DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Cursuri mediatori

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizie nr. 5/2012 din 1 martie 2012 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. (3) din Codul de procedura civila

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 01-03-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [218 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2014 [9 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [270 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizie nr. 5/2012 din 1 martie 2012 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. (3) din Codul de procedura civila


Publicata in Monitorul Oficial nr. 251/2012 - M. Of. 251 / 13 aprilie 2012

Dosar nr. 4/2012

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 si prin Legea nr. 71/2011, raportate la dispozitiile art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare, lipsind judecatorul desemnat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati sa sustina recursul in interesul legii, doamna judecator Simona Bacsin, presedintele Sectiei I civile a Curtii de Apel Galati.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent desemnat pentru aceasta cauza, doamna Oana-Cristina Stan, din cadrul Directiei legislatie, studii, documentare si informatica juridica a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, referitor la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite si la calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, prin care sa se stabileasca faptul ca dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite este instanta de executare, respectiv judecatoria, iar calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea acestor cereri este recursul.

Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursurilor in interesul legii.


INALTA CURTE,

deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problemele de drept ce au generat practica neunitara

Prin recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati s-a aratat ca in practica instantelor de judecata nu exista un punct de vedere unitar cu privire la:
1. interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, referitor la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite;
2. calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
2. Examenul jurisprudential

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari s-a constatat ca nu exista practica unitara in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, cu referire la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite si la calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea unor astfel de cereri.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. In ceea ce priveste instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite

3.1.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante, investite cu o cerere de intoarcere a executarii in conditiile prevazute de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, au considerat ca este competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite instanta care a solutionat in fond litigiul in care au fost pronuntate hotararile a caror desfiintare justifica intoarcerea executarii, stabilita potrivit dispozitiilor art. 1-19 din Codul de procedura civila sau desemnata printr-o lege speciala, in raport cu natura juridica a litigiului si, respectiv, cu elementele actiunii civile (obiect, parti, cauza).

S-a considerat ca o asemenea interpretare are la baza considerente de ordin rational si, raportat la art. 404^2 alin. 2 din Codul de procedura civila, este de neconceput instituirea unor mecanisme procedurale diferite pentru solutionarea unor cereri ce au o natura identica.

3.1.2. Intr-o a doua orientare jurisprudentiala s-a considerat ca in stabilirea competentei materiale de solutionare a cererii de intoarcere a executarii silite se are in vedere doar criteriul valoric al obiectului litigiului.

In argumentare s-a aratat faptul ca, in ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, reclamantul poate exercita dreptul la actiune pentru intoarcerea executarii silite pe calea unei cereri separate care se adreseaza instantei judecatoresti *competente potrivit legii*.

S-a sustinut ca, avandu-se in vedere caracterul echivoc al sintagmei *instanta judecatoreasca competenta potrivit legii* si posibilitatea interpretarii diferite a acesteia, se impun referinte privitoare la conceptele de *drept subiectiv civil*, *actiune* si *drept la actiune*, pentru determinarea competentei materiale de solutionare a cererii de intoarcere a executarii silite.

Ca atare, s-a sustinut ca identificarea si cunoasterea exacta a conceptelor sus-evocate conduc la concluzia ca este exclusa ipoteza ca legiuitorul sa fi avut in vedere instanta de executare prevazuta de art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Din aceasta perspectiva, unele instante au retinut ca, intrucat dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila nu indica expres competenta instantei de executare precum in cazul contestatiei la executare, regula nu poate fi aplicata prin extrapolare si altei situatii, chiar daca exista o stransa legatura intre acestea, si, ca atare, devin incidente prevederile art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura civila care stabilesc competenta judecatoriei si tribunalului in functie de criteriul valoric al obiectului cererii de chemare in judecata.

In argumentarea punctului de vedere, pornind de la raportul dintre legea generala si legea speciala, potrivit principiului generalia specialibus non derogant si specialia generalibus derogant, s-a ajuns la interpretarea restrictiva fundamentata pe argumentul ca *exceptia este de stricta interpretare si aplicare*, ce permite astfel a se trage concluzia ca atunci cand nu este reglementata o situatie de exceptie intervine dreptul comun.

Ca atare, s-a retinut ca, intrucat normele care reglementeaza competenta materiala a instantei de executare sunt norme cu caracter special, acestea sunt de stricta interpretare, nefiind susceptibile de a fi aplicate prin analogie.

In aceeasi opinie s-a mai retinut ca intoarcerea executarii silite nu face parte din *categoria oricaror alte incidente* aparute in cursul executarii silite pentru a se putea stabili competenta de solutionare a cererii in favoarea instantei de executare, dat fiind faptul ca aceasta faza procesuala s-a finalizat anterior introducerii cererii de chemare in judecata.

Un alt argument in sustinerea celei de-a doua opinii vizeaza faptul ca natura juridica originara a litigiului din care a rezultat titlul executoriu nu poate avea relevanta pentru determinarea instantei competente prevazute la art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, intrucat in faza executionala se naste un nou raport juridic in care partile au o alta calitate, de creditor si debitor, iar fundamentul cererii de intoarcere a executarii silite il constituie desfiintarea hotararii care constituie titlu executoriu, neavand nicio relevanta materia juridica in care s-a pronuntat hotararea.

3.1.3. In cea de-a treia orientare jurisprudentiala, instantele au apreciat ca instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite este judecatoria ca instanta de executare.

In argumentarea acestei opinii s-a sustinut ca, potrivit dispozitiilor art. 404^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau executarea insasi, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Regula rezulta din art. 404^2 alin. 1 din Codul de procedura civila si exprima posibilitatea celui interesat de a solicita instantei de casare ca, prin aceeasi hotarare, sa dispuna si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.

Daca partea nu a avut diligenta de a valorifica posibilitatea procesuala mai sus enuntata, iar instanta care a desfiintat hotararea executata nu a dispus cu privire la intoarcerea executarii silite, instanta care rejudeca fondul va putea dispune aceasta masura in conformitate cu art. 404^2 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Daca nici aceasta cale nu a fost urmata, cel indreptatit va putea cere *instantei competente potrivit legii* sa dispuna restabilirea situatiei anterioare, astfel cum prevede art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.

S-a retinut ca la determinarea instantei competente sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii trebuie evidentiat faptul ca dispozitiile art. 404^1 alin. 1, art. 404^2 si art. 404^3 din Codul de procedura civila, ce reglementeaza intoarcerea executarii silite, sunt cuprinse in cartea a V-a *Despre executarea silita*, cap. I *Dispozitii generale*, sectiunea a VI^1-a *Intoarcerea executarii* din Codul de procedura civila.

In aceasta opinie s-a sustinut ca din interpretarea dispozitiilor art. 404^1 alin. 1 si art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila rezulta urmatoarele concluzii:

a) cererea de intoarcere a executarii este o cerere ce tine de faza procesuala a executarii, subsecventa fazei procesuale de solutionare irevocabila a fondului litigiului;
b) dispozitiile legale aplicabile cu privire la instanta competenta si caile de atac sunt cele prevazute pentru executarea silita si contestatia la executare;
c) stabilindu-se o procedura judiciara contradictorie pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, acesteia ii este aplicabila procedura de solutionare prevazuta pentru contestatia la executare institutia-cadru generala in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii ce reprezinta o contestatie speciala la executare.

Astfel, facand aplicarea prevederilor art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, conform carora instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia s-a facut executarea, competenta de solutionare a litigiului privind intoarcerea executarii silite apartine aceleiasi instante - judecatoriei, ca instanta de executare.
3.2. In ceea ce priveste calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila

3.2.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante au considerat ca hotararile judecatoresti pronuntate in cauzele avand ca obiect intoarcerea executarii silite, in conditiile prevazute de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, sunt supuse acelorasi cai de atac prevazute pentru hotararile ce solutioneaza fondul cauzei, intrucat intoarcerea executarii silite este reglementata in Codul de procedura civila intr-o sectiune separata de contestatia la executare si nu cuprinde dispozitii de trimitere la aceasta din urma institutie, care are prevederi exprese privind competenta si caile de atac.

Drept urmare, s-a sustinut ca nici in privinta cailor de atac nu este aplicabila procedura contestatiei la executare, in conditiile in care aceste dispozitii procedurale sunt de stricta interpretare, iar in materia intoarcerii executarii silite nu sunt prevazute dispozitii speciale, astfel ca sunt incidente prevederile de drept comun continute de art. 282 si 2821 din Codul de procedura civila.

3.2.2. In cea de-a doua orientare jurisprudentiala, alte instante au apreciat ca, stabilindu-se o procedura judiciara contradictorie pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, acesteia ii sunt aplicabile procedura de solutionare si caile de atac prevazute pentru contestatia la executare - institutia-cadru generala in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii care a fost definita in doctrina si in jurisprudenta ca fiind o contestatie speciala la executare.

Prin urmare, impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in materia intoarcerii executarii se poate exercita numai calea extraordinara de atac a recursului, in conformitate cu dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila, cu exceptiile prevazute de aceasta norma.

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a opinat in sensul ca instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite este instanta de executare, respectiv judecatoria, iar calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea acestor cereri este recursul.

Astfel, procurorul general a sustinut ca, intrucat competenta de incuviintare a executarii silite revine, potrivit art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, judecatoriei, ca instanta de executare, respectand principiul simetriei, tot acesteia ii revine si competenta de solutionare in prima instanta a cererii de intoarcere a executarii, prin care se poate restabili situatia anterioara executarii, aceeasi instanta fiind competenta sa solutioneze si contestatia la executare, in lumina dispozitiilor art. 400 alin. 1 din Codul de procedura civila.

In baza principiului simetriei, daca executarea nu s-a putut obtine decat prin ordinul unei instante judecatoresti, atunci si revocarea unei executari (inteleasa ca o a doua executare in sens invers) nu se poate obtine decat tot prin ordinul aceleiasi instante, fiind singura care cunoaste in detaliu modul de efectuare a procedurii de urmarire silita.

Deoarece intoarcerea executarii reprezinta o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale, derivand din desfiintarea titlului executoriu, iar legea in materia executarii instituie competenta judecatoriilor de a solutiona astfel de litigii, rezulta ca nici criteriul valoric si nici cel dedus din natura litigiului din care a rezultat titlul executoriu nu pot fi valorificate pentru determinarea competentei materiale.

Exceptiile instituite de art. 373 alin. 2 ultima teza din Codul de procedura civila, care fac trimitere la o alta instanta de executare in afara judecatoriei, sunt insa prevazute in mod expres in alte acte normative [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare].

Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca instanta de executare este instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ, respectiv tribunalul sau curtea de apel, dupa distinctiile prevazute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

In concluzie, s-a retinut ca intreaga reglementare a executarii silite, precum si a cererilor ce vizeaza aceasta institutie juridica stabileste atributii si competente doar pe seama judecatoriilor, ca instante de executare, iar exceptiile de la aceasta regula sunt prevazute in mod expres.

In acord cu dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila, care stipuleaza ca *hotararea pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, cu exceptia hotararii pronuntate in temeiul art. 4001 si al art. 401 alin. 2*, calea de atac impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul prevederilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, este, in opinia procurorului general, numai recursul.

S-a mai aratat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul de acces la tribunal nu este unul absolut, fiind vorba de un drept pe care Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale l-a recunoscut fara sa il defineasca, in sensul restrans al cuvantului existand posibilitatea limitarilor implicit admise, chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept.

Totodata, s-a invederat ca art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, consacrand dreptul persoanei la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, acorda si posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie.

Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la solutia ce urmeaza a fi pronuntata in recursul in interesul legii pe care l-a promovat, desi particularitatea lui vizeaza solutionarea cererii de intoarcere a executarii silite, atunci cand titlul executoriu initial era o hotarare judecatoreasca pronuntata de un complet specializat de dreptul muncii si asigurari sociale.

5. Raportul asupra recursurilor in interesul legii

Raportul asupra recursurilor in interesul legii, intocmit conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedura civila, a concluzionat ca fiind corecta una dintre solutiile identificate de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila instanta judecatoreasca competenta potrivit legii sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite prin restabilirea situatiei anterioare este instanta de executare, respectiv judecatoria, iar hotararea judecatoreasca pronuntata este supusa caii de atac a recursului.

6. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Avand in vedere ca jurisprudenta neunitara a fost generata de modalitatea de interpretare diferita a dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, ce constituie obiect al recursurilor in interesul legii, urmeaza a fi supuse examinarii urmatoarele aspecte: 1. reglementarea legala (sediul materiei) a institutiei intoarcerii executarii; 2. fundamentul juridic al acestei institutii; 3. natura, caracterul, dinamica, mijloacele juridice si modalitatile de realizare a intoarcerii executarii; 4. incidenta principiului simetriei raportat la competenta materiala a instantelor, in ceea ce priveste solutionarea contestatiei la executare; 5. calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii (prin raportare la natura juridica a intoarcerii executarii = *contestatie speciala la executare*); 6. dreptul la un *recurs efectiv* prin prisma dispozitiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila, art. 304^1 din Codul de procedura civila si art. 13 si 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

I.Institutia intoarcerii executarii este reglementata in Codul de procedura civila, cartea a V-a *Despre executarea silita*, cap. I *Dispozitii generale*, sectiunea a VI^1-a* *Intoarcerea executarii*, ce constituie deci sediul materiei.

Este de observat ca prin art. 379^1 din Codul de procedura civila se prevede expres si imperativ ca *in cazul in care s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate de drept. Dispozitiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile*.

Ca atare, din insasi reglementarea institutiei intoarcerii executarii, constand in repunerea partilor in situatia anterioara, in cadrul executarii silite, rezulta, fara posibilitate de echivoc, ca legiuitorul a avut in vedere ca acestei institutii juridice, ce reprezinta de fapt o situatie *simetric inversa executarii savarsite*, sa ii fie incidente reglementarile statuate in privinta contestatiei la executare.

Ca este asa rezulta chiar din dispozitiile art. 404^1 alin. 1 din Codul de procedura civila: *In toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia.*

Pentru a se realiza insa *intoarcerea executarii* trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

1. Cel interesat, debitorul urmarit, trebuie sa ceara instantei, odata cu cererea de desfiintare a titlului sau a executarii silite, restabilirea situatiei anterioare executarii.

2. Daca insa aceasta nu mai este posibila, intrucat executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, partea interesata va face o cerere in despagubire, solicitand restituirea sumei rezultate din vanzare.

Ca atare, in ambele situatii, cererea debitorului are caracter accesoriu fata de cererea principala de desfiintare a titlului sau a executarii.

3. Daca debitorul nu a facut o astfel de cerere, solicitand numai desfiintarea titlului sau a executarii, o va putea face ulterior printr-o cerere principala, invocand tocmai desfiintarea titlului sau a executarii.

4. Daca instanta judecatoreasca a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, tot la cererea celui interesat, aceasta va putea dispune asupra restabilirii situatiei anterioare printr-o hotarare (art. 404^2 alin. 1 din Codul de procedura civila).

5. Daca instanta care a desfiintat titlul executoriu a dispus rejudecarea in fond a cererii si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare, aceasta masura se va putea dispune de instanta care judeca fondul.

6. In toate aceste situatii, cand nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare, cel indreptatit o va putea solicita *instantei judecatoresti competente potrivit legii*, daca nu se prevede altfel.

Prin urmare, pentru a se realiza intoarcerea executarii trebuie sa se inlature temeiul executarii prin anularea, desfiintarea executarii sau trebuie sa se invalideze executarea insasi.

Din situatiile expuse rezulta ca *intoarcerea executarii* va putea fi realizata doar daca s-a desfiintat insusi titlul executoriu ori s-a anulat executarea insasi, nu insa si atunci cand s-a anulat un anume act de executare pentru ca acesta n-ar fi fost indeplinit cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Ipoteza prevazuta de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila este aceea care a creat un punct de vedere neunitar legat de interpretarea sintagmei *instanta competenta potrivit legii*.

Textul de lege, art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, este cuprins in cartea a V-a, sectiunea a VI^1-a introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005.

Textul art. 404^2 din Codul de procedura civila, in intregul lui, reglementeaza competenta instantei cu privire la solutionarea cererii de intoarcere a executarii silite si modalitatea de sesizare a acesteia.

Nota comuna a dispozitiilor alin. 1 si 2 ale art. 404^2 din Codul de procedura civila este aceea ca titlul executoriu este reprezentat exclusiv de o hotarare judecatoreasca ce face obiectul controlului judiciar.

Textul alin. 3 al art. 404^2 din Codul de procedura civila vizeaza insa o situatie aparte de restabilire a situatiei anterioare pe calea unei actiuni separate, doar in situatiile in care nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare in conditiile alin. 1 si 2 ale art. 404^2 din Codul de procedura civila.

Ca atare, rezulta ca, in aplicarea art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, cel interesat solicita restabilirea situatiei anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, in conditiile in care sediul materiei este cuprins in cartea a V-a *Despre executarea silita*, sectiunea a VI^1-a *Intoarcerea executarii*, se apreciaza ca natura juridica a intoarcerii executarii - astfel cum a fost definita atat in doctrina, cat si in literatura de specialitate, dar si in practica judiciara - *de executare silita in sens invers* determina si instanta competenta pentru solutionarea ei in acest caz, si anume instanta de executare - judecatoria, asa cum rezulta din dispozitiile art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Din perspectiva celor expuse si din coroborarea prevederilor art. 404^2 alin. 1 din Codul de procedura civila cu reglementarea sus-aratata din cuprinsul art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, urmatoarele aspecte ce caracterizeaza institutia intoarcerii executarii sunt esentiale in interpretarea textului de lege:
a) Intoarcerea executarii este in fapt o reluare a *drumului executarii*, insa in sens invers = restabilirea situatiei anterioare executarii savarsite.
b) Cererea de intoarcere a executarii silite, pe cale separata, este o cerere ce tine in exclusivitate de faza procesuala a executarii, subsecventa fazei procesuale de solutionare irevocabila a fondului litigiului.
c) Intoarcerea executarii isi are sorgintea in executarea anterioara a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desfiintat, cu alte cuvinte, fundamentul juridic al institutiei intoarcerii executarii si, implicit, caracterul de *contestatie speciala la executare* deriva din chiar executarea anterioara a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desfiintat, neavand astfel nicio relevanta materia juridica in care s-a pronuntat hotararea desfiintata.
d) Stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, impune aplicarea procedurii de solutionare prevazute pentru contestatia la executare - institutia-cadru, generala, in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii care poate fi definita, astfel, ca o *contestatie speciala la executare*.
e) Caracterul de contestatie speciala la executare atrage incidenta dispozitiilor legale aplicabile contestatiei la executare, inclusiv a celor ce vizeaza competenta materiala a instantei.
Pe cale de consecinta, intrucat competenta de incuviintare a executarii silite revine, potrivit art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, judecatoriei, ca instanta de executare, rezulta ca, in virtutea principiului simetriei, competenta de solutionare in prima instanta a cererii de intoarcere a executarii revine tot judecatoriei, ca instanta de executare, potrivit dispozitiilor art. 400 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Totodata, in virtutea aceluiasi principiu, al simetriei, daca executarea nu s-a putut obtine decat prin ordinul unei instante judecatoresti, atunci si revocarea unei executari - inteleasa ca o a doua executare in sens invers - se poate obtine doar prin ordinul aceleiasi instante, fiind singura care cunoaste in detaliu modul de savarsire a procesului de executare silita.
f) Din aceasta perspectiva, a caracterizarii intoarcerii executarii ca *o contestatie speciala la executare*, sunt de amintit si dispozitiile Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, prin care s-a statuat ca: *Judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atat impotriva executarii silite insesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii, cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea...*.
Or, in conditiile in care judecatoria, ca instanta de executare, este competenta sa solutioneze contestatia, atat impotriva executarii, cat si a titlului executoriu, aceeasi competenta apartine aceleiasi instante, judecatoria, atunci cand se pune problema restabilirii situatiei anterioare executarii (intoarcerea executarii), ca urmare a anularii executarii si, respectiv, a desfiintarii titlului executoriu in baza caruia a fost efectuata executarea silita.

g) Cum intoarcerea executarii reprezinta o modalitate de *reluare a drumului executarii*, o *contestatie speciala la executare* si, respectiv, o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale derivand din desfiintarea titlului executoriu si cum in materia executarii silite (a contestatiei la executare) este instituita competenta materiala in favoarea judecatoriei (art. 3731 alin. 2 din Codul de procedura civila), pe cale de consecinta, nu poate opera nici criteriul valoric, nici cel dedus din natura litigiului din care a rezultat titlul executoriu.

Exceptiile instituite de art. 373 alin. 2 teza ultima din Codul de procedura civila, care fac trimitere la o alta instanta de executare in afara judecatoriei, sunt insa in mod expres prevazute in alte acte normative.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta de executare este instanta ce a solutionat fondul litigiului in contencios administrativ (tribunalul sau curtea de apel) dupa distinctiile prevazute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

O alta exceptie este cea derivata din dispozitiile art. 45 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora cererile de orice natura privind drepturile si obligatiile in legatura cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv cele formulate pentru angajarea raspunderii civile a persoanelor fizice si juridice, altele decat debitorii definiti la art. 38 din actul normativ sus-mentionat, sunt de competenta curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul sau, dupa caz, domiciliul paratului si se judeca de urgenta si cu precadere.

Fata de considerentele expuse, avand in vedere atat sediul legal de reglementare a institutiei intoarcerii executarii - cartea a V-a - *Despre executarea silita*, sectiunea a VI^1-a *Intoarcerea executarii* -, cat si natura si fundamentul juridic al institutiei intoarcerii executarii si, implicit, caracterul de *contestatie speciala la executare* care deriva din chiar executarea anterioara a unui titlu executoriu, ce fusese ulterior desfiintat, neavand, astfel, nicio relevanta materia juridica in care s-a pronuntat hotararea desfiintata, se apreciaza ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, *instanta judecatoreasca competenta potrivit legii*, in restabilirea situatiei anterioare (intoarcerea executarii) pe calea unei actiuni separate, este instanta de executare, respectiv judecatoria.

II. In ceea ce priveste calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate in ipoteza reglementata de dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a fi avute in vedere toate aspectele sus-evocate, ce caracterizeaza pe deplin cererea de intoarcere a executarii, si anume:
  • cererea de intoarcere a executarii este o cerere ce tine de faza procesuala a executarii, subsecventa fazei procesuale de solutionare irevocabila a fondului litigiului, iar dispozitiile legale aplicabile, atat cu privire la instanta competenta, cat si cu privire la caile de atac prevazute pentru contestatia la executare, ii sunt aplicabile;
  • s-a stabilit o procedura judiciara contradictorie pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, acesteia fiindu-i aplicabile atat procedura de solutionare, cat si caile de atac prevazute pentru contestatia la executare - institutia-cadru, generala, in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii, ce reprezinta o *contestatie speciala la executare*;
  • dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila prevad ca: *Hotararea pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, cu exceptia hotararii pronuntate in temeiul art. 4001 si al art. 401 alin. 2.*;
  • dispozitiile art. 304^1 din Codul de procedura civila prevad ca: *Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.*;
  • art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv potrivit caruia: *Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si daca incalcarea ar fi fost comisa de persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale*.

    Or, in conditiile in care dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila nu sunt cuprinse in situatiile de exceptie susevocate rezulta, fara posibilitate de echivoc, ca recursul este calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate in ipoteza reglementata de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.

    Este de retinut ca, de altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006; Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007; Decizia nr. 1.066 din 20 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007; Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008; Decizia nr. 627 din 28 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 30 iunie 2009; Decizia nr. 295 din 24 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 9 mai 2011; Decizia nr. 441 din 7 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011; Decizia nr. 719 din 31 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, cu privire la suprimarea caii de atac a apelului prin dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila, a statuat in jurisprudenta sa constanta ca *accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor care poate institui reguli deosebite in considerarea unor situatii deosebite.*

    Asa fiind, Curtea Constitutionala a statuat ca textul de lege dedus controlului nu contravine art. 21 din Constitutia Romaniei, republicata, in masura in care nu se precizeaza in terminis ca accesul liber la justitie implica intotdeauna dreptul de a exercita atat calea de atac a apelului, cat si a recursului.

    In aceasta concluzie, Curtea aminteste ca reglementarile internationale in materie nu impun un anumit numar de grade de jurisdictie sau de cai de atac, in acest sens fiind si dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care prevad asigurarea posibilitatii unui recurs efectiv, la o instanta nationala.

    Instanta de contencios constitutional a mai statuat, prin deciziile sus-mentionate, ca *nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 24 din Constitutie privind dreptul la aparare, deoarece exercitarea acestui drept nu este ingradita, partile avand dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului, de a beneficia in cadrul procesului de toate mijloacele de aparare si garantiile prevazute de lege.*

    De altfel, potrivit art. 304^1 din Codul de procedura civila, *recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.*

    Astfel fiind, prin prisma garantiilor efective confirmate de art. 304^1 din Codul de procedura civila, nu sunt ingradite si nici afectate accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si cel privind dreptul la un recurs efectiv (art. 13 din Conventie).

    Exercitarea caii de atac a recursului impotriva hotararilor pronuntate in ipoteza reglementata de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila confera instantei, prin prisma art. 304^1 din Codul de procedura civila, dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, ceea ce inseamna stabilirea situatiei de fapt (raportat la obiectul dedus judecatii - intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare) ce vizeaza temeinicia chiar si cu privire la aplicarea legii (legalitatea) fara a fi limitata la motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 din Codul de procedura civila.

    In aceasta reglementare, recursul reprezinta singura cale de atac, care insa permite un control judiciar deplin, sub aspectul aplicarii legii si al temeiniciei solutiei.

    Cu privire la dreptul la un recurs efectiv, prevazut de art. 13 din Conventie, se impun cateva precizari desprinse din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in conditiile in care dispozitiile legale sus-evocate impun statelor contractante o obligatie pozitiva, ce are ca obiect tocmai reglementarea in cadrul legislatiei interne a unui asemenea *recurs* care sa permita inlaturarea eventualelor incalcari ale dispozitiilor Conventiei, ca reparatie subsecventa, indiferent de autorul acesteia, si anume:
  • ca absenta unui asemenea *recurs* in dreptul intern constituie, in conceptia instantei europene, o incalcare a acestei obligatii, deci a dispozitiilor Conventiei;
  • ca *eficacitatea recursului* nu depinde de certitudinea unei solutii favorabile pentru reclamant, *ceea ce intereseaza pe temeiul art. 13 din Conventie este insasi existenta lui* (Cauza Rotaru impotriva Romaniei).

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai retinut si in alte cauze ca: *Exigentele art. 13, ca si cele ale oricarei alte dispozitii din Conventie au in vedere intotdeauna o garantie efectiva, si nu un simplu act de vointa sau un aranjament practic*;
  • ca principiul preeminentei dreptului, ca principiu fundamental al unei societati democratice, se impune a fi observat si in privinta examinarii *eficacitatii* recursului analizat;
  • ca recursul reglementat de art. 13 trebuie sa fie efectiv atat in *teorie, cat si in practica*, in special in sensul ca exercitiul sau nu trebuie sa fie obstructionat, in mod nejustificat, prin acte sau omisiuni ale autoritatilor statului;
  • ca in masura in care legislatia nationala reglementeaza mai multe recursuri (cai de atac), in sensul art. 13 din Conventie, si niciunul dintre ele, luate separat, nu indeplineste exigentele acestui text, dar, daca prin luarea in considerare a ansamblului acestor recursuri, cerintele textului sunt indeplinite, se poate admite ca persoana interesata dispune de un *recurs efectiv* in sensul Conventiei.

    Or, din perspectiva celor expuse, recursul, cale de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate in materia executarii silite, din care fac parte si cererile privind intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare, apare si este de fapt, prin prisma dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 304^1 din Codul de procedura civila, *un recurs efectiv*, fiind astfel intrunite exigentele art. 13 din Conventie.


    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare,


    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
    In numele legii

    DECIDE:


    Admite recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati.

    1. In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, instanta judecatoreasca competenta potrivit legii sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite prin restabilirea situatiei anterioare este instanta de executare, respectiv judecatoria.

    2. Hotararea judecatoreasca pronuntata este supusa caii de atac a recursului.

    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12 martie 2012.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica


    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    191 useri online

    Useri autentificati: