DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 187 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 si ale art.460 alin.2 din Codul de procedura penala

Decizie neconstitutionalitate din 08-06-2003
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 187 din 8 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 si ale art.460 alin.2 din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 409/2003 - M. Of. 409 / 11 iunie 2003

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 si ale art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr.128/2003.

La apelul nominal se prezinta, personal, partea Gabriel Dorel Mincu, procedura de citare fiind legal indeplinita.

Curtea dispune apelul si in dosarele nr.42C/2003 si nr.43C/2003, constatandu-se lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr.42C/2003 si nr.43C/2003 la Dosarul nr.41C/2003, avand in vedere ca au acelasi obiect si aceeasi cauza. Partea prezenta si Ministerul Public sunt de acord cu masura conexarii. Fata de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea, in temeiul art.164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr.42C/2003 si nr.43C/2003 la Dosarul nr.41C/2003.

Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul partii prezente Gabriel Dorel Mincu, care arata ca lasa la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, aratand ca sunt incalcate prevederile constitutionale ale art.24. in ceea ce priveste dispozitiile art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, fiind vorba de o omisiune, ce nu intra in competenta Curtii.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin incheierile din 22 ianuarie 2003, pronuntate in dosarele nr.128/2003, nr.160/2003 si nr.161/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 si ale art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta arata ca din examinarea dispozitiilor legale referitoare la situatia inculpatului aflat in stare de arest rezulta ca legiuitorul a prevazut garantii suplimentare ale dreptului la aparare in favoarea acestuia, tinand seama de starea de privare de libertate in care se afla si care ii restrange posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare. De aceea, legiuitorul a impus regula ca judecata sa se desfasoare numai in prezenta inculpatului, regula instituita sub sanctiunea nulitatii absolute (art.197 alin.2 din Codul de procedura penala). Or, cata vreme in faza punerii in executare a hotararilor penale condamnatii se afla, de regula, in executarea pedepsei, deci in stare de privatiune de libertate, este firesc ca acestora sa le fie recunoscute aceleasi garantii ale dreptului la aparare ca si in cazul inculpatilor judecati in stare de arest. Altfel exprimat, o persoana aflata in stare de privatiune de libertate trebuie sa se bucure in egala masura de exercitarea dreptului la aparare, nefiind justificata o discriminare a persoanelor private de libertate in baza unui mandat de executare a pedepsei inchisorii, in raport cu persoanele aflate in stare de arest preventiv. O astfel de discriminare aduce atingere egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu inscris in art.16 din Constitutie.

Cu privire la dispozitiile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, instanta apreciaza ca dispozitia privind aducerea condamnatului la judecata *numai in cazul cand i s-a agravat situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia* este contrara prevederilor art.24 din Constitutie, chiar daca, potrivit art.460 alin.1 din Codul de procedura penala, instanta de executare sau instanta corespunzatoare acesteia este obligata sa desemneze un aparator din oficiu pentru condamnatul in stare de detinere. Se mai arata ca, in absenta persoanei arestate de la judecata, exercitarea dreptului la aparare nu este garantata, deoarece absenta condamnatului il pune pe acesta in imposibilitatea de a-si formula si sustine cererile si apararile, de a solicita si administra probele in apararea sa. Rezulta ca, pentru ca dreptul la aparare sa fie efectiv garantat, este necesar ca si in cazul condamnatului aflat in stare de detinere aducerea sa la judecata sa fie obligatorie, iar nu conditionata de aprecierea instantei. In acest sens se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.348 din 18 decembrie 2001, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.402 alin.3 din Codul de procedura penala si s-a constatat ca dispozitia *numai daca instanta considera necesar*, cuprinsa in acest text, este neconstitutionala, fiind contrara art.24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare. Or, cata vreme este vorba tot despre situatia unui condamnat aflat in stare de detinere, iar formularea legii este, cel putin in parte, identica, se apreciaza ca este firesc ca si concluzia referitoare la constitutionalitatea art.460 alin.2 din Codul de procedura penala sa fie aceeasi cu cea la care Curtea Constitutionala a ajuns in privinta art.402 alin.2 din Codul de procedura penala, in concluzie, instanta apreciaza ca dispozitiile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind contrare atat art.16 din Constitutie (intrucat se creeaza discriminarea, in ceea ce priveste obligativitatea aducerii la judecata, intre persoana arestata preventiv si persoana condamnata definitiv, aflata in executarea unei pedepse), cat si art.24 din Constitutie (intrucat exercitarea dreptului la aparare de catre o persoana privata de libertate presupune obligativitatea aducerii sale la judecata, indiferent de faza in care se afla procesul penal).

Cu privire la dispozitiile art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, instanta arata ca si acestea sunt neconstitutionale, fiind contrare, de asemenea, prevederilor art.16 din Constitutie; de vreme ce judecata ce a avut loc in lipsa inculpatului arestat preventiv atrage nulitatea hotararii si deci casarea ei, aceeasi trebuie sa fie solutia si in situatia condamnatului aflat in stare de detinere. De aceea, arata instanta, cazul de casare prevazut trebuie sa fie aplicabil deopotriva si in situatia condamnatului privat de libertate, iar nu numai in situatia inculpatului arestat preventiv. In caz contrar s-ar crea, in opinia sa, o discriminare intre persoane aflate in aceeasi situatie, ceea ce ar aduce atingere principiului egalitatii in drepturi, consacrata prin art.16 din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.18^1 din Legea nr.35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 si ale art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art.16 si 24 din Constitutie, este neintemeiata. Se arata in acest sens ca sustinerile conform carora atat art.385^9 alin.1 pct.5, cat si art.460 alin.2 din Codul de procedura penala ar incalca prevederile art.16 si 24 din Constitutie nu pot fi retinute, deoarece in ambele situatii cauza a trecut de *controlul* fondului si al apelului, fiind respectate, sub toate aspectele, exigentele impuse de un dublu grad de jurisdictie. Mai mult, in cazul art.460 din Codul de procedura penala, tocmai pentru a oferi garantii suplimentare in vederea respectarii dreptului la aparare, legiuitorul a prevazut obligativitatea desemnarii unui aparator din oficiu, in cazurile prevazute in art.171 din Codul de procedura penala, respectiv obligativitatea prezentei condamnatului in cazul cand acestuia i s-ar putea agrava situatia sau atunci cand instanta considera necesara prezenta lui. Se arata ca nu sunt incalcate nici prevederile art.16 din Constitutie, deoarece legiuitorul a adoptat solutii diferite pentru situatii diferite, in speta fiind vorba despre o persoana impotriva careia s-a pronuntat o hotarare ramasa definitiva, iar in cealalta situatie despre o persoana impotriva careia nu s-a pronuntat o hotarare ramasa definitiva. In ceea ce priveste garantarea dreptului la aparare in cazul recursului, Guvernul invoca dispozitiile art.385^6 din Codul de procedura penala, care prevad posibilitatea examinarii cauzei in recurs sub toate aspectele. Se arata, totodata, ca omisiunile nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Potrivit dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, exista posibilitatea ca inculpatul sa nu fie prezent la judecata, pentru ca participarea sa nu este obligatorie, potrivit legii. Totodata, din analiza dispozitiilor art.460 alin.2 din Codul de procedura penala reiese ca un condamnat arestat poate sa nu fie adus la judecata daca instanta apreciaza in acest sens. De aici se desprinde concluzia ca se creeaza o discriminare intre condamnatul arestat, pentru care instanta de executare considera necesara aducerea la judecata, si cel pentru care instanta nu considera necesara aducerea la judecata.

Cu privire la dispozitiile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, se arata ca acestea sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca condamnatul arestat este adus la judecata numai in cazul cand i s-ar putea agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia, ceea ce contravine prevederilor art.24 alin.(1) din Constitutie, care prevad ca dreptul la aparare este garantat. Se considera, totodata, ca dispozitia criticata contravine si prevederilor art.49 din Constitutie, deoarece instituie o restrangere nejustificata a exercitiului dreptului la aparare. Se invoca, in acelasi sens, Decizia Curtii Constitutionale nr.348/2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.402 alin.3 din Codul de procedura penala.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere.


CURTEA,



examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.144 lit.c) din Constitutie si ale art.1 alin.(1), ale art.2, 3, 12 si 23 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Dispozitiile legale din Codul de procedura penala criticate ca fiind neconstitutionale sunt:

- Art.385^9 (Cazurile in care se poate face recurs) alin.1 pct.5: *Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri: [...] judecata a avut loc fara participarea procurorului sau inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii.*;

- Art.460 alin.2 (Procedura la instanta de executare): *Condamnatul arestat este adus la judecata numai in cazul cand i s-ar putea agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia.*

Exceptia a fost ridicata din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.

In motivarea exceptiei privitoare la dispozitiile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, instanta arata ca acestea sunt contrare prevederilor art.24 din Constitutie, referitoare la dreptul de aparare, deoarece prevad ca la instanta de executare condamnatul arestat este adus la judecata numai in cazul in care s-ar putea agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia. Or, admitand ca judecata ar putea avea loc si in lipsa condamnatului arestat, dispozitia legala respectiva incalca dreptul la aparare al condamnatului lipsa, deoarece acesta, chiar daca este reprezentat de un aparator din oficiu, nu isi poate exercita pe deplin dreptul la aparare. Se mai sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare si prevederilor art.16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in fata legii, deoarece il discrimineaza pe condamnatul care nu este adus la judecata, pentru ca se considera ca nu i se va agrava situatia sau pentru ca instanta apreciaza ca nu este necesara prezenta lui, in raport cu acela care este adus la judecata.

Cu privire la dispozitiile art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, instanta afirma ca si acestea ar fi contrare prevederilor art.16 din Constitutie, deoarece *cazul de casare invocat trebuie sa fie deopotriva aplicabil si in situatia condamnatului privat de libertate*.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

I. In ceea ce priveste dispozitiile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestea sunt contrare celor ale art.24 din Constitutie, referitoare la dreptul de aparare, deoarece prevad ca la instanta de executare competenta sa rezolve diferite situatii privind executarea hotararilor penale, intre care si solutionarea unei cereri de liberare conditionata, ca in speta, condamnatul arestat nu este adus, in mod obligatoriu, la judecata.

Intr-adevar, textul prevede ca cel condamnat, aflat in stare de arest, este adus la judecata numai in cazul in care i s-ar putea agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia. Or, lipsa condamnatului de la judecata, chiar in cazurile in care nu i s-ar putea agrava situatia sau cand instanta apreciaza ca prezenta sa nu este necesara, il pune pe acesta in imposibilitatea de a-si exercita personal dreptul la aparare, iar nu numai prin aparatorul numit din oficiu.

De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea unor dispozitii ale Codului de procedura penala care lasau la aprecierea organelor judiciare aducerea invinuitului sau inculpatului in fata acestora, desi exercitarea deplina a dreptului la aparare reclama prezenta obligatorie a acestuia. Astfel, prin Decizia nr.348 din 18 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l, nr.63 din 29 ianuarie 2002, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitia *numai daca instanta considera necesar*, cuprinsa in art.402 alin.3 din Codul de procedura penala, este neconstitutionala, fiind contrara art.24 din Constitutie. Solutia si considerentele din aceasta decizie sunt valabile, in principiu, si in cauza de fata.

De asemenea, Curtea observa ca prevederile art.16 alin.(1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu au incidenta in cauza si, prin urmare, nu se pune problema incalcarii acestora prin dispozitia legala criticata, deoarece nu exista o similitudine de situatie intre partea aflata in stare de libertate, care poate sa se prezinte singura la proces, si partea care se afla in stare de detinere, care pentru a fi prezenta trebuie adusa la judecata din dispozitia instantei.

II. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita, deoarece aceste dispozitii nu au un continut neconstitutional, iar sustinerea ca dispozitiile nu se refera si la condamnat este inadmisibila.


DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.144 lit.c) si al art.145 alin.(2) din Constitutie, precum si al art.13 alin.(1) lit.A.c), al art.23 alin.(3) si (6) si al art.25 din Legea nr.47/1992, republicata,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala in dosarele nr.128/2003, nr.160/2003 si nr.161/2003 ale acelei instante si constata ca prevederile art.460 alin.2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.385^9 alin.1 pct.5 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aceeasi instanta in aceleasi dosare.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2003.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
13 useri online

Useri autentificati: