Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor
Publicata in Monitorul Oficial nr. 476/2011 - M. Of. 476 / 6 iulie 2011
|
|
In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al
art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de
26 mai 2011, un grup de 51 de senatori a solicitat Curtii
Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii
dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara
pentru cresterea copiilor.
Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la
Curtea Constitutionala sub nr. 3.147 din 26 mai 2011 si
constituie obiectul Dosarului nr. 662A/2011.
La sesizare a fost anexata lista cuprinzand semnaturile celor
51 de senatori, si anume: Ilie Sarbu, Sorin-Constantin Lazar,
Alexandru Cordos, Ecaterina Andronescu, Toni Grebla, Viorel
Arcas, Vasile-Cosmin Nicula, Ioan Mang, Trifon Belacurencu,
Laurentiu Florian Coca, Gheorghe-Pavel Balan, Elena Mitrea,
Gheorghe Marcu, Radu-Catalin Mardare, Valer Marian, Daniel
Savu, Gavril Mirza, Nicolae-Danut Prunea, Ion Rotaru, Sergiu-
Florin Nicolaescu, Petre Daea, Lia-Olguta Vasilescu, Iulian
Badescu, Titus Corlatean, Constantin Tamaga, Gheorghe Pop,
Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Alexandru Mazare, Adrian ?utuianu,
Miron-Tudor Mitrea, Florin Constantinescu, Doina Silistru si
Avram Craciun apartinand grupului parlamentar al Partidului
Social Democrat, Crin George Laurentiu Antonescu, Marian
Cristinel Bighiu, Minerva Boitan, Cristian David, Mircea Diaconu,
Emilian Valentin Francu, Puiu Hasotti, Paul Ichim, Vasile
Mustatea, Marius-Petre Nicoara, Romeo-Florin Nicoara, Mario-
Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Pasca, Cornel Popa, Nicolae Robu,
Dan-Radu Rusanu, Cristian-George ?opescu apartinand
grupului parlamentar al Partidului National Liberal si Vasile
Nistor senator independent.
In sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse
urmatoarele argumente:
1. Prevederile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia
lunara pentru cresterea copiilor contravin dispozitiilor art. 47
alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, intrucat
afecteaza nivelul de trai. In acest sens, se arata ca, in contextul
realitatilor economice si sociale actuale, reducerea indemnizatiei
lunare si a duratei concediului pentru cresterea copiilor plaseaza
persoanele care au calitatea de beneficiari intr-o situatie
defavorabila. Or, dreptul la concediu de maternitate este un
drept fundamental. Mai mult, se aduce atingere si *principiului
protectiei asteptarilor legitime ale cetatenilor* cu privire la un
anumit nivel al protectiei si securitatii sociale.
2. Aceleasi prevederi de lege, referitoare la diminuarea
dreptului la concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea
copiilor, vin in contradictie si cu art. 44 din Constitutie referitor la
dreptul de proprietate privata. Astfel, se arata ca, potrivit
jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, concretizata
prin Hotararea din 26 noiembrie 2002, pronuntata in Cauza
Bόchen contra Republicii Cehe, notiunea de *bun*, la care se
refera art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat cu o
valoare economica. Un astfel de drept este si indemnizatia
lunara pentru cresterea copiilor, iar diminuarea acesteia ca
element de patrimoniu aflat in proprietatea beneficiarilor
acesteia constituie o ingerinta care afecteaza dreptul de
proprietate. Se mai arata ca, in jurisprudenta aceleiasi instante
europene, se impune necesitatea asigurarii unui just echilibru
intre exigentele interesului general si imperativul salvarii
drepturilor fundamentale. In acest sens, sunt citate Hotararea
din 23 septembrie 1982, pronuntata in Cauza Sporrong si
Lonnroth impotriva Suediei, Hotararea din 19 decembrie 1989,
pronuntata in Cauza Mellacher si altii contra Austriei, si
Hotararea din 21 februarie 1986, pronuntata in Cauza James si
altii impotriva Marii Britanii. Din aceste hotarari se desprinde
concluzia ca limitarea folosintei bunurilor proprietate privata este
conforma conventiei mai sus amintite numai daca se urmareste
un scop de utilitate publica si este insotita de o despagubire a
proprietarului. Or, in ceea ce priveste actul normativ criticat, care
instituie practic o expropriere, nu exista niciun fel de indicatii cu
privire la existenta vreunei cauze de utilitate publica si nici cu
privire la acordarea unei juste si prealabile despagubiri.
3. Dispozitiile de lege criticate incalca prevederile art. 53 din
Constitutie, intrucat restrang exercitiul unor drepturi
fundamentale fara respectarea conditiilor prevazute de acest
text constitutional. In acest sens, se arata ca, in lipsa precizarii
cauzei care a justificat restrangerea drepturilor la un nivel de trai
decent si la concediu de maternitate, precum si a dreptului de
proprietate privata, nu rezulta nici faptul ca aceasta restrangere
*se impune*, asa cum cere textul constitutional, nici ca ar fi
proportionala cu situatia care a determinat-o. Criza economica
nu poate constitui un pretext pentru ingradirea unor drepturi
consacrate constitutional, cu atat mai mult cu cat o asemenea
masura nu a fost aplicata cu titlu exceptional, nu are caracter
temporar, ci permanent, si nu a fost insotita de garantii destinate
sa asigure protectia nivelului de trai al categoriilor sociale
afectate. In ceea ce priveste proportionalitatea masurii
restrangerii dreptului la indemnizatia lunara pentru cresterea
copiilor, se precizeaza ca nici aceasta cerinta nu este
respectata, de vreme ce masurile legislative criticate pot avea
drept consecinta reducerea natalitatii si, pe termen lung,
reducerea populatiei. In plus, scopul urmarit de legiuitor putea fi
atins si prin alte masuri.
4. In sfarsit, se sustine ca legea criticata contravine
dispozitiilor art. 20 din Constitutie, prin raportare la prevederile
art. 1, art. 17 alin. (1), art. 34 alin. (1) si art. 52 alin. (1) din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si prin
raportare la dispozitiile art. 17 si art. 25 paragraful 1 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii
Constitutionale, cu Adresa nr. 51/2.676 din 7 iunie 2011, punctul
sau de vedere, in care se arata ca Legea pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 este in
integralitatea sa conforma cu prevederile constitutionale si cu
cele din continutul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene si al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Astfel, in ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor
art. 47, art. 53 si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, se sustine
ca o asemenea critica nu este conforma cu realitatea cotidiana
notorie de criza economica si financiara prin care trece
Romania, situatie ce determina reducerea cheltuielilor din
bugetul de stat si din cel al asigurarilor sociale de stat. Prin
urmare, masurile criticate au o justificare obiectiva si rationala,
iar lipsa interventiei statului pe aceasta cale ar fi putut afecta
stabilitatea economica a tarii si implicit securitatea nationala. In
acest sens, sunt amintite si cele retinute de Curtea
Constitutionala prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din
23 noiembrie 2009, Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 si Decizia
nr. 872 din 25 iunie 2010, ambele publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Considera ca
nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 111/2010 confirma cele aratate mai sus si justifica masurile
dispuse prin acest act normativ.
In ceea ce priveste sustinerea autorilor obiectiei de
neconstitutionalitate referitoare la incalcarea principiului
protectiei asteptarilor legitime ale cetatenilor cu privire la un
anumit nivel al protectiei si securitatii sociale, presedintele
Camerei Deputatilor arata ca o asemenea critica nu este
argumentata si ca un astfel de principiu nu este prevazut de
Constitutie. In masura in care se bucura totusi de o consacrare
in actele internationale la care Romania este parte, atunci
instantele de judecata sunt cele care trebuie sa cenzureze
nerespectarea lui. In acest sens, este amintita si Decizia Curtii
Constitutionale nr. 575 din 4 mai 2011, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011.
Referitor la critica raportata la art. 44 din Constitutie, arata
ca dispozitiile de lege criticate afecteaza nivelul indemnizatiei
pentru cresterea copilului de la momentul intrarii acestora in
vigoare, iar nu si pentru trecut. Or, *dreptul de proprietate privata
se exercita doar asupra sumelor deja incasate, nu si asupra
celor care ar urma sa fie incasate* si ca urmare nu se poate
vorbi despre o expropriere.
In sfarsit, cu privire la criticile referitoare la incalcarea
dispozitiilor art. 20 din Constitutie, arata ca autorii obiectiei de
neconstitutionalitate nu au adus niciun fel de argumente, astfel
ca acestea nu pot constitui obiect al analizei Curtii
Constitutionale.
Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu
Adresa nr. I 467 din 10 iunie 2011, punctul sau de vedere, in
care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este
intemeiata.
Reluand aceleasi argumente ca si cele invocate de autorii
obiectiei de neconstitutionalitate, se arata, in esenta, ca Legea
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 111/2010 incalca dispozitiile art. 47 si art. 135 alin. (2) lit. f)
din Constitutie, intrucat este afectat nivelul de trai al
beneficiarilor dreptului la concediu si indemnizatia pentru
cresterea copiilor. Totodata, se aduce atingere si dreptului de
proprietate, intrucat indemnizatia amintita reprezinta un *bun*,
iar reducerea acesteia echivaleaza cu expropriere. In sfarsit,
considera ca sunt incalcate si dispozitiile Legii fundamentale
referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati
coroborate cu cele ale art. 47 alin. (2) teza intai din Constitutie,
care consacra dreptul la concediu de maternitate, intrucat nu
rezulta ca restrangerea acestui drept constitutional *se impune*.
In plus, diminuarea dreptului la indemnizatia pentru cresterea
copilului nu are un caracter temporar.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa
nr. 5/3.333 din 31 mai 2011/EB, punctul sau de vedere, in care
se arata ca argumentele prezentate de autorii criticii de
neconstitu tionalitate nu sunt intemeiate.
In acest sens, sustine ca prin textele de lege criticate statul
nu numai ca nu si-a incalcat obligatiile constitutionale invocate
de autorii sesizarii, ci, dimpotriva, a luat masurile necesare
pentru a asigura protectia sociala a cetatenilor sai. Mai mult,
considera ca, in conditiile economice actuale, interventia statului
prin solutii ca cele criticate in prezenta obiectie a fost necesara
pentru a preveni situatii de neacceptat, ca aceea a incapacitatii
de plata a unor drepturi fundamentale, asa cum sunt salariul,
pensia etc.
Referitor la critica privind incalcarea dreptului de proprietate,
arata ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, in interpretarea data de Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, nu garanteaza un anumit cuantum al
dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept castigat.
In ceea ce priveste sustinerea autorilor obiectiei potrivit
careia s-ar aduce atingere unor drepturi fundamentale, fara a fi
respectate insa conditiile art. 53 din Constitutie, se arata ca
dreptul la concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului nu
reprezinta drepturi fundamentale.
Pentru aceleasi argumente expuse mai sus, Guvernul
considera ca nu pot fi retinute nici criticile raportate la actele
internationale invocate de autorii obiectiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere
ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile
legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si
celor ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.
Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta
din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru
cresterea copiilor, ordonanta de urgenta publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
Din motivarea sesizarii rezulta explicit insa vointa autorilor
acesteia de a supune controlului de constitutionalitate, pe langa
legea de aprobare, insasi ordonanta de urgenta. Astfel,
dispozitiile de lege criticate, referitoare la reglementarea
conditiilor de acordare a concediului si indemnizatiei lunare
pentru cresterea copiilor, sunt prevazute de Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 111/2010.
In acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie
2009, publicata in Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 758
din 6 noiembrie 2009, a statuat ca ordonantele Guvernului
aprobate de Parlament prin lege inceteaza sa mai fie acte
normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de
catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege,
chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele
legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite
la adoptarea lor de catre Guvern.
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca aceste
prevederi de lege limiteaza, fara a fi respectate conditiile
constitutionale, drepturi fundamentale, precum dreptul de
proprietate privata, dreptul la un nivel de trai decent si dreptul la
concediu de maternitate, aducandu-se astfel atingere art. 44,
art. 47, art. 53 si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. De
asemenea, sustin ca sunt infrante si dispozitiile art. 20 din
Constitutie, prin raportare la prevederile art. 1, art. 17 alin. (1),
art. 34 alin. (1) si art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, precum si prin raportare la
dispozitiile art. 17 si art. 25 paragraful 1 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului. Aceste dispozitii internationale
consacra si ocrotesc drepturi si valori precum demnitatea
umana, proprietatea privata, dreptul la masuri de securitate
sociala oferite de stat si dreptul la un nivel de trai decent si
stabilesc conditiile in care poate fi restrans exercitiul unor
drepturi fundamentale.
Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea constata
ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 a urmarit
instituirea unui program de acordare a dreptului la concediul si
indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor adaptat realitatilor
economice. In acest sens, in nota de fundamentare a ordonantei
de urgenta se arata ca, *situatia economica actuala impune
utilizarea eficienta a resurselor bugetului de stat, inclusiv a
resurselor financiare pentru asigurarea platii indemnizatiei
pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de
insertie lunar, rezultand necesitatea regandirii acestui program
din punctul de vedere al perioadei de acordare, al conditiilor de
eligibilitate, precum si al cuantumurilor acordate.* Prin urmare,
art. 2 al ordonantei de urgenta prevede ca *(1) Incepand cu data
de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei
nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii,
venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole
supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile
ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului,
pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la
un an, precum si de o indemnizatie lunara;
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la
2 ani, precum si de o indemnizatie lunara.
(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se
stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate
pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai
mare de 3.400 lei.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se
stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate
pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai
mare de 1.200 lei.
(4) Pentru copilul cu handicap concediul pentru cresterea
copilului se acorda pana la implinirea de catre acesta a varstei
de 3 ani, iar indemnizatia aferenta se acorda in cuantum de 75%
din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate
fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.*
Efectul acestei reglementari a fost acela al diminuarii
dreptului la concediu si indemnizatia pentru cresterea copiilor in
raport cu reglementarea anterioara, respectiv art. 1 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind
sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.008 din
14 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 7/2007, cu modificarile aduse de Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 226/2008 privind unele masuri
financiar-bugetare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, si chiar in raport cu
dispozitiile art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri
necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010,
dispozitii care diminuau cu 15% cuantumul indemnizatiei.
Asa fiind, Curtea urmeaza a analiza in ce masura diminuarea
indemnizatiei pentru cresterea copilului are semnificatia afectarii
drepturilor fundamentale amintite de autorii obiectiei si, in
situatia in care se va constata o restrangere a acestor drepturi,
in ce masura aceasta este compatibila cu cerintele impuse de
art. 53 din Constitutie.
Prin urmare, examinand criticile referitoare la incalcarea
dreptului la un nivel de trai decent, Curtea constata ca
diminuarea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copiilor,
insotita de restrangerea la un an a duratei pentru care se acorda
o suma mai mare, respectiv 75% din media veniturilor nete
realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mare de 3.400 lei,
reprezinta masuri care influenteaza nivelul de trai. Acesta este
insa un drept cu o natura specifica. Astfel, asa cum Curtea a
constatat si prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie
1994, conceptul de *nivel de trai decent* nu este definit de
Constitutie. Mai mult, nici mijloacele de realizare a acestui
obiectiv nu sunt prevazute de Constitutie, legiuitorul fiind
chemat, in spiritul acestui text constitutional, sa instituie un
ansamblu de masuri prin care statul sa asigure protejarea si
imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor atat prin reglementarea
unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate sociala,
dreptul la munca conditie principala pentru un trai decent ,
dreptul la o salarizare echitabila, dreptul la protectia sanatatii si
altele asemenea, dar si prin drepturi care nu au o consacrare
constitutionala si care tind catre acelasi obiectiv. In acelasi spirit,
Constitutia consacra, in chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat
social al Romaniei, obliga statul, prin dispozitiile art. 135 alin. (2)
lit. f), sa creeze conditiile necesare pentru cresterea calitatii
vietii, iar prin art. 41 alin. (2) si art. 47 alin. (2) prevede dreptul
salariatilor, respectiv al cetatenilor si la alte masuri de protectie
sociala si de asistenta sociala decat cele nominalizate expres
in Legea fundamentala, masuri stabilite prin lege.
Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetatenilor si obligatii
corelative ale statului este faptul ca, in masura in care nu sunt
nominalizate expres de Constitutie, legiuitorul este liber sa
aleaga, in functie de politica statului, de resursele financiare, de
prioritatea obiectivelor urmarite si de necesitatea indeplinirii si a
altor obligatii ale statului consacrate deopotriva la nivel
constitutional, care sunt masurile prin care va asigura cetatenilor
un nivel de trai decent si sa stabileasca conditiile si limitele
acordarii lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau
chiar incetarea acordarii masurilor de protectie sociala luate,
fara a fi necesar sa se supuna conditiilor art. 53 din Constitutie,
intrucat acest text constitutional priveste numai drepturile
consacrate de Legea fundamentala, iar nu si cele stabilite prin
legi.
O astfel de concluzie se desprinde si din considerentele
Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, in care Curtea
constata ca dispozitiile art. 53 din Constitutie raportate la dreptul
la un nivel de trai decent sunt lipsite de relevanta, intrucat
dreptul pus in discutie, respectiv dreptul la pensie speciala de
serviciu, nu era un drept fundamental.
Un astfel de drept, a carui reglementare depinde de optiunea
legiuitorului, este si cel pus in discutie in prezenta cauza,
concediul si indemnizatia pentru cresterea copiilor neavand o
consacrare constitutionala, asa cum in mod eronat sustin autorii
obiectiei, care fac o confuzie cu dreptul la concediu de
maternitate. Acesta din urma este reglementat distinct de cap. V
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.074
din 29 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Curtea considera insa ca, desi legiuitorul dispune de
libertatea alegerii mijloacelor prin care sa realizeze protectia
sociala a cetatenilor, respectarea obligatiei de a asigura un nivel
de trai decent trebuie avuta in vedere in mod independent,
urmarindu-se in ultima instanta nu numai modalitatea prin care
statul realizeaza aceasta obligatie, ci si modul in care cetatenii
reusesc sa isi satisfaca nevoile de trai intr-un anumit moment,
in functie de resursele de care dispun.
In acest context, se impune observatia ca stabilirea acelui
standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind
decent trebuie apreciata de la caz la caz, in functie de o serie de
factori conjuncturali. Situatia economica a tarii, resursele de care
dispune statul in vederea atingerii acestui obiectiv, dar si nivelul
de dezvoltare al societatii, gradul de cultura si civilizatie la un
anumit moment si modul de organizare a societatii reprezinta
deopotriva coordonate care trebuie luate in considerare atunci
cand se evalueaza nivelul *decent* al vietii. In concluzie,
aprecierea modului si a masurii in care statul reuseste sa duca
la indeplinire obligatia de a asigura un nivel de trai decent
trebuie sa fie raportata la acesti factori, nefiind posibila stabilirea
unui standard fix, imuabil.
Curtea considera ca masurile adoptate prin textele de lege
criticate au mai degraba caracterul unei adaptari la conditiile
economice existente, iar, raportat la acestea, masurile dispuse
nu au un caracter disproportionat, neputandu-se vorbi despre o
afectare a nivelului de trai decent contrara Constitutiei.
Un alt criteriu care a fost avut in vedere pentru
reglementarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010
il constituie si conditiile de acordare a unor drepturi similare in
alte state europene, sens in care Curtea observa ca, asa cum
sunt prevazute la momentul actual, conditiile din Romania se
incadreaza intre limitele minime si maxime stabilite in aceste
state. Astfel, daca in Belgia indemnizatia pentru cresterea
copilului se acorda pe o perioada de doar 36 luni, in Cehia,
aceeasi perioada poate ajunge pana la 4 ani. In majoritatea
statelor insa, asa cum sunt Austria, Bulgaria, Franta, Norvegia
sau Ungaria, acest ajutor de crestere a copilului este prevazut
pentru 2 ani.
In ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei, daca in Bulgaria
este stabilita o indemnizatie care variaza intre echivalentul a
51 de euro si 179 euro lunar, iar in Ungaria limita maxima este
echivalenta cu 365 de euro lunar, in Belgia acest cuantum difera
in functie de intreruperea totala sau partiala a activitatii
profesionale si de varsta beneficiarului, cea mai mica
indemnizatie fiind de 342,46 euro, iar cea mai mare de 684,94
euro. De asemenea, daca in Austria se acorda o indemnizatie
de 14,53 euro zilnic, in Danemarca este prevazuta o
indemnizatie anuala de numai 1006 euro. In acest din urma caz
insa indemnizatia se acorda pana la implinirea de catre copil a
varstei de 9 ani.
Privind aceste exemple, se poate concluziona ca masurile
de lege criticate se circumscriu conditiilor care, la nivel
european, sunt considerate ca necesare, dar si suficiente pentru
a asigura un nivel de trai decent.
In continuare, examinand sustinerea autorilor obiectiei
referitoare la incalcarea dreptului de proprietate privata, Curtea
constata ca reglementarile Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 111/2010 se aplica persoanelor ai caror copii se nasc
incepand cu data de 1 ianuarie 2011, precum si persoanelor
care au adoptat un copil, carora li s-a incredintat un copil in
vederea adoptiei sau care au un copil in plasament ori in
plasament in regim de urgenta ori au devenit tutori incepand cu
data mai sus amintita. Persoanele care anterior au dobandit
dreptul la concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului de
pana la 2, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, nu se
supun noii reglementari. Prin urmare, niciunul dintre destinatarii
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 nu beneficiaza
la momentul intrarii in vigoare a acestui act normativ de dreptul
la concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului, calitatea
de beneficiar al acestor drepturi fiind conditionata de nasterea
unui copil si de dobandirea drepturilor parintesti ulterior acestui
moment. Prin urmare, nu se poate vorbi de afectarea unui drept
de natura patrimoniala aflat deja in patrimoniul persoanelor
amintite.
In ceea ce priveste sustinerea autorilor obiectiei privind
incalcarea principiului protectiei asteptarilor legitime, Curtea
constata ca acest principiu nu are o consacrare constitutionala,
dar transpare insa din jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului ca un element in aprecierea respectarii
drepturilor fundamentale. Acest principiu impune existenta unei
legislatii predictibile, unitare si coerente. De asemenea, impune
limitarea posibilitatilor de modificare a normelor juridice,
stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune
obligatii deopotriva opozabile atat legiuitorului primar, cat si celui
delegat.
Curtea apreciaza insa ca acest principiu nu poate dobandi
semnificatia unei interdictii pentru legiuitor de a interveni in
sensul modificarii conditiilor de acordare a unor drepturi pentru
viitor in conformitate cu politica adoptata de stat, cu atat mai
mult cu cat conditiile si cuantumul indemnizatiei nu sunt
prevazute si nici garantate de dispozitiile Legii fundamentale si
nu sunt afectate drepturi castigate in trecut. Asa cum s-a aratat
deja, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 se aplica
numai acelor drepturi ce se vor naste dupa intrarea sa in
vigoare.
Asa fiind, Curtea apreciaza ca in cauza de fata nu se poate
vorbi despre o incalcare a principiului protectiei asteptarilor
legitime, invocat de autorii obiectiei.
In ceea ce priveste sustinerile potrivit carora Legea pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor
ar contraveni art. 20 din Constitutie, Curtea constata ca autorii
obiectiei de neconstitutionalitate nu isi motiveaza criticile de
neconstitutionalitate in raport cu dispozitiile Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului. Or, Curtea nu are competenta
de a formula propriile critici, la care, ulterior, sa si raspunda.
Astfel, o enumerare a dispozitiilor internationale pretins incalcate
prin legea criticata nu echivaleaza cu o veritabila critica de
neconstitutionalitate, nefiind respectate exigentele art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natura juridica
de celalalt tratat international invocat, Curtea retine ca acestea,
de principiu, sunt aplicabile in controlul de constitutionalitate in
masura in care asigura, garanteaza si dezvolta prevederile
constitutionale in materia drepturilor fundamentale, cu alte
cuvinte, in masura in care nivelul lor de protectie este cel putin
la nivelul normelor constitutionale in domeniul drepturilor omului.
In consecinta, cu privire la speta de fata, Curtea constata ca
prevederile cuprinse in Carta nu sunt cu nimic afectate pentru
toate considerentele sus-mentionate.
DECIZIE
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1)
lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia
lunara pentru cresterea copiilor este constitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se
publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
|
|
