In acelasi sens s-a considerat ca, daca s-ar disjunge restrictiile imobiliare de masura stramutarii, ar insemna ca acestea din urma sa se consume instantaneu, caz in care ar fi de neinteles dispozitia care prevede plata unei indemnizatii pentru fiecare an de stramutare. O stramutare capata durata doar prin restrictiile imobiliare si incetand in momentul ridicarii acestor restrictii, chiar daca persoana in cauza continua sa locuiasca in regiunea in care a fost stramutata.

De asemenea, daca s-ar admite ca cele doua indemnizatii sa poata fi cumulate, s-ar ajunge la situatii inechitabile in care o persoana, supusa in acelasi timp masurilor de stramutare si domiciliu obligatoriu, sa primeasca o indemnizatie superioara unei persoane care a executat o pedeapsa privativa de libertate.

3.2. Potrivit celei de-a doua orientari a practicii judiciare, indemnizatiile cuvenite pentru masura stramutarii si cea a domiciliului obligatoriu trebuie acordate cumulativ, chiar daca aceste masuri au fost aplicate unei persoane in aceeasi perioada de timp, deoarece legea le reglementeaza ca masuri administrative distincte si stabilese cate o indemnizatie pentru fiecare dintre ele.

S-a argumentat ca masura stramutarii se realizeaza dintr-odata si consta in dislocarea unei persoane dintr-un spatiu in care traieste si pe care singura si l-a ales si asezarea ei fortata intr-un alt spatiu, stabilit de catre autoritatile comuniste.

Astfel, avem de-a face cu doua masuri abuzive: prima, cea a stramutarii, care se finalizeaza cu mutarea familiei intr-un teritoriu impus si cea de-a doua, masura domiciliului obligatoriu, care incepe sa fie aplicata dupa epuizarea masurii stramutarii si se finalizeaza prin ridicarea interdictiei.

Nu rezulta din dispozitiile legii ca cele doua situatii recunoscute nu pot fi cumulate, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu ppate distinge.

In contextul examinat, Curtea face precizarea ca nu exista jurisprudenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intra in competenta de solutionare a instantei supreme.

De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca nu exista jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale.

4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Procurorul general a sustinut prima solutie adoptata in practica instantelor de judecata, invocand urmatoarele argumente:

Ratiunea legiuitorului de a reglementa in mod diferit indemnizatiile pentru cele doua masuri prin modificarea si completarea aduse Decretului-lege nr. 118/1990 prin Legea nr. 53/1993 a fost aceea de a stabili masuri reparatorii diferite in functie de masura abuziva suferita, in aprecierea gradului de severitate, a restrictiilor si consecintelor incalcarii libertatilor individuale produse, dar in perioade distincte de timp.

Insa, in masura in care stramutarea coincide, ca perioada, cu domiciliul obligatoriu, nu se pot cumula indemnizatiile corespunzatoare celor doua situatii. Masura stramutarii, presupunand trimiterea unei persoane intr-o alta locatie, pe care nu o putea parasi, sub sanctiunea legii penale, a inclus atat schimbarea domiciliului initial, cat si imposibilitatea alegerii libere a unui alt domiciliu, pana la ridicarea restrictiilor domiciliare, aducand o mai mare atingere libertatii de circulatie, ca drept fundamental.

Astfel, s-a considerat ca stramutarea absoarbe masura domiciliului obligatoriu, iar restrictiile domiciliare sunt de esenta ambelor masuri analizate.

In atare situatie, persoana indreptatita la masuri reparatorii poate beneficia de o singura idemnizatie ce va fi corespunzatoare celei mai grele masuri abuzive restrictive, respectiv aceea a stramutarii.

Daca s-ar adopta solutia contrara, in sensul recunoasterii posibilitatii cumularii celor doua indemnizatii, s-ar ajunge la situatii paradoxale, in care o persoana stramutata, in privinta careia stabilirea domiciliului obligatoriu a functionat complementar primei masuri, sa beneficieze de drepturi banesti superioare in cuantum celor cuvenite, potrivit legii, persoanelor condamnate sau arestate preventiv.

De asemenea, s-a apreciat ca s-ar ajugne la situatii inechitabile din punct de vedere social si material si in raport cu acele persoane care au avut de suferit de pe urma celor doua masuri represive analizate, dar care au fost aplicate si s-au intins pe perioade distincte de timp. Or, reparatia trebuie sa se realizeze proportional si unitar cu scopul avut in vedere de legiuitor.

In plus, in opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca s-ar achiesa la teza potrivit careia, in ipoteza analizata, se pot cumula cele doua indemnizatii, ar trebui sa se recunoasca si posibilitatea dublarii celorlalte masuri reparatorii in primul rand, recunaosterea unei duble vechimi in munca pentru aceeasi perioada de timp in care au fost aplicate masurile ceea ce, din punct de vedere rational si juridic, nu poate fi primit.

5. Opinia Avocatului Poporului

Avocatul Poporului a apreciat ca primul punct de vedere este in acord cu litera si spiritul legii.

Prin argumentele expuse s-au sustinut urmatoarele:

Prin modificarea adusa Decretului-lege nr. 118/1990 in temeiul Legii nr. 53/1993 s-a stabilit cuantumuri diferite ale indemnizatiei pentru fiecare an de stramutare, respectiv domiciliu obligatoriu, tocmai in considerarea naturii si gravitatii celor doua masuri, precum si a consecinelor diferite ale acestora asupra persoanelor vizate.

Interpretarea subiectiva si restrictiva a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, in asa fel incat situatia de stramutare ar include-o si pe cea a domiciliului obligatoriu, nu corespunde scopului vizat de legiuitor, care a avut in vedere repararea integrala si echitabila a prejudiciului suferit ca urmare a fiecareia dintre masurile abuzive luate impotriva sa.

Masura domiciliului obligatoriu este diferita de cea a stramutarii, care nu include, in mod necesar, si stabilirea unui domiciliu obligatoriu, inclusiv interdictiile impuse in cazul fiecarei masuri in parte fiind diferite.

In acest context, in considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, conform caruia unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate sa o faca, prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, nu pot fi interpretate restrictiv.

In opinia Avocatului Poporului, nu se poate admite ca persoanei asupra careia s-au dispus cele doua masuri represive, in aceeasi perioada, se i se acorde doar indemnizatia de stramutare, pe motiv ca are un cuantum mai mare si ar include-o si pe cea de domiciliu fortat, intrucat cea de-a doua masura represiva, prin efectele ei, restrangea libertaea de miscare a persoanei (caracter specific unei masuri privative de libertate), in conditiile in care stramutarea presupunea doar mutarea persoanei, fara alte ingradiri si in conditiile in care o astfel de solutie ar conduce la o inechitate intre persoanele afectate doar de masura stramutarii si cele care au suferit ambele masuri represive.

In atare situatie, s-a apreciat ca aceeasi persoana se poate incadra in mai multe situatii si poate beneficia de mai multe drepturi compensatorii; in speta, o persoana poate beneficia atat de indemnizatia pentru stramutare, cat si de indemnizatia acordata pentru stabilirea domiciliului obligatoriu.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii

Prin raportul intocmit s-a considerat ca fiind corecte solutiile de respingere a actiunilor formulate de persoanele indreptatite, prin care s-a stabilit ca, atunci cand perioada de stramutare coincide cu perioada de domiciliu obligatoriu, persoana in cauza poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.

In consecinta, s-a propus sa se admita recursul in interesul legii, iar interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sa se realizeze in sensul aratat.

7. Inalta Curte

Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, *Constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executt o pedeapsa privativa de libertate in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitiva sau a fost lipsita de libertate in baza unui mandat de arestare preventiva pentru infractiuni politice;
b) a fost privata de libertate in locuri de detinere in baza unor masuri administrative sau pentru cercetari de catre organele de represiune;
c) a fost internata in spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost stramutata intr-o alta localitate.*

Conform art. 4 alin. (1) din acelasi act normativ, *Persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) si e) si alin. (2) au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei pentru fiecare an de detentie, stramutare in alte localitati, deportare in strainatate sau prizonierat, indiferent daca sunt sau nu sunt pensionate*, iar art. 4 alin. (2) prevede ca *Persoanele care s-au aflat in una dintre situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. c) si d) au dreptul la o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de internare abuziva in spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent daca sunt sau nu sunt pensionate*.

Se poate observa ca actul normativ a stabilit masuri reparatorii atat pentru persoanele stramutate, cat si pentru persoanele impotriva carora a fost luata masura stabilirii domiciliului obligatoriu.

Din continutul unei note de studiu intocmite de Consiliul Securitatii Statului privind unele masuri luate de organele Ministerului Afacerilor Interne asupra unor categorii de persoane, in baza unor decrete si hotarari ale Consiliului de Ministri, rezulta ca masura administrativa a *dislocarii fortate* (stramutarea) era diferita de masura administrativa a *domiciliului obligatoriu*.

Astfel, masura *dislocarii fortate* presupunea mutarea constransa a unei persoane din localitatea de domiciliu liber ales, in diferite localitati din tara, unde i se fixa domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat, in timp ce masura fixarii *domiciliului obligatoriu* presupunea obligatia de a nu parasi domiciliul, astfel fixat, pe timp nelimitt, fara ca aceasta sa fie insotita de dislocare.

Aceste masuri au fost reglementate, in principal, prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, modificata prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951. Ulterior, prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, a fost abrogata Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154/1950 si s-au stabilit noi criterii, prin care era autorizat Ministerul Afacerilor Interne sa fixeze domiciliul obligatoriu. Parasirea domiciliului obligatoriu se pedepsea cu inchisoarea corectionala, potrivit Decretului nr. 77/1954.

Din analiza modului in care aceste masuri au fost reglementate la momentul la care au fost luate impotriva persoanelor se poate deduce si modalitatea in care legiuitorul a inteles sa acorde despagubiri celor impotriva carora au fost luate aceste masuri.

Masura administrativa a dislocarii fortate (stramutarii) presupunea, mai intai, mutarea persoanei din localitatea de domiciliu intr-o alta localitate, iar apoi obligarea persoanei de a nu parasi acea localitate unde a fost stramutata. Chiar daca masura stramutarii era insotita de masura domiciliului obligatoriu, aceasta din urma nu era una distincta, ci era o masura care o insotea pe cea a stramutarii, fiind complementara acesteia.

O persoana, atunci cand era dislocata, stramutata din localitatea sa de domiciliu intr-o alta localitate, nu se putea intoarce la domiciliul initial decat cu aprobarea organelor statului, iar fixarea domiciliului obligatoriu era consecinta stramutarii.

In schimb, masura administrativa a domicilului obligatoriu s-a putut dispune si ca masura administrativa distincta, fara sa fi fost precedata de stramutare, dar presupunea tot o ingradire a dreptului de alegere in mod liber a domiciliului.

Din prezentarea conditiilor in care cele doua masuri administrative au putut fi luate se poate desprinde si ratiunea pentru care legiuitorul a stabilit indemnizatii diferite pentru persoanele care au suportat consecinele celor doua masuri, pentru ca exista diferente intre persoanele care au fost stramutate din localitatile de domiciliu si obligate sa nu paraseasca domiciliile une au fost stramutate si cele carora, desi nu au fost fortate sa-si paraseasca domiciliul, li s-a impus un domiciliu pe care nu l-au mai putut parasi.

Prin urmare, acordarea a doua indemnizatii diferite se justifica, in conceptia legiuitorului, atunci cand cele doua masuri administrative diferite au fost luate in perioade de timp distincte.

In situatia in care perioada stramutarii coincide cu perioada domiciliului obligatoriu, Inalta Curte constata ca nu se poate cumula indemnizatia pentru cele doua masuri, pentru ca domiciliul obligatoriu este consecinta stramutarii, fiind absorbit de aceasta din urma.

In acest caz, persoana indreptatita la masuri reparatorii va beneficia de o singura indemnizatie, cea care i se cuvine ca urmare a stramutarii.

Daca s-ar accepta punctul de vedere contrar, potrivit caruia se pot cumula indemnizatiile pentru perioada stramutarii, ce coincide cu perioada domiciliului obligatoriu, s-ar ajunge la situatii inechitabile, in care o persoana stramutata si care nu a putut parasi locul stramutarii sa poata beneficia de o indemnizatie mai mare decat persoanele care au executat pedepse privative de libertate sau au fost arestate ori decat persoanele impotriva carora a fost luata atat masura stramutarii, cat si cea a domiciliului obligatoriu, insa in perioade diferite de timp.

Or, scopul unei legi de reparatie nu poate fi acela de a crea noi inechitati intre persoanele vizate de aceeasi lege.

Pe de alta parte, indemnizatiile ce se acorda potrivit art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt insotite si de alte masuri reparatorii, respectiv recunoasterea ca vechime in munca a perioadelor in care persoanele au fost stramutate sau au avut domiciliu obligatoriu [(art. 1 alin. (4) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat)], dar si alte drepturi reglementate in art. 8 si 9 din acelasi act normativ.

Textul de lege nu interzice, cu privire la aceeasi persoana, ca indemnizatiile sa fie acordate si sa fie recalculata vechimea in munca in cazul in care cele doua masuri administrative, cea a stramutarii si cea a domiciliului obligatoriu, au fost luate in perioade de timp diferite.

Insa, cand perioada stramutarii coincide cu cea a domiciliului obligatoriu, daca s-ar admite cumulul celor doua indemnizatii, ar trebui sa se considere ca si celelalte masuri reparatorii ar putea fi cumulate. S-ar ajunge astfel la dublarea vechimii in munca, dar si la dublarea drepturilor prevazute la art. 8 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, pentru aceeasi perioada de timp, ceea ce este inacceptabil.
DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si Legea nr. 60/2012,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii

DECIDE:


Admite recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Avocatul Poporului si stabileste ca:
in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e), raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, atunci cand perioada de stramutare coincide cu perioada de domiciliu obligatoriu, persoana indreptatita poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.


Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14 mai 2012.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica


Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
34 useri online

Useri autentificati: