DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 732 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, raportate la art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) din Legea invatamantului nr. 84/1995

Decizie neconstitutionalitate din 07-05-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 732 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, raportate la art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) din Legea invatamantului nr. 84/1995


Publicata in Monitorul Oficial nr. 398/2009 - M. Of. nr. 398 / 11 iunie 2009

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicata de Georgiana Olivia Calinescu, Lacramioara Mocanu si Ica Diostianu in dosarele nr.1.616/99/2007, nr.1.622/99/2007 si nr.1.620/99/2007 ale Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 31 martie 2009, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 aprilie 2009, apoi pentru data de 7 mai 2009.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

Prin incheierile din 6 ianuarie 2009, pronuntate in dosarele nr.1.616/99/2007, nr.1.622/99/2007 si nr.1.620/99/2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicata de Georgiana Olivia Calinescu, Lacramioara Mocanu si Ica Diostianu in cauze avand ca obiect solutionarea contestatiilor formulate impotriva deciziilor de concediere. in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor art.16 si 32 din Constitutie. Astfel, arata ca, in conditiile in care dreptul la invatatura este garantat de stat, apare normal ca acesta sa poata verifica modalitatea in care sunt organizate, ca structura si atributii, institutiile care realizeaza procesul de invatamant, fie ele de stat sau private. Un control al acestei activitati desfasurate in cadrul unei universitati particulare nu poate fi realizat decat prin implicarea ministerului de resort, care poate si este obligat sa acorde girul unei organizari corecte a institutiei de invatamant. Liberul arbitru pe care il instituie dispozitiile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 este evident, in conditiile in care formularea acestui text lasa deplina latitudine cartei universitare in organizarea structurilor de conducere, precum si cu privire la controlul modalitatii de administrare sau de stabilire a politicilor de cadre pe care fiecare facultate le poate face, in temeiul aceleiasi legi. Asa fiind, se realizeaza o incalcare a principiului egalitatii in drepturi, atat din punctul de vedere al modalitatilor in care se pot alege organele de conducere ale unei astfel de institutii de invatamant superior, cat si sub aspectul faptului ca dreptul la munca si perioada pe care legile organice o stabilesc pentru aceasta activitate sunt ignorate. Prin urmare, se instituie un monopol pe care il detine universitatea cu privire la organizare, monopol ce nu poate fi desfiintat si intra in contradictie cu normele stabilite prin legi organice prin care rectorul este confirmat de ministerul de resort. in final, arata ca textul de lege criticat contravine si prevederilor art.69 din Legea nr.128/1997.

Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale considera ca textul de lege criticat este constitutional. in acest sens, arata ca autonomia universitara este consacrata de art.32 alin.(6) din Constitutie, fara ca aceasta notiune sa fie insa definita. Rezulta ca legiuitorul constituant a lasat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare si conditiile in care aceasta se exercita, inclusiv in alegerea organelor de conducere. Autonomia universitara a fost definita prin art.89 din Legea invatamantului nr.84/1995, iar formele de realizare a acesteia - intre care si regulile de alegere a organelor de conducere ale institutiilor de invatamant superior - au fost stabilite prin art.92-96 din aceeasi lege. Asadar, intrucat autonomia universitara a fost definita chiar de legiuitor, in virtutea competentei sale atribuite prin Constitutie, nu se poate primi sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale atacate contravin principiului constitutional al autonomiei universitare. De asemenea, nu poate fi primita sustinerea privind incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art.16 alin.(1), deoarece procedura de alegere a organelor de conducere este aceeasi pentru toate institutiile de invatamant superior si pentru toti candidatii. Cat priveste faptul ca dispozitiile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 ar intra in contradictie cu dispozitiile art.69 din aceeasi lege, arata ca aceasta reprezinta o problema de interpretare si aplicare a legii, de competenta instantei de judecata investite cu solutionarea cauzei.

Potrivit dispozitiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 sunt constitutionale. in acest sens, arata ca textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, intrucat se aplica tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare. Astfel, procedura de alegere a organelor de conducere este aceeasi pentru toate institutiile de invatamant superior de stat, particulare si confesionale. De asemenea, referitor la critica de neconstitutionalitate a art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 fata de art.32 din Constitutie, arata ca dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la invatatura, ci sunt in concordanta cu regula constitutionala potrivit careia invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.158 din 16 iulie 1997, dispozitii potrivit carora: *Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din invatamantul superior sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei, potrivit legii. Hotararile senatelor universitare, ale consiliilor facultatilor si ale departamentelor, cu exceptia prevederilor de la art.74 alin.(3), se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti, daca numarul lor reprezinta cel putin 2/3 din numarul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.*

Autorii exceptiei considera ca acest text de lege este contrar dispozitiilor art.16 si 32 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi si dreptul la invatatura.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in esenta, critica autorilor acesteia are in vedere faptul ca art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 lasa o libertate deplina universitatilor ca prin carta universitara sa stabileasca atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din invatamantul superior, fara o interventie a statului, care ar trebui sa acorde girul unei organizari corecte a institutiei de invatamant.

Astfel, autorii sustin ca nu mai este vorba de realizarea unei adevarate autonomii universitare, ci a unui monopol pe care ajung sa il detina universitatile cu privire la organizarea si functionarea acestora. in plus, considera ca, efect al prevederilor de lege criticate, persoanele din functiile de conducere a universitatilor vor fi supuse unor reglementari diferite, incalcandu-se principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor.

Fata de aceste sustineri, Curtea observa ca, potrivit art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997, atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din invatamantul superior sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei *potrivit legii*. Astfel, textul de lege criticat face trimitere la conceptul de autonomie universitara, atunci cand este vorba de invatamantul superior de stat, respectiv la autonomia academica, asa cum prevede Legea nr.480/2006 care modifica Legea nr.84/1995, in cazul invatamantului superior particular. in acest context, trebuie amintit faptul ca, dand expresie dispozitiilor art.32 alin.(6) din Legea fundamentala, Legea invatamantului nr.84/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.606 din 10 decembrie 1999, reglementeaza in cuprinsul cap.IX sectiunea a 7-a, art.89-96, continutul conceptului de autonomie universitara, constand in *dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara niciun fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii in concordanta cu optiunile si orientarile strategice nationale ale dezvoltarii invatamantului superior, stabilite prin lege*.

Or, atat timp cat textul de lege criticat nu face decat sa dea expresie autonomiei universitare, care confera anumite drepturi si libertati institutiilor de invatamant superior, Curtea retine ca situatiile diferite ce ar putea rezulta din aplicarea acestui principiu nu pot fi interpretate ca aducand atingere principiului egalitatii in drepturi. in acelasi timp insa Curtea nu poate ignora faptul ca, in egala masura, in ceea ce priveste universitatile particulare, art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 face aplicabil conceptul *autonomie academica*, concept introdus in Legea invatamantului prin Legea nr.480/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.025 din 22 decembrie 2006, si care, plecand de la premisa proprietatii private, ca fundament economic al invatamantului superior particular, stabileste pentru acesta drepturi si libertati diferite de cele care se circumscriu autonomiei universitare, inclusiv sub aspectul statutului cadrelor didactice, asa cum sunt limita de varsta, promovarea in functii etc.

Fara a nega fundamentul economic al universitatilor particulare, proprietatea privata a acestora, infiintate prin lege, fara scop patrimonial si cu afectatiune speciala, Curtea constata ca acest fundament nu poate constitui si fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferita de cea consacrata de art.32 alin.(6) din Constitutie, asa cum este autonomia academica. in acest sens, Curtea observa ca prevederile constitutionale consacra si garanteaza o singura forma de autonomie, si anume cea universitara, indiferent ca este vorba de invatamantul superior de stat sau de invatamantul superior particular, autonomie al carei continut trebuie sa fie identic in ambele cazuri.

Potrivit art.116^1 alin.(1) din Legea invatamantului, *Universitatile particulare sunt institutii de invatamant superior libere, deschise, autonome atat din punct de vedere academic, cat si economico-financiar, avand drept fundament proprietatea privata, garantata de Constitutie*, iar potrivit prevederilor art.116^2 alin.(1) din aceeasi lege, *Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare, atributiile, modul de constituire, durata mandatelor si limitele de varsta ale cadrelor didactice sunt stabilite de Carta universitatii. Deciziile definitive, in acest sens, revin universitatii*. in aceste conditii si avand in vedere faptul ca aceste institutii fac parte din sistemul national de invatamant, Curtea constata ca principiul constitutional al autonomiei universitare trebuie sa isi gaseasca reflectarea, in egala masura, asupra organizarii si functionarii procesului de invatamant, a statutului cadrelor didactice, a promovarii in functie a acestora, a normei didactice etc.

Fata de cele expuse, Curtea retine ca prevederile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 contravin art.32 alin.(6) din Constitutie, in masura in care fac trimitere la art.116^1 alin.(1)si art.116^2 alin.(1) din Legea invatamantului nr.84/1995, introduse prin Legea nr.480/2006, texte care la randul lor sunt neconstitutionale, deoarece, prin derogare de la prevederile constitutionale, consacra un nou tip de autonomie pentru invatamantul superior particular, si anume autonomia academica. in sfarsit, Curtea constata ca nu este competenta a analiza critica autorilor exceptiei privind neconcordanta dintre art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 si art.69 din aceeasi lege, intrucat controlul de constitutionalitate vizeaza conformitatea dintre prevederile unei legi sau ordonante si dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar nu conformitatea unor texte de lege intre ele.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
in numele legii

DECIDE:



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Georgiana Olivia Calinescu, Lacramioara Mocanu si Ica Diostianu in dosarele nr.1.616/99/2007, nr.1.622/99/2007 si nr.1.620/99/2007 ale Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale si constata ca dispozitiile art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt neconstitutionale in masura in care fac trimitere la dispozitiile art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) din Legea invatamantului nr.84/1995, care la randul lor sunt neconstitutionale. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. Pronuntata in sedinta publica din data de 7 mai 2009.


OPINIE SEPARATA
fata de admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, pronuntata prin Decizia nr.732 din 7 mai 2009


Solutia pronuntata de Plenul Curtii Constitutionale este gresita pentru considerentele pe care le voi expune in continuare astfel:

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic a fost ridicata de Georgiana Olivia Calinescu, Lacramioara Mocanu si Ica Diostianu in dosarele nr.1.616/99/2007, nr.1.622/99/2007 si nr.1.620/99/2007 ale Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.

Prin incheierile de sedinta pronuntate in aceste dosare, instanta investita cu judecarea recursurilor a dispus (*in numele legii - Dispune:*) sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Sesizarea a fost dispusa in baza art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Prin urmare, actul de sesizare a Curtii Constitutionale este incheierea pronuntata de instanta in fata careia a fost ridicata exceptia, principiu consacrat nu numai de prevederile amintite [art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992], cat si de doctrina si practica unanima a Curtii Constitutionale.

Admitand ca incheierea instantei ordinare are calitatea de act de sesizare al instantei de contencios constitutional, nu poti ignora un principiu procedural unanim recunoscut atat de doctrina, cat si de practica judecatoreasca, potrivit caruia obiectul cererii si limitele investirii instantei apartin celui care sesizeaza instanta - in cazul nostru instanta Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.

Printr-o derogare nepermisa de lege, Plenul Curtii Constitutionale a modificat obiectul sesizarii instantei ordinare, si anume *solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997*, astfel incat Decizia nr.732 din 7 mai 2009 priveste *exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, raportate la art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) din Legea invatamantului nr.84/1995*, desi in cuprinsul incheierii de sesizare a Curtii nu se precizeaza ca exceptia ar privi si aceste doua articole din Legea nr.84/1995.

2. Textul art.31 alin.(2) din Legea nr.47/1992 permite Curtii Constitutionale ca, in caz de admitere a exceptiei, sa se pronunte si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare.

Textul art.31 alin.(2) este cat se poate de suficient si clar incat sa nu permita extinderea controlului de constitutionalitate la prevederi din alte acte normative, asa cum s-a intamplat in speta de fata. Asadar, extinderea controlului de constitutionalitate este permisa la alte prevederi, cu conditia ca aceste *alte prevederi* sa faca parte din corpul actului atacat si nu din corpul altor acte normative, pentru ca altfel Curtea Constitutionala s-ar transforma intr-un agent de control al constitutionalitatii legilor, largind sfera atributiilor acesteia si adaugand astfel la prevederile art.146 din Constitutie.

Nici macar printr-o interpretare fortata a prevederilor art.146 lit.l) din Constitutie, potrivit carora Curtea Constitutionala *indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii*, nu ar fi posibila depasirea limitelor investirii intrucat Legea nr.47/1992 nu permite Curtii sa se sesizeze din oficiu.

3. Din continutul Deciziei nr.732 din 7 mai 2009 se desprinde concluzia ca atat Legea nr.128/1997, cat si Legea nr.84/1995 ar privi acelasi obiect - invatamantul - in speta invatamantul superior. Nu se poate face insa abstractie de faptul ca Legea invatamantului nr.84/1995, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.480/2006, stabileste cadrul general de organizare si functionare a invatamantului, inclusiv invatamantul superior, in timp ce Legea nr.128/1997 reglementeaza statutul cadrelor didactice, adica drepturile si obligatiile profesorilor, conditiile de accedere in invatamant, de promovare etc.

4. Rezultatul incalcarii dispozitiilor art.31 alin.(2) din Legea nr.47/1992 este cat se poate de vizibil: art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 atacat cu exceptia de neconstitutionalitate poate fi neconstitutional in mod indirect, numai pe cale de trimitere la cele doua texte - art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) din Legea nr.84/1995, in timp ce aceste doua texte din Legea nr.84/1995 neatacate cu exceptia de neconstitutionalitate sunt declarate neconstitutionale.

Iata asadar paradoxul solutiei pronuntate de instanta de contencios constitutional.

Motivatia instantei de contencios constitutional precum ca in privinta universitatilor particulare art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic face aplicabil conceptul de *autonomie academica*, concept introdus prin Legea nr.480/2006 si in baza caruia drepturile si libertatile invatamantului superior particular ar fi diferite de cele care se circumscriu autonomiei universitare, dand ca exemplu limita de varsta si promovarea in functie, este cat se poate de gresita.

Plecand de la textul art.89 din Legea invatamantului nr.84/1995 potrivit caruia autonomia universitara reprezinta *dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara niciun fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii in concordanta cu optiunile si orientarile strategice nationale ale dezvoltarii invatamantului superior, stabilite prin lege*, Curtea apreciaza ca textul art.116^1 alin.(1) potrivit caruia *universitatile particulare sunt institutii de invatamant superior libere, deschise, autonome atat din punct de vedere academic, cat si economico-financiar...* ar crea un nou tip de autonomie, si anume *autonomie academica* diferita de cea consacrata de art.32 alin.(6) din Constitutie.

Concluzia instantei de contencios constitutional pleaca de la o intelegere gresita a conceptului de *autonomie universitara*, concept enuntat de art.32 alin.(6) din Constitutia Romaniei: *Autonomia universitara este garantata*.

Asa cum in mod corect a retinut instanta ordinara - Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale in incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, Legea fundamentala a consacrat prin art.32 alin.(6) principiul *autonomiei universitare*, fara insa a-l defini, lasand legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare si conditiile in care aceasta se exercita, inclusiv in alegerea organelor de conducere, astfel incat prin art.89 - 96 din Legea nr.84/1995 se expliciteaza conceptul de autonomie universitara al carui continut cuprinde in mod necesar componenta academica, organizatorica si componenta economico-financiara.

De altfel este lesne de observat ca art.89 din Legea nr.84/1995 defineste in esenta componenta academica a conceptului de autonomie universitara, *dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara niciun fel de ingerinte...*; art.92 alin.(3) lit.a) din Lege - *stabilirea structurii interne a institutiei de invatamant superior, conform legii”, art.92 alin.(3) lit.d) din Lege - *selectarea si promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum si stabilirea criteriilor de apreciere a activitatii didactice si stiintifice; acordarea titlurilor didactice, stiintifice si onorifice, in conditiile legii*, art.92 alin.(3) lit.f) din Lege - *eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret* si art.92 alin.(3) lit.k) din Lege - *asigurarea ordinii si disciplinei in spatiul universitar* definesc componenta organizatorica a conceptului de autonomie universitara, in timp ce art.92 alin.(3) lit.g) din Lege - *stabilirea necesitatii financiare si materiale; folosirea fondurilor si gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; gasirea si stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea si controlul serviciilor economico-gospodaresti;* si art.92 alin.(4) din Lege - *in plan financiar autonomia universitara se realizeaza ca drept de gestionare, potrivit legii si raspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public national sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele in valuta de la studenti si cursanti straini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educatiei Nationale* definesc componenta economico-financiara a conceptului de autonomie universitara.

Mai mult, art.92 alin.(2) din Legea nr.84/1995 prevede expres ca *autonomia universitara vizeaza domeniile conducerii, structurarii si functionarii institutiei, ale activitatii didactice si de cercetare stiintifica, ale administrarii si ale finantarii*, precizand in acest fel cele trei componente ale autonomiei universitare - componenta organizatorica (domeniul conducerii, structurarii si functionarii institutiei), componenta academica (domeniul activitatii didactice si de cercetare stiintifica) si componenta economico-financiara (domeniul administrarii si finantarii).

Formularea sintagmei din art.116^1 alin.(1) din Legea nr.84/1995: *autonome atat din punct de vedere academic,...* are la baza conceptul de exercitiu al libertatilor academice fara niciun fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, astfel cum acesta este prevazut in art.89 din Lege *...dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara niciun fel de ingerinte...* si care, in mod necesar si firesc, trebuie aplicat si invatamantului superior particular.

Iata asadar ca art.116^1 alin.(1) din Legea nr.84/1995 nu introduce niciun alt concept de autonomie, ci vine sa sublinieze conceptul de exercitiu al libertatilor academice ca parte componenta a autonomiei universitare.

Prin urmare, cata vreme conceptul de autonomie universitara este definit doar de legiuitorul ordinar, nu si de legiuitorul constituant, care doar il enunta, a vorbi de incalcarea art.32 alin.(6) din Constitutie este un nonsens.

5. Tot astfel, printr-o interpretare gresita a conceptului de autonomie universitara, Plenul Curtii apreciaza ca textul art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997, prin raportare la art.116^2 alin.(1) din Legea nr.84/1995, ar stabili pentru invatamantul superior particular *drepturi si libertati diferite de cele care se circumscriu autonomiei universitare, inclusiv sub aspectul statutelor cadrelor didactice, asa cum este limita de varsta, promovarea in functie etc...*

Trebuie observat in primul rand ca textul art.116^2 alin.(1) din Legea nr.84/1995 este reprodus integral dupa textul art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997, in ce priveste atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din invatamantul superior care sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei, potrivit legii, singura adaugire fiind durata mandatelor si limitele de varsta ale cadrelor didactice.

Legea, in speta de fata Legea nr.84/1995 prin art.116^2 alin.(1) teza finala, stabileste ca deciziile definitive, in acest sens, revin universitatii.

Prin urmare, plecand de la permisiunea pe care textul art.116^2 alin.(1) o acorda universitatilor particulare in ce priveste durata mandatelor functiilor de conducere si limitele de varsta ale cadrelor didactice, Plenul Curtii apreciaza ca *proprietatea privata ca fundament economic al universitatilor particulare nu poate constitui si fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferita de cea consacrata de art.32 alin.(6) din Constitutie, asa cum este autonomia academica*.

Prima precizare care se impune este aceea ca textul art.116^2 alin.(1) nu aduce atingere in niciun fel componentei academice a conceptului de autonomie universitara, ci, plecand de la proprietatea privata ca fundament al universitatilor particulare, lasa la aprecierea acestora durata mandatelor functiilor de conducere si limitele de varsta pana la care profesorii pot fi mentinuti in activitate.

Prevederea in sine nu incalca nici egalitatea in drepturi a cetatenilor prevazuta ca atare de art.16 din Constitutie si cu atat mai putin autonomia universitara prevazuta de art.32 alin.(6) din Constitutie, indiferent din ce perspectiva ar fi analizata.

Pe de o parte, nu s-ar putea sustine ca trebuie sa existe o egalitate absoluta intre invatamantul superior particular si invatamantul superior de stat cata vreme invatamantul superior particular are la baza proprietatea privata, iar statul nu contribuie cu nimic la desfasurarea si dezvoltarea acestuia.

Pe de alta parte, nu se poate nega invatamantului superior particular o marja de actiune mai mare in ce priveste organizarea procesului de invatamant si o mai mare libertate in a-si administra resursele economico-financiare.

Singura obligatie pe care statul o poate institui invatamantului superior particular trebuie sa se limiteze la respectarea optiunilor si orientarilor strategice nationale ale invatamantului superior (componenta academica a conceptului de autonomie universitara, astfel cum aceasta este definita prin art.89 din Legea nr.84/1995), dat fiind ca invatamantul superior particular trebuie integrat in mod necesar in sistemul national de invatamant.

Rezumand la cele expuse, invatamantul superior particular trebuie sa furnizeze invatamant de calitate.

Dintr-o alta perspectiva trebuie apreciat ca posibilitatea mentinerii in activitate a profesorilor din invatamantul particular peste varsta de pensionare, varsta care nu este impusa prin Legea nr.128/1997, ci prin Legea pensiilor, este si benefica pentru societate, dat fiind ca foarte multi profesori universitari, de o valoare incontestabila, raman in activitate in beneficiul direct al tinerilor si al societatii.

A doua precizare care se impune este aceea ca si invatamantul particular preuniversitar are aceeasi reglementare ca si invatamantul superior particular.

Astfel, art.145^1 precizeaza in alin.(1) ca unitatile particulare de invatamant sunt unitati libere, autonome atat din punct de vedere organizatoric cat si economico-financiar, iar alin.(2) stabileste ca structurile si functiile de conducere ale unitatilor de invatamant particular, atributiile, modul de constituire, durata mandatelor si limitele de varsta ale cadrelor didactice sunt stabilite prin regulamentele de organizare si functionare a acestora in concordanta cu prevederile legale.

Prin urmare, legiuitorul a apreciat ca in ce priveste modul de organizare, durata mandatelor functiilor de conducere si limitele de varsta ale cadrelor didactice din invatamantul particular, fie el preuniversitar, fie universitar, acestea sa fie lasate la latitudinea institutiilor de invatamant si inscrise in Carta universitatii sau in regulamentele de organizare si functionare a acestora.

Fata de optiunea expresa a legiuitorului, care a inteles sa acorde libertati mai mari invatamantului particular - universitar sau preuniversitar, in ce priveste organizarea procesului de invatamant si administrarea propriilor resurse economico-financiare, in consideratia tocmai a fundamentului acestuia - proprietatea privata, garantata de stat (art.44 din Constitutie), optiune ce nu incalca in niciun fel textul Constitutiei, Decizia Curtii Constitutionale nr.732 din 7 mai 2009 nu face altceva decat sa infranga vointa legiuitorului, cu consecinte practice dintre cele mai nefericite.

Astfel, prin declararea ca neconstitutionale a prevederilor art.116^1 alin.(1) din Legea nr.84/1995, invatamantul superior particular este lipsit de legitimitate, aceste prevederi fiind tocmai cele care definesc si legitimeaza existenta universitatilor particulare, iar prin declararea ca neconstitutionale a prevederilor art.116^2 alin.(1), lipseste practic universitatile de Carta universitara care nu este altceva decat propria lor Constitutie.

Iata de ce apreciez ca solutia de admitere a neconstitutionalitatii art.72 alin.(5) din Legea nr.128/1997 si pe cale de consecinta declararea ca neconstitutionale a prevederilor art.116^1 alin.(1) si art.116^2 alin.(1) sunt gresite.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
88 useri online

Useri autentificati: