DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 100 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala

Decizie neconstitutionalitate din 03-09-2004
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 100 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 261/2004 - M. Of. nr. 261 / 24 mar. 2004

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Andrei Horia Ursu in Dosarul nr.40/2003 al Curtii Militare de Apel.

La apelul nominal raspunde avocat Eugenia Crangariu, pentru autorul exceptiei, precum si partea Eugen Grigorescu, personal si asistat de aparator ales, Ion Bunescu. Procedura, legal indeplinita.

Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr.516 D/2003 avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de Nicolae Badea in Dosarul nr.4.157/2003 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala. La apelul nominal, in acest dosar, raspunde avocat Anda Valeria Nedelea, pentru autorul exceptiei, lipsind partile Lina Boboc si Gheorghe Cosoveanu, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Din oficiu, Curtea pune in discutie problema conexarii celor doua cauze, avand in vedere ca in ambele dosare obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este acelasi.

Reprezentantii partilor, precum si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii cauzelor.

Curtea, deliberand, dispune conexarea Dosarului nr.516 D/2003 la Dosarul nr.505 D/2003, in temeiul art.16 din Legea nr.47/1992, republicata, conform caruia *Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile procedurii civile [...]*, raportat la art.164 alin.1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia *[...] intrunirea mai multor pricini [...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de judecator chiar daca partile nu au cerut-o*.

Cauza fiind in stare de judecata, se acorda cuvantul pe fond.

Pentru autorul exceptiei, Andrei Horia Ursu, aparatorul ales solicita admiterea exceptiei, aratand ca dispozitiile art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, referitoare la persoanele care pot face apel, contravin prevederilor art.16 alin.(1), ale art.21 alin.(3) si ale art.124 din Constitutie, republicata. De asemenea, se sustine ca tratarea *in rem* a restrangerii exercitarii caii de atac ordinare a apelului nu exclude discriminarea partii vatamate, ca persoana participanta la procesul penal. Sub acest aspect, este de observat ca, potrivit art.362 alin.1 alin.1 lit.f) din Codul de procedura penala, poate face apel, fara nici o distinctie derivata din principiul oficialitatii, orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei, o asemenea persoana fiind si partea vatamata. Totodata, in conceptia art.21 din Legea fundamentala, accesul liber la justitie este consacrat nu numai prin dreptul egal de promovare a unei actiuni, ci si prin dreptul la un proces echitabil, care presupune echilibru si egalitatea armelor pentru toate actele de procedura, deci si pentru promovarea acelorasi cai de atac, care garanteaza accesul egal si liber la justitie, in toate gradele de jurisdictie, acolo unde legiuitorul le reglementeaza. In sustinerea celor aratate depune note scrise.

Partea Eugen Grigorescu, prin aparator, solicita respingerea exceptiei, deoarece nu exista elemente din care sa rezulte contradictia textului procedural criticat ca fiind neconstitutional cu unul din textele Constitutiei. In sustinere, depune note scrise.

Pentru autorul exceptiei, Nicolae Badea, aparatorul ales solicita admiterea exceptiei si constatarea ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale. In acest sens arata, in esenta, ca, *desi i se recunoaste persoanei vatamate dreptul de a se adresa justitiei (art.21 din Constitutie), precum si posibilitatea de a participa in procesul penal in calitate de parte vatamata (art.24 alin.1 din Codul de procedura penala), aceasta nu beneficiaza de o egalitate de tratament juridic decat in prima faza a procesului penal, aceea a judecatii in prima instanta, in celelalte faze ale procesului penal, in apel si in recurs, partea vatamata participa pasiv, neavand la indemana aceleasi mijloace procesuale cu ale celorlalte parti din proces. Aceasta inegalitate de tratament juridic constituie o violare a principiului egalitatii in fata legii, consacrat de art.16 din Constitutie, o incalcare a dispozitiilor art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a prevederilor art.24 si art.49 din Constitutie*, in sustinerea celor de mai sus depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca diferentierea facuta prin dispozitiile art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala (in sensul ca partea vatamata poate face apel numai in ceea ce priveste latura penala a cauzei in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila) este contrara principiului constitutional al egalitatii si nediscriminarii, deoarece se aplica un tratament diferentiat, fara a exista o motivare obiectiva si rezonabila. De asemenea, sunt incalcate si prevederile art.24 din Constitutie, republicata, intrucat garantarea constitutionala a dreptului la aparare are in vedere si posibilitatea exercitarii cailor legale de atac impotriva solutiilor adoptate de instanta de judecata, care sunt considerate gresite de catre unul sau altul dintre participantii la procesul penal. Referitor la dispozitiile art.21 alin.(2) din Constitutie, republicata, potrivit carora nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie si care au ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit nici o categorie sau un grup social, arata ca prevederile legale criticate nu reglementeaza o situatie de excludere, ci de limitare a exercitiului drepturilor procesuale pentru partea vatamata. Aceasta limitare este neconstitutionala, nefiind indeplinite conditiile restrictive stabilite de art.53 alin.(1) din Constitutie, republicata. Fata de cele aratate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala si, totodata, in temeiul art.25 alin.(2) din Legea nr.47/1992, republicata, de constatare a neconstitutionalitatii si a dispozitiilor art.3852 din Codul de procedura penala.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 6 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.40/2003, si incheierea din 5 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.4.157/2003, Curtea Militara de Apel si, respectiv, Tribunalul Teleorman - Sectia penala au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Horia Andrei Ursu si Nicolae Badea, parti vatamate in dosarele mentionate.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art.16 alin.(1), ale art.21, 24, art.49 alin.(1) si art.123 din Constitutie, precum si ale art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se motiveaza ca, in cauzele penale in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, partea vatamata care participa la proces nu are dreptul sa atace cu apel sentinta pe care o considera nelegala sau netemeinica, desi, in calitatea sa de subiect pasiv al infractiunii, este profund interesata in solutionarea cauzei. Refuzandu-i-se acest drept, i se ingradeste accesul la justitie si i se nesocoteste dreptul la un proces echitabil.

Curtea Militara de Apel apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat persoana vatamata, care participa in procesul penal in calitate de parte vatamata, poate devolua latura penala a cauzei numai in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, nu si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, ceea ce creeaza astfel o inegalitate in drepturi intre persoanele vatamate, in cele doua situatii. Or, arata instanta, chiar in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, contributia partii vatamate la aflarea adevarului este de necontestat nu numai in etapa judecatii in prima instanta, dar si in caile de atac. Faptul ca procurorul are calitatea de reprezentant al intereselor generale ale societatii nu inlatura, in opinia sa, dreptul partii vatamate de a critica, pentru nelegalitate si netemeinicie, hotararea primei instante, in fata instantelor de control judiciar. Se mai invoca si argumentul ca insasi Curtea Constitutionala, prinDecizia nr. 486/1997, a recunoscut dreptul persoanei vatamate de a declansa judecata in fata instantei a persoanei fata de care procurorul a dispus o solutie de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Decizia Curtii Constitutionale a condus la introducerea, prin Legea nr.281/2003 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, a art.2781, de unde rezulta dreptul persoanei vatamate de a sesiza instanta (art.2781 alin.9 din Codul de procedura penala). In cazul pronuntarii solutiei de achitare in prima instanta, in lipsa recunoasterii dreptului persoanei vatamate de a se adresa instantelor de control judiciar, in ipoteza reglementata de art.2781 alin.8 lit.c) din Codul de procedura penala, aceasta ar echivala cu lipsa accesului la justitie. Or, nerecunoasterea dreptului de apel si recurs pentru partea vatamata ar lipsi de continut si finalitate demersul juridic si principial al Curtii Constitutionale si al legiuitorului. Dispozitiile legale criticate sunt contrare, precizeaza instanta, si prevederilor constitutionale ale art.21 alin.(1)-(3), referitoare la accesul liber la justitie, si ale art.124 alin.(2), potrivit carora justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

Tribunalul Teleorman - Sectia penala considera exceptia intemeiata, cu motivarea ca *singura posibilitate a partii vatamate de a-si sustine interesele in ceea ce priveste latura penala este aceea de a declara apel ca o cale de aparare a intereselor victimei, or o excludere a acestei posibilitati vine in contradictie cu interesele acesteia, ingradindu-i drepturile pe care statul le protejeaza*.

In conformitate cu dispozitiile art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art.181 din Legea nr.35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala este neintemeiata. In acest sens se arata ca legea face distinctie intre situatiile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si cele in care actiunea penala se pune in miscare si se exercita din oficiu. In conformitate cu prevederile art.131 din Constitutie, republicata, procurorul este titularul actiunii publice in procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. Persoana vatamata care s-a constituit parte civila in procesul penal, avand deplina capacitate procesuala in ce priveste actiunea civila, va putea discuta, in apelul sau, si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea depinde solutionarea actiunii civile. Eventualele erori comise de prima instanta, in solutionarea laturii penale, nu vor putea fi indreptate ca urmare a declararii apelului numai de catre partea civila, insa aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei sunt garantate de legiuitorul roman prin posibilitatea oferita partilor din proces de a exercita caile extraordinare de atac prevazute de lege. De aceea, nu se poate sustine ca, prin dispozitiile art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, se incalca accesul liber la justitie consacrat in art.21 din Constitutie, republicata.

In cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, partea vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea procesului penal si, in consecinta, nici continuarea acestuia prin promovarea caii de atac a apelului. In aceste conditii, isi gaseste aplicare principiul oficialitatii inscris in art.2 din Codul de procedura penala.

Desi in cele doua situatii drepturile partii vatamate sunt diferite, acestea nu constituie o incalcare a principiului constitutional al egalitatii in drepturi, deoarece acest principiu nu trebuie sa atraga aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii diferite. Asa cum, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, procurorul nu poate dispune punerea in miscare si exercitarea actiunii penale impotriva vointei persoanei vatamate, tot asa, in cazurile in care functioneaza principiul oficialitatii, partea vatamata nu poate dispune asupra actiunii penale. Acest fapt nu este de natura sa ii aduca partii vatamate nici un fel de prejudicii; altfel, partea vatamata s-ar substitui Ministerului Public, singurul imputernicit prin Constitutie sa reprezinte interesele societatii in procesul penal.

Avocatul Poporului arata ca, fata de prevederile art.21 alin.(3) din Constitutie, republicata, exceptia este neintemeiata, deoarece *procesul echitabil* nu implica imperios *existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitarii acestor cai de atac de catre toate partile din proces*. Totodata, faptul ca partea vatamata poate folosi calea de atac a apelului numai in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila si numai in ce priveste latura penala, corespunde intru totul intereselor generale ale societatii, solutionarea actiunii penale nefiind lasata, in nici un sistem de drept penal, la vointa persoanei vatamate (cu exceptia infractiunilor zise de invinuire privat-publica).

Critica raportata la prevederile art.21 alin.(1) si (2) din Constitutie, republicata, este neintemeiata, deoarece textele legale criticate nu contin norme restrictive privind accesul la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor la care se refera.

In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate fata de art.16 din Constitutie, republicata, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta este nefondata, deoarece partea vatamata are posibilitatea de a exercita aceeasi cale de atac (apelul) pe care o au procurorul, inculpatul si celelalte parti din procesul penal. Limitele prevazute in dispozitiile legale criticate nu constituie discriminari, ci precizari firesti in raport cu interesele legitime ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal.

In legatura cu invocarea incalcarii prevederilor art.124 din Constitutie, republicata, se arata ca aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei de fata, neavand incidenta cu obiectul acesteia.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.


CURTEA,



examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile partilor prezente, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.1 alin.(1), ale art.2, 3, 12 si 23 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, conform carora: *Pot face apel:[...] c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala.*

Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale privind egalitatea in drepturi prevazuta de art.16 alin.(1), dreptul partilor la acces liber la justitie si dreptul la un proces echitabil reglementate de art.21, dreptul la aparare consacrat de art.24, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati prevazuta de art.49 alin.(1), precum si infaptuirea justitiei reglementata de art.123, ultimele doua articole devenind art.53 alin.(1) si, respectiv, art.124, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003. Dispozitiile constitutionale invocate au, in prezent, urmatorul cuprins:

- Art.16 alin.(1): *Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.*;

- Art.21 alin.(3): *Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.*;

- Art.24: *(1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. *;

- Art.53 alin.(1): *Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. *;

- Art.124: *(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.

(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.*

Se considera, de asemenea, ca textul de lege criticat incalca si prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinse in art.6 alin.(1), potrivit carora: *Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.*

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata, pentru considerentele ce urmeaza sa fie infatisate, ca dispozitiile art.362 alin.(1) lit.c) din Codul de procedura penala, prin limitarea dreptului partii vatamate de a exercita calea de atac a apelului (si, in consecinta, si calea de atac a recursului, datorita trimiterii realizate prin art.3852 din Codul de procedura penala), contravin Constitutiei, republicata, si anume: prevederilor art.16 alin.(1), referitoare la egalitatea in drepturi; dispozitiilor art.21, referitoare la accesul liber la justitie; prevederilor art.24 alin.(1), referitoare la dreptul la aparare; dispozitiilor art.124 alin.(2) (prevederi constitutionale invocate in mod expres de autorii exceptiei); precum si prevederilor art.129, referitoare la folosirea cailor de atac.

1. Limitarea, stabilita prin art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, a dreptului partii vatamate de a exercita caile ordinare de atac, cu privire la latura penala, exclusiv in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila este contrara principiului egalitatii in drepturi, consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutie, republicata, deoarece pun persoana vatamata, care este subiect pasiv al infractiunii si al raportului substantial de conflict, in pozitie de inferioritate fata de inculpat, subiectul activ al infractiunii, care are dreptul de a folosi nestanjenit calea de atac a apelului. Or, este inadmisibil ca inculpatul sa poata folosi calea de atac a apelului, iar victima sa, parte vatamata in proces, sa nu aiba acest drept.

Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la principiul general al oficialitatii procesului penal si se aplica doar in cazul infractiunilor cu o gravitate si cu un grad de pericol social mai reduse. Pe de alta parte, in cazul infractiunilor mai grave, interesul partii vatamate pentru aplicarea corecta a masurilor represive legale este mai accentuat.

Este adevarat ca procesele penale avand ca obiect infractiuni care sunt urmarite din oficiu sunt de interes public si ca titularul actiunii penale este Ministerul Public, care, potrivit prevederilor art.131 alin.(1) din Constitutie, republicata, *In activitatea judiciara, [...] reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor*. Dar nu mai putin adevarat este si faptul ca exercitarea personala si in mod nemijlocit de catre partea vatamata a dreptului de a ataca la instanta ierarhic superioara o hotarare judecatoreasca pe care o considera gresita, indiferent sub ce aspect, nu diminueaza cu nimic rolul si atributiile Ministerului Public, ci, dimpotriva, le completeaza in interesul aplicarii corecte a legii. Controlul judiciar, prin diferite grade de jurisdictie, are menirea de a repara eventualele erori cuprinse in solutiile pronuntate prin hotararile instantelor inferioare. La fel cum poate gresi o instanta judecatoreasca, si reprezentantul Ministerului Public este supus aceleiasi eventualitati, astfel incat este posibil ca in mod eronat sa nu atace cu apel ori cu recurs o hotarare nelegala sau netemeinica. Intr-o asemenea situatie, cand - conform art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala - partea vatamata este privata de dreptul de a exercita caile de atac, hotararile respective nu se mai supun controlului judiciar, cu consecinta mentinerii erorii judiciare (a carei posibilitate de inlaturare prin eventuala formulare a unei cai extraordinare de atac este extrem de redusa ca urmare a regimului juridic restrictiv al acestor cai).

In legatura cu aplicarea principiului egalitatii Curtea Constitutionala a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa ca *violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite* (Decizia Curtii Constitutionale nr.107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.85 din 26 aprilie 1996).

In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, in aplicarea principiului nediscriminarii prevazut la art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, in cazul *Markx impotriva Belgiei*, 1979).

In aceste conditii Curtea Constitutionala constata ca nu exista o justificare obiectiva si rezonabila in ceea ce priveste limitarea partii vatamate de a exercita caile ordinare de atac, cu privire la latura penala, exclusiv in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

In lumina celor aratate, Curtea constata si incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art.124 alin.(2), potrivit carora *Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti*.

2. Conform art.21 din Constitutie, republicata, *(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept*. [...]

Intrucat textul constitutional nu distinge, rezulta ca accesul liber la justitie nu se refera exclusiv la actiunea introductiva la prima instanta de judecata, ci si la sesizarea oricaror alte instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, asadar, la exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului unor parti ale unuia si aceluiasi proces penal de a exercita caile legale de atac constituie o restrangere a accesului liber la justitie.

Aceasta ingradire este neconstitutionala, nefiind indeplinite conditiile restrictive stabilite de art.53 alin.(1) din Constitutie, republicata, potrivit caruia: *Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.*

3. Potrivit art.24 alin.(1) din Constitutie, republicata, *Dreptul la aparare este garantat. Prin redactarea sa atat de generala, aceasta garantie constitutionala nu vizeaza doar apararea referitoare la faza procesului penal desfasurata in fata primei instante de judecata (de exemplu, prin propunerea si producerea de probe in fata instantei de fond, prin concluzii puse in cadrul dezbaterilor etc.), ci vizeaza, deopotriva, si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor constatari de fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instanta de judecata, dar care sunt considerate gresite de catre unul sau altul dintre participantii la procesul penal. Este evident ca, in situatia in care partea vatamata este impiedicata sa exercite caile ordinare de atac, aceasta nu-si poate valorifica si apara drepturile in fata instantei de apel sau de recurs, intrucat cauza ori nu va ajunge in fata acestor instante ori, in eventualitatea apelului sau recursului declarat de inculpat, nu se poate inrautati situatia acestuia.

4. Potrivit prevederilor art.129 din Constitutie, republicata, *Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii*. Aceasta norma constitutionala cuprinde doua teze: prima teza consacra dreptul subiectiv al oricarei parti a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum si dreptul Ministerului Public de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate; cea de-a doua teza prevede ca exercitarea cailor de atac se poate realiza in conditiile legii.

Prima teza exprima, de fapt, in alti termeni dreptul fundamental inscris in art.21 din Constitutie, republicata, privind accesul liber la justitie (desigur, in intelesul de acces liber la toate gradele de jurisdictie, astfel cum s-a demonstrat prin considerentele anterioare); aceasta teza contine, asadar, o reglementare substantiala. Cea de-a doua teza se refera la reguli de procedura, care nu pot insa aduce atingere substantei dreptului conferit prin cea dintai teza. Asa fiind, in privinta conditiilor de exercitare a cailor de atac legiuitorul poate sa reglementeze termenele de declarare a acestora, forma in care trebuie sa fie facuta declaratia, continutul sau, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, astfel cum, de altfel, prevede art.126 alin.(2) din Constitutie, republicata, potrivit caruia *Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege*. Dar legiuitorul nu poate suprima dreptul - substantial - al unei parti interesate de a exercita caile de atac si nici nu poate restrange exercitiul acestui drept decat in conditiile restrictive stabilite prin art.53 din Constitutie, republicata. Intr-adevar, desi art.129 din Constitutie, republicata, asigura folosirea cailor de atac *in conditiile legii*, aceasta dispozitie constitutionala nu are insa semnificatia ca *legea* ar putea inlatura ori restrange exercitiul altor drepturi sau libertati expres consacrate prin Constitutie.

5. In sfarsit, referitor la prevederile cuprinse atat in Constitutia Romaniei, republicata [art.21 alin.(3)], cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art.6 alin.1), si anume cele care privesc dreptul la un proces echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante, Curtea retine ca textul legal criticat de autorii exceptiei opreste in realitate partea vatamata de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparata si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil.

Astfel fiind, Curtea Constitutionala intelege sa procedeze la revizuirea practicii sale in materie. Revenind asupra jurisprudentei anterioare, Curtea constata ca fiind neconstitutionala dispozitia *in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala* din cuprinsul art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, urmand ca persoana vatamata sa poata exercita calea de atac ordinara a apelului indiferent de modul in care se pune in miscare actiunea penala (din oficiu sau la plangere prealabila).


DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, republicata, precum si al art.13 alin.(1) lit.A.c), al art.23 si al art.25 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



: Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Andrei Horia Ursu in Dosarul nr.40/2003 al Curtii Militare de Apel si de Nicolae Badea in Dosarul nr.4.157/2003 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala si constata ca dispozitia *in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala* din cuprinsul art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedura penala, este neconstitutionala.

Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului conform art.25 alin.(4) din Legea nr.47/1992, republicata.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din data de 9 martie 2004.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
74 useri online

Useri autentificati: