DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Cursuri mediatori

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 3 din 12 martie 2012 vizand posibilitatea recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in ipoteza speciala in care aceasta este aplicata de statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, in cauzele avand ca obiect cereri de transfer de persoane condamnate

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 12-03-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [218 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2014 [7 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [268 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 3 din 12 martie 2012 vizand posibilitatea recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in ipoteza speciala in care aceasta este aplicata de statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, in cauzele avand ca obiect cereri de transfer de persoane condamnate


Publicata in Monitorul Oficial nr. 281/2012 - M. Of. 281 / 27 aprilie 2012

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Dosar nr. 3/2012

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3/2012 este constituit conform dispozitiilor art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportate la dispozitiile art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta completului este prezidata de doamna Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul Sectiilor Unite, doamna Alina Gabriela Paun, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Sesizarea nr. 11.052/2.432/III-5/2011, *vizand posibilitatea recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in ipoteza speciala in care aceasta este aplicata de statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, in cauzele avand ca obiect cereri de transfer de persoane condamnate*.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, invederand ca exista o jurisprudenta neunitara, in sensul ca unele instante au apreciat ca instanta investita cu solutionarea cererii de transfer al persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei aplicate de instanta de judecata din statul solicitant, recunoaste si pune in executare si pedeapsa amenzii penale aplicata in statul strain de condamnare, alaturi de pedeapsa inchisorii, iar, dimpotriva, altele au apreciat ca nu se poate dispune recunoasterea, alaturi de pedeapsa inchisorii, si a amenzii penale, intrucat statul de condamnare nu a solicitat executarea sanctiunii pecuniare, aspect care rezulta din cererea de transfer formulata de statul strain.

A fost aratata opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate pentru continuare executarii pedepsei privative de libertate intr-un penitenciar din Romania se pronunta atat cu privire la pedeapsa privativa de libertae, cat si cu privire la pedeapsa amenzii aplicata prin hotatarea penala straina de condamnare, in conformitate cu dispozitiile art. 137 din Legea nr. 302/2004, republicata.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea faptului daca, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoastereii hotararii penale straine de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate se pronunta atat cu privire la transferarea persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei privative de libertate, cat si cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotararea penala straina de condamnare.

2. Examenul jurisprudential

Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national cu privire la *posibilitatea recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in ipoteza speciala in care aceasta este aplicata de statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, in cauzele avand ca obiect cereri de transfer de persoane condamnate*, au fost evidentiate doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare a practicii s-a considerat ca instanta investita cu solutionarea cererii de transfer al persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, in vedere continuarii executarii pedepsei aplicate de instanta de judecata din statul solicitant, recunoaste si pune in executare si pedeapsa amenzii penale aplicata in statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii (anexele nr. 1-11), argumentandu-se ca, in conformitate cu dispozitiile art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internationala in materie penala, republicata, in cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.

De asemenea, s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (2) si (6) din Legea nr. 302/2004, republicata, hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pedepsei pe teritoriul acestuia, cu exceptia cazului in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul de executare.

In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema (anexa nr. 12), iar la acest punct de vedere au aderat si instantele in marea lor majoritate prin solutiile pronuntate in cauze.

3.2. Intr-o a adoua orientare a practicii s-a considerat ca nu se poate dispune recunoasterea alaturi de pedeapsa inchisorii si a amenzii penale, daca statul de condamnare nu a solicitat executarea sanctiunii pecuniare, aspect care rezulta din cererea de transfer formulata in cauza (anexele 13-18), argumentandu-se ca executarea sanctiunilor pecuniare este reglementata in sectiunea a 4-a a Legii nr. 302/2004, republicata, care contine dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare.

Conform dispozitiilor mentionate, recunoasterea sanctiunilor pecuniare comporta o procedura diferita, care include prezentarea de catre statul solicitant a unui certificat emis conform anexei nr. 3 la Legea nr. 302/2004, republicata. In continutul acestui certificat statul solicitant trebuie sa precizeze daca permite aplicarea de catre statul de executare a unor sanctiuni alternative in eventualitatea imposibilitatii de a executa decizia care aplica sanctiunea pecuniara si care sunt sanctiunile care pot fi aplicate, respectiv felul sanctiunilor (privarea de libertate, munca in folosul comunitatii sau alte sanctiuni) si nivelul maxim al sanctiunii.

In aceste situatii, s-a retinut ca obiectul sesizarii este strict delimitat de cererea de transfer, iar procedura de urmat trebuie sa corespunda acestei solicitari, respectiv transferul condamnatului numaipentru executarea pedepsei inchisorii, nu si pentru executarea sanctiunii pecuniare.

4. Opinia procurorului general

Solutia propusa de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie est in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate pentru continuarea executarii pedepsei privative de libertate intr-un penitenciar din Romania se pronunta atat cu privire la pedeapsa privativa de libertate, cat si cu privire la pedeapsa amenzii aplicata prin hotararea penala straina de condamnare, in conformitate cu dispozitiile art. 137 din Legea nr. 302/2004, republicata.

Legiuitorul a prevazut ca transferarea unui condamnat intr-un alt stat se poate face numai in urma unei proceduri de recunoastere a hotararii de condamnare pe teritoriul statului unde dva fi transferat si ca prin Conventia europeana asupra persoanelor condamnate si Protocolul aditional adoptat la Strassbourg in 18 decembrie 1997, in titlul VI din Legea nr. 302/2004, republicata, este prevazuta procedura prin care se poate realiza tranferarea persoanelor condamnate in ipoteza in care statul roman este statul de executare.

Prin vointa expresa a legiuitorului, Curtea de Apel Bucuresti este instanta competenta a se pronunta cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de transfer, recunoasterea hotararii straine de condamnare, precum si dreptul de a dispune fie continuarea executarii pedepsei aplicate de statul de condamnare, fie conversiunea condamnarii, daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, conform art. 158 sau 159 din Legea nr. 302/2004., republicata.

Cu privire la acest aspect, dispozitiile art. 157 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicata, stabilesc ca executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare, iar in procedura de continuare a executarii pedepsei reglementata in art. 10 din Conventie si art. 158 din Legea nr. 302/2004, republicata, statul de executare continua activitatea inceputa de statul de condamnare, succedandu-i in totalitate acestuia.

In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare, neputandu-le modifica, scop in care instanta va analiza si va stabili compatibilitatea cu legislatia romana a felului si duratei pedepsei dispuse prin hotararea judecatoreasca straina.

Avand in vedere aceste dispozitii legale, in examinarea indeplinirii conditiilor transferarii prevazute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicata, instanta trebuie sa se raporteze la intreaga durata a pedepsei ce se executa in statul de condamnare.

Potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (2) si (6) din Legea nr. 302/2004, republicata, hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pedepei pe teritoriul acesteia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul de executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii totale sau asupra executarii partiale a acestei pedepse.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii

Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a vizat prima solutie identificata de examenul jurisprudential, in sensul ca, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale straine de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate se pronunta atat cu privire la transferarea persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei privative de libertate, cat si cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotatarea penala straina de condamnare.

S-a aratat ca argumentele de drept reglementate atat prin legislatia interna, cat si prin legislatia internationala pledeaza si sustin aceasta prima opinie.

In ipoteza speciala a recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in cazul in care aceasta este aplicata in statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, instantele investite cu astfel de cereri vor aplica pentru realizarea transferarii si recunoasterii unei astfel de hotarari procedura prevazuta in art. 9 paragraful 1 lit. a din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, excluzand posibilitatea schimbarii condamnarii persoanei transferate. Posibilitatea adaptarii pedepsei penale este prevazuta doar in doua ipoteze: natura sau durata pedepsei este incompatibila cu legislatia nationala.

In dreptul intern, art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicata, permite conversiunea ori schimbarea condamnarii, daca felul pedepsei aplicate de instanta straina sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, deoarece executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.

Legea nr. 302/2004, republicata, prevede o singura situatie in care autoritatea judiciara de executae poate modifica sanctiunea pecuniara, respectiv ipoteza prevazuta in art. 242, cand hotararea se refera la fapte care nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, instanta romana putand decide sa reduca suma pedepsei la suma maxima prevazuta, pentru fapte similare, de legea romana, atunci cand faptele intra in competenta instantelor romane.

6. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Transferarea persoanelor condamnate, ca forma a cooperarii judiciare internationale in materie penala, este reglementata prin Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983.

In dreptul intern, transferarea persoanelor condamnate este reglementata de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicata, transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea loc numai in urmatoarele conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului dintre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau, daca in raport cu varsta ori starea fizica sau mintala a acesteia unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari; in caz contrar transferarea nu poate avea loc.

Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Conventia europeana asupra transfearii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, transferarea persoanei condamnate nu poate avea loc in termenii conventiei decat in urmatoarele conditii:
a) condamnatul trebuie sa fie resortisant al statului de executare;
b) hotararea trebuie sa fie definitiva;
c) durata condamnarii pe care cel condamnat o mai are inca de executat trebuie sa fie de cel putin 6 luni de la data primirii cererii de transferare sau sa fie nedeterminata;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau, daca in raport cu varsta sau cu starea fizica ori mintala a acesteia unul dintre cele doua state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei;
e) actiunile sau omisiunile care au dat nastere condamnarii trebuie sa constituie o infractiune penala in raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui sa constituie o astfel de infractiune, daca ar fi survenite pe teritoriul sau;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord asupra acestei transferari.

Analiza cumulativa a acestor dispozitii legale releva neechivoc ca, in ipoteza speciala a recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale, in cazul in care aceasta este aplicata in statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, instantele investite cu astfel de cereri vor aplica pentru realizarea transferaarii si recunoasterii unei astfel de hotarari procedura prevazuta in art. 9 paragraful 1 lit. a din Conventia europeana asupra transferari persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, excluzand posibilitatea schimbarii condamnarii persoanei transferate. Posibilitatea adaptarii pedepsei este prevazuta doar in doua ipoteze: natura sau duraata pedepsei este incompatibila cu legislatia nationala.

Art. 9 paragraful 1 lit. b din Conventie si art. 157 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicata, permit autoritatilor competente ale statului de executare sa aleaga intre doua proceduri alternative de executare:
- fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judecatoresti, situatie in care este obligatoriu a se respecta felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare;
- fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare a acestui stat data intr-o procedura judiciara sau administrativa, inlocuind astfel sanctiunea aplicata in statul de condamnare printr-o sanctiune prevazuta de legislatia statului de executare pentru aceeasi infractiune.

Statul de executare este continuatorul statului de executare, principiu care rezulta din art. 10 paragraful 1 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, care prevede ca, in caz de continuare a executarii, statul de executare este legat de natura juridica si durata sanctiunii, asa cum rezulta ele din condamnare.

Conventia accepta totusi, in paragraful 2 al art. 10, daca natura sau durata acestei sanctiuni este incompativila cu legislatia statului de executare ori daca legislatia acestui stat o impune, ca statul de executare, printr-o hotarare judiciara sau administrativa, sa adapteze aceasta sanctiune la pedeapsa ori masura prevazuta de propria sa lege pentru infractiuni de aceeasi natura.

In dreptul intern, art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicata, permite conversiunea ori schimbarea condamnarii, daca felul pedepsei aplicate de instanta straina sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, deoarece executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare. In aceasta situatie, prin hotarare judecatoreasca, se poate adapta acea pedeapsa la cea prevazuta de legea romana pentru faptele care au atras condamnarea. Pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat este posibil, felului pedepsei aplicate in statul de condamnare si nu poate sa agraveze situatia condamnatului.

Potrivit art. 233 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 302/2004, republicata, prin pedeapsa pecuniara se intelege obligatia de a plati:
a) o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune pronuntata printr-o hotarare;
b) compensatia pronuntata prin aceeasi hotararie in beneficiul victimelor, daca victima nu se poate constitui parte civila la proces, iar instanta actioneaza in exercitarea competentei sale in materie penala;
c) o suma de bani aferenta cheltuielilor cauzate de procedura judiciara sau administrativa care a dus la pronuntarea hotararii;
d) o suma de bani catre un fond public sau catre o organizatie de sprijin pentru victime, pronuntata prin aceeasi decizie.

Art. 240 din Legea nr. 302/2004, republicata, explica in alin. 1 ca autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului in care constata ca este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art. 241 din aceeasi lege, pentru ca in alin. (2) sa arate ca, daca autoritatea judiciara romana care a primit o hotarare nu are competenta de a o recunoaste si de a lua masurile necesare in vederea executarii acesteia, ea va trimite hotararea, din oficiu, autoritatii competente si va aduce acest lucru la cunostinta autoritatii competente din statul emitent, in mod corespunzator.

Astfel, art. 241 din Legea nr. 302/2004, republicata, prevede ca autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat masurile necesare pentru executaea acesteia, cu exceptia cazului in care se constata ca este aplicabil unul din motivele de nerecunoastere sa neexecutare.

Legea nr. 302/2004, republicata, prevede o singura situatie in care autoritatea judiciara de executare poate modifica sanctiunea pecuniara, respectiv ipoteza prevazuta in art. 242, cand hotararea se refera la fapte care nu au fost comise pe teritoriul statului emitent, instanta romana putand decide sa reduca suma pedepsei la suma maxima prevazuta, pentru fapte similare, de legea romana, atunci cand faptele intra in competenta instantelor romane.

Analiza dispozitiilor legale mentionate releva ca, in cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate de statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare, intrucat hotararile penale recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii pedepsei are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul sau, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandest dreptul la executare.

In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii totale sau partiale a acestei pedepse, pentru ca altfel nu exista nicio incompatibilitate de executare a pedepsei amenzii alaturi de pedeapsa inchisorii, Codul penal roman prevazand inclusiv posibilitatea executarii ambelor pedepse principale pentru ipoteza in care cererea de transfer in vederea executari pedepsei se refera in mod explicit si la pedeapsa amenzii.

A considera altfel echivaleaza cu incalcarea dispozitiilor art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicata, referitoare la natura si durata pedepsei, lucru nepermis de lege, asa incat se impune ca, in cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale straine de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate sa se pronunte atat cu privire la transferarea persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei privative de libertate, cat si cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotararea penala straina de condamnare.
DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 414^4 si 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii

DECIDE:


Admite recursul in ineresul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, stabileste ca:

In cazul in care printr-o hotarare penala straina s-a dispus atat condamnarea la pedeapsa inchisorii, cat si condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale straine de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate se pronunta atat cu privire la transferarea persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei privative de libertate, cat si cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotararea penala straina de condamnare.

Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12 martie 2012.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica


Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
135 useri online

Useri autentificati: