DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni

Decizie neconstitutionalitate din 27-02-2003
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni


Publicata in Monitorul Oficial nr. 207/2010 - M. Of. 207 / 31 martie 2010

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de Nicolae Laza in Dosarul nr.609/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.

La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, personal si asistat de avocat cu delegatie la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si in dosarele nr.430C/2002, nr.512C/2002, nr.523C/2002 si nr.540C/2002 care au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Vincze Ferenc in Dosarul nr.10.964/2002 al Judecatoriei Cluj-Napoca, de Sorin Diaconescu si Georgeta Belciug in Dosarul nr.3.577/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala, de Florin Visan in Dosarul nr.3.352/2002 al Tribunalului Salaj - Sectia penala, respectiv de Petru Radu si Elena Ionete in Dosarul nr.548/2002 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal in Dosarul nr.430C/2002 se constata lipsa autorului exceptiei, Vincze Ferenc, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

La apelul nominal in Dosarul nr.512C/2002 se prezinta unul dintre autorii exceptiei, Sorin Diaconescu, lipsa fiind celalalt autor al exceptiei, Georgeta Belciug, precum si partile Monica Lica si Ileana Cristina Florea, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

La apelul nominal in Dosarul nr.523C/2002 se prezinta autorului exceptiei, Florin Visan, personal si asistat de avocat cu delegatie la dosar, lipsa fiind partile Ministerul de Interne, Spitalul Judetean Salaj si Clinica de Ortopedie si Traumatologie Cluj, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

La apelul nominal in Dosarul nr.540C/2002 se prezinta unul dintre autorii exceptiei, Petru Radu, precum si partile Stefana Ene si Marius Ene, lipsa fiind celalalt autor al exceptiei, Elena Ionete, precum si partea Societatea Comerciala *Pasajul Universitatii* - S.A., fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Curtea, din oficiu, pune in discutie chestiunea conexarii dosarelor sus-mentionate, avand in vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Partile prezente, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea, fata de dispozitiile art.164 din Codul de procedura civila.

Curtea, in temeiul dispozitiilor art.16 din Legea nr.47/1992, republicata, si ale art.164 alin.1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr.430C/2002, nr.512C/2002, nr.523C/2002 si nr.540C/2002 la Dosarul nr.426C/2002, care este primul inregistrat.

Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul partilor.

Nicolae Laza, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere ca dispozitiile art.8 din Legea nr.543/2002 instituie o discriminare pe criterii aleatorii, prin care se incalca dispozitiile constitutionale ale art.16 alin.(1), ale art.20 alin.(2), ale art.21, ale art.24, precum si prevederile art.9, 10 si 11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art.2 paragraful 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Sorin Diaconescu solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost argumentata in fata instantei de judecata.

Florin Visan, prin avocat, solicita admiterea exceptiei, sustinand ca dispozitiile criticate incalca principiile neretroactivitatii legii si egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazute de art.15 alin.(2), respectiv de art.16 alin.(1) din Constitutie.

Petru Radu solicita admiterea exceptiei pentru motivele aratate in formularea acesteia in fata instantei de judecata.

Stefana Ene si Marius Ene solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei, deoarece Constitutia nu prevede *un drept de gratiere*. Astfel, o lege de gratiere nu reprezinta o dezvoltare a normelor constitutionale si, ca atare, nu se poate sustine ca dispozitiile criticate incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

Prin Incheierile din 22 octombrie 2002, din 15 octombrie 2002, din 20 noiembrie 2002, din 4 decembrie 2002 si din 18 noiembrie 2002, pronuntate in dosarele nr.609/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala, nr.10.964/2002 al Judecatoriei Cluj-Napoca, nr.3.577/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala, nr.3.352/2002 al Tribunalului Salaj - Sectia penala, respectiv nr.548/2002 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de Nicolae Laza, de Vincze Ferenc, de Sorin Diaconescu si Georgeta Belciug, de Florin Visan, respectiv de Petru Radu si Elena Ionete in cadrul unor cauze penale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate instituie *principiul discriminarii cetatenilor in functie de faza procesuala in care se afla*, contravenind astfel art.16 alin.(1) din Constitutie. De asemenea, considera ca prin modul in care sunt formulate dispozitiile legale criticate se incalca si prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie si la dreptul la aparare, deoarece persoanele eventual beneficiare ale Legii nr.543/2002 nu se vor mai putea adresa instantelor fara a exista o amenintare *constand in pierderea beneficiului legii de gratiere*, ajungandu-se la concluzia ca este mult mai eficienta renuntarea la aparare decat exercitarea dreptului la aparare si incalcandu-se astfel si principiul potrivit caruia nimanui nu i se poate inrautati situatia in propria cale de atac.

Pe de alta parte, autorii exceptiei sustin, de asemenea, si incalcarea principiului neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale mai favorabile, prevazut de prevederile constitutionale ale art.15 alin.(2).

Autorii exceptiei considera ca aplicarea legii gratierii, asa cum a fost reglementata, contravine in mod vadit si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea principiului egalitatii in fata legii, conform careia *masurile legislative pe care un stat parte la Conventie le ia pot institui tratamente juridice distincte intre categorii diferite de persoane, daca ele au o justificare obiectiva si rezonabila*, ceea ce nu exista in privinta Legii nr.543/2002.

Instantele judecatoresti in fata carora s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate au exprimat urmatoarele opinii:

Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala apreciaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale, deoarece gratierea este o masura de clementa, iar conditiile de acordare si aplicare a acesteia sunt stabilite de autoritatea emitenta. Cerinta existentei unei hotarari definitive la data intrarii in vigoare a legii de gratiere nu instituie o inegalitate si nici nu incalca celelalte prevederi constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Judecatoria Cluj-Napoca apreciaza ca *dispozitiile art.8 din Legea nr.543/2002 ar putea fi, la prima vedere, neconstitutionale, intrucat se aplica doar pedepselor stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si ar incalca art.16 din Constitutie privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, deoarece s-ar putea ivi situatii in care persoane care au comis, in aceeasi zi, fapte prevazute de legea penala, sa beneficieze de actul de clementa, daca indeplinesc si alte conditii stabilite de lege, iar alte persoane sa nu beneficieze de gratiere, datorita unor imprejurari care nu depind de persoana celui condamnat [...].* Pe de alta parte, instanta de judecata arata ca inculpatul nu poate invoca neconstitutionalitatea dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 deoarece nu a fost condamnat, la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala apreciaza ca masura gratierii, fiind o cauza personala de inlaturare sau de modificare a executarii pedepsei, tratamentul juridic diferentiat, chiar in cazuri identice, este justificat, nefiind incalcate prevederile art.16 alin.(1) din Constitutie si nici pactele si tratatele internationale la care Romania este parte. Aplicarea gratierii numai pedepselor si masurilor stabilite prin hotarari judecatoresti ramase definitive pana la data publicarii legii de gratiere, chiar daca poate crea situatii inechitabile, acest tratament diferentiat poate fi criticat sub aspectul ratiunilor de politica penala avute in vedere de legiuitor, dar nu sub aspectul incalcarii prevederilor constitutionale.

Tribunalul Salaj - Sectia penala a formulat opinia in sensul ca dispozitiile criticate contravin principiului neretroactivitatii legii, deoarece nu se aplica si persoanelor condamnate prin hotarari judecatoresti nedefinitive, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.543/2002. In ceea ce priveste sustinerile autorului referitoare la incalcarea art.16 alin.(1) din Constitutie, instanta apreciaza ca acestea sunt neintemeiate, deoarece textul criticat nu contine nici o discriminare intre cei condamnati prin hotarari judecatoresti definitive.

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti apreciaza ca dispozitiile art.8 din Legea nr.543/2002 contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece se creeaza diferente de tratament intre persoane aflate in situatii identice din punct de vedere juridic. Chiar daca stabilirea criteriilor de acordare a gratierii colective apartine legiuitorului, acesta nu poate institui criterii contrare prevederilor constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art.18^1 din Legea nr.35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie, intrucat acestea nu instituie privilegii si discriminari, ci respecta criteriile egalitatii in drepturi prevazute de art.4 din Constitutie, invocand in acest sens Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1994. De asemenea, considera ca neindeplinirea in privinta autorului exceptiei a conditiei existentei unei hotarari definitive pentru a beneficia de masura de clementa acordata de Legea nr.543/2002 nu echivaleaza cu incalcarea vreunui drept. Cu privire la sustinerile autorului potrivit carora dispozitiile criticate incalca prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la aparare, *apreciem ca art.8 din Legea nr.543/2002, prin obiectul sau de reglementare, constand in stabilirea unui criteriu privind acordarea si aplicarea gratierii, nu incalca drepturile recunoscute si garantate de art.21 si art.24 din Constitutie*. Totodata, nu se poate sustine ca dispozitiile criticate contravin dreptului la un proces echitabil, prevazut de art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece acesta *presupune judecarea cauzei in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala care va hotari, in materie penala, asupra temeiniciei acuzatiei indreptate impotriva sa*.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece, chiar daca gratierea prevazuta de Legea nr.543/2002 este un act de vointa politica, un act de clementa, iar criteriile pe baza carora se acorda aceasta apartin in exclusivitate autoritatilor, legiuitorul *trebuie sa aiba in vedere marile principii constitutionale peste care nu se poate trece*. Astfel, apreciaza ca dispozitiile criticate incalca atat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, cat si principiul neretroactivitatii legii, care prevede ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. *Aplicarea dispozitiilor criticate depinzand de momentul publicarii in Monitorul Oficial si de caracterul definitiv al hotararilor judecatoresti, lipseste de tratamentul juridic mai bland atat pe cei identificati care, din varii motive, nu au fost inca definitiv condamnati, cat si pe cei care vor fi identificati in viitor.*

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,



examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, republicata, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.144 lit.c) din Constitutie, precum si celor ale art.1 alin.(1), ale art.2, 3, 12 si 23 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.8 din Legea nr.543 din 1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.726 din 4 octombrie 2002, dispozitii care au urmatorul cuprins:

- Art.8: *Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate pana la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.*

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:

- Art.15 alin.(2): *Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.*;

- Art.16 alin.(1): *Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.*;

- Art.20 alin.(2): *Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.*;

- Art.21: *(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.*;

- Art.24: *(1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.*

De asemenea, in sustinerea exceptiei, autorii acesteia invoca si urmatoarele prevederi din acte internationale:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului:

- Art.9: *Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.*;

- Art.10: *Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa.*;

- Art.11: *1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, in momentul cand au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decat aceea care era aplicabila in momentul cand a fost savarsit actul cu caracter penal.*

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice:

- Art.2 paragraful 3: *Statele parti la prezentul pact se angajeaza:

a) sa garanteze ca orice persoana ale carei drepturi sau libertati recunoscute in prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectiva, chiar atunci cand incalcarea a fost comisa de persoane actionand in exercitiul functiilor lor oficiale;

b) sa garanteze ca autoritatea competenta, judiciara, administrativa ori legislativa, sau orice alta autoritate competenta potrivit legislatiei statului, va hotari asupra drepturilor persoanei care foloseste calea de recurs, si sa dezvolte posibilitatile de recurs jurisdictional;

c) sa garanteze ca autoritatile competente vor da urmare oricarui recurs care a fost recunoscut ca justificat.*

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:

- Art.6: *1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.*

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Gratierea este o masura de clementa care consta in iertarea unui condamnat de executarea in tot sau in parte a pedepsei ori in comutarea pedepsei intr-una mai usoara. Din punct de vedere al persoanelor carora li se aplica, gratierea este individuala, caz in care se acorda de Presedintele Romaniei, conform art.94 lit.d) din Constitutie, si colectiva, caz in care se acorda prin lege organica, de catre Parlament, conform prevederilor constitutionale ale art.72 alin.(3) lit.g).

Pe langa deosebirea de emitent, o alta diferenta esentiala intre cele doua forme ale gratierii este ratiunea pentru care acestea sunt acordate. Daca in cazul gratierii individuale Presedintele Romaniei are in vedere, cel mai adesea, ratiuni umanitare, izvorate din circumstante deosebite in care se gaseste condamnatul sau in care a savarsit fapta, in cazul gratierii colective sunt preponderente ratiunile de realizare a unei politici penale si sociale fata de o anumita categorie de condamnati pentru infractiuni ce nu prezinta un pericol social ridicat si care au dat dovezi temeinice de indreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clementa legiuitorului. Pe langa aceste considerente sociale, gratierea colectiva are in vedere adesea si reducerea numarului de persoane condamnate care vor ramane in continuare in penitenciare, precum si diminuarea supraaglomerarii unitatilor din sistemul penitenciar.

Asa fiind, gratierea colectiva creeaza, printr-un act normativ cu aplicabilitate generala, premisa indreptarii comportamentului social al unei intregi categorii de condamnati. Legea de gratiere este impersonala, spre deosebire de decretul Presedintelui Romaniei, care se aplica uneia sau mai multor persoane individualizate. Sfera de aplicare a legii de gratiere se face prin stabilirea unor criterii obiective, care se pot referi la natura infractiunilor savarsite, durata pedepselor, existenta starii de recidiva sau la situatia personala a condamnatilor, spre exemplu la conduita si varsta acestora sau la starea lor de sanatate. Cu toate ca stabilirea acestor criterii este atributul exclusiv al legiuitorului, actul normativ de gratiere trebuie sa respecte prevederile constitutionale si principiile de drept general valabile.

Astfel, din textul Legii nr.543/2002 rezulta ca beneficiul gratierii este acordat persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de pana la 5 ani inclusiv, acelora sanctionate cu amenda penala, precum si minorilor internati in centre de reeducare. Art.4 din lege prevede infractiunile pentru savarsirea carora condamnatii nu pot beneficia de masura gratierii, datorita pericolului ridicat pe care aceste infractiuni il prezinta pentru societate. De asemenea, nu vor fi iertati de pedeapsa condamnatii pentru infractiuni savarsite in stare de recidiva sau cei care sunt recidivisti prin condamnari anterioare si cei care s-au sustras de la executarea pedepsei.

In ceea ce priveste criteriul de acordare a gratierii colective instituit in art.8 din Legea nr.543/2002, si anume existenta unei *hotarari judecatoresti definitive pronuntate pana la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I*, Curtea retine ca acesta este determinat de o serie de elemente neprevazute si neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevazute de legea penala, durata procesului penal si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de indeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea cailor de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei.

Curtea constata ca stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutie, conform caruia, in situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acorda gratierea trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care, aflate in aceeasi situatie, pot beneficia de iertarea pedepsei.

Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational. Aceasta solutie este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia orice diferenta de tratament, facuta de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (a se vedea Cauza Marckx contra Belgiei, 1979).

Or, sub aspectul incidentei actului de clementa colectiva, toti infractorii care au comis infractiuni de aceeasi categorie, anterior datei intrarii in vigoare a legii, se afla intr-o situatie identica, data condamnarii lor definitive neavand nici o semnificatie in ceea ce priveste stabilirea unui tratament juridic diferentiat, intrucat aceasta depinde de factori straini conduitei procesuale a infractorilor. Spre exemplu, in cazul a doi coautori este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data publicarii Legii nr.543/2002 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sa beneficieze astfel de gratiere; celalalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, nu va putea beneficia de actul de clementa, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.

Curtea constata ca, sub aspectul examinat, criteriul obiectiv in baza caruia se acorda beneficiul gratierii colective poate fi determinat numai de savarsirea faptei penale pana la data intrarii in vigoare a actului normativ de gratiere ori pana la o alta data anterioara, stabilita de lege, cum ar fi, spre exemplu, data initierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune si din aplicarea principiului activitatii legii penale, reglementat in art.10 din Codul penal, atat incriminarea, cat si aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infractiunii. Or, art.8 din Legea nr.543/2002 nu respecta aceste principii.

Curtea observa ca aplicarea actului de gratiere colectiva in functie de data savarsirii faptei a fost consacrata de legiuitor si in Legea nr.137/1997 privind gratierea unor pedepse, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.170 din 25 iulie 1997, care, la art.11, prevede ca *Dispozitiile prezentei legi se aplica numai faptelor comise pana la data de 26 mai 1997*. Aceasta lege, ca si celelalte acte normative de gratiere anterioare, reflecta vointa constant exprimata de legiuitor de-a lungul timpului, in sensul ca de gratiere trebuie sa beneficieze cei care au comis fapte penale anterior publicarii legii, indiferent de momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

De asemenea, in Proiectul de lege privind gratierea unor pedepse, inaintat de Guvern, care a fost adoptat de Parlament sub forma Legii nr.543/2002, se prevedea ca masura gratierii se va aplica pedepselor stabilite pentru infractiuni savarsite pana la o anumita data, nefacandu-se mentiune despre data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

De principiu, daca o lege de gratiere intra in vigoare anterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare, gratierea isi produce efectele de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Aceasta este, de altfel, si solutia consacrata de legiuitorul roman in legea-cadru privind gratierea si procedura gratierii [a se vedea art.13 alin.(2) din Legea nr.546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.755 din 16 octombrie 2002].

In ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile criticate nu incalca prevederile constitutionale privind liberul acces la justitie si dreptul la aparare si nici reglementarile internationale invocate de autorii exceptiei.

Avand in vedere toate considerentele expuse, Curtea constata ca referirea la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, prevazuta in textul criticat, creeaza premisele unei discriminari intre persoane care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Legea fundamentala.


DECIZIE


Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art.144 lit.c) si al art.145 alin.(2) din Constitutie, precum si al art.13 alin.(1) lit.A.c), al art.23 si al art.25 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni si constata ca acestea sunt neconstitutionale intrucat limiteaza aplicarea legii la pedepse, masuri si sanctiuni stabilite prin hotarari judecatoresti ramase definitive pana la data intrarii in vigoare a legii, excluzand pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate ulterior pentru fapte savarsite pana la aceasta data. Exceptia a fost ridicata de Nicolae Laza in Dosarul nr.609/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala, de Vincze Ferenc in Dosarul nr.10.964/2002 al Judecatoriei Cluj, de Sorin Diaconescu si Georgeta Belciug in Dosarul nr.3.577/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala, de Florin Visan in Dosarul nr.3.352/2002 al Tribunalului Salaj - Sectia penala, respectiv de Petru Radu si Elena Ionete in Dosarul nr.548/2002 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 27 februarie 2003.


OPINIE SEPARATA

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.8 din Legea nr.543/2002, ridicata in fata instantelor judecatoresti inainte de pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare, era inadmisibila, deoarece solutionarea cauzei penale respective nu depindea de existenta unei legi de gratiere sau de vreo dispozitie din aceasta. Fiind ridicata cu incalcarea prevederilor art.23 alin.(1), instanta trebuia sa o respinga printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala [art.23 alin.(6) din Legea nr.47/1992, republicata], iar atunci cand, desi nelegal, Curtea Constitutionala a fost totusi sesizata cu o astfel de exceptie, trebuia sa o respinga ea insasi ca inadmisibila.

Contrar dispozitiilor legale mentionate, prin Deciziile nr.86 si 89 din 27 februarie 2003, adoptate cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala nu numai ca s-a declarat legal sesizata cu o astfel de exceptie, dar a admis-o statuand ca dispozitiile art.8 din Legea nr.543/2002 sunt neconstitutionale, intrucat limiteaza aplicarea legii la pedepse, masuri si sanctiuni aplicate prin hotarari judecatoresti ramase definitive pana la data intrarii in vigoare a legii, excluzand pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate ulterior pentru fapte savarsite pana la aceasta data. Altfel exprimat, potrivit deciziilor Curtii, textul art.8 ar fi fost constitutional daca ar fi prevazut ca dispozitiile Legii nr.543/2002 privesc nu numai pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate prin hotarari judecatoresti definitive pana la data publicarii legii, dar si pedepsele, masurile si sanctiunile viitoare ce urmeaza sa fie aplicate pentru infractiuni savarsite pana la data intrarii in vigoare a legii, chiar daca autorii acestor infractiuni nu fusesera inca descoperiti si prinsi ori procesul penal pornit impotriva lor se afla in faza urmaririi penale sau a judecatii.

2. Dupa parerea noastra, aceste decizii ale Curtii Constitutionale nu au suport in dispozitiile constitutionale si legale in vigoare, fiind in contradictie cu acestea. De asemenea, solutia propusa este in dezacord cu tezele si conceptele general acceptate cu privire la gratiere ca institutie de drept constitutional privind politica penala. Astfel, desi dispozitiile art.8 din Legea nr.543/2002 exprima fara echivoc vointa Parlamentului, bazata pe prevederile art.72 alin.(3) lit.g) din Constitutie, de a gratia numai pedepsele si alte sanctiuni aplicate prin hotarari judecatoresti ramase definitive pana la publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, prin deciziile Curtii Constitutionale aceasta vointa a legiuitorului este considerata neconstitutionala si se propune un alt criteriu de determinare a obiectului gratierii decat acela impus de lege. Prin aceasta insa Curtea Constitutionala se substituie vointei Parlamentului, modificand si completand dispozitia legala supusa controlului de constitutionalitate, ceea ce contravine dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicata, potrivit carora, in exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului.

In sustinerea acestei solutii contrare legii, se invoca, de catre majoritate, incalcarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor [art.16 alin.(1)]. Acest argument este insa specios si nu are legatura cu institutia gratierii. Este de subliniat, in primul rand, ca nu exista un drept constitutional la gratiere. Constitutia nu prevede vreun drept la gratiere, ci prevede, in cazul gratierii colective, dreptul Parlamentului de a acorda, prin lege organica, amnistia sau gratierea colectiva, ca masuri exceptionale determinate de ratiuni de politica penala si avandu-se in vedere interesele generale ale societatii, iar nu interesele indivizilor care beneficiaza de aceste masuri. Neexistand un drept la gratiere, nu se poate vorbi de inegalitate in acordarea gratierii. In al doilea rand, despre incalcarea principiului egalitatii nu se poate vorbi decat in legatura cu prevederile art.4 alin.(2) din Constitutie, referitoare la criteriile in raport cu care poate exista discriminare. Or, prevederile art.8 din Legea nr.543/2002 statueaza ca dispozitiile acestei legi de gratiere privesc pedepsele, masurile si sanctiunile aplicate prin hotarari judecatoresti definitive, pronuntate pana la data publicarii ei, fara vreo discriminare in raport cu criteriile prevazute in art.4 alin.(2) din Constitutie: rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica sau origine sociala. Singura conditie pe care legea o cere este aceea ca pedepsele sau alte sanctiuni sa fi fost aplicate prin hotarari ramase definitive pana la data publicarii legii, conditie ce tine, pe de o parte, de insusi conceptul de gratiere, ca masura ce poate interveni numai dupa ce justitia s-a pronuntat definitiv, iar pe de alta parte, de dreptul constitutional al Parlamentului, in cazul gratierii colective, sau al Presedintelui Romaniei, in cazul gratierii individuale, de a decide asupra gratierii si implicit asupra criteriilor de determinare a categoriilor de condamnati care beneficiaza de gratiere, fara a putea fi cenzurat de alta autoritate si cu atat mai putin de Curtea Constitutionala.

3. Deciziile Curtii Constitutionale, la care ne referim, sunt insa contrare nu numai dispozitiilor legale mentionate, dar vin in contradictie cu insasi natura juridica a gratierii ca institutie de drept constitutional. Este unanim admis ca gratierea, ca masura de clementa, constand in iertarea de executare, in totul sau in parte, a pedepsei sau in inlocuirea acesteia cu alta mai usoara, apartine sefului statului. Constitutia Romaniei din 1991 a prevazut printre atributiile Presedintelui Romaniei acordarea gratierii individuale [art.94 lit.d)], iar printre atributiile Parlamentului, acordarea gratierii colective [art.72 alin.(3) lit.g)]. Fie individuala, fie colectiva, gratierea nu poate privi decat pedepse sau alte sanctiuni aplicate prin hotarari judecatoresti executorii sau in curs de executare la data publicarii decretului sau, respectiv, a legii de gratiere. In conditiile separatiei puterilor si ale statului de drept, gratierea nu poate privi decat pedepse definitiv aplicate executorii sau in curs de executare, iar nu pedepse ce urmeaza sa fie aplicate. Altfel, ar avea loc o interventie a autoritatilor care acorda gratierea in activitatea autoritatii judecatoresti.

Prevederile art.8 din Legea nr.543/2002 respecta intru totul aceste principii, precum si, asa cum s-a aratat, toate dispozitiile si principiile Constitutiei, care nu contin nici o conditie cu privire la modul de acordare a gratierii sau la criteriile de stabilire a pedepselor ce urmeaza sa fie gratiate. Dimpotriva, deciziile Curtii Constitutionale impunand Parlamentului un alt criteriu de determinare a pedepselor supuse gratierii sunt contrare si prevederilor constitutionale privitoare la gratiere. Ele constituie o depasire a atributiilor Curtii Constitutionale ca instanta de control al constitutionalitatii legilor, ceea ce pune sub semnul indoielii autoritatea acestora.

Se invoca in motivarea deciziilor si o asa-numita traditie in acordarea gratierii colective, care privea pe toti infractorii care savarsisera infractiuni pana la data publicarii actului de gratiere. Se ignora insa faptul ca aceasta *traditie* s-a format in timpul regimului totalitar comunist, care nu recunostea principiul separatiei puterilor in stat. Sub imperiul Constitutiei de la 1923 si al Codului penal de la 1936, acest mod de acordare a gratierii era necunoscut. Gratierea nu putea fi acordata decat celor condamnati definitiv la data actului de gratiere, iar Curtea de Casatie a statuat in mod constant ca nu pot beneficia de gratiere decat condamnatii definitiv la data publicarii decretului de gratiere, oricare ar fi fost imprejurarile care au facut ca hotararea de condamnare sa nu ramana definitiva pana la acea data. Astfel, s-a statuat ca, *In conformitate cu dispozitiunile art.1 din Decretul de gratiere nr.535 din 6 iunie 1935, beneficiaza de clementa regala acei condamnati prin hotarari definitive la data publicarii acestui decret in Monitorul Oficial, adica la 7 iunie 1935. Cand se constata insa ca decizia Curtii de fond pusa in executare nu ramasese definitiva la aceasta data, caci ea fusese atacata cu recurs - facut fara indeplinirea dispozitiunilor art.422 proc. pen. - care suspendase executarea si care a fost solutionat de abia la 18 iunie 1935 (cand a fost respins ca neregulat introdus, din cauza neindeplinirii dispozitiunilor art.422 proc. pen.), deci posterior decretului de gratiere, urmeaza a decide ca dispozitiunile mentionatului decret de gratiere nu-si pot gasi aplicatiunea, si ca deci faptul nu intra in gratiere* (Cas. II 1.169/1936). De asemenea, s-a statuat ca, *Un decret de gratiere constituind un suveran act de guvernamant, care intra in atributul exclusiv al Sefului Statului, nu poate fi cenzurat de instantele judecatoresti, decat in ce priveste modul de aplicatiune a dispozitiilor pe care le cuprinde, iar nu si daca cele cuprinse in el sunt sau nu in totul conform cu legile existente* (Cas. II Nr.3.347/1934). In fine, s-a decis ca *Dispozitiile decretului de gratiere din 10 Mai 1932 privesc numai pe cei condamnati la pedepse pronuntate prin hotarari definitive si irevocabile pana la data publicarii lui. Opozitie anulata dupa data decretului, - inculpatul nu poate beneficia de dispozitiile lui, deoarece opozitia are de efect de a suspenda efectul hotararii condamnarii si o face deci sa nu ramana definitiva* (Cas. II Nr.2.451/1934). (Codul penal *Regele Carol II* adnotat, vol. I, Editura Librariei SOCEC, Bucuresti, 1937, p. 439).

Aceasta era *traditia* statului de drept. Dimpotriva, in conditiile statului totalitar, decretele de gratiere ale fostului presedinte sau ale fostului consiliu de stat se refereau nu la pedepsele definitiv aplicate de justitie, ci la pedepsele ce urmau sa fie aplicate persoanelor care savarsisera infractiuni pana la data publicarii actului de clementa. Acest amestec in domeniul justitiei nu era surprinzator in acele conditii, dupa cum a parut ca surprinzator faptul ca printr-un astfel de decret al fostului consiliu de stat prezidat de fostul presedinte (Decretul nr.11/1988) s-a dispus amnistierea tuturor infractiunilor pentru care s-a aplicat pedeapsa cu inchisoare pana la 10 ani inclusiv, si aceasta numai pentru a se putea reduce numarul persoanelor aflate in evidenta cazierului judiciar. Este evident ca nu aceasta *traditie* este compatibila cu statul de drept, ci aceea interbelica, pe care Legea nr.543/2002 o reia pentru prima oara dupa revolutie, folosind institutia gratierii in perfect acord cu natura juridica a acesteia. De aceea, este cu atat mai regretabil ca o asa-zisa traditie formata in conditiile statului totalitar este invocata in motivarea unor decizii ale Curtii Constitutionale care vin in contradictie, asa cum s-a aratat, nu numai cu legea, dar cu insasi Constitutia






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
20 useri online

Useri autentificati: