Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii
Publicata in Monitorul Oficial nr. 90/2011 - M. Of. 90 / 3 februarie 2011
|
|
Cu Adresa nr. 4.926 din 23 decembrie 2010, secretarul
general al Senatului Romaniei a trimis Curtii Constitutionale
sesizarea formulata de un grup de 30 de senatori, in
conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constitutie si art. 27
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, pentru exercitarea controlului de
constitutionalitate asupra Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din
22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la
Curtea Constitutionala sub nr. 17.958 din 23 decembrie 2010 si
constituie obiectul Dosarului nr. 4.807L/2/2010.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile celor
30 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de
neconstitutionalitate sunt urmatorii: Nicolae Dobra, Tudor
Udristoiu, Toader Mocanu, Petru Basa, Vasile Pintilie, Marian-
Iulian Rasaliu, Ioan Sbirciu, Vasile Nistor, Mihai Nita,
Mircea-Marius Banias, Fillip Petru, Gheorghe Birlea, Viorel-
Riceard Badea, Sorina-Luminita Placinta, Iosif Secasan, ?erban
Radulescu, Gabriel Berca, Alexandru Peres, Tudor Panturu, Ion
Bara, Dorin Paran, Gheorghe David, Ovidiu Marian, Ion Ruset,
Iulian Urban, Dumitru-Florian Staicu, Orest Onofrei, Feldman
Radu Alexandru, Radu Mircea Berceanu si Dorel Jurcan.
Autorii sesizarii considera neconstitutionala Hotararea
Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind
validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, deoarece contravine prevederilor constitutionale
ale art. 1 alin. (5), art. 133 alin. (2) lit. a), alin. (4) si (7) si art. 148
alin. (4), dispozitiilor art. 18 alin. (3) si (4), art. 38 alin. (1), art. 51
alin. (1) si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 33 alin. (3)
din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005.
In acest sens, autorii contestatiei sustin ca prin Hotararea
Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 a fost validata
alegerea unui numar de 11 magistrati in calitate de membri alesi
ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintr-un numar total de
14 membri. Trei dintre cei 11 magistrati alesi pentru componenta
viitorului Consiliu Superior al Magistraturii, respectiv Lidia
Barbulescu, Dan Lupascu si Nicolae Dan Chiujdea, au candidat
pentru un nou mandat si au fost alesi, desi Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice al doilea
mandat. Totodata, in componenta viitorului Consiliu Superior al
Magistraturii au ramas alti 3 membri, pe motiv ca nu si-au
epuizat mandatele de 6 ani validate in anul 2006, respectiv Ana
Cristina Labus, Gratiana Daniela Petronela Isac si Dimitrie
Bogdan Licu, care au inlocuit magistrati ai Consiliului Superior
al Magistraturii carora le-au incetat mandatele inainte de
expirarea duratei acestora, prin pensionare sau demisie. In
continuare, autorii sesizarii considera ca prin adoptarea acestei
hotarari au fost ignorate concluziile Raportului din iulie 2010 al
Comisiei Uniunii Europene catre Parlamentul European si
Consiliul cu privire la progresele realizate de Romania in cadrul
mecanismului de cooperare si verificare.
In temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de
24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de
vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizarii de
neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului a comunicat punctul de vedere
asupra sesizarii de neconstitutionalitate la data de 14 ianuarie
2011, in care apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In acest
sens arata ca, pe baza raportului favorabil intocmit de Comisia
juridica, Plenul Senatului, constatand ca nu au fost depuse
contestatii referitoare la legalitatea procedurilor de alegere si ca
au fost respectate toate dispozitiile legale in vigoare in materia
acestor proceduri, a validat lista finala cuprinzand magistratii
alesi, prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie
2010. In final arata ca potrivit art. 18 alin. (4) teza a doua din
Legea nr. 317/2004, *refuzul validarii nu poate interveni decat
in cazul incalcarii legii in procedura alegerii membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii si numai daca aceasta incalcare a legii
are drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor*.
In temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 24 decembrie
2010, Curtea Constitutionala a solicitat presedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii informatiile pe care le detine in legatura
cu indeplinirea conditiilor de legalitate a procedurilor de alegere
a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, validati prin
Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010.
Documentatia solicitata in vederea solutionarii sesizarii de
neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din
22 decembrie 2010 a fost comunicata Curtii Constitutionale la
data de 27 decembrie 2010.
De asemenea, la data de 24 decembrie 2010, Curtea
Constitutionala a solicitat secretarului general al Senatului
stenograma sedintei de validare, respectiv raportul Comisiei
juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, pe
baza caruia au fost validati, prin Hotararea Plenului Senatului
nr. 43 din 22 decembrie 2010, magistratii alesi ca membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii.
Secretarul general al Senatului a comunicat Curtii
Constitutionale documentele solicitate cu Adresa nr. 48 din
12 ianuarie 2011, inregistrata la Curtea Constitutionala sub
nr. 229 din 12 ianuarie 2011.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea, punctul de vedere al presedintelui
Senatului, lucrarile si documentele depuse la dosar, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, prevederile Constitutiei, precum
si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este o autoritate independenta de
toate celelalte autoritati publice sau puteri, care isi gaseste
reglementarea in cuprinsul Legii fundamentale, avand ca scop
garantarea suprematiei acesteia.
Prevederile constitutionale ale art. 146 lit. l) stabilesc ca
instanta constitutionala indeplineste si alte atributii prevazute de
legea sa organica. In sensul acestor prevederi constitutionale
au fost completate dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, stabilindu-se o noua competenta, anume
controlul constitutionalitatii hotararilor Plenului Camerei
Deputatilor, hotararilor Plenului Senatului si hotararilor Plenului
celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
Curtea constata ca pot fi supuse controlului de
constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa
conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli
si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si
functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.
Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate
fundamentala a statului, reglementata de prevederile art. 133 si
art. 134 din Constitutie, cuprinse in sectiunea a 3-a din cap. VI
intitulat Autoritatea judecatoreasca al titlului III — Autoritatile
publice.
In acest sens, Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din
22 decembrie 2010 de validare a membrilor Consiliului Superior
al Magistraturii intra sub incidenta dispozitiilor art. 27 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
In temeiul dispozitiilor art. 146 lit. l) din Constitutie, precum si
ale art. 1, art. 3 alin. (2), art. 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constitutionala, fiind legal sesizata, este competenta sa
se pronunte asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie
Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010
privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii.
Autorii sesizarii sustin ca aceasta hotarare contravine
prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 133 alin. (2)
lit. a), alin. (4) si (7), art. 146 si art. 148 alin. (4), dispozitiilor
art. 18 alin. (3) si (4), art. 38 alin. (1), art. 51 alin. (1) si art. 55
alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, precum si ale dispozitiilor art. 33 alin. (3) din
Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 327/2005.
Examinand obiectul si temeiurile sesizarii, Curtea retine ca
potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (1) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta
*este garantul independentei justitiei*.
Consiliul Superior al Magistraturii, in componenta sa, reflecta
structura autoritatii judecatoresti si asigura legatura cu
societatea civila.
In concordanta cu prevederile art. 133 alin. (4) din
Constitutie, potrivit carora *Durata mandatului membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani*, prin art. 51
alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile
ulterioare, se prevede ca *Durata mandatului membrilor alesi ai
Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fara
posibilitatea reinvestirii*.
Curtea observa ca Legea nr. 317/2004, in forma sa initiala,
nu prevedea o asemenea interdictie, modificarea fiind operata
ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005 privind
reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele
masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Curtea retine ca prin instituirea acestei interdictii nu sunt
afectate drepturi ale membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, alesi anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005
si care doresc sa obtina un nou mandat. La data cand au
dobandit calitatea de membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, acestia aveau numai vocatia de a fi alesi pentru
un nou mandat.
Curtea Constitutionala constata ca prin noua reglementare
nu se incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat prin
prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In conceptia Curtii Constitutionale, concretizata, de exemplu,
prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie
2002, o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru
viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand
suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice
constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri
legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de
actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul
ei propriu de aplicare.
De asemenea, prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din
17 mai 1993, Curtea a statuat ca legea posterioara nu poate
atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar
insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie si cerintelor legate
de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice. Noua lege poate
modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest
drept sau, ceea ce, in fond, este similar, il poate inlocui cu un alt
drept care astfel se naste.
Din aceste decizii rezulta ca retroactivitatea legii priveste
modificarea unei situatii pentru trecut, iar nu reglementarea
diferita a unei situatii juridice pentru viitor.
Pe de alta parte, Curtea retine ca dispozitiile art. 51 alin. (1)
din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, nu aduc modificari legate de continutul
mandatului, modul de exercitare al acestuia sau durata lui, ci
instituie o interdictie, si anume aceea de a nu avea mai mult de
un mandat.
Curtea constata ca aceasta interdictie nu influenteaza
desfasurarea mandatului in curs, astfel ca dispozitiile art. 51
alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, sunt de imediata aplicare.
Posibilitatea unei noi candidaturi, dupa expirarea mandatului,
este un element extrinsec acestuia, ce poate fi modificat pentru
viitor, prin lege. De altfel, legea in vigoare la momentul
organizarii si declansarii alegerilor, in speta art. 51 alin. (1) din
Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, stabileste conditiile, interdictiile si incompatibilitatile
ce trebuie indeplinite de un candidat.
Atat propunerea de validare, cat si validarea membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii trebuie sa se intemeieze pe
verificarea prealabila a respectarii procedurilor de alegere, a
indeplinirii cerintelor legale pentru ocuparea respectivei demnitati, precum si a interdictiilor si incompatibilitatilor ce pot
rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.
Toate aceste aspecte reliefeaza faptul ca prin Hotararea
Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind
validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, 3 se afla la
al doilea mandat, au fost incalcate prevederile art. 1 alin. (5) din
Constitutie, potrivit carora *In Romania, respectarea Constitutiei,
a suprematiei sale si a legilor este obligatorie*. Principiul
suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii sunt de
esenta cerintelor statului de drept, in sensul prevederilor
constitutionale ale art. 16 alin. (2), conform carora *Nimeni nu
este mai presus de lege*.
Avand in vedere imperativul constitutional referitor la
organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii,
pana la reluarea si finalizarea alegerilor pentru cele trei demnitati
ce au atras viciul de neconstitutionalitate, Senatul are
indatorirea constitutionala sa procedeze la validarea celorlalti
membri alesi cu respectarea legii.
In fine, cu privire la sustinerea autorilor sesizarii referitoare la
cei 3 membri care nu si-au epuizat mandatele de 6 ani validate
in anul 2006, intrucat au inlocuit magistrati ai Consiliului
Superior al Magistraturii carora le-au incetat mandatele inainte
de expirarea duratei, prin pensionare sau demisie, Curtea
constata ca Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din
22 decembrie 2010, fata de care a fost formulata sesizarea de
neconstitutionalitate, nu a avut ca obiect si validarea acestora.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea si constata ca Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor
alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
OPINIE SEPARATA
Semnatarii prezentei opinii separate, in dezacord cu decizia
adoptata de majoritatea membrilor Curtii, sustinem
inadmisibilitatea sesizarii formulate de cei 30 de senatori.
Dezbaterile au privit numeroase probleme, care numai in
parte au fost solutionate, iar solutiile ce se reflecta in decizia
adoptata nu reprezinta, in opinia noastra, dezlegari
constitutionale.
In esenta, temeiurile prezentei opinii separate sunt
urmatoarele:
I. Pana la modificarea adusa prin Legea nr. 177/2010, art. 27
alin.(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, cuprins in cap. III — Competenta Curtii
Constitutionale — sectiunea a 2-a *Procedura jurisdictionala*—
subsectiunea 4 *Controlul constitutionalitatii regulamentelor
Parlamentului*, avea urmatoarea redactare: *Curtea
Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii
regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre
presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a
unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de
senatori*, fiind in deplina concordanta cu art. 146 lit. c) din
Constitutie.
Potrivit art. 146 lit. l) din Legea fundamentala, Curtea
Constitutionala *indeplineste si alte atributii prevazute de legea
organica a Curtii*. In baza acestei norme de trimitere, legiuitorul
a modificat art. 27 alin. (1) din lege, in sensul ca a redat textul
initial si a adaugat dupa sintagma *regulamentelor
Parlamentului* reglementarea *a hotararilor plenului Camerei
Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor
plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului (...)*.
In forma actuala, textul a extins competenta Curtii
Constitutionale, astfel incat, in prezent, controlul de
constitutionalitate vizeaza toate hotararile adoptate de fiecare
Camera a Parlamentului si de Camerele reunite ale acestuia.
In felul acesta, art. 27 alin. (1) din lege a capatat un continut
complex: pe de o parte cuprinde o norma de *rang*
constitutional, *Curtea se ponunta asupra constitutionalitatii
regulamentelor Parlamentului*, corespunzatoare art. 146 lit. c)
din Legea fundamentala; pe de alta parte, textul contine o norma
de *rang* legal, *Curtea Constitutionala se pronunta asupra
constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a
hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua
Camere reunite ale Parlamentului (...)*,corespunzator normei
de trimitere inscrise la art. 146 lit. l).
Aceasta reglementare este deficitara, intrucat o atributie
distincta ce-i este conferita Curtii in temeiul art. 146 lit. l) din
Constitutie este plasata in continutul textului art. 27 alin. (1), care
trateaza o alta atributie a Curtii privind controlul de
constitutionalitate a regulamentelor Parlamentului, asa cum aceasta este reglementata de art. 146 lit. c) din Legea
fundamentala. Totodata, reglementarea este incompleta, pentru
ca nu contine nicio norma de procedura specifica noii
reglementari.
Este de remarcat ca textul nu face nicio distinctie intre
hotararile asupra carora Curtea urmeaza sa se pronunte cu
privire la constitutionalitatea lor, iar pe de alta parte s-ar deduce
ca normele procedurale referitoare la controlul constitutionalitatii
regulamentelor parlamentare se aplica si in cazul celorlalte
hotarari, atat timp cat nu se face nicio precizare, dar, mai ales,
nu se fac corelarile cu alte texte ale legii care se impuneau in
mod obligatoriu [art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (1) lit. A.c) si art. 28].
Din acest punct de vedere, textul ridica probleme de
constitutionalitate in masura in care din cuprinsul sau se
intelege ca orice hotarare a Camerei Deputatilor, a Senatului
sau a Camerelor reunite, indiferent de caracterul sau normativ
sau individual, poate fi supusa controlului de constitutionalitate.
Principalele reguli procedurale prevazute de art. 27—28 din
Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 2 alin. (1) si art. 11 alin. (1)
lit. A.c) din aceeasi lege, se refera in exclusivitate la controlul
constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului.
Art. 146 lit. c) din Constitutie si art. 28 din Legea nr. 47/1992
se refera in terminis la *regulamente*, nu si la alte categorii de
hotarari adoptate de Camerele Parlamentului.
Art. 28 alin.(3) din Legea organica nr. 47/1992 prevede ca
daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea unor
dispozitii ale regulamentului, *Camera sesizata va reexamina,
in termen de 45 de zile, aceste dispozitii, pentru punerea lor de
acord cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen,
dispozitiile din regulament declarate neconstitutionale sunt
suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispozitiile
regulamentare declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele
juridice*.
Fiind o atributie cu un continut distinct — controlul
constitutionalitatii hotararilor Camerei Deputatilor, a hotararilor
Senatului si a hotararilor Plenului celor doua Camere reunite ale
Parlamentului —, se impunea ca aceasta sa fie reglementata
intr-o subsectiune aparte, in cadrul sectiunii a 2-a, care sa
prevada si normele de procedura in aceste cazuri.
Fiecare Camera a Parlamentului poate adopta, pe de o parte,
regulamentul propriu de organizare si functionare, printr-o
hotarare in concordanta cu dispozitiile art. 64 alin. (1), art. 67 si
art. 76 alin. (1), iar pe de alta parte poate adopta, ca acte juridice
cu caracter normativ sau cu caracter individual, si alte *hotarari*
potrivit art. 67 si art. 76 alin. (2) din Legea fundamentala.
Hotararea reprezinta un act juridic specific autonomiei
regulamentare a Camerelor, in sensul art. 64, 67 si art. 76
alin. (1) si (2), producatoare de efecte juridice, care intotdeauna
sunt interne, dar, in subsidiar, hotararea poate avea si efecte
externe.
Fata de aceste precizari, consideram ca nu se poate sustine
ca textul alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 in noua
redactare supune controlului de constitutionalitate toate
hotararile, atat cele adoptate de fiecare Camera, cat si cele ale
Parlamentului. Altfel spus, prin acest text Curtea Constitutionala
a dobandit competenta de a se pronunta asupra tuturor
hotararilor Parlamentului, situatie in care Curtea Constitutionala
ar deveni un *Super-Parlament*.
Facand o distinctie in categoria hotararilor ca acte
juridice, putem afirma ca pot fi supuse controlului de
constitutionalitate numai hotararile cu caracter normativ,
fiind excluse hotararile cu caracter individual.
Dintre hotararile cu caracter normativ pot fi supuse
controlului de constitutionalitate, in afara de cele prin care se
aproba regulamente, hotararile adoptate in realizarea unor
prevederi constitutionale, tinand seama de consecintele
acestora (art. 90 — organizarea, la propunerea Presedintelui
Romaniei, a unui referendum national; art. 92 — masuri in
domeniul apararii; art. 93 — masuri exceptionale; art. 95 —
suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei; art. 96 —
punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei); titlul III din
Constitutie — Autoritatile publice — hotarari care se refera la
regimul juridic al institutiilor fundamentale ale statului.
In categoria *Hotararilor individuale* se includ hotararile
privind numiri si alegeri in functii, precum si cele referitoare
la validarea in functii.
Aceste hotarari, avand caracter individual, nu pot fi
supuse controlului de constitutionalitate.
Or, hotararea contestata face parte din aceasta
categorie, motiv pentru care sesizarea trebuia respinsa ca
inadmisibila.
Este de retinut ca orice hotarare a Camerelor Parlamentului
se adopta numai prin votul membrilor Camerei si dupa
dezbateri. In conditiile art. 72 din Constitutie, membrii Camerelor
Parlamentului nu au raspundere juridica pentru voturile date si
opiniile exprimate in exercitarea mandatului. Posibilitatea
controlului de constitutionalitate a oricarei hotarari a plenului
Camerelor, data fiind diversitatea domeniilor asupra carora se
adopta hotarari, poate duce si la angajarea unei raspunderi
juridice, in anumite cazuri.
In acest cadru, asa cum a fost prezentat, sesizarea trebuia
respinsa ca inadmisibila.
II. Completarea textului art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
s-a facut in baza art. 146 lit. l) din Constitutie, care prevede, ca
atributii ale Curtii Constitutionale, ca *indeplineste si alte atributii
prevazute de legea organica a Curtii*.
Prima chestiune de rezolvat este aceea daca *alte atributii
prevazute de legea organica a Curtii* priveste competentele
Curtii Constitutionale sau atributiile Curtii privind celelalte
activitati ale acesteia.
O a doua problema este aceea daca prin lege se poate
adauga la textul constitutional privind atributiile Curtii, adica daca
in baza art. 146 lit. l) se poate adauga, prin Legea nr. 47/1992,
la atributiile prevazute expres si limitativ de art. 146 din
Constitutie.
Ambele probleme sunt conjuncte cu elucidarea intinderii
competentelor Curtii privind controlul constitutionalitatii
hotararilor plenului fiecarei Camere si ale Camerelor reunite ale
Parlamentului. In cazul dezbaterilor au fost discutate aceste
probleme, insa decizia adoptata nu le clarifica si, ca atare,
raman de rezolvat.
III. Considerentele deciziei privitoare la autoritatea
constitutionala Consiliul Superior al Magistraturii sunt, de
principiu, corect retinute, dar pentru retinerea competentei si
admiterea sesizarii s-a operat cu aprecieri si limbaj tehnic juridic
de natura a da alt sens si alta finalitate controlului de
constitutionalitate.
Este cert ca alegerea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii inscrisi in lista supusa validarii a fost facuta de
magistratii judecatori si magistratii procurori, pe categorii de
instante si categorii de parchete, in conformitate cu prevederile
Legii nr. 317/2004, ale Regulamentului de aplicare nr. 327/2005
si ale regulamentului privind alegerile si documentele acestora.
Toate etapele procedurale au fost riguros desfasurate; pentru
fiecare etapa s-a incheiat un proces-verbal doveditor, s-au
rezolvat contestatiile si, in final, s-a ajuns la lista celor 11 membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii alesi in toate structurile.
Analiza actelor normative in vigoare privind intreaga
activitate a alegerilor membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii demonstreaza ca aceasta activitate este interna,
este exclusiva si limitata, nu da acces la justitie, da drept de
contestatie numai celor cu drept de participare si rezolvarile
oricaror contestatii se fac de catre Consiliul Superior al
Magistraturii.
Lista finala a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
alesi se inainteaza Senatului Romaniei, pentru validare.
Art. 18 din Legea nr. 317/2004 prevede procedura de validare
si limitarea acesteia; conditionand invalidarea de constatarea
daca a existat o nerespectare a procedurilor, aceasta poate
duce la invalidarea alegerii numai daca a fost influentat rezultatul
alegerilor.
In aceste limite si pe criteriile prevazute s-au facut verificarile
de catre comisia de specialitate a Senatului si s-a propus
validarea magistratilor alesi, prevazuti in lista finala, au avut loc
dezbateri in Plenul Senatului, s-a adoptat modalitatea de vot
final si alegerea a fost validata prin Hotararea Plenului Senatului
nr. 43 din 22 decembrie 2010.
Operatiunile ce au avut loc pe etapele procedurilor de
alegeri, si anume propunerile, candidaturile, aprobarea
candidaturilor, listele, data alegerilor, desfasurarea lor etc., cu
actele doveditoare ale acestor operatiuni, au fost controlate atat
de Consiliul Superior al Magistraturii, cat si de comisia de
specialitate a Senatului si nu s-au constatat nelegalitati.
Sub aspectele de legalitate si de control ale alegerilor
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, pe categorii de
instante si categorii de parchete, nu s-au dovedit temeiuri de
invalidare.
IV. Cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 133
alin. (4) din Constitutie prevede: *Durata mandatului
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de
6 ani.*
Legea nr. 317/2004 privind organizarea si functionarea
Consiliului Superior al Magistraturii prevede in art. 51 alin. (1):
*Durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior
al Magistraturii este de 6 ani.* Textul alineatului reproduce
textul art. 133 alin. (4) din Constitutie.
In anul 2005, printr-un proiect de lege promovat prin
angajarea raspunderii Guvernului si devenit Legea nr. 247/2005,
s-a adaugat la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sintagma
*fara posibilitatea reinvestirii*. Aceasta adaugire la textul
constitutional reprodus in art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
s-a facut in timpul mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii alesi in anul precedent.
Problemele pe care le ridica adaugirea facuta la textul
constitutional sunt:
daca prin lege, fie si organica, se poate adauga la textul
constitutional si, evident, raspunsul nu poate sa fie decat
negativ;
a doua problema este aceea a incalcarii criteriului
constitutional privind mandatele reglementate de Constitutie prin
schimbarea criteriului obiectiv si a spiritului unitatii
constitutionale, cu criteriul subiectiv referitor la persoane, iar nu
la mandat;
sintagma *fara posibilitatea reinvestirii* se refera in mod
evident la persoane titulare de mandat, iar nu la mandatul
prevazut de Constitutie, ceea ce inseamna ca adaugirea la
textul constitutional s-a facut pe alte baze si, evident, din
considerente privind persoanele ce se aflau in functie;
o alta problema este aceea a solutiei ce trebuie data, in
aceste conditii, succesiunii legilor in timp; cu privire la aceasta,
adunarea generala a judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si
Justitie si adunarea generala a judecatorilor Curtii de Apel
Bucuresti au adoptat teza conform careia norma modificatoare
devine activa si deci se aplica incepand cu regimul mandatului
urmator, iar nu cu regimul mandatului in exercitiu, motive pentru
care adunarile generale ale celor doua inalte instante au
acceptat candidaturile si i-au votat pe candidatii contestati in
sesizare.
Rezolvarea problemei de drept a fost data in cadrul
adunarilor generale ale judecatorilor ale celor doua inalte
instante si nu a facut obiectul controlului de legalitate efectuat de
comisia de specialitate a Senatului, astfel incat nu putea face
obiectul controlului de validare la votul final decat daca Senatul
ar fi fost investit — in cadrul controlului de validare — si cu
controlul rezolvarilor date problemelor de drept.
Abordarea acestei probleme in sesizarea facuta de senatori
excedeaza limitelor legale expres prevazute ale controlului de
legalitate privind procedura de validare a alegerilor; acesta este
un temei esential privind admisibilitatea sesizarii, motiv pentru
care inadmisibilitatea se sustine si mai mult.
Chestiunea si mai dificila este aceea daca in controlul de
constitutionalitate poate sa revina Curtii Constitutionale
competenta rezolvarii problematicii aplicarii in timp a legii.
V. Din textele actelor normative privind alegerile membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii se constata ca nu exista
*acces la justitie* si ca pot fi contestate procedurile si
realizarea lor numai de catre judecatorii si procurorii pe categorii
de instante si parchete, iar verificarile si solutionarile se fac de
catre Consiliul Superior al Magistraturii; din aceste temeiuri am
caracterizat reglementarea ca fiind interna, limitata si
controlabila numai de catre Consiliul Superior al Magistraturii,
iar Senatul are numai competenta validarii rezultatului final al
alegerilor.
Reglementarea existenta trebuie avuta in vedere ca atare,
iar solutionarea oricarei contestari se face in aceste conditii si
limitari. Surprinzator este ca prevederile art. 126 alin. (6) din
Constitutie nu au fost avute in vedere. Acest articol prevede:
*controlul judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ,
este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu
caracter militar*.
Este clar si neindoielnic ca validarea alegerilor membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii de catre Senatul Romaniei
este un act care constituie raporturi directe ale adunarilor
generale ale magistratilor instantelor si parchetelor cu
Parlamentul Romaniei, reprezentat de Senat. Asadar, aceste
raporturi directe cu Parlamentul sunt exceptate de la controlul
judecatoresc pe calea contenciosului administrativ.
VI. O alta chestiune dificila este aceea a efectelor deciziei si
a ducerii la indeplinire a acesteia. Decizia pronuntata nu priveste
texte ale unei hotarari a Senatului, ci validarea alegerii in functie
a unor persoane, si, ca atare, nu pot interveni dispozitiile art. 147
alin. (1) din Constitutie, privitoare la suspendarea si incetarea
efectelor juridice ale unor texte neconstitutionale. Aceasta
chestiune evidentiaza inca o data lipsurile reglementarii
mentionate la pct. I din prezenta opinie separata si dificultatile
determinarii admisibilitatii sesizarilor impotriva hotararilor
plenului Camerelor Parlamentului.
OPINIE CONCURENTA
Apreciez ca solutia de admitere a sesizarii de
neconstitutionalitate cu privire la Hotararea Plenului Senatului
nr. 43 din 22 decembrie 2010 este corecta.
Consider insa ca, in motivarea deciziei mentionate, ar fi fost
util sa fie explicitate mai multe aspecte, atat legate de
competenta Curtii Constitutionale de a controla
constitutionalitatea hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a
hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua
Camere reunite ale Parlamentului, cat si de modalitatea de
constituire si de functionare a Consiliului Superior al
Magistraturii. In acest sens, ar fi fost util, fiind prima hotarare a
Curtii Constitutionale pronuntata in cadrul acestei competente,
sa se faca referire la exemple din dreptul comparat. Astfel,
competenta de a controla si alte acte adoptate de catre
Parlament in afara legilor o regasim si in art. 149 alin. (1) pct. 2
din Constitutia Bulgariei. De altfel, interpretand aceasta
dispozitie, in Raportul Curtii Constitutionale din Bulgaria
prezentat la cel de-al XII-lea Congres al Conferintei Curtilor
Constitutionale din Europa se mentioneaza ca actele prevazute
de art. 149 alin. (1) pct. 2 din Constitutia Bulgariei pot fi atat acte
cu caracter individual (cu privire la numirea conducerii bancii
nationale, la ridicarea imunitatii primului-ministru, la constituirea
comisiilor parlamentare sau unor organe de stat), cat si acte cu
caracter normativ (precum regulamentul de functionare a
Parlamentului sau alte regulamente cu caracter intern).
Se poate mentiona ca si in alte state exista o reflectie
permanenta asupra organismului care garanteaza independenta
puterii judiciare. Astfel, in Franta, desi initial in 1946, in
momentul in care Consiliul Superior al Magistraturii a devenit un
organ constitutional autonom, magistratii erau minoritari in
cadrul acestui organism. In 1993 s-a acordat o mai mare
independenta acestui consiliu (Michael Balandier, Le Conseil
Superieur de la Magistrature Manuscris.com, 2007). In urma
reformei constitutionale din 2008, completata prin Legea
organica din 22 iulie 2010, spre deosebire de celelalte state
europene, magistratii sunt minoritari in cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii.
In cele mai multe dintre statele europene justitiabilii au
posibilitatea de a se adresa direct Consiliului Superior al
Magistraturii in anumite conditii.
Printr-o lege organica din 2007, Consiliul Superior al
Magistraturii din Franta a fost mandatat sa elaboreze un cod
referitor la obligatiile deontologice ale magistratilor. In iunie 2010
au fost enumerate sase principii: independenta, impartialitatea,
integritatea, legalitatea, interesul pentru problemele colective,
discretie si rezerva.
Este important ca si in Romania sa se tina cont, ca in
toate celelalte tari europene, de etica magistratilor, cu
siguranta a celor care fac parte din Consiliul Superior al
Magistraturii.
|
|
