RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 7 din 20 septembrie 2010 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3)—(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii
unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda
Publicata in Monitorul Oficial nr. 126/2011 - M. Of. 126 / 18 februarie 2011
|
|
Dosar nr. 6/2010, Decizia nr. 7 din 20 septembrie 2010
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina
recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3)—(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare, raportate la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002
privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare, asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii
unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, fiind prezenti 82 de judecatori din 103 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Antoaneta
Florea — procuror sef al Biroului de reprezentare din cadrul Sectiei judiciare — Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in
interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca instanta de judecata sesizata printr-o cerere
de inlocuire a sanctiunii amenzii contraventionale cu obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii
poate admite o astfel de cerere doar atunci cand cea din urma sanctiune este prevazuta de lege sau ordonanta a guvernului,
alternativ cu amenda.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata
urmatoarele:
In practica instantelor de judecata nu exista un punct de
vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea
dispozitiilor art. 9 alin. (3)—(5) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate
la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la
art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin
Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii
contraventionale, cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul
comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este
prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda.
Astfel, unele instante au respins cererile de inlocuire a
sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la
prestarea unei activitati in folosul comunitatii, fie atunci cand
contraventiile savarsite nu erau prevazute si sanctionate prin
legi sau ordonante ale Guvernului, fie atunci cand, desi
contraventiile erau prevazute prin acte normative elaborate de
Parlament ori Guvern, prin delegare legislativa, totusi acestea
nu erau sanctionate in modalitatea prevazuta la art. 9 alin. (1) si
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, respectiv la art. 1 din Ordonanta
Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare.
S-a aratat ca dispozitiile cuprinse in art. 9 alin. (1) si (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, si in art. 1 din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, care consacra principiul nulla poena sine
lege, sunt aplicabile si in procesul de inlocuire a sanctiunii
amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea
unei activitati in folosul comunitatii, iar o solutie contrara
echivaleaza cu incalcarea principiului legalitatii care opereaza in
materie contraventionala.
Alte instante, dimpotriva, au dispus inlocuirea sanctiunii
amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in
folosul comunitatii, fie in conditiile in care contraventia pentru
care a fost aplicata aceasta din urma sanctiune nu era prevazuta
de lege, ci prin hotarari ale Guvernului sau hotarari ale
autoritatilor administratiei publice locale ori judetene, fie in
situatiile in care legile speciale sau ordonantele Guvernului prin
care se stabileau contraventiile pentru care s-a aplicat amenda
nu prevedeau, alternativ, si sanctiunea prestarii unei activitati in
folosul comunitatii.
In motivarea acestei solutii s-a retinut, in esenta, ca nu are
loc aplicarea unei sanctiuni, pentru a fi necesar ca aceasta sa fie
expres prevazuta prin lege sau ordonanta a Guvernului ca
sanctiune alternativa cu cea a amenzii, ci se dispune cu privire
la o alta modalitate de executare prevazuta de lege.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect
dispozitiile legii.
Intr-adevar, prin dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
precum si prin cele ale art. 1 din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, se stabileste, cu caracter de principiu,
ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate
fi stabilita numai prin lege alternativ cu amenda si poate fi
aplicata numai de instanta de judecata.
In acelasi timp insa, prin dispozitiile continute de alin. (3)—(5)
ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare, legiuitorul a inteles sa instituie cu
caracter de principiu posibilitatea legala de inlocuire a sanctiunii
amenzii contraventionale, atunci cand nu a fost achitata si nici
nu poate fi executata silit, cu sanctiunea prestarii unei activitati
in folosul comunitatii.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, *in cazul
in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de
zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista
posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul
constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza
teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii
cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei
activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din
amenda care a fost achitata*.
Prin alineatul urmator al aceluiasi articol se prevede ca
instanta poate acorda, la cererea contravenientului, un termen
de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii, iar prin
alin. (5) al aceluiasi articol se stabileste ca, in cazul neachitarii
amenzii in termenul acordat, instanta procedeaza la inlocuirea
amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in
folosul comunitatii.
Totodata, prin art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se
prevede ca inlocuirea sanctiunii in sensul aratat poate fi dispusa
de instanta si ca urmare a sesizarii facute de contravenientul
insolvabil, situatie in care, asa cum se mentioneaza in alin. (2)
al aceluiasi articol, sanctiunea inlocuitoare poate fi dispusa pe o
durata maxima de 50 de ore.
Stabilind ca instanta poate sa inlocuiasca, in faza de
executare, sanctiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea
unei activitati in folosul comunitatii, legiuitorul a reglementat o
modalitate alternativa de executare a unei sanctiuni
contraventionale si care, desigur, nu poate fi dispusa decat in
conditiile prevazute de textele ce au fost prezentate.
Imprejurarea ca prin acelasi text, respectiv prin art. 9 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, a fost instituita o noua sanctiune
contraventionala, indicandu-se limitativ si actele normative prin
care aceasta poate fi prevazuta, si totodata s-a instituit o
modalitate alternativa de executare in cadrul careia sanctiunea
nou-infiintata poate inlocui sanctiunea amenzii ce a fost aplicata
nu este de natura sa conduca la concluzia ca legiuitorul a stabilit
vreo alta conditie pentru a se putea dispune inlocuirea sanctiunii
in afara celor pe care le-a prevazut expres.
Astfel, din examinarea dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, potrivit carora sanctiunea prestarii unei
activitati in folosul comunitatii poate fi prevazuta numai prin lege,
doar alternativ cu sanctiunea amenzii si numai pe o durata ce nu
poate depasi 300 de ore, se constata ca prin aceste dispozitii,
imperative, legiuitorul a stabilit un regim juridic general al
sanctiunii contraventionale nou-introduse.
Corespunzator acestor dispozitii a fost adoptata ulterior
Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea
nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, act
normativ prin al carui prim articol se precizeaza ca aceasta
sanctiune poate fi prevazuta in legi sau ordonante ale
Guvernului si ca stabilirea sa se face intotdeauna alternativ cu
amenda, precum si ca sanctiunea poate fi aplicata numai de
instanta de judecata.
Indicand actele normative prin care poate fi prevazuta
sanctiunea si obligativitatea de a figura ca o sanctiune
alternativa la aceea a amenzii, legiuitorul a stabilit o conditie de
reglementare care nu se adreseaza altcuiva decat autoritatilor
care au competenta de a adopta norme juridice in materie
contraventionala.
Prin art. 9 alin. (3)—(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a inteles sa
reglementeze o alta ipoteza juridica, si anume aceea a
contravenientului care a fost sanctionat cu amenda, pe care insa
nu a achitat-o si nici nu poate fi executat silit.
Pentru o astfel de situatie, considerand ca starea de
insolvabilitate a contravenientului nu trebuie sa conduca la
lipsirea de eficienta a sanctiunii aplicate, legiuitorul a instituit
modalitatea alternativa de executare a sanctiunii amenzii, prin
posibilitatea inlocuirii acesteia cu obligatia de prestare a unei
activitati in folosul comunitatii.
Operatiunea juridica de inlocuire a sanctiunii are loc in faza
de executare si vizeaza exclusiv stabilirea altei modalitati de
executare a sanctiunii cu amenda deja aplicata, schimbarea
modalitatii de executare fiind determinata de faptul ca amenda
nu a fost achitata in termen de 30 de zile de la ramanerea
definitiva si nici nu exista posibilitatea executarii silite.
Deci nu se poate considera, sub acest aspect, ca ar fi
nesocotit principiul de drept al legalitatii incriminarii si sanctiunii
(*nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege*) inscris si in
prevederile art. 7 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Aceasta intrucat, in litigiul avand ca obiect cererea de
inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea prestarii unei
activitati in folosul comunitatii, instanta nu este investita cu
aplicarea unei sanctiuni care nu ar fi prevazuta de actul prin care
este reglementata contraventia, ci, in ipoteza unui contravenient
debitor insolvabil, este chemata sa se pronunte cu privire la
modalitatea de executare a sanctiunii amenzii prevazute de lege
si deja aplicate contravenientului.
Conditiile stabilite de legiuitor pentru a se putea dispune
inlocuirea sanctiunii sunt inscrise la art. 9 alin. (3) si art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare, si vizeaza numai depasirea termenului
de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii amenzii si
starea de insolvabilitate a contravenientului, iar indeplinirea lor
se verifica in urma sesizarii adresate instantei de catre organul
din care face parte agentul constatator sau de catre
contravenient.
In atare situatie, a aprecia ca operatiunea de inlocuire a
sanctiunii nu poate avea loc decat in baza unui text continut de
o lege sau o ordonanta, prin care sunt prevazute ca sanctiuni
alternative amenda si prestarea unei activitati in folosul
comunitatii, ar insemna sa se nesocoteasca vointa legiuitorului
prin adaugarea unor conditii pe care acesta nu a inteles sa le
stabileasca.
In acelasi timp, printr-o astfel de interpretare, se ajunge la
lipsirea de eficienta juridica a reglementarii continute de art. 9
alin. (3)—(5) si de art. 39^1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, iar numeroase norme
juridice in temeiul carora a fost aplicata sanctiunea amenzii
contraventionale raman fara finalitate, deoarece sanctiunea nu
poate fi executata pe nicio cale.
Altfel spus, desi se face vinovat de savarsirea unei
contraventii, pentru care a si fost sanctionat, contravenientul
insolvabil nu suporta in mod real nicio consecinta a faptei sale.
In materie contraventionala, Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
reprezinta legea generala, astfel ca dispozitiile sale sunt
aplicabile tuturor contraventiilor indiferent daca acestea sunt
reglementate prin legi, prin ordonante sau hotarari ale
Guvernului ori prin acte ale autoritatilor administratiei publice
locale sau judetene, conform competentelor stabilite prin art. 2
al acestui act normativ.
Asa cum s-a aratat, nici dispozitiile art. 9 alin. (3)—(5) si nici
cele ale art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, nu fac nicio distinctie, in
vederea aplicarii lor, in functie de categoria actului prin care este
stabilita contraventia si nu cer ca norma juridica in temeiul careia
a fost aplicata amenda sa prevada si sanctiunea alternativa a
prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 329 alin. 2 si 3
din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in
interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din
aceeasi ordonanta si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul
admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu
sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati
in folosul comunitatii, indiferent daca contraventiile savarsite
sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului
sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care
stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ
cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in
folosul comunitatii.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 9 alin. (3)—(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din
aceeasi ordonanta si la dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor
de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent
daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ
si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii
unei activitati in folosul comunitatii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 20 septembrie 2010.
|
|
