RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant
Publicata in Monitorul Oficial nr. 350/2011 - M. Of. 350 / 19 mai 2011
|
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
— COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII —
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2/2011 este legal constituit
conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat,
modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie
si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror
general adjunct Gabriela Scutea.
La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Aneta Ionescu,
desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie nr. 24/2010.
Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul
in interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008
privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, referitor la pretentiile formulate de aceasta
categorie de personal, avand ca obiect plata diferentelor dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite in baza acestui act
normativ, incepand cu data de 1 octombrie 2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii.
Prim-magistratul-asistent Aneta Ionescu refera cu privire la obiectul recursului in interesul legii ce formeaza obiectul
Dosarului nr. 2/2011, aflat pe rolul completului de judecata, precum si cu privire la faptul ca, la data de 4 aprilie 2011, procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei „Precizari asupra
recursului in interesul legii*, insotite de 5 hotarari judecatoresti identificate dupa sesizarea instantei supreme, si o cerere prin care
a solicitat, in principal, amanarea cauzei pentru ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa pronunte o decizie intemeiata pe un
examen jurisprudential complet si actual iar, in subsidiar, amanarea pronuntarii, pentru aceleasi motive.
Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a
acordat cuvantul reprezentantului procurorului general, doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea, pentru sustinerea cererii
de amanare si a materialului intocmit in acest scop.
Doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea a sustinut, in esenta, ca procurorul general a solicitat amanarea cauzei,
avand in vedere evolutia jurisprudentei instantelor nationale in materie, concurent cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, careia,
prin solutiile jurisprudentiale diferite, instantele de judecata continua sa ii dea noi orientari, diferite de cele prezentate in recursul
in interesul legii, astfel cum rezulta din hotararile judecatoresti anexate. S-a subliniat ca solutionarea problemei de drept cu care
instanta suprema este investita presupune lamurirea intinderii in timp a efectelor deciziilor succesive ale Curtii Constitutionale
indicate cu privire la cauzele aflate pe rolul instantelor, fiind imperios necesara o extindere a analizei jurisprudentei relevate, dar si sondarea jurisprudentei, care nu a fost examinata, pentru ca in mod rezonabil sa poata fi cunoscuta de catre Inalta Curte de
Casatie si Justitie practica judiciara recenta. De asemenea, doamna procuror general adjunct a aratat ca examenul jurisprudential
efectuat dupa sesizarea instantei supreme a identificat orientari care nu fac distinctie relativ la momentul anterior intrarii in vigoare
a dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2009 si dupa intrarea in vigoare a legii evocate, fiind incalcate astfel dispozitiile acestei legi. In
concluzie, doamna procuror general adjunct a solicitat, in principal, amanarea cauzei si, in subsidiar, amanarea pronuntarii pentru
motivele expuse.
Deliberand, completul de judecata, cu majoritate de voturi, a respins cererea de amanare a cauzei, avand in vedere ca
precizarile aduse de procurorul general tind la o extindere a recursului in interesul legii asupra unor chestiuni cu care Inalta Curte
de Casatie si Justitie nu a fost sesizata prin memoriul initial si a dispus reluarea dezbaterilor in fond a cauzei.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, revenit la dezbateri, a
sustinut recursul in interesul legii, astfel cum a fost formulat in scris, si a solicitat admiterea recursului, sa se constate jurisprudenta
neunitara in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008, aratand ca opinia procurorului general este in sensul opiniei majoritare
conform careia pretentiile reclamantilor sunt intemeiate, iar paratii au fost obligati la plata diferentelor salariale cuvenite potrivit
Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, si drepturile salariale efectiv
incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.
Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata
a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de Colegiul de
conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a
aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar
cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile
salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din
invatamant, referitor la pretentiile formulate de aceasta categorie
de personal, avand ca obiect plata diferentelor dintre drepturile
salariale incasate si cele cuvenite in baza acestui act normativ,
incepand cu data de 1 octombrie 2008, actualizate in functie de
coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii, divergenta
de practica fiind creata de efectele deciziei Curtii Constitutionale
prin care se constata neconstitutionalitatea unei dispozitii legale
sau a unui act normativ in intregul lui cu privire la actul normativ
abrogat.
2. Examenul jurisprudential
La data de 13 mai 2010, Colegiul de conducere al Curtii de
Apel Galati a hotarat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
pentru a se pronunta asupra problemei de drept ce a generat
existenta unei practici neunitare cu privire la modalitatea de
interpretare si aplicare a dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile
salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din
invatamant.
Sesizarea formulata de Colegiul de conducere al Curtii de
Apei Galati a fost inaintata de presedintele Inaltei Curti de
Casatie si Justitie Parchetului de pe langa inalta Curte de
Casatie si Justitie pentru a se verifica existenta unei practici
neunitare la nivelul tarii.
In urma verificarilor efectuate, la data de 26 ianuarie 2011,
prin Adresa nr. 952/C/4043/III-5/2010, procurorul general a
formulat recurs in interesul legii, constatand ca in practica
judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la
aplicarea dispozitiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce
se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, referitor
la pretentiile formulate de aceasta categorie de personal, avand
ca obiect plata diferentelor dintre drepturile salariale incasate si
cele cuvenite in baza acestui act normativ, incepand cu data de
1 octombrie 2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie
pana la data efectiva a platii.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o opinie majoritara s-a apreciat ca pretentiile
reclamantilor sunt intemeiate, paratii fiind obligati la plata
diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit
Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 221/2008, si drepturile salariale efectiv incasate, cu
incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de
31 decembrie 2009.
Aceste instante au considerat ca efectele deciziilor
pronuntate de Curtea Constitutionala prin care s-a constatat
neconstitutionalitatea diminuarii dreptului salarial se traduc prin
neaplicarea dispozitiilor ordonantelor de urgenta prin care s-au
dispus aceste diminuari, deoarece prevederile legii declarate
neconstitutionale nu mai pot fi aplicate.
3.2. Intr-o a doua opinie, instantele au admis actiunea
reclamantilor numai pentru perioada 1 octombrie 2008 —
31 martie 2009, cu motivarea ca dispozitiile ordonantelor de
urgenta ale Guvernului nr. 31/2009 si nr. 41/2009 nu au fost
declarate neconstitutionale, ele producandu-si efectele pana in
momentul in care au fost abrogate.
3.3. Intr-o a treia opinie s-a considerat ca pretentiile formulate
nu sunt intemeiate, deoarece modificarile aduse Ordonantei
Guvernului nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2008, iar
declararea neconstitutionalitatii acestei ordonante de urgenta
nu este de natura sa repuna in vigoare texte abrogate expres.
3.4. Intr-o a patra opinie, pretentiile reclamantilor au fost
respinse pentru perioada 1 octombrie 2008 — 2 decembrie
2008 si admise pentru perioadele ulterioare, motivat de faptul
ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 a fost
declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1.221 din
12 noiembrie 2008 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008,
ordonanta producandu-si efectele in perioada 1 octombrie 2008 —
2 decembrie 2008.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat in sensul ca au facut o corecta
interpretare si aplicare a legii instantele care au apreciat ca
intemeiate pretentiile reclamantilor si au obligat paratii la plata
diferentelor de drepturi salariale cu incepere de la 1 octombrie
2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.
In esenta, punctul de vedere exprimat de procurorul general
se intemeiaza pe ideea ca modificarile aduse prin ordonantele
de urgenta ulterioare Ordonantei Guvernului nr. 15/2008,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, devin lipsite de
eficienta juridica in virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor
Curtii Constitutionale.
5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Judecatorii raportori, prin raportul comun intocmit in cauza,
au apreciat, ca si procurorul general, ca prima orientare
jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, proiectul
solutiei fiind exprimat in acest sens.
6. Inalta Curte
Prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata si
modificata prin Legea nr. 221/2008, valoarea coeficientului de
multiplicare 1,000 pentru personalul de invatamant a fost
stabilita la 400,00 lei.
Aceasta valoare a fost diminuata prin ordonante de urgenta
succesive care au fost apoi declarate neconstitutionale prin
decizii ale Curtii Constitutionale.
Hotararile analizate si care au determinat promovarea
prezentului recurs in interesul legii au fost pronuntate in
perioada noiembrie 2009—ianuarie 2010, dupa ce ordonantele
de urgenta prin care s-au modificat dispozitii din Ordonanta
Guvernului nr. 15/2008 au fost declarate neconstitutionale.
Prin hotararile pronuntate instantele de judecata au trebuit
sa statueze cu privire la efectele deciziei pronuntate de Curtea
Constitutionala prin care s-a constatat ca fiind neconstitutional
un text dintr-un act normativ sau actul normativ in intregul sau
prin care s-a abrogat o dispozitie legala asupra dispozitiei legale
abrogate.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
deciziile Curtii Constitutionale prin care se constata
neconstitutionalitatea unei legi aflate in vigoare sunt definitive
si obligatorii, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, dispozitiile din
legile in vigoare constatate neconstitutionale isi inceteaza
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii
Constitutionale, daca in acest interval de timp Parlamentul sau
Guvernul nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu
dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile
declarate neconstitutionale sunt suspendate de drept.
Aceleasi reglementari se regasesc si in art. 147 alin. (1) din
Constitutia Romaniei, republicata.
Fata de aceste reglementari, in cazul in care legiuitorul nu
actioneaza in termenul impus de textele de lege indicate,
dispozitiile declarate neconstitutionale inceteaza sa produca
efecte juridice. Prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constitutionala
a inlaturat orice dubii cu privire la efectele declararii
neconstitutionalitatii unei dispozitii de abrogare, stabilind ca, in
cazul constatarii neconstitutionalitatii lor, acestea isi inceteaza
efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din
Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul
abrogarii continua sa produca efecte juridice.
Aceasta interpretare data de Curtea Constitutionala insesi
efectelor unei decizii prin care s-a declarat neconstitutional un
text de abrogare face ca hotararile instantelor interne prin care
a fost respinsa cererea reclamantilor, cu motivarea ca decizia
Curtii Constitutionale nu poate activa un text abrogat, sa fie total
lipsite de temei legal.
Particularitatea problemei pusa in discutie prin recursul in
interesul legii consta in faptul ca un act normativ a fost in mod
repetat modificat si chiar abrogat prin ordonante de urgenta care
au fost apoi declarate neconstitutionale.
In aceste conditii, se pune intrebarea in ce limite actioneaza
efectul ex nunc al deciziilor Curtii Constitutionale si cum se
conciliaza acesta cu faptul ca pentru scurte perioade
ordonantele de urgenta declarate neconstitutionale au produs
efecte.
Unele instante, asa cum s-a aratat, au exprimat punctul de
vedere in sensul ca pe perioada dintre intrarea in vigoare a
ordonantei si pana la declararea ei ca neconstitutionala aceasta
trebuie sa isi produca efectele, deoarece se bucura de
prezumtia de neconstitutionalitate.
Curtea Constitutionala, insa, a avut o alta abordare, iar in
Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei nr. 272 din 27 aprilie 2010, a reamintit
considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009,
unde a retinut ca „nici modificarea sau completarea dispozitiei
legale criticate de catre legiuitorul ordinar sau delegat nu poate
acoperi neconstitutionalitatea constatata de catre Curtea
Constitutionala, actele normative succesive de modificare sau
completare fiind lovite de acelasi viciu de neconstitutionalitate
in masura in care confirma solutia legislativa declarata
neconstitutionala*.
Mai mult decat atat, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 531 din 31 iulie
2009, Curtea Constitutionala a afirmat ca „ar fi discriminatoriu
ca numai unele prevederi dintr-o ordonanta de urgenta sa se
aplice si sa isi produca efectele pentru perioada de pana la
30 aprilie 2009 si celelalte care vizeaza perioada de dupa 1 mai
2009 sa fie neconstitutionale si sa isi inceteze aplicabilitatea,
prin efectul unei decizii de admitere*.
Aceasta analiza a fost facuta de Curtea Constitutionala in
conditiile in care a constatat neconstitutionalitatea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 151/2008, desi unele dispozitii din
ordonanta si-au incetat efectele, fiind norme cu aplicare limitata
in timp.
Or, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, ceea ce inseamna
ca ele trebuie aplicate intocmai, nu numai in ceea ce priveste
dispozitivul deciziei, dar si considerentele care il expliciteaza.
Prin urmare, instantele, chemate sa transeze asupra cererilor
reclamantilor dupa ce Curtea Constitutionala s-a pronuntat la
modul aratat asupra neconstitutionalitatii ordonantelor de
urgenta succesive de modificare a Ordonantei Guvernului
nr. 15/2008, erau obligate sa se conformeze deciziilor Curtii
Constitutionale si sa nu dea eficienta actelor normative declarate
neconstitutionale.
De aceea, sunt lipsite de suport legal si hotararile instantelor
de judecata prin care s-a dat eficienta, pe o anumita perioada,
actelor normative declarate neconstitutionale.
Daca aplicarea unui act normativ in perioada dintre intrarea
sa in vigoare si declararea neconstitutionalitatii isi gaseste
ratiunea in prezumtia de constitutionalitate, aceasta ratiune nu
mai exista dupa ce actul normativ a fost declarat
neconstitutional, iar prezumtia de constitutionalitate a fost
rasturnata.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, ca in multe dintre cauzele in
care s-au pronuntat hotararile analizate, cererea de chemare in
judecata a fost introdusa dupa declararea neconstitutionalitatii
uneia din ordonantele de urgenta de modificare a Ordonantei
Guvernului nr. 15/2008, iar hotararile (in toate cauzele) au fost
pronuntate dupa interventia Curtii Constitutionale.
Numai in aceasta maniera se pot concilia efectul obligatoriu
al deciziei Curtii Constitutionale cu efectul ex nunc al acesteia.
DECIZIE
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost
modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
Ca efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale ordonantele de urgenta ale
Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si
modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice
potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de
31 decembrie 2009.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 4 aprilie 2011.
|
|
