RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 9 din 6 iunie 2011 cu privire la stabilirea remediului procesual, revizuire sau contestatie la executare, al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala
RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 06-06-2011
|
|
RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 9 din 6 iunie 2011 cu privire la stabilirea remediului procesual, revizuire sau contestatie la executare, al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala
Publicata in Monitorul Oficial nr. 717/2011 - M. Of. 717 / 12 octombrie 2011
|
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Decizia nr. 9 din 6 iunie 2011 cu privire la stabilirea remediului procesual — revizuire sau contestatie la executare — al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala
Dosar nr. 8/2011
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce
formeaza obiectul Dosarului nr. 8/2011 este legal constituit
conform dispozitiilor art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedura
penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportat
la art. 27^2 din Regulamentul de organizare si functionare
administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat,
modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al
Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator
Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea,
procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din
cadrul Sectiei penale, doamna Marcela Radu, desemnat in
conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul de
organizare si functionare administrativa a Inaltei Curti de Casatie
si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea
Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie
nr. 24/2010.
Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent
sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul
in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la stabilirea
remediului procesual — revizuire sau contestatie la executare —
al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o
identitate nereala.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in
interesul legii, astfel cum a fost formulat si motivat in scris, si a
solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatarii existentei
unei jurisprudente neunitare cu privire la remediul procesual —
revizuire sau contestatie la executare — al hotararilor definitive
de condamnare a unei persoane sub o identitate nereala,
aratand ca opinia procurorului general este in sensul ca singurul
remediu de indreptare a erorii condamnarii unei persoane sub o
identitate falsa este revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394
lit. a) din Codul de procedura penala.
Presedintele completului de judecata, doamna judecator
Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul
de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul
legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata
urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de
vedere unitar cu privire la remediul procesual — revizuire sau
contestatie la executare — al hotararilor definitive de
condamnare a unor persoane sub o identitate nereala.
2. Examenul jurisprudential
Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii
jurisprudentei la nivel national cu privire la determinarea
remediului procesual al hotararilor definitive de condamnare a
unor persoane sub o identitate nereala, a fost relevata o practica
neunitara, respectiv revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394
lit. a) din Codul de procedura penala sau contestatia la
executare prevazuta de dispozitiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza
a II-a din Codul de procedura penala
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare a practicii, eroarea condamnarii
unei persoane sub o identitate falsa a fost indreptata de unele
instante pe calea revizuirii prevazute de dispozitiile art. 394 lit. a)
din Codul de procedura penala, argumentandu-se ca
prezentarea autorului faptei sub o identitate falsa si
condamnarea sub aceasta identitate constituie o imprejurare ce
nu a fost cunoscuta instantelor la solutionarea cauzei.
3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, s-a considerat ca
eroarea condamnarii unei persoane sub o identitate nereala
poate fi remediata prin intermediul contestatiei la executare
reglementate de dispozitiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza a II-a din
Codul de procedura penala.
S-a argumentat de catre instante ca, daca in timpul
executarii pedepsei se constata ca persona vinovata de
savarsirea infractiunii are o alta identitate decat cea sub care a
fost condamnata, eroarea poate fi remediata pe calea
contestatiei la executare, faptul constatat reprezentand situatia
in care executarea este indreptata impotriva altei persoane
decat cea prevazuta in hotararea de condamnare sau o
impiedicare la executare.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat pentru prima orientare
jurisprudentiala, solicitand sa se constate ca, in cazul hotararilor
judecatoresti definitive privind condamnarea unor persoane sub
o alta identitate decat cea reala, revizuirea intemeiata pe
dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala
constituie singurul remediu procesual pentru inlaturarea erorii
existente.
In argumentarea solutiei propuse s-a aratat ca identitatea
nereala (fictiva — atunci cand persoana nu exista in realitate ori
falsa — atunci cand persoana exista in realitate, dar nu este
autor al infractiunii, identitatea fiind folosita fraudulos de autorul
infractiunii) a persoanei condamnate definitiv printr-o hotarare
judecatoreasca reprezinta o eroare judiciara, respectiv o eroare
de fapt comisa de instanta in stabilirea/aprecierea vinovatiei
unei persoane.
De asemenea, s-a aratat ca revizuirea presupune o eroare
care decurge din inexacta stabilire a starii de fapt (intelegand
prin aceasta si autorul faptului) si, ca atare, constituie singura
modalitate de inlaturare a erorii generate de identitatea nereala
a persoanei condamnate definitiv.
Aceasta concluzie se intemeiaza si pe functia procesuala a
revizuirii, care permite descoperirea, adunarea si aducerea in
fata justitiei a materialului probator care sa permita constatarea
si inlaturarea erorii.
5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a
vizat rezolvarea distincta a situatiilor decurgand din
condamnarea unei persoane sub o identitate falsa, dupa cum
persoana condamnata savarsise sau nu infractiunea pentru care
fusese trimisa in judecata.
In argumentarea solutiei dihotomice propuse s-a aratat ca
revizuirea si contestatia la executare, reglementate distinct in
dispozitiile legii procesuale penale, au ca obiect si finalitate
rezolvarea unor situatii distincte, revizuirea fiind conceputa
pentru inlaturarea unor erori de fapt, in timp ce contestatia la
executare constituie mijlocul procedural prevazut pentru
rezolvarea oricaror incidente ivite cu ocazia punerii in executare
a hotararii de condamnare.
Ca urmare, s-a opinat ca sunt supuse cazului de revizuire
prevazut de art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala numai
acele hotarari definitive prin care a fost condamnata alta
persoana decat autorul infractiunii, iar pentru situatia in care
persoana vinovata si-a atribuit in mod fraudulos identitatea unei
alte persoane sau a unei persoane inexistente si a fost
condamnata sub aceasta identitate nereala este incident cazul
de contestatie la executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a
din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit
in cursul executarii.
6. Inalta Curte:
Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac care poate
fi exercitata impotriva hotararilor judecatoresti definitive
pronuntate de instantele penale, avand caracterul unei cai de
atac de retractare care permite instantei penale sa revina asupra
propriei sale hotarari si, in acelasi timp, caracterul unei cai de
atac de fapt, prin care sunt constatate si inlaturate erorile
judiciare in rezolvarea cauzelor penale.
Revizuirea se formuleaza impotriva unei hotarari care a
dobandit autoritate de lucru judecat, in temeiul unor fapte sau
imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea
cauzei, descoperite dupa judecata si care fac dovada ca
aceasta se intemeiaza pe o eroare judiciara.
Prin raportare, contestatia la executare este un mijloc
procesual, cu caracter jurisdictional, care poate fi folosit inainte
de punerea in executare a hotararii penale definitive, in cursul
executarii si chiar dupa ce s-a executat pedeapsa, dar in
legatura cu executarea acesteia.
Potrivit dispozitiilor art. 461 din Codul de procedura penala,
contestatia contra executarii hotararii penale poate fi formulata
in cazurile expres si limitativ prevazute in cuprinsul acestui text
de lege, fiind o modalitate de inlaturare sau modificare a
pedepsei, fara insa a putea fi analizate ori reanalizate aspecte
de fond deja avute in vedere de instante la momentul solutionarii
cauzei sau aspecte care sunt legate de alte institutii de drept cu
reglementare distincta, cum sunt dispozitiile privind liberarea
conditionata.
Prin urmare, pe calea contestatiei la executare nu se poate
schimba sau modifica solutia care a capatat autoritate de lucru
judecat, hotararea de condamnare nefiind rezultatul unei erori
judiciare in niciuna dintre ipotezele prevazute de art. 461 din
Codul de procedura penala.
Potrivit art. 394 lit. a) si art. 394 alin. 2 din Codul de
procedura penala, revizuirea poate fi ceruta cand s-au
descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de
instanta la solutionarea cauzei, daca pe baza faptelor ori
imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de
achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare.
Din interpretarea textelor de lege mentionate rezulta ca
revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de
procedura penala se refera la situatia in care eroarea judiciara
a condus la pronuntarea unei hotarari radical opuse celei care
trebuia pronuntata daca nu se comitea eroarea, insasi natura
solutiei de baza fiind viciata (in loc de achitare s-a pronuntat o
condamnare sau in loc de condamnare s-a pronuntat o
achitare).
O astfel de eroare judiciara exista cand persoana
condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand
in mod fraudulos identitatea celui condamnat.
In acest caz, admitand cererea de revizuire, instanta va
anula hotararea atacata si va pronunta o alta hotarare, in
conformitate cu situatia reala, respectiv va achita persoana a
carei identitate a fost folosita de autorul infractiunii si, totodata,
va condamna autorul infractiunii sub identitatea sa reala, cu
mentiunile care se impun in raport cu situatia procesuala proprie
cauzei rejudecate.
Prin urmare, hotararile definitive in care persoana
condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand
in mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse
cazului de revizuire prevazut de art. 394 lit. a) din Codul de
procedura penala.
Cu totul alta este situatia persoanei vinovate de savarsirea
faptei, dar care a fost condamnata sub o identitate fictiva sau
falsa.
In situatia expusa nu poate fi invocata contestatia la
executare pe temeiul prevazut de art. 461 lit. b) din Codul de
procedura penala, potrivit caruia executarea este indreptata
impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de
condamnare, intrucat executarea priveste efectiv persoana
prevazuta in hotararea de condamnare, insa aceasta a uzat in
mod fraudulos de o alta identitate, pe care instanta nu a
cunoscut-o.
In acest caz, eroarea (datorata unei asemanari sau
insuficiente precizii in legatura cu datele de identitate privitoare
la persoana condamnatului, nume foarte comun, domicilii
identice) apartine organului de executare care executa
mandatul, iar nu instantei, asa cum este cazul condamnarii
definitive a unei persoane sub o identitate nereala.
In egala masura, descoperirea adevaratei identitati a
condamnatului nu constituie o impiedicare la executare in
sensul dispozitiilor art. 461 lit. c) teza a II-a din Codul de
procedura penala, intrucat in situatia nominalizata impiedicarea
la executare nu intervine datorita unor cauze legale care opresc
executarea (de pilda, o suspendare a executarii in cazul unui
recurs peste termenul prevazut de art. 385^3 alin. 2 cu referire la
art. 365 alin. 2 din Codul de procedura penala).
Cu toate acestea, prin efectul produs, situatia analizata,
intervenita in cursul executarii, constituie un incident dintre cele
prevazute de art. 461 lit. d) din Codul de procedura penala,
respectiv cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau
orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei,
precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.
In aceasta situatie, condamnatul, desi sub alt nume decat cel
real, a fost judecat intr-un proces in cadrul caruia a beneficiat de
toate garantiile procesuale specifice unui proces echitabil.
Prin urmare, sub aspectul existentei infractiunii, al stabilirii
faptului ca infractiunea a fost comisa de condamnat si al
existentei vinovatiei acestuia, hotararea de condamnare nu este
rezultatul unei erori judiciare, astfel incat o eventuala posibilitate
acordata condamnatului de a exercita calea extraordinara de
atac a revizuirii ar insemna o incalcare a prevederilor art. 394
alin. 2 din Codul de procedura penala, intrucat s-ar ajunge in
situatia de a fi parcurs un nou ciclu procesual, ceea ce, desigur,
constituie un abuz de drept.
Dimpotriva, in cazul in care cel condamnat nu este autorul
infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea
sa, indreptarea erorii judiciare nu poate fi realizata decat pe
calea revizuirii, deoarece se tinde implicit la dovedirea
nevinovatiei.
Asa fiind, hotararile definitive in care persoana condamnata
nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod
fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de
revizuire prevazut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala, iar hotararile definitive prin care o persoana
care a savarsit o infractiune si uzand in mod fraudulos de
identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost
condamnata sub o identitate nereala sunt supuse cazului de
contestatie la executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a
din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit
in cursul executarii.
DECIZIE
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 414^4 si al art. 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat
si completat prin Legea nr. 202/2010,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie si stabileste ca:
Hotararile definitive in care persoana condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos
identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala.
Hotararile definitive prin care o persoana care a savarsit o infractiune si uzand in mod fraudulos de identitatea altei
persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnata sub o identitate nereala sunt supuse cazului de contestatie la
executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit in cursul executarii.
Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 6 iunie 2011.
|
|
Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)
Termeni juridici, grupare tematica
|
