DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1658 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) si (2), art. 33 alin. (1) si art. 37 alin. (1) si (3) din lege

Decizie neconstitutionalitate din 28-12-2010
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1658 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) si (2), art. 33 alin. (1) si art. 37 alin. (1) si (3) din lege


Publicata in Monitorul Oficial nr. 44/2011 - M. Of. 44 / 18 ianuarie 2011

In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 23 decembrie 2010, un grup de 51 de deputati a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 51/6.187 din 23 decembrie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 4.806A/2010.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Victor-Viorel Ponta, Nicolae Banicioiu, Mircea Dusa, Rodica Nassar, Andrei Dolineaschi, Vasile Ghiorghe Gliga, Vasile Popeanga, Petre Petrescu, Surdu-Soreanu Raul-Victor, Gheorghe Antochi, Marian Neacsu, Ruxandra Florina Jipa, Angel Tilvar, Gabriel Petru Vlase, Mihai Tudose, Victor Cristea, Horia Grama, Eugen Bejinariu, Eugeniu Radu Coclici, Silvestru- Mircea Lup, Doru-Claudian Frunzulica, Iordache Florin, Ion Calin, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Gheorghe Ana, Marian- Florian Saniuta, Vasile Mocanu, Neculai Ratoi, Ion Stan, Aurel Vladoiu, Iulian Iancu, Aurelia Vasile, Ion Mocioalca, Doina Burcau, Ioan Damian, Cornel-Cristian Resmerita, Sorin Ioan Roman, Florian Popa, Carmen Ileana Moldovan, Constantin Nita, Damian Florea, Viorel Stefan, Adrian Solomon, Florin- Costin Paslaru, Dan Nica, Valeriu Stefan Zgonea, Antonella Marinescu, Cristina Ileana Dumitrache, Gheorghe Ciocan si Lucretia Rosca.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse argumente care privesc atat neconstitutionalitatea extrinseca, cat si cea intrinseca a Legii privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se arata urmatoarele:

1. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate apreciaza ca, in procesul de legiferare, a fost incalcat art. 114 din Constitutie, intrucat continutul noii reglementari vine in contradictie cu Legea nr. 118/2010, lege adoptata tot pe calea angajarii raspunderii. Astfel, Guvernul, ca initiator al procedurii, a nesocotit actul asupra caruia anterior si-a angajat raspunderea, intrucat nu a respectat caracterul temporar al reducerii drepturilor salariale.

2. Legea-cadru nesocoteste art. 1 alin. (5) din Constitutie, intrucat incalca prevederile art. 7 si 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. In acest sens, se arata ca nu a fost realizata o evaluare preliminara a impactului unei asemenea legi in plan social si in plan economic, desi obiectul sau de reglementare, precum si implicatiile sale sunt de maxima relevanta. Se sustine ca la initierea acestei legi nu a fost facut niciun studiu de impact asupra mediului macroeconomic, desi sunt previzibile consecintele negative ale scaderii puterii de cumparare a unui numar foarte mare de oameni asupra consumului si productiei, cu efecte de scadere si asupra numarului de persoane angajate in mediul privat, toate acestea reprezentand consecinte certe ale reducerii definitive a drepturilor salariale si de natura salariala ale personalului bugetar cu 25%.

3. Este invederat si faptul ca in expunerea de motive a legii criticate nu este realizata nicio mentiune cu privire la avizul Consiliului Economic si Social, desi, potrivit legii, acest aviz ar fi trebuit sa insoteasca proiectul de lege promovat. O atare conduita incalca nu numai art. 1 alin. (5) din Constitutie, dar si art. 141 din Constitutie.

II. Cu referire la criticile de constitutionalitate intrinseca, se arata urmatoarele:

1. Cu privire la incalcarea art. 16 din Constitutie, se arata ca
  • discriminarea persoanelor care au calitatea de angajati in sectorul public in raport cu cei care au aceasta calitate in sectorul privat, sub aspectul restrangerii drepturilor la negociere si al lezarii dreptului de salariu si de proprietate. In acest sens, invocandu-se art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se ajunge la concluzia ca art. 1 alin. (2) si art. 37 alin. (1) si (3) din legea criticata ilustreaza o diferenta clara de tratament juridic intre persoanele mai inainte mentionate, tratament care nu se fundamenteaza insa pe existenta unor ratiuni diferite din punct de vedere obiectiv;
  • discriminarea angajatorilor din sectorul privat raportat la angajatorii din sectorul public, sub aspectul prerogativelor de care dispun in materia reducerii drepturilor salariale convenite cu personalul. In acest sens, se apreciaza ca diferenta de tratament instituita nu poate fi justificata de sursa fondurilor de care beneficiaza acestia pentru desfasurarea activitatii (bugetara, respectiv privata) si nici de faptul ca alocarile bugetare pot fi limitate, intrucat si angajatorul din sectorul privat dispune de surse de finantare limitate. Astfel, desi ambele categorii de angajatori sunt in situatii identice, angajatorul din sectorul privat este obligat sa recurga la reducerea de cheltuieli prin aplicarea legislatiei muncii, in timp ce angajatorul din sectorul public beneficiaza de reglementarea raporturilor de munca prin acte normative. Rezulta o discriminare evidenta a angajatorilor privati din moment ce acestia nu se pot prevala *de existenta unui act normativ pentru a justifica adoptarea unor masuri discretionare referitoare la propriul sistem de salarizare* si sunt, astfel, obligati practic sa isi gestioneze mult mai eficient resursele de care dispun decat statul.

    2. Se sustine ca art. 33 alin. (1) din legea criticata permanentizeaza reducerea salariala operata prin Legea nr. 118/2010, intrucat stabileste un nivel al salarizarii personalului bugetar corespunzator celui aplicat in decembrie 2010. Prin urmare, este afectat dreptul de proprietate al persoanei in substanta sa, din moment ce salariul este tot un bun protejat prin Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, este invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotararea din 26 noiembrie 2002, pronuntata in Cauza Buche? impotriva Cehiei, Hotararea din 23 septembrie 1982, pronuntata in Cauza Sporrong si Lönnroth impotriva Suediei, Hotararea din 19 decembrie 1986, pronuntata in Cauza Mellacher si altii impotriva Austriei, si Hotararea din 21 februarie 1986, pronuntata in Cauza James si altii impotriva Regatului Unit. Se arata ca permanentizarea reducerii drepturilor salariale echivaleaza practic cu o expropriere, fara sa fi existat o cauza de utilitate publica si fara sa fi fost acordata in prealabil o justa despagubire. Autorii sesizarii, concluzionand, arata ca *practica exproprierii sau a anularii totale ori partiale a drepturilor salariale si de natura salariala reprezinta o violare a drepturilor fundamentale ale omului*.

    3. Se sustine ca prin prevederile art. 33 alin. (1) si art. 22 alin. (1) si (2) din legea criticata sunt diminuate drepturile salariale ale personalului bugetar, o atare concluzie fiind intarita si de cele prevazute de Sectiunea a 5-a pct. 5 din expunerea de motive a legii, unde se arata scopul urmarit de legiuitor, respectiv asigurarea respectarii tintelor stabilite pentru cheltuielile cu salariile in sectorul public si de a introduce o limita de 30% a cheltuielilor de personal, obligatii asumate in memorandumul semnat de Fondul Monetar International. Or, o atare necesitate nu poate justifica restrangerea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la salariu. Mai mult, datorita faptului ca aceasta restrangere nu a fost aplicata cu titlu exceptional si nu a fost insotita de masuri concrete destinate sa asigure protectia nivelului de trai al categoriilor sociale afectate, ea apare ca fiind inadmisibila; astfel, masurile preconizate prin actul normativ nu pot fi justificate pe taramul art. 53 din Constitutie.

    4. Se arata ca legea criticata, prin coeficientii de ierarhizare reglementati, incalca standardele de viata ale categoriilor sociale afectate de masurile de austeritate adoptate in anul 2010. Totodata, se arata ca legea creste raportul dintre salariul de baza minim si cel maxim din sectorul bugetar (de la 1 la 12 la 1 la 15), ceea ce duce la alocarea fondurilor bugetare spre personalul cu coeficienti mai mari fata de cei cu coeficienti mai mici.

    Permanentizarea reducerii salariale operate prin Legea nr. 118/2010 plaseaza persoanele platite din fonduri publice intr-o situatie defavorabila, situata sub limita inferioara a subzistentei, si aduce atingere principiului protectiei asteptarilor legitime ale cetatenilor cu privire la un anumit nivel al protectiei si securitatii sociale. Se sustine ca prin multitudinea de acte normative adoptate in domeniul salarizarii este afectata increderea cetatenilor in cadrul normativ existent.

    Alocarea unor fonduri insuficiente pentru plata drepturilor salariale, necorelarea acestora cu cresterea inflatiei sunt de natura sa reduca puterea de cumparare a celor ce traiesc din salarii, nu imbunatatesc nivelul de trai al acestora si marginalizeaza aceasta categorie a populatiei.

    5. Sunt invocate si considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 874 din 25 iunie 2010, potrivit carora diminuarea drepturilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010 este temporara, pana la 31 decembrie 2010, existand obligatia legiuitorului de a reveni asupra acestor masuri dupa expirarea termenului mentionat. Astfel, nerespectandu-se o decizie a Curtii Constitutionale, sunt incalcate si prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutie.

    In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere.

    Presedintele Senatului, in Dosarul nr. 4.806A/2010, a transmis Curtii Constitutionale, cu adresa nr. I2.683/27.12.2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata, reluandu-se, in esenta, argumentele autorilor obiectiei de neconstitutionalitate. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu adresa nr. 51/6.211 din 24 decembrie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    In esenta, se arata ca legea criticata respecta prevederile constitutionale pretins incalcate. Astfel, se sustine ca Parlamentul oricand poate adopta o lege de modificare, completare sau abrogare a unei legi anterioare, ca statul *a aprobat prin legea criticata salariile pe care le poate acorda in conditiile de criza economica si financiara mondiala si nationala*, ca salariatii din sistemul public nu sunt in aceeasi situatie cu cei din sfera privata si ca sunt respectate prevederile constitutionale referitoare la nivelul de trai.

    Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu adresa nr. 5/10.007 din 27 decembrie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, se apreciaza ca recurgerea la procedura angajarii raspunderii Guvernului este legitima si oportuna, in niciun caz abuziva.

    Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, se arata ca legea reglementeaza un nou sistem de salarizare a personalului platit din fonduri publice, o noua paradigma, o noua viziune legislativa unitara, pe termen mediu si lung, asupra salarizarii. Se sustine ca Guvernul a realizat o evaluare a aplicarii legii pe sectoare de activitate si pe categorii de personal din domeniul bugetar, ca a supus proiectul unui amplu proces de consultare care s-a derulat pe intregul parcurs de elaborare a acestuia, ca au fost cerute atat avizul Consiliului Legislativ, cat si acela al Consiliului Economic si Social. Intrucat acesta din urma nu si-a indeplinit obligatia emiterii avizului, s-a facut aplicarea art. 8 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, initiatorul putand, astfel, inainta proiectul de lege spre aprobare fara avizul in cauza. Se mai arata ca analiza Curtii vizeaza doar conformitatea cu Constitutia, si nu cu legea, chiar daca este vorba chiar de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

    Se sustine ca majorarea raportului dintre cel mai mic si cel mai mare salariu de baza de la 1:12 la 1:15 asigura in domeniul bugetar o apropiere de normele prevazute in documente ale Consiliului Europei si Organizatiei Internationale a Muncii; recomandarile acestor institutii, care vizeaza un raport intre salariul minim si salariul mediu net de 50%, au fost puse in practica prin aceasta lege. Se mai arata ca nu se poate sustine incalcarea art. 47 din Constitutie, intrucat prin aplicarea dispozitiilor legii criticate nu se va ajunge la diminuarea veniturilor persoanelor vizate prin actul normativ contestat. Guvernul considera ca, in domeniul stabilirii drepturilor salariale si negocierilor in materie salariala, angajatii din sectorul public nu pot fi asezati in acelasi plan cu cei din sectorul privat, situatia fiind fundamental si esential diferita. In acest sens sunt invocate prevederile art. 157 alin. (2) din Codul muncii, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, precum si considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 768 din 18 septembrie 2007.

    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 53 din Constitutie, Guvernul sustine ca legea criticata nu vizeaza sub nicio forma reducerea veniturilor salariatilor din sectorul bugetar, din contra, introduce un sistem coerent de ierarhizare a posturilor si de salarizare in sectorul bugetar.

    In fine, se mai arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu confera dreptul de a continua incasarea salariului intr-un cuantum determinant si ca este la latitudinea statelor sa stabileasca prin legea bugetului cuantumul drepturilor salariale (Hotararea din 19 aprilie 2007, pronuntata in Cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei, Hotararea din 8 noiembrie 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei). Se mai sustine ca *veniturile viitoare constituie un «bun» numai daca au fost deja castigate in baza reglementarilor in vigoare sau daca exista un titlu executoriu cu privire la ele* (Hotararea din 13 iulie 2006, pronuntata in Cauza Bahceyaka impotriva Turciei, Hotararea din 24 martie 2005, pronuntata in Cauza Erkan impotriva Finlandei, Hotararea din 20 mai 2010, pronuntata in Cauza Lelas impotriva Croatiei etc.).


    CURTEA,


    examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dovezile depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

    Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. Totusi, din motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca privind legea in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca ce priveste, in special, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) si (2), art. 33 alin. (1) si art. 37 alin. (1) si (3) din aceeasi lege. In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) si (2), art. 33 alin. (1) si art. 37 alin. (1) si (3) din Legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, precum si asupra legii in ansamblul sau. Dispozitiile criticate punctual au urmatorul cuprins:
  • Art. 1 alin. (2): *(2) Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege.*;
  • Art. 4: *In sectorul bugetar, raportul intre coeficientul de ierarhizare minim si coeficientul de ierarhizare maxim pe baza carora se calculeaza salariile de baza este de 1 la 15.*;
  • Art. 10 alin. (1): *(1) Salariile de baza, soldele/salariile de functie si indemnizatiile lunare de incadrare se stabilesc prin inmultirea coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare cu valoarea de referinta, rotunjindu-se din leu in leu, in favoarea salariatului.*;
  • Art. 14: *Diferentierea salariilor de baza, a soldelor/salariilor de functie si a indemnizatiilor lunare de incadrare se realizeaza prin utilizarea unor coeficienti de ierarhizare cuprinsi in intervalul 1,00, pentru functia cu cea mai mica responsabilitate, si 15,00, pentru functia cu cea mai mare responsabilitate in stat.*;
  • Art. 22 alin. (1) si (2): *(1) Suma sporurilor, compensatiilor, primelor si indemnizatiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza sau a indemnizatiilor lunare de incadrare, dupa caz.
    (2) Suma sporurilor, compensatiilor, primelor si indemnizatiilor individuale nu va depasi 30% din salariul de baza, solda functiei de baza/salariul functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare.*;
  • Art. 33 alin. (1): *(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, reincadrarea personalului se face corespunzator transelor de vechime in munca avute in luna decembrie 2010 pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale detinute, stabilindu-se clasa de salarizare si coeficientul de ierarhizare corespunzator acesteia.*;
  • Art. 37 alin. (1) si (3): *(1) Prin contractele colective de munca sau acordurile colective de munca si contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani sau in natura care excedeaza prevederilor prezentei legi.
    [...]
    (3) Dupa expirarea perioadei de valabilitate a contractelor colective de munca legal incheiate, salarizarea personalului prevazut la alin. (2) se realizeaza in functie de modul de organizare si finantare al autoritatilor si institutiilor publice vizate, potrivit prevederilor prezentei legi.*.

    Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la munca, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 114 alin. (3) teza finala privind angajarea raspunderii Guvernului, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii, art. 141 privind Consiliul Economic si Social si ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale. Totodata, sunt considerate a fi incalcate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 1 privind protectia proprietatii din Protocolul aditional la Conventia mentionata, art. 1 privind demnitatea umana, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor in varsta si art. 52 alin. (1) privind intinderea si interpretarea drepturilor si principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabila al partii a II-a [si nu al Partii a V-a, astfel cum in mod eronat se mentioneaza in sesizare] din Carta sociala europeana revizuita, precum si art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabila si la protectie sociala si art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent, din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

    Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie in critici de neconstitutionalitate extrinseca, iar, pe de alta parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supuse controlului.

    Inainte de a proceda la analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile prevazute de art. 146 lit. a) din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, intrucat aceasta a fost semnata de un numar de 51 de deputati.

    I. In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea retine urmatoarele:

    1. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate invoca in sustinerea acesteia dispozitiile art. 114 alin. (3) teza finala din Constitutie, insa Curtea observa ca acestea vizeaza, in mod limitativ, situatia in care Guvernul si-a angajat raspunderea asupra unui program sau unei declaratii de politica generala. In acest caz, aplicarea programului sau declaratiei de politica generala este obligatorie pentru Guvern, acesta urmand sa faca toate demersurile necesare in sensul indeplinirii acestora prin mijloacele constitutionale pe care le are la dispozitie (adoptarea de ordonante simple sau de urgenta, initierea unor proiecte de legi, inclusiv prin folosirea procedurii angajarii raspunderii Guvernului cu privire la acestea, adoptarea unor hotarari de Guvern, actiuni concrete pentru indeplinirea programului sau declaratiei de politica generala, negocierea/incheierea unor tratate internationale etc.). In schimb, in situatia de fata, este vorba despre o lege adoptata prin procedura angajarii raspunderii Guvernului, deci nu vizeaza ipoteza tezei finale a art. 114 alin. (3) din Constitutie.

    In orice caz, Guvernul, pe perioada cat dispozitiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 sunt in vigoare, respectiv pana la data de 31 decembrie 2010, este obligat sa ia masuri concrete pentru aplicarea lor efectiva, ceea ce, in cazul de fata, se si intampla, drepturile salariale fiind diminuate cu 25% in privinta intregului personal platit din fonduri publice. Insa acest lucru nu inseamna ca pe aceasta perioada nu se pot aduce completari sau modificari legii in discutie, atat de catre legiuitorul originar, cat si de cel delegat. Mai mult, legea adoptata in procedura angajarii raspunderii poate fi si abrogata, prin urmare legiuitorul nu este obligat sa astepte ajungerea sa la termen pentru a putea adopta noi reglementari primare in domeniu. Astfel, procedura angajarii raspunderii nu exclude intervenirea unor evenimente legislative in sensul art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

    Toate aceste considerente demonstreaza faptul ca art. 114 alin. (3) teza finala din Constitutie vizeaza numai situatia angajarii raspunderii Guvernului asupra unui program sau unei declaratii de politica generala, ceea ce, pe cale de interpretare, inseamna ca in cazul legilor adoptate in urma angajarii raspunderii Guvernului obligativitatea lor rezulta din art. 1 alin. (5) din Constitutie, situatie care nu exclude posibilitatea Parlamentului de a adopta o noua reglementare in materie prin care modifica, completeaza sau chiar abroga legea adoptata prin procedura angajarii raspunderii Guvernului.

    2. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca Guvernul, ca initiator al proiectului de lege, nu a respectat art. 7 si 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, intrucat nu a realizat o evaluare preliminara a impactului unei asemenea legi in plan social si in plan economic, ceea ce inseamna ca a fost incalcat art. 1 alin. (5) din Constitutie [cu privire la aplicabilitatea intr-o atare situatie a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009].

    Intr-adevar, art. 7 si 31 din legea mentionata vizeaza evaluarea preliminara a impactului noilor reglementari, respectiv cuprinsul motivarii din instrumentul de prezentare si motivare. Expunerea de motive la legea criticata, astfel cum a fost prezentata Parlamentului, cuprinde referiri, este adevarat foarte succinte, la impactul socio-economic al proiectului de act normativ.

    Potrivit art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, impactul socio-economic vizeaza *efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social si asupra mediului inconjurator, inclusiv evaluarea costurilor si beneficiilor*, iar la expunerea de motive a legii criticate, initiatorul acesteia mentioneaza la impactul social ca *proiectul de act normativ se adreseaza in special persoanelor cu venituri mici si va realiza pentru personalul debutant o salarizare mai atractiva, superioara celei existente in prezent*, iar la rubricile *impact asupra mediului de afaceri*, *impact asupra mediului* se mentioneaza ca *proiectul de act normativ nu se refera la acest subiect*, in timp ce la rubricile *impact macroeconomic* si *alte informatii*, nu exista nicio mentiune facuta. Comparativ, la expunerea de motive existenta la Legea-cadru nr. 330/2009, initiatorul sau, si anume Guvernul, la sectiunea a 3-a — Impactul socio-economic al proiectului de act normativ, exista o singura mentiune suplimentara fata de aceeasi sectiune a legii criticate prin prezenta sesizare, respectiv la rubrica *impact macroeconomic* se mentioneaza ca *in anul 2010 nu va exista un impact macroeconomic produs de aplicarea acestei legi, intrucat pentru intregul personal bugetar se va realiza numai reincadrarea acestuia cu mentinerea drepturilor salariale in plata in anul 2009*. Este de observat ca aceasta mentiune este valabila mutatis mutandis si legii criticate, chiar daca nu a fost mentionata de initiatorul legii, intrucat in anul 2011 salarizarea intregului personal platit din fonduri publice va fi reglementata de Legea privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.

    Toate aceste aspecte arata ca Guvernul si-a indeplinit obligatia de a motiva impactul socio-economic al legii criticate, chiar daca motivarea este succinta si lapidara. In consecinta, critica de neconstitutionalitate este neintemeiata, amploarea motivarii impactului socio-economic al legii criticate neavand relevanta constitutionala sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.

    3. Cu privire la sustinerile privind inexistenta avizului Consiliului Economic si Social, Curtea constata ca acesta a fost solicitat prin adresa Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nr. 2.889/VM/19.11.2010. Chiar daca avizul nu a fost emis de catre Consiliul Economic si Social, Curtea constata ca, prin solicitarea avizului, Guvernul a respectat prevederile constitutionale ale art. 141, respectiv a tinut cont de caracterul de organ consultativ al acestui organism.

    In consecinta, Curtea constata ca sunt neintemeiate criticile de neconstitutionalitate extrinseca formulate.

    II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea constata urmatoarele:

    1. Inainte de a analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (2) si art. 37 alin. (1) si (3) din legea criticata, sub aspectul discriminarii persoanelor care au calitatea de angajati in sectorul public in raport cu cei care au aceasta calitate in sectorul privat, in privinta restrangerii drepturilor la negociere, si al lezarii dreptului de salariu si de proprietate, Curtea observa urmatoarele:
  • Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat ca *angajatii din mediul public nu se afla in aceeasi situatie juridica precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajati in raporturi de munca in mediul bugetar sunt legati, in mod esential, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele de bugetul public national, de incasarile si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putand avea consecinte in ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/soldele reprezinta astfel de cheltuieli — mai exact, cheltuieli de personal. In schimb, in mediul privat raporturile de munca sunt guvernate intotdeauna de contractul individual de munca incheiat intre un angajat si un angajator.

    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, a statuat: «Contractul individual de munca este conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca. In aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt prevazute, in limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de incetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti».

    Or, obligarea de catre stat, deci de catre un tert, raportat la contractul individual de munca incheiat, atat a angajatorului de a-si reduce cheltuielile de personal, cat si a angajatului in sensul diminuarii veniturilor sale, ar incalca in mod flagrant art. 1 alin. (3) si (5), art. 41, art. 44 si art. 45 din Constitutie.*;
  • Instanta constitutionala, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, sau Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, a statuat ca *incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu respectarea legii. Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi superioara legii. In consecinta, conventiile colective sunt garantate in masura in care nu incalca prevederile legale in materie*; in caz contrar, *s-ar incalca un principiu fundamental al statului de drept, si anume primordialitatea legii in reglementarea relatiilor sociale. [...] in consecinta, negocierea conventiilor colective nu se poate face decat cu respectarea dispozitiilor legale existente* (A se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995)*;
  • Curtea, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, precitata, a mai statuat ca *dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constitutie, privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementand solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat*;
  • prin deciziile nr. 872 si nr. 874 din 25 iunie 2010, mai sus citate, Curtea a stabilit ca *dreptul la munca este un drept complex care include si dreptul la salariu*;
  • art. 1 alin. (2) din legea criticata prevede ca intregul personal platit din fonduri publice va fi salarizat potrivit acestei legi;
  • art. 37 alin. (1) si (3) din legea criticata prevede natura infralegala a contractelor sau acordurilor colective de munca si a contractelor individuale de munca, acestea urmand a fi incheiate potrivit prevederilor legii criticate, fara a putea exceda cuantumul drepturilor banesti la care personalul platit din fonduri publice este indrituit potrivit legii.

    Avand in vedere cele mai sus aratate, Curtea constata ca angajatii din mediul privat si cei din mediul public sunt intr-o situatie diferita in ceea ce priveste regimul juridic de stabilire a salariilor/soldelor/indemnizatiilor brute, ceea ce si determina o diferenta de tratament juridic intre acestia atunci cand se pune problema negocierii contractelor colective de munca si a reducerii in temeiul art. 53 din Constitutie a drepturilor salariale.

    Cu privire la sustinerea ca angajatorii din sectorul privat sunt discriminati fata de angajatorii din sectorul public, sub aspectul prerogativelor de care dispun in materia reducerii drepturilor salariale convenite cu personalul, se constata ca este neintemeiata. Astfel, Curtea retine ca in sfera publica angajatorul este, intotdeauna, statul, prin diferitele sale entitati de la nivel central sau local. Aceste entitati trebuie sa tina seama de faptul ca *in dreptul public salariile/indemnizatiile/soldele sunt stabilite in baza legii, ca act al legiuitorului originar sau delegat, legea este cea care ofera o marja angajatorului public ca eventual sa acorde anumite sporuri specifice, acesta neavand competenta de a acorda drepturi salariale numai in baza si in temeiul unei manifestari discretionare de vointa. Manifestarea sa de vointa este conditionata si, totodata, limitata de lege. Insa, atunci cand legea diminueaza cuantumul sporurilor sau suprima sporurile respective, contractul individual de munca nici macar nu trebuie renegociat prin intalnirea vointei concordante a celor doi cocontractanti pentru a se aplica noile prevederi legale* (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, nepublicata inca).

    Prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, precitata, Curtea a constatat ca *ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea si sa o aplice ca atare, chiar daca aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de munca, individuale sau colective, ale personalului platit din fonduri publice. Ratiunea acestei concluzii consta in faptul ca temeiul incheierii, modificarii si incetarii contractului este legea, iar daca, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi incheiate trebuie sa reflecte si sa fie in acord cu legea*.

    Toate aceste considerente demonstreaza ca angajatorul public prin natura cheltuielilor angajate in legatura cu plata drepturilor salariale, respectiv cheltuieli bugetare, si prin temeiul stabilirii sistemului de salarizare, respectiv legea, nu este in aceeasi situatie cu cel privat, astfel incat la o situatie de fapt diferita ii corespunde si un tratament juridic diferentiat.

    Egalitatea nu presupune uniformitate, astfel incat este evident ca angajatorul din sfera publica se conduce, in privinta modului de stabilire a drepturilor salariale si a marjei de apreciere de care dispune in privinta stabilirii salariilor/soldelor/indemnizatiilor brute, dupa alte reguli fata de angajatorul privat.

    2. Se sustine ca art. 33 alin. (1) din legea criticata, care prevede ca *la data intrarii in vigoare a prezentei legi reincadrarea personalului se face corespunzator transelor de vechime in munca avute in luna decembrie 2010 pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale detinute, stabilindu-se clasa de salarizare si coeficientul de ierarhizare corespunzator acesteia*, permanentizeaza reducerea salariala operata prin Legea nr. 118/2010, intrucat stabileste un nivel al salarizarii personalului bugetar corespunzator celui aplicat in decembrie 2010.

    Insa Curtea retine ca nu exista nicio legatura intre continutul normativ al textului criticat si sustinerile autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, intrucat acesta nu vizeaza cuantumul drepturilor salariale, ci conversia de la sisteme de salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul platit din fonduri publice, respectiv plasarea acestui personal pe diferite clase de salarizare de la 1 la 110, la care se aplica un coeficient de ierarhizare corespunzator de la 1,00 la 15,00. Pentru a stabili in concret salariul/solda/indemnizatia bruta a unei persoane, trebuie sa existe o valoare de referinta corespunzatoare coeficientului de ierarhizare 1,00; aceasta valoare de referinta trebuie sa aiba un nivel care, la momentul aplicarii sale, sa reflecte un nivel al salariului/soldei/indemnizatiei brute cel putin la nivelul lunii iunie 2010. Or, pentru anul 2011, valoarea salariilor de baza nu se stabileste in functie de aceasta valoare de referinta raportata la coeficientul de ierarhizare, ci potrivit art. 1 din Legea privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice. In aceste conditii, critica de neconstitutionalitate privind art. 33 alin. (1) din legea-cadru este neintemeiata.

    3. De asemenea, critica de neconstitutionalitate ce vizeaza incalcarea art. 53 din Constitutie prin prevederile art. 33 alin. (1) si art. 22 alin. (1) si (2) din legea-cadru criticata este neintemeiata.

    Astfel cum s-a aratat mai sus, art. 33 alin. (1) din legea-cadru nu prevede un anumit cuantum al salariului/soldei/indemnizatiei brute, ci o operatiune tehnica de conversie de la sistemele de salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul platit din fonduri publice.

    Dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) din lege prevad doua reguli:
  • suma drepturilor salariale suplimentare — sporuri, compensatii, prime — nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza/soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza/indemnizatiilor lunare de incadrare pentru fiecare ordonator de credite;
  • suma drepturilor salariale suplimentare — sporuri, compensatii, prime — nu poate depasi 30% din salariile de baza/soldele functiilor de baza/salariile functiilor de baza/indemnizatiile lunare de incadrare, dupa caz.

    Astfel, sunt stabilite reguli clare care vizeaza transparenta si echitatea sistemului public de salarizare. Or, existenta unor asemenea reguli nu echivaleaza cu diminuarea salariului/soldei/indemnizatiei de baza.

    Nu in ultimul rand, trebuie amintit ca *statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza.

    Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula* — a se vedea, in acest sens, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010.

    4. In privinta faptului ca raportul intre coeficientul de ierarhizare minim si coeficientul de ierarhizare maxim a crescut de la 1 la 15 fata de 1 la 12 prevazut de Legea nr. 330/2009, se observa ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui un raport sau altul intre acesti coeficienti. Stabilirea unui raport mai mare, si anume de la 1 la 15, nu conduce automat la scaderea drepturilor salariale, ci, din contra, reflecta nivelul mai mic sau mai mare de responsabilitati in stat.

    Mai mult, Curtea retine ca exista o obligatie pozitiva in sarcina legiuitorului ca, in momentul aplicarii prezentei legi in privinta determinarii valorii salariului/soldei/indemnizatiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal platit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizatia bruta a acestora sa fie la un nivel cel putin egal lunii iunie 2010.

    5. Intrucat legea criticata in privinta stabilirii valorilor salariilor/soldelor/indemnizatiilor brute nu se aplica in cursul anului 2011, Curtea nu poate retine critica de neconstitutionalitate ce vizeaza pretinsa incalcare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 874 din 25 iunie 2010, respectiv ca diminuarea cu 25% a salariilor/soldelor/indemnizatiilor brute operate prin Legea nr. 118/2010 ar fi permanentizata.

    Insa, pentru ca la momentul aplicarii prezentei legi in privinta determinarii valorii salariului/soldei/indemnizatiei brute acestea din urma sa nu cunoasca o scadere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie sa stabileasca o valoare de referinta adecvata, superioara celei prevazute in momentul de fata prin art. 10 alin. (4) din lege.
    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:


    Constata ca dispozitiile Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in ansamblul sau, precum si, in special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) si (2), art. 33 alin. (1) si art. 37 alin. (1) si (3) din lege sunt constitutionale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    Scriptul s-a intrerupt din cauza unei erori: Table './dreptonl_dr/useronline' is marked as crashed and should be repaired