DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011 vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor OG 10/2007 potrivit OUG 24/2000, referitor la posibilitatea magistratilor de a beneficia de cresterile salariale aferente functiilor de demnitate publica

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 04-11-2011
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011 vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor OG 10/2007 potrivit OUG 24/2000, referitor la posibilitatea magistratilor de a beneficia de cresterile salariale aferente functiilor de demnitate publica


Publicata in Monitorul Oficial nr. 916/2011 - M. Of. 916 / 22 decembrie 2011

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII


Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011 vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor OG 10/2007 potrivit OUG 24/2000, referitor la posibilitatea magistratilor de a beneficia de cresterile salariale Dosarul nr. 11/2011

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursul in interesul legii, in conformitate cu dispozitiile art. 330^6 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 si prin Legea nr. 71/2011, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, referitor la posibilitatea magistratilor de a beneficia de cresterile salariale prevazute in art. 1 din actul normativ initial mentionat.

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 11/2011 este constituit conform art. 330^6 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 si prin Legea nr. 71/2011, si art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare — Serviciul judiciar civil.

La sedinta de judecata participa doamna Niculina Vrancut, magistrat-asistent in cadrul Sectiilor Unite, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la solicitarile magistratilor de a beneficia de cresterile salariale prevazute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a sustinut punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, exprimat in scris si depus la dosar, si a formulat concluzii de admitere a recursului in interesul legii, in sensul pronuntarii unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

Presedintele completului, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a retinut dosarul in pronuntare asupra recursului in interesul legii.


INALTA CURTE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, referitor la posibilitatea magistratilor de a beneficia de cresterile salariale prevazute in art. 1 din actul normativ initial mentionat.

2. Examenul jurisprudential

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari s-a constatat ca in solutionarea cauzelor avand ca obiect solicitarile magistratilor privind acordarea cresterilor salariale prevazute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 practica judiciara este neunitara, identificandu-se in acest sens doua orientari.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare, majoritara, a practicii s-a considerat ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate, iar paratii au fost obligati la plata cresterilor salariale prevazute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007.

S-a apreciat, in esenta, ca excluderea magistratilor de la acordarea majorarilor salariale prevazute pentru personalul din sistemul bugetar constituie discriminare, in sensul prevederilor Constitutiei Romaniei, ale Codului muncii, ale Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 si ale normelor europene referitoare la interzicerea discriminarii, atat timp cat respectivele cresteri salariale au avut in vedere ratiuni de protectie sociala, datorita devalorizarii in timp a monedei nationale, si s-au realizat prin indexarea periodica a valorii sectoriale, in procent stabilit astfel incat sa se acopere nivelul prognozat al preturilor de consum.

3.2. Intr-o alta orientare a practicii, minoritara, s-a apreciat ca, dimpotriva, pretentiile magistratilor astfel formulate nu sunt intemeiate.

In acest sens s-a retinut ca magistratii beneficiaza de drepturile stabilite prin legea speciala de salarizare, fara a putea pretinde, in afara legii, alte drepturi, daca acestea nu se prevad expres si pentru magistrati.

Prin urmare, s-a considerat ca personalul constituit din magistrati nu a fost supus unui tratament diferentiat, intrucat acestia fac parte dintr-o categorie profesionala diferita de cele care au beneficiat de majorarile salariale anuale, astfel ca regulile in ceea ce ii priveste pot fi diferite.

Cat priveste reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane, s-a constatat ca aceasta excedeaza cadrului legal stabilit prin Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.

4. Opinia Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a opinat pentru prima orientare jurisprudentiala, prin argumentele expuse sustinand ca aceasta este in acord cu litera si spiritul legii.

5. Opinia procurorului general

Prin punctul de vedere exprimat in scris si depus la dosar, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut, cu titlu prealabil, referitor la stadiul actual al jurisprudentei, ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 au avut o aplicare limitata in timp, astfel incat, in raport cu caracterul patrimonial al dreptului solicitat in temeiul acestui act normativ si cu dispozitiile art. 3 si 12 din Decretul nr. 167/1958, precum si ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, incepand cu anul 2011, dreptul la actiune pentru acordarea indexarilor salariale prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 este prescris, in masura in care, in situatii particulare, nu sunt incidente cazuri de intrerupere ori suspendare a cursului prescriptiei extinctive.

In contextul expus s-a aratat ca verificarile efectuate au evidentiat existenta, in prezent, pe rolul instantelor de judecata a unui numar de 18 litigii in care magistratii, personalul asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor au solicitat obligarea paratilor la plata cresterilor salariale prevazute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007.

In atare situatie se considera ca recursul in interesul legii ar avea eficienta doar asupra actiunilor aflate pe rol, formulate cu respectarea termenului general de prescriptie si in care instantele pot statua asupra fondului.

Relativ la problema de drept supusa examinarii, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut, in esenta, ca majorarile salariale, astfel cum au fost reglementate de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, nu sunt aplicabile judecatorilor si procurorilor, in conditiile in care pentru aceasta categorie socioprofesionala legiuitorul a prevazut prin lege speciala drepturi salariale si majorari periodice aplicabile acestora, fapt ce nu atrage existenta unei discriminari si nu afecteaza principiul egalitatii in drepturi.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii

Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a vizat, de asemenea, a doua solutie identificata de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica se interpreteaza in sensul ca nu se aplica si magistratilor.

7. Inalta Curte

Cu titlu prealabil, Inalta Curte retine ca recursul in interesul legii aduce in discutie reglementari inscrise in urmatoarele acte normative:
  • art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, care, sub denumirea marginala „Egalitatea in drepturi”, arata ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari;
  • art. 20 din Constitutia Romaniei, republicata, care, sub denumirea marginala „Tratatele internationale privind drepturile omului”, prevede ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte [alin. (1)]. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile [alin. (2)];
  • art. 20 din Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, care, sub denumirea marginala „Dreptul la egalitate de sanse si de tratament in materie de angajare si profesie, fara discriminare in functie de sex”, prevede ca in vederea exercitarii efective a dreptului la egalitate de sanse si de tratament in materie de angajare si de profesie, fara discriminare in functie de sex, partile se angajeaza sa recunoasca acest drept si sa ia masurile adecvate pentru a asigura si a promova aplicarea sa in urmatoarele domenii: a) accesul la angajare, protectia impotriva concedierii si reintegrarea profesionala; b) orientarea si formarea profesionala, recalificarea si readaptarea profesionala; c) conditiile de angajare si de munca, inclusiv salarizarea; d) evolutia carierei, inclusiv promovarea.

    La randul sau, sub denumirea marginala „Nediscriminarea”, art. E prevede ca respectarea drepturilor recunoscute in prezenta carta trebuie asigurata fara deosebire de rasa, sex, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala ori sociala, sanatate, apartenenta la o minoritate nationala, nastere sau orice alta situatie;
  • art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care prevede ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala ori sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie;
  • art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevede ca toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nicio deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

    Art. 23 pct. 2 din acelasi act normativ prevede ca toti oamenii, fara nicio discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala;
  • art. 5 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, conform caruia in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii [alin. (1)]. Orice discriminare directa ori indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa [alin. (2)]. Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul ori mai multe dintre criteriile prevazute la alin. 2, care au ca scop ori ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii [alin. (3)]. Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe [alin. (4)];
  • art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor faptelor de discriminare, republicata, cu completarile ulterioare, prevede ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop ori efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.

    Alin. (3) al textului arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
  • art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, conform caruia in anul 2007 salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr. 383/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si indemnizatiile personalului care ocupa functii de demnitate publica, stabilite potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 3/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majoreaza in 3 etape, astfel:
    a) cu 5%, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006;
    b) cu 2%, incepand cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
    c) cu 11%, incepand cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007;
  • art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, conform caruia drepturile de salarizare prevazute de prezenta ordonanta de urgenta sunt brute si impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexarilor acordate in conformitate cu prevederile legale.

    Inalta Curte considera ca trebuie avuta in vedere si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    Prin deciziile nr. 818—820 din 3 iulie 2008, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ministerul Justitiei si a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

    In considerentele deciziilor s-a retinut ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 lasa posibilitatea desprinderii unui inteles neconstitutional, in virtutea caruia instantele judecatoresti au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care le considera discriminatorii si sa le inlocuiasca cu alte norme de aplicare generala, neavute in vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile in cazurile deduse judecatii.

    Art. 2 alin. (3) din ordonanta caracterizeaza ca discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajeaza anumite persoane fata de alte persoane, fara sa faca vreo distinctie cu privire la natura juridica a acestor prevederi, ceea ce poate fi inteles ca se refera si la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament si ordonantele Guvernului, emise in virtutea delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie.

    Luand in considerare si dispozitiile art. 27 alin. (1) din ordonanta, prin care se instituie dreptul persoanei care se considera discriminata de a cere instantei de judecata, intre altele, restabilirea situatiei anterioare si anularea situatiei create prin discriminare, deci si a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanta de judecata poate sa inteleaga ca are competenta sa anuleze o dispozitie legala pe care o considera discriminatorie si pentru a restabili situatia de echilibru intre subiectele de drept, sa instituie ea insasi o norma juridica nediscriminatorie sau sa aplice dispozitii prevazute in acte normative aplicabile altor subiecte de drept, in raport cu care persoana care s-a adresat instantei se considera discriminata. Un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1), conform carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

    In virtutea textelor constitutionale mentionate, Parlamentul si, prin delegare legislativa, in conditiile art. 115 din Constitutie, Guvernul au competenta de a institui, modifica si abroga norme juridice de aplicare generala. Instantele judecatoresti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constitutionala fiind aceea de a realiza justitia — art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala —, adica de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.

    In contextul expus, rezulta ca este corecta opinia potrivit careia magistratii nu pot beneficia de drepturile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007.

    Principiul nediscriminarii, care este inscris, practic, in toate tratatele si documentele internationale de protectie a drepturilor omului, presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor care sunt egale in drepturi.

    Conform art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala ori sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

    Legat de acest text, instanta europeana a aratat ca art. 14 nu poate fi interpretat in sensul ca ar interzice orice discriminare bazata pe criteriile pe care le contine sau pe altele cuprinse implicit in sintagma „orice alta situatie” pentru ca a distinge nu inseamna a discrimina.

    Diferenta de tratament devine discriminare numai atunci cand autoritatile statale introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

    Ca atare, daca art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ofera o protectie impotriva oricarei discriminari in exercitiul drepturilor si libertatilor pe care Conventia le garanteaza, orice diferenta de tratament nu semnifica, automat, incalcarea sa.

    Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoane aflate in situatii analoage si comparabile beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu isi gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila. Totusi, instanta europeana a precizat, de asemenea, ca statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele intre situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate.

    Intinderea acestei marje depinde de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, de domeniul si contextul in discutie. Prin Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 s-a prevazut majorarea salariului de baza al personalului contractual din sectorul bugetar anume prevazut in art. 1, magistratii nefigurand in aceasta enumerare.

    Imprejurarea ca si magistratii sunt bugetari, asemenea celor vizati de actul normativ mentionat, nu inseamna ca s-a produs o discriminare intre categorii de bugetari, tocmai pentru ca situatiile in discutie nu sunt analoage si comparabile. Ar fi fost discriminare numai daca ordonanta s-ar fi aplicat unor magistrati, excluzand de la incidenta ei alti magistrati. Or, magistratii fac parte dintr-o categorie profesionala diferita de cele care au beneficiat de majorarile salariale anuale, astfel ca regulile in ceea ce ii priveste pot fi diferite.

    Faptul ca art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, in vigoare la data aparitiei Ordonantei Guvernului nr. 10/2007, arata ca drepturile de salarizare ale categoriilor de persoane la care se refera vor fi actualizate prin aplicarea indexarilor acordate in conformitate cu prevederile legale nu poate conduce la concluzia exprimata in opinia majoritara. Aceasta, deoarece textul se refera la aplicarea indexarilor acordate in conformitate cu prevederile legale, or prevederile legale invocate sunt tocmai cele care nu recunosc si magistratilor dreptul la indexarile acordate altor bugetari.

    Magistratii beneficiaza de drepturile stabilite prin legea speciala de salarizare, fara a putea pretinde, in lipsa unor dispozitii legale, alte drepturi.

    In consecinta, urmeaza a se admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sensul ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica se interpreteaza in sensul ca nu se aplica si magistratilor.


    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,


    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

    In numele legii

    DECIDE:


    Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si stabileste ca:

    Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica se interpreteaza in sensul ca nu se aplica si magistratilor.

    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 noiembrie 2011.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    91 useri online

    Useri autentificati: