RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ
Decizia nr. 7 din 9 mai 2011 in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari
RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ din 09-05-2011
|
|
RIL - Recurs in interesul legii, Recurs ICCJ
Decizia nr. 7 din 9 mai 2011 in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari
Publicata in Monitorul Oficial nr. 447/2011 - M. Of. 447 / 27 iunie 2011
|
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Decizia nr. 7 din 9 mai 2011 in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce
formeaza obiectul Dosarului nr. 6/2011 este constituit conform
art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si
completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din
Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa
a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si
completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti
de Casatie si Justitie nr. 24/2010.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator
Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu,
procuror sef al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din
cadrul Sectiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat in
conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind
organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin
Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie nr. 24/2010.
Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent
sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul
in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea
interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I
din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de
30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronuntarea
hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la
procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la
ramanerea definitiva a acestei hotarari.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in
interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si
pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si
aplicarea unitara a legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata
urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a
aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de
vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 2
fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul
de 30 de zile instituit de acest articol curge de la pronuntarea
hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la
procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la
ramanerea definitiva a acestei hotarari.
2. Examenul jurisprudential
Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii
jurisprudentei la nivel national, cu privire la determinarea
momentului de la care curge termenul de 30 de zile instituit de
dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala,
respectiv de la pronuntarea sau de la ramanerea definitiva a
hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la
procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la
ramanerea definitiva a acestei hotarari, a fost relevata o practica
neunitara.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare a practicii, unele instante, in
interpretarea si aplicarea prevederilor art. 274 alin. 2 fraza I
din Codul de procedura penala, au apreciat ca termenul de
30 de zile, reglementat de norma precitata, curge de la
pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea
cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, in
temeiul art. 332 alin. 2 din Codul de procedura penala,
argumentandu-se ca recursul declarat impotriva unei incheieri
prin care s-a dispus mentinerea unei masuri preventive nu este
suspensiv de executare, potrivit art. 141 alin. 3 din Codul de
procedura penala, ulterior, organul de urmarire trebuind sa
propuna prelungirea duratei arestarii preventive, deoarece, fiind
o procedura speciala, instanta nu poate aplica dispozitiile
comune ale art. 300^2, raportat la art. 160^b din Codul de
procedura penala.
3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au
apreciat ca termenul de 30 de zile, prevazut de art. 274 alin. 2
fraza I din Codul de procedura penala, curge de la ramanerea
definitiva a hotararii instantei de fond care a dispus restituirea
cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
In sustinerea acestei opinii s-a argumentat ca etapa
procesuala a judecatii se intinde pana la momentul ramanerii
definitive a hotararii prin care instanta de fond a dispus
restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi
penale, fiind, deci, incidente dispozitiile referitoare la arestarea
preventiva a inculpatului in cursul judecatii, respectiv art. 300^2 din Codul de procedura penala. Ulterior momentului aratat
arestarea inculpatului are din nou natura juridica a arestarii
preventive din cursul urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile
art. 155 si ale art. 159 din Codul de procedura penala. Astfel,
s-a stabilit ca durata arestarii nu poate fi stabilita de catre
instanta de fond, urmand ca starea de arest sa fie verificata cu
respectarea termenului de 60 de zile, pana la ramanerea
definitiva a solutiei, ulterior, in conditiile in care ramane definitiva
solutia primei instante, masura arestarii preventive putand fi
prelungita cu respectarea termenului de 30 de zile.
La acest punct de vedere au aderat si instantele care, desi
nu s-au pronuntat in mod expres asupra acestei chestiuni, au
mentinut, in recurs, starea de arest a inculpatului, cu depasirea
termenului de 30 de zile de la data pronuntarii de catre prima
instanta a solutiei de restituire a cauzei la procuror.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat pentru cea de-a doua orientare
jurisprudentiala.
Prin argumentele expuse s-a sustinut ca prevederile art. 274
alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala trebuie interpretate
coroborat cu cele ale art. 272 din Codul de procedura penala;
dispozitia de restituire nu este executorie, iar recursul declarat
impotriva hotararii pronuntate sub acest aspect este suspensiv
de executare, potrivit dispozitiilor art. 385^5 din Codul de
procedura penala, aceasta dispozitie putand fi pusa in
executare doar dupa ramanerea definitiva a hotararii
(la expirarea termenului de recurs, in ipoteza neexercitarii caii
de atac, sau, dupa caz, la data pronuntarii hotararii de
respingere a recursului, in ipoteza exercitarii acestuia).
S-a motivat totodata ca in termenul de 30 de zile prevazut
de art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala,
procurorul trebuie sa sesizeze instanta fie cu rechizitoriu, fie cu
propunere de prelungire a arestarii preventive, termenul aratat
nereprezentand durata pentru care prima instanta mentine
starea de arest, cauza intorcandu-se in faza de urmarire penala
dupa ramanerea definitiva a hotararii de restituire, aceasta
fiind ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut termenul de
30 de zile (durata maxima pentru care, in cursul urmaririi penale,
instanta poate dispune prelungirea arestarii).
S-a argumentat, de asemenea, ca prima instanta, dispunand
restituirea cauzei, nu mentine arestarea pentru o anumita
perioada de timp, ramanand in sarcina instantei de recurs ca, in
situatia in care se promoveaza aceasta cale de atac, sa verifice
in termen de 60 de zile legalitatea starii de arest si, respectiv, in
sarcina procurorului, daca hotararea de restituire nu este
recurata, sa sesizeze instanta cu propunere de prelungire
a arestarii preventive, temeiul mentinerii arestarii reprezentandu-l,
in majoritatea cazurilor, art. 332 alin. 3 din Codul de procedura
penala.
5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a
vizat, de asemenea, cea de-a doua solutie identificata de
examenul jurisprudential si reluata in recursul in interesul legii,
respectiv ca dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de
procedura penala se interpreteaza in sensul ca in cazul restituirii
cauzei de catre instanta de judecata, potrivit art. 272 din Codul
de procedura penala, daca inculpatul este arestat si instanta
mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de
la ramanerea definitiva a hotararii instantei prin care s-a dispus
restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi
penale.
S-a argumentat, in esenta, ca recursul declarat impotriva
dispozitiei cuprinse in hotararea primei instante, de restituire a
cauzei la procuror, este suspensiv de executare, spre deosebire
de recursul declarat impotriva dispozitiei de mentinere a masurii
arestarii preventive, care este executorie, potrivit dispozitiilor
art. 141 alin. 3 din Codul de procedura penala, si, de asemenea,
ca temeiul mentinerii masurii arestarii este constituit de
dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala,
dosarul fiind trimis procurorului imediat dupa ramanerea
definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la
pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs, reluarea
urmaririi avand loc in baza hotararii de desesizare, care
constituie actul de sesizare a procurorului, cauza trecand din
nou in faza de urmarire penala, procurorul redevenind
conducatorul procesului penal.
6. Inalta Curte
Dupa cum rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor
art. 332, 272 si 274 din Codul de procedura penala, cand
instanta constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti,
ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de
un alt organ decat cel competent, ca nu au fost respectate
dispozitiile privitoare la competenta dupa materie sau dupa
calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau
inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, instanta
restituie cauza procurorului, pronuntandu-se si asupra masurilor
preventive, de siguranta si asiguratorii.
Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea
definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la
pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in
care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedeaza
potrivit dispozitiilor art. 156 si 159 din Codul de procedura
penala.
Se constata, de asemenea, ca in cazul restituirii cauzei in
vederea refacerii urmaririi penale, urmarirea se reia pe baza
hotararii prin care instanta a dispus restituirea.
Interpretand dispozitiile art. 332 din Codul de procedura
penala prin prisma prevederilor art. 385^5 din Codul de procedura
penala, de la care legea procesuala in vigoare, in cazul analizat,
nu a prevazut exceptii, rezulta ca dispozitia primei instante cu
privire la restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii
urmaririi penale nu este executorie, un eventual recurs declarat
in cauza fiind suspensiv de executare.
Asadar, dispozitia de restituire nu poate fi pusa in executare
decat dupa ramanerea definitiva a hotararii de desesizare a
primei instante, prin respingerea recursului sau prin nerecurare,
anterior momentului aratat cauza aflandu-se in cursul judecatii,
iar ulterior trecand din nou in faza de urmarire penala, actul de
sesizare al procurorului constituindu-l hotararea de desesizare
pronuntata de prima instanta.
Consecintele juridice ale acestei etapizari a procesului penal
se produc, in mod evident, si cu privire la incidenta in cauza a
unor prevederi legale referitoare la prelungirea sau mentinerea
masurii arestarii preventive si la durata acestei masuri.
Astfel, anterior ramanerii definitive a hotararii primei instante
prin care aceasta a dispus restituirea cauzei la procuror si
mentinerea arestarii preventive, potrivit art. 332 alin. 3 din Codul
de procedura penala, cauza cu judecarea careia instanta a fost
sesizata (prin rechizitoriu) se afla in faza judecatii.
Ulterior, in masura in care hotararea de desesizare ramane
definitiva, in sensul solutiei de restituire, cauza va reveni in
etapa urmaririi penale.
Prima instanta, de la momentul sesizarii ei si pana la
pronuntarea unei hotarari, dispune cu privire la mentinerea
masurii arestarii preventive in temeiul dispozitiilor art. 300^1 si 300^2 raportat la art. 160^b din Codul de procedura penala. In
situatia in care apreciaza ca se impune restituirea cauzei la
procuror, mentinerea masurii arestarii preventive se intemeiaza
pe dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala;
instanta de recurs, in situatia declararii acestei cai de atac,
urmeaza a verifica legalitatea si temeinicia masurii arestarii
preventive a inculpatului in termenul de 60 de zile prevazut de
art. 300^2 din Codul de procedura penala.
De la data ramanerii definitive a solutiei de restituire a cauzei
la procuror, urmarirea penala este reluata, arestarea preventiva
a inculpatului dobandind din nou natura juridica a arestarii
preventive in cursul urmaririi penale. Fiind incidente, astfel,
dispozitiile art. 155 si 159 din Codul de procedura penala,
procurorul are posibilitatea, daca apreciaza ca este necesar, sa
propuna prelungirea duratei arestarii preventive, cu respectarea
termenului de 30 de zile, sau sa sesizeze instanta cu
rechizitoriu.
Asa fiind, termenul de 30 de zile, reglementat de prevederile
art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, curge de
la data ramanerii definitive a hotararii instantei prin care s-a
dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi
penale.
DECIZIE
Pentru considerentele aratate, in temeiul al art. 414^4 si al art. 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost
modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie si stabileste ca:
Dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca, in situatia restituirii cauzei,
potrivit art. 272 din Codul de procedura penala, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de
30 de zile curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii
urmaririi penale.
Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 9 mai 2011.
|
|
Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)
Termeni juridici, grupare tematica
|
