DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.40 alin.2 din Codul de procedura penala

Decizie neconstitutionalitate din 13-02-2003
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.40 alin.2 din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 178/2003 - M. Of. 178 / 21 martie 2010



Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.40 alin.2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr.4.733/2001 al acelei instante.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 6 februarie 2003 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2003.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 20 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr.4.733/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.40 alin.2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata intr-un proces de insulta si calomnie pornit la plangerea prealabila a persoanei vatamate Sorin Rosca Stanescu impotriva inculpatului Ilie Merce. In cauza in care a fost ridicata exceptia inculpatul a dobandit calitatea de deputat dupa pornirea procesului penal.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitia din art.40 alin.2 din Codul de procedura penala este contrara tezei a doua din art.69 alin.(1) din Constitutie, care prevede ca in cazul in care inculpatul are calitatea de deputat competenta apartine Curtii Supreme de Justitie, fara a distinge dupa cum aceasta calitate a persoanei a fost dobandita inainte sau dupa savarsirea infractiunii. Se mai arata ca dispozitia legala criticata este contrara si prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.

Potrivit dispozitiilor art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.18^1 din Legea nr.35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca dispozitia legala criticata vizeaza competenta ratione personae in cazul schimbarii calitatii inculpatului intervenite in cursul judecarii.

Prin art.69 alin.(1) din Constitutie, sub titulatura de imunitate parlamentara, au fost reglementate doua masuri de protectie a deputatilor si senatorilor pe durata exercitarii mandatului: cea dintai consta in interzicerea retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata penala ori contraventionala fara incuviintarea Camerei din care fac parte; cea de a doua se refera la competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie in cazul parlamentarului trimis in judecata penala ori contraventionala. Rezulta ca aceasta din urma teza reprezinta o continuare a celei dintai, care reglementeaza activitatile pentru care deputatul sau senatorul beneficiaza de imunitate, precum si procedura ridicarii acesteia. Astfel, competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie in cazurile prevazute in teza intai, adica dupa parcurgerea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare. Daca legiuitorul constituant ar fi dorit sa extinda imunitatea parlamentara si dupa momentul trimiterii in judecata, ar fi facut-o in mod explicit, textele referitoare la imunitatea parlamentara cuprinzand enumerari limitative si, prin urmare, de stricta interpretare.

Pe de alta parte, art.16 alin.(1) din Constitutie prevede ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor fara privilegii si discriminari. In realitate, ceea ce se protejeaza prin intermediul art.69 alin.(1) din Constitutie nu este persoana fizica, intrucat aceasta ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana il detine. In consecinta, se arata ca art.40 alin.2 din Codul de procedura penala, referitor la mentinerea competentei instantei, indiferent de schimbarea calitatii inculpatului, nu contravine dispozitiilor art.16 alin.(1) si ale art.69 alin.(1) teza a doua din Constitutie. Se invoca in acest sens si deciziile Curtii Constitutionale nr.96 din 21 martie 2002 si nr.235 din 10 septembrie 2002.

Avocatul Poporului arata ca prevederile art.69 alin.(1) din Constitutie instituie regula potrivit careia senatorii si deputatii pot fi trimisi in judecata numai cu incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea acestora, iar competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. In ceea ce priveste data comiterii faptei, dispozitiile constitutionale nu cuprind nici o conditie restrictiva in acest sens, de unde rezulta ca deputatii si senatorii vor fi judecati de cea mai inalta instanta din sistemul judiciar. Scopul reglementarii din art.69 alin.(1) din Constitutie, se arata in continuare, este acela de a proteja pe parlamentari, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului. De asemenea, se apreciaza ca in cazul in care de la data savarsirii faptei si pana in prezent calitatea unei persoane fizice s-a schimbat, aceasta devenind parlamentar, conform art.29 pct.1 lit.a) din Codul de procedura penala, competenta de judecata a faptelor savarsite de persoana in cauza trebuie sa revina Curtii Supreme de Justitie. Instanta suprema insa nu poate sa paseasca la judecarea cauzei decat daca sunt respectate conditiile art.69 alin.(1) din Constitutie.

In ceea ce priveste dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca acestea sunt in contradictie cu art.29 pct.1 lit.a) din acelasi cod, potrivit caruia Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta faptele savarsite de senatori si deputati. O asemenea situatie s-a creat pentru ca textul art.40 alin.2 din Codul de procedura penala a subzistat modificarilor aduse pana in prezent Codului de procedura penala. In aceste conditii, se arata ca prevederile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt interpretate in sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,



examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, republicata, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.144 lit.c) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(1), ale art.2, 3, 12 si 23 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: *Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.*

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat incalcarea dispozitiilor art.16 alin.(1) si ale art.69 alin.(1) din Constitutie, care au urmatorul cuprins:

- Art.16 alin.(1): *Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.*;

- Art.69 alin.(1): *Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.*

Curtea constata ca prin art.69 alin.(1) din Constitutie, sub titulatura de Imunitatea parlamentara, au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului.

Cea dintai masura de protectie consta in interzicerea retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata, penala sau contraventionala, a unui deputat sau senator, fara incuviintarea Camerei din care face parte. Aceasta masura are ca scop sa impiedice ca un parlamentar sa fie privat de posibilitatea de a-si exercita mandatul ca urmare a unor proceduri judiciare represive si arbitrare, inspirate din motive politice.

Enumerand masurile judiciare supuse incuviintarii, textul constitutional nu face nici o distinctie in privinta datei comiterii faptelor ce justifica luarea acestor masuri, de unde rezulta ca el se aplica atat in cazul infractiunilor si al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator in perioada exercitarii mandatului, cat si in cazul celor savarsite inainte de dobandirea calitatii de parlamentar. Esential in definirea imunitatii parlamentare este momentul luarii masurii judiciare - moment care trebuie sa se plaseze in mod obligatoriu in interiorul duratei mandatului -, si nu data comiterii faptei care a generat masura, data care poate sa fie anterioara alegerii celui in cauza in randul membrilor Parlamentului.

Pe de alta parte, in intelesul aceluiasi text constitutional, parlamentarul care a fost trimis in judecata inainte de dobandirea mandatului poate sa fie judecat in continuare - adica in timpul exercitarii mandatului - fara sa fie necesara ridicarea imunitatii lui.

Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie, in cazul deputatului sau senatorului trimis in judecata, penala sau contraventionala. Caracterul protector al acestei norme se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale - fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale - si i se da posibilitatea de a fi judecat de Curtea Suprema de Justitie, care, in raport cu pozitia pe care o detine in sistemul judiciar, prezinta cele mai inalte garantii de independenta si impartialitate.

Avand in vedere faptul ca art.69 alin.(1) din Constitutie nu face nici o distinctie, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata instanta - inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de deputat sau senator.

Acest inteles al prevederilor art.69 alin.(1) din Constitutie rezulta, in egala masura, din scopul reglementarii, caci ar fi lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.

In aceste conditii, asa cum se retine si in punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului, prevederile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt aplicate in sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.

Prevederile art.69 alin.(1) din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional. Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.

Pe de alta parte, Curtea constata ca este intemeiata si opinia instantei de judecata care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, prevazut in art.16 alin.(1) din Constitutie.

Tot astfel cum principiul inviolabilitatii parlamentare, consacrat prin prima teza a art.69 alin.(1) din Constitutie, apara, deopotriva, mandatul parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului mandatului, norma de competenta materiala stabilita prin teza a doua a aceluiasi text constitutional este menita sa apere nu numai mandatul senatorului sau deputatului judecat pentru o fapta penala, ci si persoana parlamentarului aflat in situatia de inculpat intr-un proces penal.

Or, in conditiile in care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic, compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de catre Curtea Suprema de Justitie, iar a altora de catre instante inferioare - luand in considerare numai data trimiterii in judecata, irelevanta sub aspectul protectiei judiciare la care sunt indreptatiti in mod egal toti parlamentarii - este vadit discriminatorie si deci contrara prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.


DECIZIE


In consecinta, revenind asupra jurisprudentei anterioare (deciziile nr.96/2002 si nr.235/2002, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.308 din 9 mai 2002 si, respectiv, nr.750 din 15 octombrie 2002), Curtea constata ca dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art.69 alin.(2) din Constitutie, in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar, urmand ca in aceste cazuri sa se aplice direct norma de procedura consacrata prin Legea fundamentala.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art.144 lit.c) si al art.145 alin.(2) din Constitutie, precum si al art.13 alin.(1) lit.A.c), al art.23 si al art.25 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr.4.733/2001 al acelei instante si constata ca dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2003.


OPINIE SEPARATA


Apreciem ca fiind gresita solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale prin Decizia nr.67 din 13 februarie 2003, considerand ca nici in prezenta cauza nu s-au evidentiat elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, concretizate in deciziile nr.96/2002 si nr.235/2002. Pe baza considerentelor retinute in deciziile anterioare, continuam sa apreciem ca dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala nu sunt contrare unor prevederi sau principii constitutionale.

Dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate prevad ca *Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei*. Exceptarea de la aplicarea acestor dispozitii legale a parlamentarilor inseamna instituirea unui tratament juridic diferentiat fata de celelalte persoane care, dupa savarsirea infractiunii, dobandesc calitatea ce determina competenta altei instante judecatoresti. Or, un asemenea tratament juridic diferentiat este contrar prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.

Consideram ca solutia adoptata prin Decizia nr.67/2003 nu este conforma nici cu prevederile art.69 alin.(1) din Constitutie, cel putin in privinta persoanelor care au fost trimise in judecata inainte de dobandirea calitatii de parlamentar. Dispozitiile art.69 alin.(1) din Constitutie reprezinta masuri de protectie a senatorilor si a deputatilor impotriva unor eventuale acte procedurale penale abuzive, de natura sa impiedice exercitarea libera a mandatului de parlamentar.

Este adevarat ca aceste dispozitii constitutionale nu disting in raport cu data savarsirii infractiunii ori a contraventiei, dar au in vedere ipoteza in care o persoana urmeaza a fi retinuta, arestata, perchezitionata sau trimisa in judecata, penala ori contraventionala, atunci cand are calitatea de senator sau de deputat. Conditionarea luarii vreuneia dintre masurile enumerate de incuviintarea Camerei din care face parte persoana vizata are menirea de a asigura controlul parlamentar asupra justificarii legale a masurii preconizate. Camerele Parlamentului nu au insa dreptul constitutional de a se pronunta asupra masurii luate inainte ca persoana respectiva sa fi dobandit calitatea de senator sau de deputat.

Competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie este prevazuta de acelasi alin.(1) al art.69 din Constitutie. Astfel, aceasta dispozitie poate fi aplicata numai in corelare cu tezele anterioare, respectiv in situatia in care Camera competenta a Parlamentului a incuviintat trimiterea in judecata a unui senator sau deputat.

Consideram ca dispozitiile art.40 alin.2 din Codul de procedura penala nu instituie nici o discriminare neconstitutionala intre parlamentari. Persoana care a fost trimisa in judecata penala anterior dobandirii calitatii de senator sau de deputat se afla intr-o situatie obiectiv si esential diferita fata de persoana care urmeaza a fi trimisa in judecata dupa ce a dobandit aceasta calitate. Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, ca si celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, situatia diferita a unor categorii de persoane nu numai ca justifica, ci chiar impune tratamentul juridic diferentiat.

Dispozitia tezei finale a art.69 alin.(1) din Constitutie constituie, intr-adevar, o norma procedurala derogatorie, care se impune a fi aplicata in mod direct, dar numai cu privire la competenta de judecata a senatorilor sau a deputatilor a caror trimitere in judecata este conditionata de incuviintarea Camerei din care fac parte.

Ideea ca stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie reprezinta o garantie de independenta si de impartialitate pare a pune sub semnul intrebarii independenta si impartialitatea celorlalte instante judecatoresti. Or, potrivit prevederilor art.123 alin.(2) toti judecatorii, indiferent de instanta judecatoreasca la care sunt numiti, sunt independenti si se supun numai legii, iar judecata impartiala este impusa atat de principiile constitutionale, cat si de prevederile art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice abatere urmand a fi indreptata pe calea controlului judiciar.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
144 useri online

Useri autentificati: