DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   



Decizia nr. 574 din 4 mai 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii dialogului social in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic si Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202, art. 205, art. 209 si art. 224 lit. a) din lege

din 04-05-2011
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    




Decizia nr. 574 din 4 mai 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii dialogului social in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic si Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202, art. 205, art. 209 si art. 224 lit. a) din lege


Publicata in Monitorul Oficial nr. 368/2011 - M. Of. 368 / 26 mai 2011

In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 3 decembrie 2010, un numar de 110 deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat si Partidului National Liberal a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii dialogului social.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 2.452 din 21 aprilie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 523A/2011. Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Campeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciuca, Tudor Ciuhodaru, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor-Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, DanStefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Viorel Palasca, Ionel Palar, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Calin Potor, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Mihai Alexandru Voicu, Victor-Viorel Ponta, Adrian Nastase, Mircea Dusa, Aurelia Vasile, Dumitru Chirita, Florin-Costin Paslaru, Lucretia Rosca, Rodica Nassar, Sonia-Maria Draghici, Victor Socaciu, Dorel Covaci, Victor Cristea, Cornel Itu, Florin Iordache, Viorel Hrebenciuc, Ion Stan, Ion Burnei, Filip Georgescu, Andrei Dolineaschi, Iuliu Nosa, Vasile Popeanga, Neculai Ratoi, Gheorghe Ana, Angel Tilvar, Cornel-Cristian Resmerita, Nicolae Banicioiu, Horia Teodorescu, Marian Ghiveciu, Eugen Bejinariu, Marian Neacsu, Gheorghe Antochi, Costica Macaleti, Viorel Stefan, Tudor Pantiru, Sorin Constantin Stragea, Ion Calin, Nicolae-Ciprian Nica, Doina Burcau, Radu Costin Vasilica, Aurel Vladoiu, Antonella Marinescu, Valeriu Stefan Zgonea, Laurentiu Nistor, Anghel Stanciu, Iulian Claudiu Manda, Florina Ruxandra Jipa, Gheorghe Ciocan, Cristian-Sorin Dumitrescu, Eugeniu Radu Coclici, Madalin-Stefan Voicu, Florentin Gust Balosin, Ciprian-Florin Luca si Sorin Ioan Roman.

In ceea ce priveste motivele de neconstitutionalitate invocate, autorii obiectiei de neconstitutionalitate isi grupeaza criticile in doua categorii: critici de neconstitutionalitate extrinseca si, respectiv, critici de neconstitutionalitate intrinseca.

I.1. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se constata ca autorii obiectiei reiau pe larg motivele care au stat la baza pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii educatiei nationale, raportandu-le la situatia Legii dialogului social. Astfel, in esenta, se arata ca adoptarea legii in cauza prin procedura angajarii raspunderii Guvernului nu este oportuna, intrucat exista o majoritate parlamentara care poate asigura adoptarea legii in procedura obisnuita sau de urgenta. Prin urmare, structura politica a Parlamentului ar fi permis evitarea adoptarii legii prin procedura prevazuta de art. 114 din Constitutie.

In continuare, se arata ca dreptul Guvernului de a decide asupra oportunitatii si continutului initiativei legislative nu este unul absolut, iar absolutizarea dreptului Guvernului de a apela la aceasta procedura ar duce la transformarea acestei autoritati in putere legiuitoare, ceea ce ar interfera cu atributiile de legiferare ale Parlamentului.

2. Se sustine ca legea criticata, in ansamblul sau, incalca dispozitiile art. 5^9, art. 7^8, art. 21^7 si art. 31 din Legea nr. 24/2000. In acest sens, se arata ca Guvernul nu a obtinut avizul Consiliului Economic si Social, intrucat acesta nu s-a putut intruni in mod legal, ceea ce echivaleaza cu incalcarea rolului consultativ al Consiliului Economic si Social, respectiv acela de organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, si cu reducerea acestui organism la o functie pur formala. In consecinta, se arata ca sunt incalcate dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

II. 1. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca se sustine ca prevederile art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1) si art. 224 lit. a) din lege incalca art. 40 alin. (1) coroborat cu art. 53 din Constitutie. In acest sens, se arata ca *profesiile liberale sunt exceptate din categoria persoanelor care pot sa constituie si/sau adere la un sindicat*, sindicatele pot fi infiintate numai din salariati ai unei singure unitati, magistratii *nu mai au dreptul conferit legal de a adera la o organizatie sindicala*.

Se mai arata ca legea criticata elimina unele masuri ce asigurau exercitiul liber si neconstrans al libertatii sindicale, dupa cum urmeaza:
  • s-au eliminat o serie de masuri care asigurau protectia eficienta a liderilor de sindicat impotriva presiunilor si abuzurilor care ar fi putut fi savarsite de catre angajator;
  • s-a eliminat obligatia angajatorilor de a asigura pe cheltuiala lor baza materiala pentru desfasurarea activitatilor sindicale;
  • s-a eliminat posibilitatea organizatiilor sindicale de a adresa autoritatilor publice competente propuneri de legiferare in domeniile de interes sindical;
  • s-a eliminat obligatia angajatorului de a invita reprezentantii sindicatelor sa participe in consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural si sportiv;
  • s-a eliminat obligatia angajatorului de a comunica organizatiilor sindicale reprezentative informatiile necesare privind constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale.

    In consecinta, se apreciaza ca legea, instituind o serie de limitari ale dreptului la asociere, aduce atingere si art. 53 din Constitutie.

    2. Se sustine ca titlul IV din lege referitor la Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social dubleaza atributiile Consiliului Economic si Social reglementate de titlul V al legii. Este creata, astfel, o structura paralela, care preia in mod disimulat atributiile Consiliului Economic si Social. De asemenea, *eliminarea participarii Guvernului* din structura Consiliului Economic si Social este de natura a conferi acestuia un rol formal din moment ce dialogul social tripartit nu poate fi realizat.

    3. Se considera ca forma scrisa ceruta pentru exprimarea acordului in vederea luarii hotararii de a declara greva incorseteaza si limiteaza exercitarea dreptului la greva. De asemenea, cerinta legala ca declararea grevei sa fie luata cu acordul majoritatii membrilor sindicatului este excesiva si impiedica in mod substantial desfasurarea unei greve. Se arata ca sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 186 alin. (1) din lege care conditioneaza declararea grevei de solidaritate de apartenenta sindicatului ce declanseaza o asemenea greva la acelasi grup de unitati sau sector de activitate.

    Se mai apreciaza ca prin efectul dispozitiilor art. 202 si art. 205 din legea criticata au fost extinse in mod nepermis atat sfera persoanelor carora le este interzis prin lege sa declare greva, cat si categoriile de activitati in cadrul carora, in cazul declansarii grevei, exista obligatia asigurarii a cel putin unei treimi din serviciile prestate. Mai mult, se arata, pe de o parte, ca doar functionarilor publici ar trebui sa li se interzica dreptul la greva, iar, pe de alta parte, categoriile de unitati la care se refera art. 205 din lege ar trebui sa vizeze numai sectorul spitalicesc, serviciile de electricitate, serviciile de alimentare cu apa, serviciile telefonice si controlul traficului aerian. Totodata, in acest ultim caz, se considera ca serviciile prestate prevazute in art. 205 din lege se refera la asigurarea unei treimi din intreaga activitate a unitatilor in cauza, si nu la serviciile esentiale pe care acestea le asigura.

    4. Se sustine ca au fost aduse grave atingeri dreptului la negocieri colective, intrucat:
  • a fost eliminata posibilitatea de negociere la nivel national;
  • a fost suprimat dreptul organizatiilor sindicale de a dobandi reprezentativitate prin afiliere;
  • a fost eliminata obligatia angajatorului de a initia negocierea colectiva;
  • a fost inlaturata prevederea care stabilea continutul minimal al negocierii colective.

    Totodata, se arata ca dreptul la negociere colectiva in sectorul public este conditionat de existenta resurselor financiare disponibile, resurse care depind de bugetul de stat; o atare optica legislativa impiedica libera incheiere a contractelor colective si nu este compatibila cu *principiul libertatii de negociere colectiva*.

    5. Se arata ca art. 209 din lege este neconstitutional, intrucat prevede stabilirea prin lege ordinara a instantelor judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor colective de munca. Or, in opinia autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constitutie, regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala se reglementeaza prin lege organica.

    6. In fine, sunt enumerate o serie de prevederi ale unor acte internationale pretins a fi incalcate prin legea criticata, fara, insa, a se motiva in mod concret incalcarile aduse acestora.

    In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarile au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.

    Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I371 din 2 mai 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata.

    In argumentarea neconstitutionalitatii extrinseci a legii criticate, in esenta, se arata ca aceasta incalca prevederile art. 114 din Constitutie, intrucat decizia Guvernului de angajare a raspunderii pe legea criticata reprezinta un act de incalcare a competentelor constitutionale ale Parlamentului care are drept finalitate eludarea dezbaterilor parlamentare si a deciziilor pe care Parlamentul le-ar fi putut adopta.

    In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca, sunt intarite sustinerile autorilor obiectiei de neconstitutionalitate prin reluarea in extenso a acestora. In consecinta, se ajunge la concluzia ca si aceste sustineri sunt intemeiate.

    Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/1943 din 27 aprilie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca, sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, justificandu-se astfel faptul ca angajarea raspunderii Guvernului pe Legea dialogului social a respectat exigentele art. 114 din Constitutie; se mai sustine ca principiul constitutional al separatiei si echilibrului puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, este respectat tocmai datorita aplicarii conforme a art. 114 din Constitutie. Se arata ca legea criticata nu incalca nici art. 1 alin. (5) din Constitutie, iar sub aspectul competentei constatarii incalcarii unei legi, respectiv in cauza a Legii nr. 24/2000, numai instantele judecatoresti se pot pronunta, nu si Curtea Constitutionala.

    In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca, se arata urmatoarele:
  • reglementarile referitoare la Consiliul Economic si Social nu incalca art. 141 din Constitutie, iar art. 102 din Constitutie, invocat prin sesizare, nu are incidenta in cauza;
  • nici conventiile Organizatiei Internationale a Muncii si nici art. 41 alin. (5) din Constitutie nu cuprind reguli in sensul obligativitatii desfasurarii unor negocieri colective la nivel national;
  • cu privire la incalcarea art. 40 alin. (1) si art. 43 alin. (1) din Constitutie, se arata ca dreptul de asociere si cel la greva nu sunt absolute, putand fi limitate;
  • trimiterea pe care art. 209 din legea criticata o face la notiunea de *lege* nu vizeaza o anumita categorie de act normativ, ci notiunea generica de act normativ.

    Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/2.635/EB din 28 aprilie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se arata ca institutia angajarii raspunderii Guvernului isi gaseste suport juridic in chiar cuprinsul Legii fundamentale, reprezentand o modalitate legislativa indirecta de adoptare a unei legi si care nu este supusa niciunei conditii, ramanand la aprecierea exclusiva a Guvernului oportunitatea initiativei si a continutului acesteia. Se mai sustine ca, in final, este atributul exclusiv al Guvernului de a-si pune mandatul in discutie tocmai prin apelarea la o atare procedura constitutionala.

    De asemenea, se sustine ca masurile adoptate sunt urgente, ca era nevoie de o maxima celeritate in adoptarea lor, domeniul reglementat fiind unul foarte important, iar aplicarea legii este una imediata. In principal, argumentatia Guvernului in privinta urgentei masurilor continute in legea criticata se axeaza pe inexistenta unor mecanisme care sa permita un dialog social eficient si blocajul functional in care se afla Consiliul Economic si Social. Totodata, maxima celeritate cu care trebuie sa actioneze Guvernul vizeaza faptul ca la sfarsitul anului 2011 expira toate contractele colective de munca, astfel incat este necesara o perioada de timp suficienta pentru partenerii sociali in vederea negocierii si incheierii unor noi contracte, potrivit noilor reglementari. Cu privire la ultimele doua conditii, Guvernul arata importanta domeniului reglementat, legea criticata reconfigurand in totalitate legislatia anterioara, iar faptul ca ea intra in vigoare imediat constituind un raspuns rapid si energic la cerintele economice curente.

    Referitor la lipsa avizului Consiliului Economic si Social, Guvernul arata ca acesta, desi cerut, nu a fost acordat din lipsa cvorumului de participare, datorat, in mod constant, conduitei reprezentantilor sindicatelor.

    Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Guvernul constata urmatoarele:
  • solutia legislativa cuprinsa de actualele art. 3 alin. (2) si art. 4 din lege, ce vizeaza numarul minim de membri pentru infiintarea sindicatului si sfera persoanelor care nu pot constitui si/sau adera la acesta, a mai fost supusa controlului de constitutionalitate, iar Curtea, prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, a statuat in sensul constitutionalitatii acesteia;
  • Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social are rolul de a sprijini reprezentantii Consiliului Economic si Social in luarea deciziilor, fiind un organism consultativ al partenerilor sociali, ceea ce da eficienta si consistenta atributiei acestuia din urma de a aviza actele normative initiate in domeniul sau de competenta;
  • in ceea ce priveste art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202 si art. 205 din lege, analiza Guvernului porneste de la existenta unui echilibru arhitectural intre prevederile constitutionale referitoare la statul social si cele ce au un profund caracter economic. Astfel, se arata ca acordul scris prevazut de lege pentru declansarea grevei asigura un plus de protectie celor ce isi exercita dreptul la greva, evitandu-se posibilitatea declararii ca fiind ilegala a unei greve. De asemenea, atat timp cat negocierile colective se vor desfasura pentru viitor numai pe sectoare de activitate, este firesc ca si greva de solidaritate sa fie declansata numai pentru sustinerea revendicarilor formulate de angajatii din alte unitati apartinand aceluiasi grup de unitati sau sector de activitate. In fine, se arata ca este dreptul discretionar al legiuitorului de a stabili categoriile de personal carora le este interzis dreptul la greva, date fiind atributiile si specificul atributiilor acestora;
  • modificarea reglementarilor ce vizeaza cadrul de negociere colectiva nu poate constitui o masura de natura a lipsi de garantii dreptul constitutional consacrat la art. 41 alin. (5); mai mult, oferindu-se posibilitatea de negociere pe ramuri de activitate, se creeaza premisele unei negocieri optime, atat salariatii, cat si patronatul putand sa utilizeze tot arsenalul de elemente supuse negocierii: concediul, salariul (acolo unde este cazul), conditiile de munca, concesiile partenerilor de dialog social fiind in acest mod mult flexibilizate. In fine, se sustine ca impunerea la nivel normativ a unor restrictii de negociere pentru angajatii institutiilor publice nu constituie o ingradire a dreptului la negociere colectiva;
  • cu privire la art. 209 din lege, se arata ca referirea pe care o face acest text la notiunea de *lege* nu incalca art. 73 alin. (3) lit. p) din Constitutie, intrucat stabilirea instantelor judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se face prin lege ordinara, acest aspect netinand de regimul general al raporturilor de munca, sindicate, patronate si protectie sociala;
  • reglementarile internationale in materie sindicala invocate de autorii obiectiei de neconstitutionalitate consacra la nivel general, principial, drepturi asociate libertatii sindicale, insa conditiile concrete de exercitare a acestora revin reglementarilor interne, astfel incat, in cauza de fata, nu se poate retine incalcarea art. 20 din Constitutie.


    CURTEA,


    examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale Presedintelui Senatului, ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorulraportor, documentele depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:


    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

    Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii dialogului social pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea in fata Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna din 18 aprilie 2011. Din motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca privind legea in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca ce priveste, in special, art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic si Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202, 205, 209 si art. 224 lit. a) din lege. In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic si Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202, 205, 209 si art. 224 lit. a) din Legea dialogului social, precum si asupra legii in ansamblul sau. Textele criticate punctual au urmatorul cuprins:
  • Art. 3: *(1) Persoanele incadrate cu contract individual de munca, functionarii publici si functionarii publici cu statut special in conditiile legii, membrii cooperatori si agricultorii incadrati in munca au dreptul, fara nicio ingradire sau autorizare prealabila, sa constituie si/sau sa adere la un sindicat. (2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un numar de cel putin 15 angajati din aceeasi unitate.*;
  • Art. 4: *Persoanele care detin functii de demnitate publica conform legii, magistratii, personalul militar din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Informatii Externe si Serviciul de Telecomunicatii Speciale, unitatile si/sau subunitatile din subordinea sau coordonarea acestora nu pot constitui si/sau adera la o organizatie sindicala.*;
  • Art. 41 alin. (1): *(1) Sindicatele legal constituite se pot asocia dupa criteriul sectoarelor de activitate.*;
  • Art. 138 alin. (3): *(3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca. In cazul in care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale intre limite minime si maxime, drepturile salariale concrete se determina prin negocieri colective, dar numai intre limitele legale.*;
  • Art. 183 alin. (1) si (2): *(1) Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.
    (2) Pentru angajatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotararea de declarare a grevei se ia de catre reprezentantii angajatilor cu acordul scris a cel putin unei patrimi din numarul angajatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii ori compartimentului.*;
  • Art. 186 alin. (1): *(1) Greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de angajatii din alte unitati apartinand aceluiasi grup de unitati sau sector de activitate.*;
  • Art. 202: *Nu pot declara greva: procurorii, judecatorii, personalul militar si personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apararii Nationale, al Ministerului Administratiei si Internelor, al Ministerului Justitiei si din institutiile si structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, al Serviciului Roman de Informatii, al Serviciului de Informatii Externe, al Serviciului de Telecomunicatii Speciale, personalul angajat de fortele armate straine stationate pe teritoriul Romaniei, precum si alte categorii de personal carora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.*;
  • Art. 205: *In unitatile sanitare si de asistenta sociala, de telecomunicatii, ale radioului si televiziunii publice, in transporturile pe caile ferate, in unitatile care asigura transportul in comun si salubritatea localitatilor, precum si aprovizionarea populatiei cu gaze, energie electrica, caldura si apa, greva este permisa cu conditia ca organizatorii grevei sa asigure serviciile, dar nu mai putin de o treime din activitatea normala.*;
  • Art. 209: *Instantele judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se stabilesc prin lege.*;
  • Art. 224 lit. a): *La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
    a) Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu modificarile ulterioare.*

    Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) si (5) cu referire la separatia puterilor in stat si la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) referitoare la conventiile colective de munca, art. 43 alin. (1) privind dreptul la greva, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organica a regimului general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala, art. 102 privind rolul si structura Guvernului, art. 114 privind angajarea raspunderii Guvernului, art. 141 privind Consiliul Economic si Social si art. 148 alin. (2) cu privire la prioritatea de aplicare a actelor obligatorii adoptate la nivelul Uniunii Europene. Totodata, se arata ca dispozitiile criticate contravin si Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

    Sunt mentionate ca fiind incalcate si prevederile art. 20 paragraful 1 privind dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica si art. 23 paragraful 4 privind dreptul la intemeierea unui sindicat si dreptul oricarei persoane de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 15 privind derogarea in caz de stare de urgenta din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, partea a II-a — art. 5 si 6 privind dreptul sindical si dreptul de negociere colectiva si dreptul la informare si la consultare in procedurile de concediere colectiva din Carta sociala europeana revizuita, ratificata prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, precum si dispozitiile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical, ratificata prin Decretul nr. 213/1957, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958, ale art. 4 referitoare la incurajarea si dezvoltarea negocierilor colective din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare si negociere colectiva, ratificata prin Decretul nr. 352/1958 al Marii Adunari Nationale, publicat in Buletinul Oficial nr. 34 din 29 august 1958, si ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, ratificata prin Legea nr. 112/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 25 noiembrie 1992. In fine, in sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate sunt invocate si cazurile nr. 148, 1.607, 1.616, 1.622, 1.731, 1.759 solutionate de catre Comitetul pentru libertate sindicala al Consiliului de Administratie al Biroului International al Muncii.

    Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie in critici de neconstitutionalitate extrinseca, iar, pe de alta parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supusa controlului.

    Inainte de a proceda la analiza propriu-zisa a obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile prevazute de art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata, potrivit listelor anexate, de un numar de 110 deputati.

    I. Cu referire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se constata urmatoarele:

    1. Prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Curtea, sintetizand jurisprudenta sa in privinta conditiilor in care Guvernul are indrituirea constitutionala de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului in conformitate cu art. 114 din Constitutie, a retinut patru astfel de conditii, respectiv:
  • existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute in legea asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea;
  • necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate;
  • importanta domeniului reglementat;
  • aplicarea imediata a legii in cauza. Cu privire la conditia urgentei, Curtea constata ca prezenta lege integreaza intr-un sistem unitar mai multe acte de reglementare primara sau secundara anterioare adoptate in domeniul social in perioada 1996—2009 (a se vedea, in acest sens, art. 224 din Legea dialogului social), *acte disparate, elaborate si emise in perioade si contexte socioeconomice diferite*, astfel cum se arata in expunerea de motive la legea criticata. Prin urmare, era imperios necesara o unitate de reglementare si actiune in privinta normelor care vizeaza sindicatele, patronatele, conflictele de munca, contractele colective, precum si organizarea si functionarea organismelor cu atributii in domeniul dialogului social. Mai mult, in urma adoptarii Legii nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 — Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, se impuneau anumite adaptari ale legislatiei muncii, in special in privinta sindicatelor, a reprezentantilor salariatilor si a contractelor colective de munca, unde au intervenit modificari structurale prin modificarea art. 223 si 229 din Codul muncii, respectiv prin abrogarea art. 238—247 din Codul muncii. De asemenea, in privinta Consiliului Economic si Social erau necesare modificari legislative din moment ce in privinta celor mai importante legi cu impact economic si social acest organism nu reusea sa intruneasca cvorumul legal de sedinta pentru a-si putea exprima avizul (fie el pozitiv sau negativ).

    Curtea, in mod principial, a stabilit, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, ca *este dreptul exclusiv al Guvernului ca in cadrul politicii sale legate de piata muncii sa intervina ori de cate ori este necesar; insa, in momentul in care cadrul legislativ nu mai corespunde situatiei economice a tarii avuta in vedere la adoptarea sa, producand chiar disfunctionalitati in modul de functionare a pietei muncii prin ingreunarea initiativei private, Guvernul nu doar ca are posibilitatea de a interveni, dar si obligatia de a corija efectele posibil negative asupra pietei muncii*. O atare asertiune este aplicabila mutatis mutandis si in cauza de fata din moment ce efortul de codificare este rezultatul corijarii cadrului legislativ ce nu mai corespundea situatiei economice a tarii avuta in vedere la adoptarea sa, a necesitatii asigurarii unitatii de reglementare, precum si a adaptarii cadrului legislativ la noile realitati economicosociale rezultate prin adoptarea Legii nr. 40/2011. Astfel, Legea dialogului social, acest corpus legis, se constituie intr-o continuare fireasca si necesara a reformelor luate prin Legea nr. 40/2011.

    Totodata, lipsa interventiei legislative ar fi perpetuat si adancit diferentele de reglementare existente, iar lipsa de coeziune a legislatiei in materia dreptului muncii ar fi avut consecinte negative in functionarea pietii muncii.

    Cu privire la faptul ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate, Curtea retine ca aceasta conditie trebuie analizata in raport cu momentul propus al intrarii in vigoare a legii criticate, respectiv in cauza de fata, legea urmeaza sa intre in vigoare la trei zile de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, potrivit art. 78 din Constitutie.

    Nu in ultimul rand, cu privire la argumentul autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, in sensul ca exista o majoritate parlamentara care sa asigure adoptarea legii prin folosirea procedurii obisnuite de legiferare prevazute de art. 75 din Constitutie sau prin adoptarea sa in procedura de urgenta, conform art. 76 alin. (3) din Constitutie, Curtea constata ca o asemenea argumentare nu se sustine, avand in vedere atat faptul ca existenta unei majoritati parlamentare nu exclude adoptarea legii pe calea angajarii raspunderii Guvernului, cat si specificul activitatii parlamentare (a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 sau Decizia nr. 383 din 23 martie 2011).

    In privinta celei de-a treia conditii, Curtea retine ca legea supusa analizei de constitutionalitate vizeaza stabilirea unor masuri legislative de amploare intr-un domeniu de maxima importanta, respectiv cel al dialogului social, domeniu in care un rol precumpanitor il au sindicatele, patronatele, dar si anumite institutii publice, precum Consiliul Economic si Social, toate acestea avand si consacrare constitutionala. De asemenea, legea criticata se adreseaza, datorita domeniului reglementat, cvasimajoritatii populatiei tarii, precum si tuturor institutiilor si autoritatilor publice, respectiv persoanelor juridice romane sau straine care activeaza pe teritoriul Romaniei.

    In fine, Curtea observa ca legea criticata urmeaza sa fie aplicata de indata, in conditiile art. 78 din Constitutie. In speta, data intrarii in vigoare a legii este de natura a constitui atat un raspuns rapid la cerintele economice curente, cat si o adaptare mai mult decat necesara a unor acte de reglementare primara si secundara la modificarile intervenite in domeniul dreptului muncii prin intrarea in vigoare a Legii nr. 40/2011 la 30 aprilie 2011. Astfel, Curtea retine ca data intrarii in vigoare a legii nu a fost stabilita pentru a fi, in mod formal, imediata, din contra, aceasta conditie de temporalitate este sustinuta in mod obiectiv si rational de natura implicatiilor sale economice, dar si sociale. Raportat la cele patru criterii analizate, Curtea constata ca angajarea raspunderii Guvernului asupra legii criticate corespunde cerintelor art. 114 din Constitutie.

    2. Cu privire la sustinerile privind inexistenta avizului Consiliului Economic si Social, Curtea observa ca acesta a fost solicitat prin Adresa Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nr. 3.124/VM/9.12.2010, insa avizul nu a fost emis de catre Consiliul Economic si Social din lipsa de cvorum. Asadar, se constata ca, prin solicitarea avizului, Guvernul a respectat prevederile Legii nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, lege care a fost adoptata in aplicarea art. 141 din Constitutie. Neindeplinirea de catre Consiliul Economic si Social a atributiei sale de a emite avizul consultativ prevazut de lege mai ales in privinta actelor normative cu un impact social major (de exemplu, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice sau Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 — Codul muncii) constituie o intelegere gresita a rolului sau legal si constitutional, fara a fi insa afectata constitutionalitatea legii asupra careia nu a fost dat avizul Consiliului Economic si Social.

    In privinta invocarii celorlalte texte pretins incalcate din Legea nr. 24/2000, Curtea observa ca ele sunt mai degraba enumerate decat sa fundamenteze vreo eventuala critica de neconstitutionalitate.

    II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea constata urmatoarele:

    1. Este neintemeiata sustinerea potrivit careia art. 3 din lege este neconstitutional, intrucat ar exclude persoanele care exercita o profesie liberala de la dreptul de a constitui si/sau de a adera la un sindicat. In acest sens, se observa, avand in vedere natura profesiilor liberale, ca persoanele care exercita o profesiune liberala nu presteaza activitatea in cauza in temeiul vreunui raport de munca, ci in baza unor contracte de prestari de servicii in functie de domeniul in care activeaza.

    Calificarea unui contract ca fiind contract de munca presupune reunirea a trei elemente, respectiv prestarea muncii ca scop primar al contractului, remunerarea muncii depuse si existenta unui raport de subordonare. Contractul de munca trebuie sa il plaseze pe lucrator sub directia, supravegherea si autoritatea angajatorului sau. Curtea de Casatie franceza — Sectia sociala, in Cauza Société Générale, solutionata prin Hotararea din 13 noiembrie 1996, a stabilit ca raportul de subordonare se caracterizata prin executarea unei munci sub autoritatea angajatorului care are indrituirea de a da ordine si directive, de a controla prestarea muncii si de a sanctiona incalcarile savarsite de catre angajat.

    In lipsa raportului de subordonare, relatiile contractuale convenite de parti nu se obiectivizeaza intr-un raport de munca, ci raman doar in sfera dreptului civil, eventual comercial. In schimb, angajatii sunt parti ale raportului de munca, raport care este guvernat fie de Codul muncii, fie de legile speciale ce reglementeaza situatia unor anumite categorii de personal.

    Prin urmare, in mod evident, rezulta ca persoanele care exercita profesii liberale sunt intr-o situatie juridica diferita fata de categoria generica de angajati. Insa, nimic nu impiedica persoanele care exercita profesii liberale sa isi constituie asociatii in vederea apararii si promovarii intereselor lor profesionale.

    Cu privire la critica de neconstitutionalitate ce vizeaza posibilitatea constituirii unui sindicat numai de catre angajati provenind din aceeasi unitate, Curtea observa ca aceasta este o optiune a legiuitorului justificata de unitatea de interese a acestora. Numai aceasta unitate de interese justifica infiintarea unui sindicat, pentru ca, in caz contrar, sindicatul nu ar mai contribui la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale economice si sociale ale membrilor lor, ci numai a unora dintre membrii lor.

    De asemenea, este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate potrivit careia magistratii au fost exclusi de la dreptul de a constitui/adera la un sindicat. Acest drept nu exista nici sub imperiul Legii sindicatelor nr. 54/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. De altfel, Curtea a constatat constitutionalitatea unei asemenea solutii legislative, spre exemplu, prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, sau Decizia nr. 1.364 din 27 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009. Curtea a stabilit ca limitarea exercitiului dreptului de a constitui organizatii sindicale de catre magistrati nu incalca prevederile Constitutiei si nici reglementarile internationale in materie.

    In argumentarea deciziei, Curtea a mai retinut ca art. 40 alin. (1) din Constitutie prevede dreptul cetatenilor de a se asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este insa un drept absolut, se exercita prin participare la constituirea asociatiilor sau prin aderare la asociatii existente.

    Prevazand posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociatii, nedeterminate in mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentala are in vedere si posibilitatea limitarii sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociatii, in functie de obiectul de activitate si de scopul asociatiilor respective, limitare ce se concretizeaza prin lege, tinandu-se seama de situatia obiectiv diferita a anumitor categorii de persoane, fara a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalitatii in drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie. Insesi prevederile constitutionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte:
    a) scopurile si activitatea;
    b) membrii;
    c) caracterul asociatiei, rezultand din modul sau de constituire. Legea poate institui anumite conditii obligatorii privind constituirea si desfasurarea activitatii asociatiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociatii, de la care statutele lor nu pot deroga.

    Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociatii pot face parte din alte tipuri de asociatie, dreptul lor la libera asociere nefiind atins.

    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate privind eliminarea unor masuri ce asigurau exercitiul liber si neconstrans al libertatii sindicale, se observa ca autorii obiectiei de neconstitutionalitate contesta de fapt eliminarea din noua lege a fostelor dispozitii ale art. 10 alin. (1), art. 22 alin. (3), art. 29, art. 30 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Raportat la aceste aspecte, Curtea constata ca solutiile legislative cuprinse in textele de lege mentionate nu sunt de relevanta constitutionala, cu alte cuvinte ele reprezinta mai degraba garantii suplimentare de nivel legal in sprijinul activitatii sindicale, fara ca prin eliminarea lor sa fie pusa in discutie sau afectata in vreun fel sau altul substanta art. 9 sau art. 40 din Constitutie. Mai mult, se observa ca autorii obiectiei critica mai degraba niste pretinse lacune ale legii, or, din moment ce acestea nu au relevanta constitutionala, Curtea ar trebui sa isi aroge competente ce apartin legiuitorului pentru ca noua lege sa cuprinda si alte solutii legislative existente la un moment dat, ceea ce ar echivala cu incalcarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

    Nici neconstitutionalitatea art. 224 lit. a) din legea criticata nu poate fi retinuta, legiuitorul fiind liber sa abroge o lege in ansamblul sau, precum si dispozitii din legi, tinand cont de art. 61 alin. (1) din Constitutie, precum si de prevederile Legii nr. 24/2000, cu conditia sa nu afecteze prevederile Constitutiei, ceea ce nu este cazul in cauza de fata.

    Avand in vedere cele aratate, in lipsa incalcarii vreunui drept constitutional, Curtea nu poate retine incidenta in cauza a art. 53 din Constitutie.

    2. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la suprapunerea de competente intre Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social si Consiliul Economic si Social, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, in timp ce primul este un organism consultativ la nivel national al partenerilor sociali instituit prin lege, cel de-al doilea este o institutie publica de interes national cu statut constitutional, ambele avand atributii clar delimitate la art. 78, respectiv art. 86—90 din lege. Din analiza acestor atributii, nu rezulta nicio suprapunere de competente de natura sa atraga neconstitutionalitatea titlului IV sau V al legii si nici o incercare de a reduce la un rol formal Consiliul Economic si Social.

    Cu privire la lipsa reprezentantilor Guvernului din structurile Consiliului Economic si Social, Curtea constata ca eliminarea acestora a fost dictata de dorinta de a se asigura Consiliului Economic si Social un plus de independenta decizionala si obiectivitate.

    3. In privinta cerintei legale ca declararea grevei sa fie luata cu acordul majoritatii membrilor sindicatului, Curtea observa ca o atare conditie este una de reprezentativitate, in sensul ca greva sa poata fi declansata numai daca exista un consens al membrilor de sindicat. In lipsa unei asemenea conditii de reprezentativitate, conducatorii sindicatelor ar putea declansa sau, din contra, nu ar putea declansa greve atunci cand acestea s-ar impune. Totodata, forma scrisa a acordului exprimat este si un instrumentum probationis pentru a se putea demonstra legalitatea declansarii grevelor. In acest fel, actiunile angajatorilor in fata instantelor judecatoresti in vederea declararii ca ilegale a grevei vor avea sanse mult mai mici de succes. Rezulta, astfel, ca o atare masura este una de ocrotire si garantare a dreptului la greva.

    Referitor la conditia impusa de art. 186 alin. (1) din lege cu privire la declansarea grevei de solidaritate, si anume apartenenta sindicatului ce declanseaza o asemenea greva la acelasi grup de unitati sau sector de activitate, Curtea observa ca aceasta se incadreaza in dispozitiile art. 43 alin. (2) din Constitutie. Legiuitorul este competent sa stabileasca limitele exercitarii dreptului la greva; or, declararea grevei de solidaritate in vederea sustinerii revendicarilor formulate de angajatii din alte unitati apartinand aceluiasi grup de unitati sau sector de activitate este o asemenea limita de exercitare a dreptului de greva, justificata de faptul ca si cei care declanseaza o atare greva sa aiba un minim interes profesional propriu de aparat, promovat sau sustinut. In caz contrar, angajatorul ar urma sa suporte pagube materiale determinate de interese profesionale de care este cu totul si cu totul strain.

    Cu privire la criticile de neconstitutionalitate ale art. 202 si art. 205 din legea criticata, Curtea constata ca acestea vizeaza mai degraba propuneri de lege ferenda. De altfel, legiuitorul, in temeiul art. 43 alin. (2) din Constitutie, este singurul competent sa stabileasca sfera personalului care nu poate face greva, respectiv sa stabileasca limite ale exercitarii dreptului la greva, desigur cu conditia ca alegerea sa sa fie justificata de apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor fundamentale si de protejarea intereselor nationale.

    Totodata, Curtea retine ca, potrivit art. 205 din lege, in anumite domenii strict stabilite greva este permisa cu conditia ca *organizatorii grevei sa asigure serviciile, dar nu mai putin de o treime din activitatea normala*. Acest text legal, atunci cand se refera la asigurarea serviciilor, are in vedere desigur serviciile care fac obiectul de activitate al acelor unitati, si nu alte categorii de activitati pe care acestea le-ar putea desfasura (spre exemplu, activitati administrative, umanitare etc.). Se asigura functionarea unor servicii esentiale si de stricta necesitate in vederea apararii ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor fundamentale si protejarii intereselor nationale.

    4. In privinta eliminarii contractelor colective la nivel national, Curtea constata ca textul art. 41 alin. (5) din Constitutie nu prevede si nu garanteaza negocierile colective la nivel national, astfel incat cadrul in care se desfasoara acestea este cel stabilit de catre legiuitor. In caz contrar, s-ar ajunge la absolutizarea dreptului la negocieri colective, drept care trebuie sa tina cont de conditiile economice si sociale existente in societate la un moment dat. Este vorba de mentinerea unui echilibru just intre interesele patronatului si al sindicatelor; desigur, vor exista domenii in care conditiile economice si sociale permit incheierea unor contracte colective de munca mult mai favorabile angajatilor, iar altele in care drepturile sunt negociate la un nivel inferior, astfel incat printr-un contract colectiv la nivel national acestia din urma ar avea drepturi mai mari fata de cat permite in mod obiectiv domeniul in care lucreaza, ceea ce afecteaza viabilitatea economica a angajatorilor din acest domeniu.

    Cu referire la contractele colective de munca, Curtea, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat ca incheierea acestora nu se poate face decat cu respectarea legii.

    Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi superioara legii. In consecinta, contractele colective *sunt garantate in masura in care nu incalca prevederile legale in materie*; in caz contrar *s-ar incalca un principiu fundamental al statului de drept, si anume primordialitatea legii in reglementarea relatiilor sociale*. In consecinta, negocierea contractelor colective nu se poate face decat cu respectarea dispozitiilor legale existente (a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, sau Decizia nr. 383 din 23 martie 2011). Mai mult, Curtea, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a mai statuat ca dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constitutie, privind caracterul obligatoriu al contractelor colective, nu exclud *posibilitatea legiuitorului de a interveni, din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementand solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat*.

    Rezulta ca legiuitorul este competent sa stabileasca un cadru legal in care sa se desfasoare negocierile colective, contractele colective neputand genera drepturi si obligatii contra legem.

    Ele sunt acte care sunt incheiate in aplicarea legilor si nicidecum acte care sa prevaleze fortei legii. Astfel, este evident ca in sfera publica asemenea contracte se negociaza si se incheie in limitele si in cadrul stabilite de lege.

    Celelalte aspecte invocate in cadrul acestui punct sunt simple comparatii intre fostele reglementari in domeniu si noile reglementari, fara, insa, a fi relevate veritabile critici de neconstitutionalitate; mai mult, unele aspecte invocate sunt si inexacte, spre exemplu obligatia angajatorului de a initia negocierea colectiva se regaseste in actualul art. 129 alin. (2) din lege, iar solutia legislativa care stabilea continutul minimal al negocierii colective este reluata in art. 132 alin. (2) din lege.

    5. In privinta art. 209 din lege care prevede ca instantele judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se stabilesc prin lege, Curtea observa ca notiunea de lege vizeaza categoria actelor normative de reglementare primara, categorie generica. O atare concluzie se poate desprinde din faptul ca numai Constitutia este cea care stabileste, potrivit art. 73 alin. (1), categoriile de legi: legi constitutionale, organice si ordinare.

    Obiter dictum, competenta de judecata a instantelor este reglementata de art. 126 alin. (2) din Constitutie, textul criticat, chiar daca vizeaza competenta materiala in dreptul muncii, nu tine de regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala. Prin urmare, art. 126 alin. (2) din Constitutie determina natura de lege ordinara prin care se reglementeaza competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata.

    6. Cu privire la actele internationale enumerate, Curtea observa ca autorii obiectiei de neconstitutionalitate nu isi motiveaza criticile de neconstitutionalitate in raport cu dispozitiile cuprinse in acestea, iar Curtea nu are competenta de a formula propriile critici, la care, ulterior, sa si raspunda. Astfel, o enumerare a actelor internationale pretins incalcate prin legea criticata nu echivaleaza cu o veritabila critica de neconstitutionalitate, nefiind respectate exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 383 din 23 martie 2011).
    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi in privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca si cu unanimitate de voturi in privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca formulate,


    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:


    Constata ca dispozitiile Legii dialogului social, in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 3 alin. (1) si (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic si Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) si (2), art. 186 alin. (1), art. 202, art. 205, art. 209 si art. 224 lit. a) din lege, sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    17 useri online

    Useri autentificati: