DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art.25, art.25^1 alin.(1), (2), (4), (5) si (7), art.25^2 alin.(1) si (2), art.43 alin.(5), art.48 alin.(4), art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3) din Regulamentul Camerei Deputatilor

Decizie neconstitutionalitate din 14-11-2005
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art.25, art.25^1 alin.(1), (2), (4), (5) si (7), art.25^2 alin.(1) si (2), art.43 alin.(5), art.48 alin.(4), art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3) din Regulamentul Camerei Deputatilor


Publicata in Monitorul Oficial nr. 1027/2005 - M. Of. nr. 1027 / 18 nov. 2005

Cu adresa nr.51/1094 din 26 octombrie 2005 secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale in temeiul dispozitiilor art.27 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea unor dispozitii din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.950 din 26 octombrie 2005.

Sesizarea este semnata de un numar de 134 de deputati, si anume: Mirela Elena G. Adominicai, Constantin C. Amarie, Petru P. Andea, Ecaterina D.Andronescu, Mihai Cristian V. Apostolache, Niculae I. Badalau, George E. Baesu, Nicolae N.Banicioiu, Eugen A.Bejinariu, Dumitru A.Bentu, Ioan I. Bivolaru, Razvan-Petrica R.C. Bobeanu, Ovidiu I.Brinzan, Ioan V. Buda, Obuf Catalin Ovidiu Gh. Buhaianu, Romeo Gheorghe Leonard N. Cazan, Ion St. Calin, Gheorghe A.Chiper , Filonas I. Chis, Ioan I.Cindrea, Minodora V.Cliveti, Viorel C.Constantinescu, Titus T.Corlatean, Gabriela C.Cretu, Vasile Emilian N. Cutean, Iosif E.Dan, Marin N.Diaconescu, Corneliu Ioan M.Dida, Valer D.Dorneanu, Doina Micsunica M. Dretcanu, Cristian Sorin G. Dumitrescu, Zamfir D.Dumitrescu, Mihai Th.Dumitriu, Ion Gh.Dumitru, Mircea A.Dusa, Monalisa D. Galeteanu, Filip C.Georgescu, Ion I.Giurescu, Petru P.Godja, Aurel P.Gubandru, Viorel V.Hrebenciuc, Iulian Gh. Iancu, Florin P. Iordache, Costica C. Macaleti, Iulian Claudiu St. Manda, Constantin M. Marin, Eduard-Stelian Gh. Martin, Catalin Lucian T.Matei, Alexandru S. Mazare, Vladimir-Alexandru M. Manastireanu, Sorin Dan R. Mihalache, Manuela P. Mitrea, Miron Tudor I. Mitrea, Vasile Gh. Mocanu, Ion A. Mocioalca, Tudor F. Mohora, Emil Radu E. Moldovan, Ioan I. Munteanu, Tiberiu Ovidiu V. Musetescu, Rodica N. Nassar, Aurel D. Nechita, Gabriela C. Nedelcu, Dan V. Nica , Eugen V. Nicolicea, Vasile Cosmin V. Nicula, Bogdan – Nicolae M. Niculescu – Duvaz, Constantin G. Nita, Teodor D. Nitulescu, Iuliu I. Nosa, Gabriel M. Oprea, Ioan Mircea I. Pascu, Rovana C. Plumb, Radu T. Podgorean, Victor – Viorel N. Ponta, Pop A. Claudiu, Dan Ioan M. Popescu, Viorel V. Pupeza, Vasile V. Puscas, Mihaela Adriana D. Rusu, Victor D. Sanda, Ion I. Sasu, Marian Florian I. Saniuta, Adrian V. Severin, Mihail M. Sireteanu, Gheorghe G. Sarb, Daciana Octavia I. Sarbu, Mugurel Liviu S. Sarbu, Marian I. Sarbu, Vasile Filip V. Soporan, Ioan V. Stan, Ion M. Stan, Octavian St. Stireanu, Alecsandru I. Stiuca, Constantin Z. Tamaga, Mihai Nicolae A. Tanasescu, Petru D. Tarniceru, George Alin J. Teodorescu, Liviu I. Timar, Ioan I. Timis, Pavel P. Todoran, Florentina Marilena I. Toma, Mihai C. Tudose, Valeriu Alexandru B. Ungureanu, Aurelia I. Vasile, Petru Gabriel P. Vlase, Aurel C. Vladoiu, Catalin D. Voicu, Florea St. Voinea, Valeriu Stefan C. C. Zgonea, Lucian Augustin A.A. Bolcas, Ilie I. Merce, Vladimir Mircea M. Farsirotu, Leonida I. Lari – Iorga , Florina Ruxandra F. Jipa, Iuliu Ioan I. Furo, Paul P. Magheru, Costache M. Mircea, Stefan Baban, Dragos Petre C. Dumitriu, Mira Anca Victoria T. Marculet Petrescu, Lia Olguta C. Vasilescu, Marius C. Iriza, Cristian Valeriu V. Buzea, Octavian Mircea A. Purceld, Cristian V. Stanescu, Adrian M. Moisoiu, Petru I. Calian, Ioan Aurel I. Rus, Angela Buciu, Dan Dumitru E. Zamfirescu, Marcu I. Tudor, Ion F. Minzina, Avram N. Dumitru, Gelil C. Eserghep.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6498 din 26 octombrie 2005 si formeaza obiectul Dosarului nr.800C/2005.

In sesizare sunt criticate ca fiind neconstitutionale urmatoarele articole din Regulamentul Camerei Deputatilor:

1. Art.25 care prevede posibilitatea revocarii presedintelui Camerei Deputatilor si a oricarui alt membru al Biroului permanent, inainte de expirarea mandatului, precum si procedura de declansare si de vot a revocarii. Aceste prevederi incalca, in opinia autorilor sesizarii, art.64 alin.(2) si (5) din Constitutie, conform carora presedintii celor doua Camere ale Parlamentului se aleg pe durata mandatului Camerelor, iar ceilalti membri ai birourilor permanente se aleg la inceputul fiecarei sesiuni, alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare realizandu-se potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere. In acest sens, se arata, ca „presedintele Camerei este singurul dintre membrii Biroului permanent care reprezinta un subiect de drept constitutional distinct”, principalele sale atributii avand un ”caracter neutru din punct de vedere politic”, astfel: reprezinta Camera si interesele ei, inclusiv pe plan international, convoaca Camera in sesiuni ordinare sau extraordinare, prezideaza lucrarile in plen, acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului, proclama rezultatul votului si prezideaza lucrarile Biroului permanent. Totodata, presedintele Camerei Deputatilor are si „atributii de ordin constitutional, asemanatoare ca importanta cu cele ale Presedintelui Romaniei” si anume: este consultat, alaturi de presedintele Senatului, impreuna cu liderii grupurilor parlamentare, de catre Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului; poate sesiza Curtea Constitutionala in conditiile prevazute de art.146 lit.a), b) si c) din Constitutie; participa la consultarile politice organizate de Presedintele Romaniei; primeste sau participa la depunerea juramantului de catre unele persoane cu functii de demnitate publica. Asadar, „practic, presedintele Camerei are un statut constitutional si o statura constitutionala care il diferentiaza net de ceilalti membri ai Biroului permanent conferindu-i acestuia un alt regim juridic” cum, de altfel, insusi textul constitutional invocat distinge intre persoana presedintilor Camerelor si ceilalti membri ai birourilor permanente. Rezulta ca, in acest context constitutional „presedintele Camerei Deputatilor nu poate fi revocat”, o asemenea solutie regasindu-se si in Constitutiile si regulamentele parlamentare ale altor state cu bogata traditie constitutionala si democratica, de exemplu, Franta, Germania, Italia, Spania, Austria, dupa cum „nu se cunosc practici in nici o tara europeana de inlocuire a presedintilor Camerelor inainte de expirarea mandatului.” Se arata ca, dimpotriva, exista exemple – Italia, Franta, Germania, Austria, Bulgaria si Ungaria – „in care presedintii Camerelor de o anumita coloratura politica au ramas in functii pe durata mandatelor lor, in conditiile in care prim ministrii sau presedintii statelor reprezentau alte forte politice.”

2. Art.25^1 alin.(1), potrivit caruia revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusa de catre majoritatea deputatilor cand se schimba majoritatea politica din Camera este contrar art.64 alin.(2) si (5) din Constitutie, intrucat: asa cum s-a aratat la pct.1, presedintii Camerelor nu pot fi revocati, o asemenea masura fiind, „in realitate o schimbare subiectiva, o simpla inlocuire si nu o revocare”, ce constituie in statul de drept si, cu deosebire in dreptul public, „o sanctiune care poate interveni in cazul in care un subiect de drept savarseste o abatere grava”. Or, asa zisa schimbare a majoritatii politice nu constituie o astfel de conditie si nu poate fi reprosata presedintelui Camerei Deputatilor; conceptul de „majoritate politica” care sta la baza revocarii nu este definit de Regulament sau alt act normativ, nu are recunoastere doctrinara si nici „o semnificatie constitutionala care sa poata influenta mandatul presedintilor Camerelor Parlamentului.” Termenul „majoritate” utilizat de Constitutie sau alte acte normative se refera la „cvorumul de vot necesar pentru adoptarea unor acte juridice” si „are valoare cantitativa, cifrica, de masura”, singura sintagma cu semnificatie constitutionala pentru tema discutiei fiind sintagma „configuratie politica.” Conform alin.(5) al art.64 din Constitutie, referitor la alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere, care da expresie principiului constitutional al suveranitatii poporului, „configuratia politica are in vedere spectrul politic rezultat din alegeri, mai exact partidele si formatiunile politice care au intrunit pragul electoral si au intrat in Parlament”, iar in ceea ce priveste structura organelor de lucru, conceptul „este evaluat si luat in considerare la dimensiunea momentului constituirii legislativului, pentru ca acela este momentul adevarului, al exprimarii vointei poporului.” Majoritatea politica este conjuncturala, relativa si „nu poate justifica de fiecare data revocarea presedintelui Camerei Deputatilor” si nici „nu trebuie sa influenteze decizia initiala a Camerei cu privire la alegerea organelor sale de conducere, deoarece aceasta decizie s-a luat in conformitate cu configuratia politica rezultata din alegeri.” Relativitatea valorii conceptului de majoritate politica este relevanta chiar in legatura cu prezenta hotarare, ce „a putut fi adoptata numai cu votul deputatilor din P.R.M., care s-au pronuntat intr-o anumita conjunctura particulara si singulara.” Practic, Regulamentul a fost adoptat cu 181 de voturi „pentru” in conditiile in care 23 de voturi au venit de la P.R.M., „ceea ce inseamna ca, la votul final, coalitia nu a reusit sa stranga acea majoritate politica de cel putin 167 de voturi care sa sustina art.25^1 privind revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor, in conditiile schimbarii majoritatii politice.”Schimbarea presedintelui ori de cate ori se schimba majoritatea parlamentara din Camera ar duce la instabilitate decizionala, ar crea o stare de confuzie in ceea ce priveste stabilitatea politica a statului nostru, cu repercusiuni incalculabile in plan intern si international.” In logica art.251 schimbarea „majoritatii politice” „nu este clar determinata in timp, nu este o certitudine si nu isi gaseste corespondentul in votul pe care electoratul l-a acordat partidelor sau coalitiilor politice ce au candidat in alegeri” si faptul ca „Guvernul este de o anumita culoare politica, iar presedintii celor doua Camere sunt de alta culoare politica, nu este de natura sa influenteze bunul mers al activitatii parlamentare decat in situatia in care presedintele Camerei are avea o atitudine obstructionista, prin care ar incalca grav prevederile Constitutiei si ale Regulamentului.” Totodata, institutionalizarea si permanentizarea tezei „majoritatii politice” ar ”implica punerea in aplicare a mandatului imperativ”, ceea ce contravine prevederilor art.69 din Constitutie. Sustinerea ca o anumita majoritate pro guvernamentala trebuie in mod obligatoriu sa detina si presedintia Camerelor Parlamentului si ca aceasta ipoteza se regaseste in toate tarile este contrazisa de exemple de „coabitare” politica de diferite culori, in tari ca Austria, Olanda, Marea Britanie, Germania, Irlanda; posibilitatea ca revocarea sa fie ceruta de majoritatea deputatilor este neconstitutionala, deoarece „modul de desemnare a presedintelui Camerei, la propunerea unuia sau mai multor grupuri parlamentare, asa cum a fost stabilita configuratia politica initiala a Camerei, tine cont de vointa electoratului si nu de jocurile politice din Parlament, de majoritatile de conjunctura sau de interesele politicianiste ale parlamentarilor”, iar „respectarea configuratiei politice initiale si principiul simetriei actelor juridice cer deopotriva ca si revocarea din functie a presedintelui Camerei sa fie facuta numai de grupul sau grupurile care l-au propulsat in functie”. In acest sens este mentionata Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 1 februarie 2005, care reia cele statuate de Curte prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994.

3. Art.25^1 alin.(2) care prevede posibilitatea revocarii din functie a Presedintelui Camerei Deputatilor si la cererea a minimum o treime din numarul total al deputatilor incalca art.64 alin.(2) si (5) din Constitutie pentru aceleasi argumente expuse la pct.2, deoarece „nu tine seama de valoarea configuratiei politice a Parlamentului si de principiul simetriei actelor juridice”.

4. Art.25^1 alin.(4) si (5) referitor la procedura de dezbatere a propunerii de revocare contravine art.1 alin.(3) din Constitutie privind drepturile la demnitate si dreptate, si nesocotesc rolul si atributiile constitutionale ale presedintelui Camerei Deputatilor. Sanctionarea presedintelui fara verificarea temeiniciei imputarilor ce i se aduc, fara stabilirea existentei faptelor de care este acuzat, „constituie o procedura arbitrara, straina unei democratii parlamentare”.

5. Art.25^1 alin.(7) care dispune, cu privire la noua propunere pentru functia de presedinte, in cazul revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, incalca art.64 alin.(5) din Constitutie, deoarece nu tine cont de „configuratia politica initiala a Camerelor, de votul politic initial, de vointa politica pe care electoratul a exprimat-o prin votul sau.” Pentru respectarea configuratiei politice initiale, noua propunere pentru functia de presedinte al Camerei trebuie facuta tot de grupul parlamentar care l-a desemnat initial, cu redeschiderea procedurii negocierilor intre grupurile parlamentare prezente in Parlament si nu numai intre doua grupuri parlamentare.

6. Art.25^2 alin.(1) si art.25^2 alin.(2) privind revocarea din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent contravine prevederilor constitutionale ale art.64 alin.(5), pentru aceleasi argumente invocate la pct.2, 3 si 5, precum si pentru ca „posibilitatea revocarii membrilor Biroului permanent fara a se mentiona motivele revocarii constituie o modalitate care deschide cale arbitrariului, abuzurilor si persecutiilor politice si ar crea mari instabilitati politice si parlamentare.”

7. Art.43 alin.(5) privitor la revocarea unui membru al biroului comisiei prin hotararea a mai mult de jumatate din numarul membrilor comisiei, incalca art.64 alin.(5) din Constitutie, pentru aceleasi argumente expuse la pct.2, 3, si 5 din sesizare.

8. Art.48 alin.(4) care stabileste ca deputatul care absenteaza de la lucrarile comisiei poate fi inlocuit de un alt deputat din acelasi grup, pe baza imputernicirii semnate de liderul grupului parlamentar, contravine art.69 alin.(2) din Constitutie, intrucat imputernicirea data de liderul grupului parlamentar are semnificatia unui mandat imperativ care incalca caracterul reprezentativ al mandatului fiecarui parlamentar.

9. Art.86 alin.(2) pct.2 lit.c) referitor la competenta de prima Camera sesizata a Camerei Deputatilor, cu privire la conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare de catre cetatenii romani, reglementate de art.55 alin.(2) si (3) din Constitutie, este contrar prevederilor constitutionale ale art.75 alin.(1), intrucat doar teza cuprinsa in alin.(2) al acestui text priveste Camera Deputatilor, in timp ce reglementarea prevazuta la alin.(3) este de competenta Senatului.

10. Art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3) privind competenta Camerei Deputatilor in calitate de Camera decizionala pentru situatiile reglementate prin art.63 alin.(1) – Prelungirea mandatului” - si art.70 alin.(1) – Juramantul deputatilor si senatorilor - din Constitutie este neconstitutional, intrucat in primul caz, prelungirea mandatului are loc de drept, iar juramantul deputatilor si senatorilor face parte din statutul parlamentarilor, dat in competenta comuna a celor doua Camere prin art.65 alin.(2) lit.j) din Constitutie.

In temeiul art.27 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintelui Camerei Deputatilor, pentru a trimite punctul de vedere al biroului permanent.

Biroul permanent al Camerei Deputatilor nu a transmis punctul sau de vedere.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile art.25, art.25^1 alin.(1), (2), (4), (5) si (7), art.25^2 alin.(1) si (2), art.43 alin.(5), art.48 alin.(4), art.86 alin.(2) pct.2 lit.c) si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.c) din Constitutie, precum si celor ale art.1, art.10, art.27 si art.28 din Legea nr.47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie, dispozitiile art.25, art.25^1 alin.(1), (2), (4), (5) si (7), art.25^2 alin.(1) si (2), art.43 alin.(5), art.48 alin.(4), art.86 alin.(2) pct.2 lit.c) si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e2) si e3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, care au urmatorul cuprins:

- Art.25: „Presedintele Camerei Deputatilor si orice alt membru al Biroului permanent pot fi revocati inainte de expirarea mandatului, cu votul majoritatii deputatilor. Votul este secret si se exprima prin buletine de vot in cazul presedintelui Camerei Deputatilor si prin bile in cazul celorlalti membri ai Biroului permanent. Propunerea de revocare se face in scris si este insotita de semnaturile initiatorilor”.

- Art.25^1 alin.(1), (2), (4), (5), (7): „(1) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusa, cand se schimba majoritatea politica din Camera Deputatilor, de catre majoritatea deputatilor.

(2) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusa si la cererea a minimum o treime din numarul total al deputatilor, in una dintre urmatoarele situatii:

a) incalca prevederile Constitutiei Romaniei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

[...]

(4) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifica, din punct de vedere formal, indeplinirea conditiilor prevazute la alin.(1), (2), (3) si (7), dupa caz, urmand ca acesta sa introduca in proiectul ordinii de zi a urmatoarei sedinte de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art.216. Dezbaterea se realizeaza pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati, in legatura cu situatiile prevazute la alin.(2) lit.a) si b).

(5) Presedintele Camerei Deputatilor caruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau cea a plenului in care se discuta revocarea sa. El va fi inlocuit prin votul Biroului permanent de unul dintre vicepresedinti.

[…]

(7) In cazul in care este revocat presedintele Camerei Deputatilor, la cererea majoritatii politice nou-formate, din randul careia a fost ales noul presedinte, aceasta va ceda o functie de vicepresedinte pentru tot restul legislaturii grupului parlamentar care a detinut functia de presedinte al Camerei Deputatilor, pentru a se respecta configuratia politica, in conformitate cu prevederile art.20 alin.(3). Functia de vicepresedinte, care este cedata, va fi stabilita prin renegociere in interiorul majoritatii politice respective si va fi precizata in cererea de revocare inaintata Biroului permanent. In cazul in care noul presedinte ales apartine unui grup parlamentar din cadrul majoritatii politice care a propus revocarea, respectarea configuratiei politice se realizeaza prin renegociere in cadrul acestei majoritati.”

- Art.25^2 alin.(1) si (2): „(1) Revocarea din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi solicitata de grupul parlamentar care l-a propus.

(2) Revocarea din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi propusa si la cererea a minimum o treime din numarul total al deputatilor, in una dintre urmatoarele situatii:

a) incalca prevederile Constitutiei Romaniei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.”

- Art.43 alin.(5): „Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotaraste cu votul majoritatii deputatilor din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau a mai mult de jumatate din numarul membrilor comisiei”.

- Art.48 alin.(4): „Deputatul care absenteaza de la lucrarile comisiei poate fi inlocuit de un alt deputat din acelasi grup, pe baza imputernicirii semnate de liderul grupului parlamentar.*

- Art.86 alin.(2) pct.2 lit.c): „(2) Potrivit art.75 din Constitutia Romaniei, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata: [...];

2. proiectele legilor organice prevazute in Constitutia Romaniei la:

[…]

c) art.55 alin.(2) si (3) - Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare de catre cetatenii romani; [...]”;

- Art.86 alin.(3) pct.(2) lit.e^2) si e^3 […]

e2) art.63 alin.(1) - Prelungirea mandatului Parlamentului;

e3) art.70 alin.(1) - Juramantul deputatilor si senatorilor;*.

Textele constitutionale considerate ca fiind incalcate sunt, in ordinea invocarii lor, art.64 alin.(2) si (5), art.69, art.1 alin.(3), art.55 alin.(2), art.63 alin.(1), art.70 alin.(1) si art.65 alin.(2) lit.j), care au urmatorul cuprins:

- Art.64 alin.(2) si (5): „(2)Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.

(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.”

- Art.69: „(1) In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.”

- Art.1 alin.(3): „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate”.

- Art.55 alin.(2) si (3): „(2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.

(3) Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.”

- Art.63 alin.(1): „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.”

- Art.70 alin.(1): “Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica.”

- Art.65 alin.(2) lit.j): “(2) Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru: -

[…]

j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;”

Examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:

I. Cu prilejul solutionarii unei sesizari privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor, formulata in anul 1994 de presedintele Camerei Deputatilor, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, Curtea Constitutionala a statuat cu valoare de principiu ca: prevederile

regulamentului sunt constitutionale in masura in care privesc numai organizarea interna si functionarea Camerei si in masura in care nu reglementeaza in materii ce trebuie reglementate prin alte acte juridice; Constitutia trateaza statutul deputatilor distinct de organizarea interna a Parlamentului, ceea ce semnifica intentia Legii fundamentale de a scoate anumite prevederi din sfera de reglementare a regulamentului si de a realiza o simetrie intre prevederile regulamentelor celor doua Camere si sub aspectul statutului deputatilor si senatorilor; regulamentul Camerei Deputatilor este un act juridic inferior Constitutiei si legilor si nu poate cuprinde reguli de fond ce tin de domeniul legilor, ci doar reguli de procedura pentru realizarea acestora. Asadar, prin aceeasi decizie s-a statuat ca ”din moment ce Regulamentul Camerei Deputatilor este o hotarare care reglementeaza organizarea interna si proprie a Camerei prevederile sale nu pot stabili drepturi si obligatii decat pentru deputati, precum si pentru autoritatile, demnitarii si functionarii publici, in functie de raporturile constitutionale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputatilor nu se pot stabili drepturi si obligatii in sarcina altor subiecte de drept din afara Camerei Deputatilor”.

De asemenea, in legatura cu constitutionalitatea art.25 din Regulamentul Camerei Deputatilor, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 62 din 1 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.153 din 21 februarie 2005, tot prin raportare la prevederile art.64 alin.(2) si (5) din Constitutie. Prin acea decizie, Curtea, cu majoritate de voturi, a constatat ca dispozitiile art.25 din regulament „sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca propunerea de revocare a presedintelui Camerei Deputatilor si a celorlalti membri ai Biroului permanent sa poata a fi facuta si de alte grupuri parlamentare decat grupul sau grupurile care i-au propus pentru a fi alesi.”

II. Curtea constata ca art.25, art.25^1 alin.(5), art.25^2 alin.(1) si art.48 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005 sunt constitutionale pentru urmatoarele considerente:

1. Ca urmare a Deciziei nr.62 din 1 februarie 2005, care este obligatorie conform prevederilor constitutionale ale art.147 alin.(4), in actuala redactare, art.25 din regulament, prevede ca „Presedintele Camerei Deputatilor si orice alt membru al Biroului permanent pot fi revocati inainte de expirarea mandatului, cu votul majoritatii deputatilor. Votul este secret si se exprima prin buletine de vot in cazul presedintelui Camerei Deputatilor si prin bile in cazul celorlalti membri ai Biroului permanent. Propunerea de revocare se face in scris si este insotita de semnaturile initiatorilor”.

Asadar, Curtea constata ca prevederile art.25 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin art.I pct.24 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005 nu numai ca nu incalca, asa cum sustin autorii sesizarii, art.64 alin.(2) si (5) din Constitutie, ci este in deplin acord cu acesta.

2. In legatura cu sustinerile privind neconstitutionalitatea art.251 alin.(5) din regulament, care potrivit art.I pct.25 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34/2005, prevede ca presedintele Camerei caruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau cea a plenului in care se discuta revocarea sa, Curtea constata ca acest text stabileste dispozitii de procedura parlamentara, pe care Camera Deputatilor le poate adopta, in conformitate cu art.64 alin.(1) din Constitutie. Asa fiind, Curtea nu poate retine, asa cum sustin autorii sesizarii, incalcarea art.1 alin.(3) din Constitutie privind dreptul la demnitate si dreptate, precum si nesocotirea rolului si atributiilor constitutionale ale presedintelui Camerei Deputatilor.

3. Curtea nu poate retine nici neconstitutionalitatea art.252 alin.(1) din regulament, astfel cum a fost introdus prin art.I pct.25 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34/2005 si care dispune cu privire la posibilitatea solicitarii revocarii din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent de catre grupul parlamentar care l-a propus. Textul regulamentar, nu numai ca nu contravine art.64 alin.(5) din Constitutie, dar este chiar in sensul acestor prevederi constitutionale, precum si in sensul celor statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 62 din 1 februarie 2005, cat priveste revocarea ca modalitate simetrica cu desemnarea membrului pentru a fi ales in Biroul permanent, ambele fiind supuse imperativelor art.64 alin.(5) din Constitutie.

4. Curtea constata ca prevederile art.48 alin.(4) din Regulament nu contravin prevederilor constitutionale ale art.69 alin.(2) din Constitutie. Intr-adevar, art.69 din Constitutie, prevede la alin.(1) ca in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt supusi unui mandat reprezentativ, iar alin.(2) al aceluiasi articol, invocat de autorii sesizarii ca fiind incalcat, prevede ca exercitarea oricarui mandat imperativ este nula. Prevederea potrivit careia deputatul care absenteaza de la lucrarile comisiei poate fi inlocuit in conditiile stabilite de art.48 alin.(4) al regulamentului, astfel cum este redactat prin art.I pct.59 din aceeasi hotarare a Camerei Deputatilor, nu afecteaza insa textul din Constitutie mentionat.

III. Curtea constata ca art.251 alin.(1), (2), (4), si (7), art.252 alin.(2), art.43 alin.(5) teza finala, art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), cat priveste referirea la art.55 alin.(3) din Constitutie si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e2) si e3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005 sunt neconstitutionale, pentru urmatoarele considerente:

1. Articolul 25^1 alin.(1) si (2) si art.25^2 alin.(2) din Regulament, astfel cum au fost introduse prin art.I pct.25 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005 prevad:

- Art.25^1 alin.(1) si (2): „(1) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusa, cand se schimba majoritatea politica din Camera Deputatilor, de catre majoritatea deputatilor.

(2) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusa si la cererea a minimum o treime din numarul total al deputatilor, in una dintre urmatoarele situatii:

a) incalca prevederile Constitutiei Romaniei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.[...]”.

- Art.25^2 alin.(2): (2) Revocarea din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi propusa si la cererea a minimum o treime din numarul total al deputatilor, in una dintre urmatoarele situatii:

a) incalca prevederile Constitutiei Romaniei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.”

In aprecierea constitutionalitatii acestor texte ale regulamentului se impune a fi analizate urmatoarele elemente : a) principiile constitutionale pe care se intemeiaza activitatea Parlamentului, in general, si compunerea organelor sale de lucru, in special ; b) statutul juridic al Biroului permanent al Camerei Deputatilor si al membrilor acestui organ ; c) conditiile de revocare a membrilor Biroului permanent al Camerei Deputatilor.

a) Un prim principiu ce se impune a fi analizat este cel al autonomiei parlamentare, consacrat de art.64 din Constitutie. In virtutea acestui principiu, Parlamentul are libertatea de a-si stabili singur, prin regulamentele celor doua Camere, regulile de organizare si functionare. Ca orice principiu si norma juridica, principiul autonomiei parlamentare se realizeaza insa numai cu respectarea Constitutiei si a legilor, asa cum, in mod imperativ, se dispune prin art.1 alin.(5) din Legea fundamentala. Astfel, autonomia parlamentara nu legitimeaza instituirea, prin regulamentele Parlamentului, a unor reguli care incalca normele si principiile Constitutiei.

Alt principiu de analizat este cel al deciziei majoritare, care rezulta din caracterul pluralist si democratic al statului roman, consacrat prin art.1 alin.(3) din Constitutie si din natura electiva si reprezentativa a mandatului de parlamentar, consacrata in art.2 si art.62 din Constitutie.

Pe baza acestui principiu, atat in organizarea cat si in activitatea Parlamentului functioneaza regula ca majoritatea decide, iar minoritatea se exprima.

Constitutia nu defineste insa nici notiunea de majoritate si nici pe cea de minoritate, notiunea de majoritate putand insemna fie majoritatea rezultata din alegeri pe baza unui program politic, fie majoritatea conjuncturala necesara adoptarii unor acte juridice, iar notiunea de minoritate avand intelesul de opozitie sau de minoritate de voturi, insuficienta adoptarii ori respingerii de acte juridice.

In ce priveste alegerea presedintilor Camerelor, birourilor permanente si a comisiilor parlamentare, Constitutia instituie principiul configuratiei politice, prin care se intelege compunerea politica a fiecarei Camere, rezultata din alegeri.

b) Biroul permanent al Camerei Deputatilor este un organ de lucru al acestei Camere a Parlamentului, ales pentru indeplinirea unui mandat constand in realizarea atributiilor ce ii revin potrivit regulamentului.

Organizarea si functionarea birourilor permanente ale Camerelor sunt stabilite prin regulamentele acestora. Constitutia enunta, in art.64 alin.(2) si alin.(5), modul de alcatuire a birourilor permanente ale Camerelor si durata mandatului membrilor lor in termenii urmatori : ”(2) Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.

(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.”

Din prevederile constitutionale mentionate rezulta ca presedintele Camerei Deputatilor este membru al Biroului permanent al Camerei si ca la alcatuirea Biroului permanent, adica la alegerea membrilor sai, inclusiv a presedintelui, precum si la revocarea lor inainte de expirarea mandatului, se tine seama de criteriul configuratiei politice a acestei Camere.

Din textele constitutionale rezulta ca presedintele Camerei Deputatilor are un statut juridic distinct de statutul celorlalti membri ai Biroului permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor este membru de drept al Biroului permanent al Camerei deputatilor, ceea ce rezulta in mod limpede din textul Constitutiei, iar una dintre consecinte este alegerea lui inainte de constituirea Biroului permanent prin alegerea celorlalti membri.

Spre deosebire de ceilalti membri ai Biroului permanent, care sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni, Presedintele Camerei Deputatilor este ales la inceputul legislaturii pe durata mandatului acestei Camere.

In calitate de membru al Biroului permanent, in exercitarea functiei, Presedintele Camerei Deputatilor este neutru din punct de vedere politic, intrucat nu reprezinta pozitia politica si interesele unui partid politic, ci reprezinta Camera Deputatilor in integralitatea sa. Potrivit art.31 din Regulamentul Camerei Deputatilor presedintele are, intre alte atributii ce decurg din calitatea sa de membru al Biroului permanent, urmatoarele: reprezinta Camera si interesele ei, inclusiv pe plan international, convoaca Camera in sesiuni ordinare sau extraordinare, prezideaza lucrarile in plen, acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului, proclama rezultatul votului, prezideaza lucrarile Biroului permanent. Deosebit de aceste atributii, Presedintele Camerei Deputatilor indeplineste unele competente de ordin constitutional si legal, dintre care, in solutionarea prezentei cauze, Curtea le mentioneaza pe urmatoarele: este consultat, alaturi de presedintele Senatului, impreuna cu liderii grupurilor parlamentare, de catre Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului; poate sesiza Curtea Constitutionala in conditiile prevazute de art.146 lit.a), b), c) si e) din Constitutie; participa la consultarile politice organizate de Presedintele Romaniei; primeste sau participa la depunerea juramantului de catre unele persoane cu functii de demnitate publica.

Statutul presedintelui Camerei Deputatilor, distinct de statutul celorlalti membri ai Biroului permanent, implica un plus de exigenta in reglementarea revocarii acestuia inainte de expirarea mandatului. Curtea Constitutionala retine in acest sens ca orice reglementare care ar face posibila revocarea presedintelui Camerei Deputatilor ori de cate ori s-ar realiza majoritatea de voturi suficienta adoptarii unei asemenea masuri, ar fi de natura sa creeze o instabilitate institutionala perpetua, contrara vointei electoratului care a definit configuratia politica a Camerelor Parlamentului pentru intregul ciclu electoral si interesele cetatenilor pe care Parlamentul ii reprezinta.

c) Statuand, prin dispozitiile art.64 alin.(2) teza a patra, posibilitatea revocarii membrilor birourilor permanente inainte de expirarea mandatului, Constitutia lasa Parlamentului libertatea de a reglementa conditiile si procedurile in care poate avea loc revocarea, cu respectarea celorlalte principii constitutionale si legale.

Avand in vedere ca textul constitutional nu stabileste alte distinctii decat cele cuprinse in art.64, rezulta ca revocarea unui membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului se poate hotari fie ca sanctiune juridica pentru incalcari grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovatia acestuia in exercitarea atributiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.

Revocarea membrilor Biroului permanent, inclusiv a presedintelui Camerei Deputatilor pentru incalcarea Constitutiei si a regulamentelor Parlamentului se sprijina, in sens substantial, pe dispozitiile art.64 alin.(2) teza ultima din Constitutie, coroborate cu celelalte norme si principii care, stabilind obligativitatea respectarii ordinii normative, instituie si raspunderea juridica pentru incalcarea Constitutiei si a regulamentelor parlamentare.

Luand in considerare normele si principiile constitutionale care fundamenteaza tragerea la raspundere juridica, Curtea Constitutionala retine ca si in cazul revocarii unui membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, cu titlu de sanctiune juridica, pentru incalcarea Constitutiei sau a regulamentelor parlamentare, este obligatorie respectarea normelor si principiilor inerente raspunderii juridice, prin instituirea cadrului procedural corespunzator de cercetare a faptelor imputate si a vinovatiei membrului Biroului permanent a carui revocare se propune si asigurarea exercitarii dreptului acestuia de a dovedi netemeinicia acuzatiilor care i se aduc, adica de a se apara.

De asemenea, Curtea Constitutionala retine ca, reglementarea revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, nu poate contraveni principiului configuratiei politice, care, potrivit art.64 alin.(5) din Constitutie, sta la baza alcatuirii Biroului permanent. Din textul constitutional mentionat rezulta, fara echivoc, ca prin configuratia politica a fiecarei Camere se intelege compunerea acesteia rezultata din alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile parlamentare o detin in totalul membrilor Camerei respective. In virtutea configuratiei politice izvorate din vointa corpului electoral se desemneaza si presedintele Camerei Deputatilor si al Senatului. Votul acordat presedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decat in cazul in care grupul care l-a propus cere revocarea politica a acestuia sau, in cazul unei revocari ca sanctiune, cand acest grup sau o alta componenta a Camerei solicita inlocuirea din functie a presedintelui pentru savarsirea unor fapte care atrag raspunderea sa juridica. Aceasta inlocuire se poate face numai cu o persoana din acelasi grup parlamentar, care nu-si poate pierde dreptul la functia de presedinte, dobandit in virtutea rezultatelor obtinute in alegeri, respectandu-se principiul configuratiei politice. In acelasi sens, Curtea Constitutionala retine ca revocarea din functie inainte de expirarea mandatului produce intotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu si asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat in Biroul permanent si, in consecinta, de a propune alegerea unui alt deputat in locul devenit vacant. Neobservarea principiului mentionat si instituirea posibilitatii alegerii unui nou presedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinta ca sanctiunea aplicata presedintelui Camerei Deputatilor, revocat din functie, sa se extinda asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constitutia nu permite aplicarea unei asemenea sanctiuni cu caracter colectiv.

Tinand seama de considerentele expuse mai sus, Curtea constata ca art.25^1 alin.(1) si (2) si art.25^2 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt neconstitutionale intrucat contravin dispozitiilor din Constitutie privind dreptul fundamental la aparare si principiului configuratiei politice in alcatuirea Biroului permanent.

2. Alineatul (4) al art.25^1, potrivit caruia „Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifica, din punct de vedere formal, indeplinirea conditiilor prevazute la alin.(1), (2), (3) si (7), dupa caz, urmand ca acesta sa introduca in proiectul ordinii de zi a urmatoarei sedinte de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art.216. Dezbaterea se realizeaza pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati, in legatura cu situatiile prevazute la alin.(2) lit.a) si b)” face, de asemenea, obiect al sesizarii de neconstitutionalitate.

Avand in vedere ca prevederile acestui alineat nu pot fi disociate de prevederile alin.(1) si (2) ale aceluiasi articol, Curtea constata ca si alineatul (4) al art.25^1 este neconstitutional.

3. Alin.(7) al art.251 care dispune cu privire la noua propunere pentru functia de presedinte, in cazul revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, este neconstitutional, intrucat in conformitate cu art.64 alin.(5) din Constitutie configuratia politica rezultata din alegeri constituie principiul esential al alcatuirii Biroului permanent, fara distinctie daca aceasta alcatuire se produce la inceputul legislaturii sau in conditiile rezultate dupa revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor inainte de expirarea mandatului.

4. Articolul 43 alin.(5) care, potrivit redactarii cuprinse in art.I. pct.50 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, prevede procedura de revocare a unui membru al biroului comisiei, este neconstitutional cat priveste teza finala - „[...] sau a mai mult de jumatate din numarul membrilor comisiei”. Aceasta deoarece textul atribuie deputatilor apartinand altor grupuri parlamentare dreptul de a solicita revocarea unui membru din biroul comisiei apartinand altui grup parlamentar, legitim desemnat in functie, potrivit reprezentativitatii rezultate din alegeri, in conditiile art.64 alin.(5) din Constitutie. Revocarea prevazuta la alin.(5) al art.43 din Regulament nu poate fi decat politica si, in acest caz, propunerea apartine numai grupului parlamentar din care respectivul deputat face parte.

5. Articolul 86 alin.(2) pct.2 lit.c), al carui cuprins se regaseste in articolul I pct.108 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, si care prevede: „(2) Potrivit art.75 din Constitutia Romaniei, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata: [...];

2. proiectele legilor organice prevazute in Constitutia Romaniei la: […]

c) art.55 alin.(2) si (3) - Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare de catre cetatenii romani; [...]” este neconstitutional cat priveste art.55 alin.(3) din Constitutie.

Observand prevederile art.75 alin.(1) din Constitutie, se constata ca, referitor la art.55, este mentionat numai alin.(2), nu si alin.(3). In consecinta, mentionarea in textul Regulamentului si a alin.(3) la art.55 este o adaugare la prevederea constitutionala. Aceasta adaugire contravine Constitutiei, deoarece creeaza, pentru Camera Deputatilor, inca o competenta pe care, constitutional, Camera nu o are.

6. Articolul 86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3), astfel cum a fost introdus prin art.I pct.111 din Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, si care prevede:

„e^2) art.63 alin.(1) - Prelungirea mandatului Parlamentului

e^3) art.70 alin.(1) - Juramantul deputatilor si senatorilor;*, sunt neconstitutionale intrucat contravin art.61 alin.(1) si art.70 alin.(1) din Constitutie. Astfel, lit.e^2) a articolului din Regulament, criticat, incalca art.61 alin.(1) din Constitutie, potrivit caruia “Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora”. Curtea constata ca prelungirea mandatului Parlamentului opereaza de drept in cazurile prevazute de textul constitutional. In consecinta, nu este de competenta Parlamentului prelungirea mandatului in conditiile art.63 alin.(1) din Constitutie.

Litera e^3) a art.86 alin.(3) pct.2 din Regulament contravine art.70 alin.(1) din Constitutie, care prevede ca “Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica”. Curtea constata ca juramantul este o conditie a validarii mandatului parlamentar si tine de statutul deputatilor si al senatorilor care, potrivit art.65 alin.(2) lit.j) si art.73 alin.(3) lit.c) din Constitutie, se stabileste prin lege organica, adoptata in sedinta comuna a Camerelor.


DECIZIE


Avand in vedere considerentele expuse, cu unanimitate de voturi, cat priveste dispozitiile art.25, art.25^1 alin.(5), art.25^2 alin.(1), art.48 alin.(4), art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), cat priveste referirea la art.55 alin.(3) din Constitutie si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005 si cu majoritate de voturi cat priveste dispozitiile art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), art.25^2 alin.(2) si art.43 alin.(5) teza finala din acelasi Regulament,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



1. Constata ca art.25, art.25^1 alin.(5), art.25^2 alin.(1) si art.48 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, sunt constitutionale.

2. Constata ca art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), art.25^2 alin.(2), art.43 alin.(5) teza finala, art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), cat priveste referirea la art.55 alin.(3) din Constitutie si art.86 alin.(3) pct.2 lit.e^2) si e^3) din acelasi Regulament, sunt neconstitutionale.

Definitiva si obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2005 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Koszokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stanoiu, judecatori.

OPINIE SEPARATA

Prin Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005 Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.25, ale art.251 alin.(5), ale art.25^2 alin.(1) si ale art.48 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005, sunt constitutionale.

Prin aceeasi decizie Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), ale art.25^2 alin.(2), ale art.43 alin.(5) teza finala, ale art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), in ceea ce priveste referirea la art.55 alin.(3) din Constitutie, precum si ale art.86 alin.(3) pct.2 lit.e2) si e3) din acelasi Regulament sunt neconstitutionale.

Cu privire la constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), ale art.25^2 alin.(2) si ale art.43 alin.(5) teza finala din Regulamentul Camerei Deputatilor, solutie adoptata de Curte cu majoritate de voturi, nu impartasim parerea exprimata in decizie, pentru urmatoarele considerente:

Dispozitiile art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7) din Regulament reglementeaza posibilitatea revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, la propunera majoritatii deputatilor, cand se schimba majoritatea politica din Camera respectiva, precum si la propunerea a minimum o treime din numarul total al deputatilor, in cazul in care incalca prevederile Constitutiei Romaniei, ori cand incalca grav sau in mod repetat Regulamentul Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, precum si conditiile in care se poate solutiona propunerea de revocare, ca si modalitatea de inlocuire in Biroul permanent a persoanei revocate, cu respectarea configuratiei politice a acestui organism.

Dispozitiile art.25^2 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat, reglementeaza posibilitatea revocarii din functie a oricaruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent al Camerei Deputatilor, la propunerea unei treimi din numarul total al deputatilor, in cazul cand incalca prevederile Constitutiei Romaniei, precum si in cazul cand incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Consideram ca aceste prevederi ale Regulamentului Camerei Deputatilor nu incalca prevederile Constitutiei, ci, dimpotriva, sunt conforme cu dispozitiile de principiu ale art.64 din Constitutie privind organizarea interna a Camerelor Parlamentului.

Textul art.64 din Constitutie consacra principiul autonomiei regulamentare a Camerelor, prevazand ca *organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu*.

De asemenea, la alin.(2) al art.64 se prevede: *Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.*

Este de observat ca dispozitiile constitutionale nu stabilesc motivele si conditiile in care membrii birourilor permanente, inclusiv presedintii acestora, care sunt presedintii Camerelor respective, pot fi revocati. In aceste conditii credem ca este evident, asa cum subliniam si in opinia separata la Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 1 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.153 din 21 februarie 2005, ca intentia legiuitorului constituant a fost aceea de a lasa la latitudinea fiecarei Camere reglementarea motivelor si a conditiilor in care se poate proceda la revocarea membrilor birourilor permanente in care sunt inclusi si presedintii Camerelor, ceea ce, dupa parerea noastra, Camera Deputatilor a si facut prin modificarile si completarile aduse Regulamentului sau de organizare si functionare, aprobate prin Hotararea nr.34 din 25 octombrie 2005.

Nu impartasim parerea ca dispozitiile art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), precum si ale art.25^2 alin.(2) ar contraveni prevederilor art.64 alin.(5) din Constitutie, care stabilesc ca *Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere*, intrucat textul constitutional citat nu se refera la revocare, ci la alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare. Prin urmare, in cazul in care intervine revocarea, cerinta constitutionala devine operanta numai la desemnarea celor care vor lua locul celor revocati, prilej cu care, intr-adevar, trebuie sa se respecte in compunerea birourilor situatia reprezentarii in Parlament a partidelor politice, astfel cum aceasta a rezultat din alegeri. Or, in opinia noastra aceasta cerinta este respectata, art.25^1 alin.(7) din Regulament prevazand, in cazul revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, demersurile necesare pentru asigurarea pastrarii componentei Biroului permanent corespunzator configuratiei politice a Camerei Deputatilor.

In consecinta, nu credem ca se poate considera ca obligatia constitutionala a respectarii configuratiei politice a Camerelor poate constitui, prin ea insasi, un impediment in calea revocarii presedintelui Camerei Deputatilor, intemeiata pe motivele de revocare inscrise la art.25^1 din Regulament, care au la baza incalcarea Constitutiei sau a Regulamentul Camerei Deputatilor. De altfel, subliniem ca aceste motive, mutatis mutandis, sunt asemanatoare celor care, potrivit art.95 din Constitutie, pot duce la suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei.

Nu suntem de acord nici cu sustinerea ca propunerea de revocare a presedintelui Camerei Deputatilor ar trebui sa provina numai de la grupul parlamentar care l-a propus,

intrucat in acest fel s-ar putea ajunge, practic, la situatia ca, din ratiuni care tin de interesul partidului politic al carui membru este persoana respectiva, chiar daca presedintele Camerei ar incalca Constitutia sau Regulamentul Camerei Deputatilor, acesta sa nu poata fi revocat, ceea ce credem ca nu este admisibil.

In ceea ce priveste situatia reglementata de art.25^1 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputatilor, care se refera la posibilitatea revocarii din functia de presedinte al Camerei Deputatilor, cand se schimba majoritatea politica din Camera Deputatilor, desi credem ca sunt justificate unele rezerve cu privire la aceasta prevedere, care nu are la baza ideea de culpa in exercitarea functiei de presedinte, consideram ca nici acest text regulamentar nu incalca Constitutia, avand in vedere autonomia regulamentara a Camerelor si inexistenta unui text constitutional care sa limiteze motivele de revocare a presedintilor Camerelor sau a celorlalti membri ai birourilor permanente ale acestora sau sa precizeze, cel putin, natura acestor motive.

Rezervele ce se pot formula in legatura cu textul art.25^1 alin.(1) din Regulament au la baza faptul ca acesta presupune fie posibilitatea unei majoritati parlamentare variabile pe parcursul unei legislaturi, fie posibilitatea ca majoritatea, in mod arbitrar, abuziv, sa revoce presedintele ales al Camerei Deputatilor, ceea ce ar putea determina o anumita instabilitate in conducerea Camerei, care nu ar fi de dorit in lipsa unor motive intemeiate.

Consideram, de asemenea, ca textele regulamentare privind revocarea presedintelui Camerei Deputatilor sau a celorlalti membri ai Biroului permanent nu incalca principiile generale ale raspunderii juridice si in special dreptul fundamental la aparare al persoanei careia ar urma sa i se aplice masura revocarii.

Dispozitiile art.251 alin.(4) din Regulament se refera la revocarea, in cadrul parlamentar, a unei persoane alese, stabilindu-se ca propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifica, din punct de vedere formal, indeplinirea conditiilor prevazute de Regulament, urmand ca acesta sa introduca in proiectul ordinii de zi a urmatoarei sedinte de plen propunerea de revocare, care va fi dezbatuta cu respectarea prevederilor art.216 din Regulament.

Consideram ca procedura reglementata este conforma cu cerintele democratiei parlamentare si este de natura sa ofere garantii ca masura revocarii nu va fi luata cu usurinta, in mod abuziv. De altfel, in legatura cu invocarea incalcarii dreptului la aparare, prevazut de art.24 din Constitutie, subliniem ca, asa cum este cunoscut, acest drept se refera la sfera activitatii judiciare, iar nu a celei parlamentare, politice.

In ceea ce priveste dispozitiile art.43 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputatilor, care stabilesc ca revocarea unui membru din Biroul comisiei permanente poate fi ceruta si de *mai mult de jumatate din numarul membrilor comisiei*, nu suntem de acord cu parerea majoritatii membrilor Curtii, care a considerat ca textul este neconstitutional intrucat infrange principiul consacrat de art.64 alin.(5) din Constitutie, potrivit caruia comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.

Consideram ca posibilitatea majoritatii membrilor unei comisii permanente de a cere revocarea unui membru al biroului comisiei respective nu are nici o legatura cu principiul constitutional invocat, care se aplica numai in ceea ce priveste alcatuirea, componenta birourilor permanente ale Camerelor si a comisiilor parlamentare, fara a putea obstacula posibilitatea de revocare a membrilor birourilor comisiilor permanente.

Judecator, Constantin Doldur

OPINIE SEPARATA

Adoptarea si sustinerea prezentei opinii separate au fost determinate de dezacordul nostru partial fata de solutia adoptata prin Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, respectiv de parerea noastra divergenta fata de cea a majoritatii membrilor Curtii Constitutionale in privinta constitutionalitatii prevederilor art.25^1 alin.(1), (2), (4) si (7), art.25^2 alin.(2) si art.43 alin.(5) teza finala din Regulamentul Camerei Deputatilor, modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.34 din 25 octombrie 2005.

Suntem intru-totul de acord ca nici autonomia regulamentara a Camerelor Parlamentului, consacrata in art.64 alin.(1) teza intai din Constitutie, nu poate fi absolutizata, intrucat suprematia Constitutiei reprezinta un principiu general a carui respectare este obligatorie, inclusiv pentru autoritatea legiuitoare, care nu poate adopta legi, hotarari si orice alte acte juridice contrare dispozitiilor sau principiilor Constitutiei. Asadar, si reglementarile cuprinse in regulamentele Camerelor Parlamentului trebuie sa fie in concordanta cu prevederile constitutionale. Dincolo de aceste obligatii, in problemele legate de organizarea si functionarea Camerelor, in privinta carora Constitutia nu dispune, Camerele au libertatea sa decida in mod autonom, autonomie care se exercita prin vointa majoritatii membrilor Camerelor, manifestata prin vot.

Majoritatea parlamentara sau majoritatea politica in cadrul uneia ori alteia dintre Camerele Parlamentului nu este o categorie ce poate fi definita in termeni general valabili si, cu atat mai mult, nu este data pentru intreaga durata a unei legislaturi. Existenta unei majoritati nu se poate retine concret doar din natura voturilor exprimate in legatura cu reglementarea ori rezolvarea unor probleme. Practic, majoritatea este, in general, conjuncturala. Vointa unei asemenea majoritati se manifesta si prin sustinerea ori revocarea sustinerii unor parlamentari alesi in organele de lucru ale Camerelor Parlamentului.

Rar se intampla ca majoritatea parlamentara sa se formeze direct si imediat in urma alegerilor generale. Aceasta ar presupune ca un partid politic, o coalitie ori o alianta sa obtina un numar de mandate care ii asigura majoritatea locurilor in Camera. In alte si cele mai frecvente situatii, majoritatea in fiecare Camera se formeaza in urma negocierilor dintre diferitele forte politice, majoritate care ulterior se poate schimba, la modul general sau doar in legatura cu reglementarea ori solutionarea unor probleme concrete. Importanta este insa functionarea principiului potrivit caruia majoritatea decide, iar minoritatea se exprima, drepturi care trebuie asigurate neconditionat.

Constitutia dispune la art.64 alin.(2) teza intai ca *fiecare Camera isi alege un birou permanent*. Deci, alcatuirea Biroului permanent prin alegere este obligatorie, iar prin rezultatele alegerii se manifesta vointa majoritatii existente la acel moment si in acel scop.

Constitutia nu stabileste numarul membrilor biroului permanent si nici functiile in cadrul biroului, acestea urmand a fi stabilite prin Regulamentul Camerei, conform vointei majoritatii. Din art.64 alin.(2) teza a doua si a treia din Constitutie rezulta ca din Biroul permanent fac parte presedintele Camerei, ales pe durata mandatului Camerei, si alti membri, alesi la inceputul fiecarei sesiuni.

Teza a patra din alin.(2) al aceluiasi articol prevede posibilitatea revocarii oricarui membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului, fara a stabili motivele, conditiile si procedura revocarii, lasand reglementarea acestor chestiuni in competenta exclusiva a Camerei. In acest sens a inteles Regulamentul Camerei Deputatilor sa reglementeze in art.2561 si urmatoarele.

Prevederile Regulamentului, avand in vedere posibilitatea constitutionala de a revoca orice membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului, urmareste crearea conditiilor pentru ca majoritatea membrilor Camerei sa se exprime in acest sens. Majoritatea poate fi aceeasi care l-a sustinut pe presedinte la alegerea sa, care poate sa il sustina si ulterior ori sa nu il mai sustina in totalitate, dar poate fi si o majoritate nou-formata ori modificata datorita schimbarii optiunilor unui numar de parlamentari. Pentru a cunoaste vointa majoritatii sunt necesare declansarea si desfasurarea procedurii de vot. Primul moment al declansarii procedurii il reprezinta propunerea formulata de parlamentari care, dupa parerea noastra, nu ar trebui conditionata de cerinte exagerat de restrictive. Observam ca art.25^1 din Regulament nu reglementeaza propriu-zis revocarea presedintelui Camerei Deputatilor, ci propunerea formulata in acest sens, in privinta careia, pentru a preveni folosirea ei abuziva, s-au stabilit exigente deosebite: propunerea poate fi facuta intr-un caz de majoritatea deputatilor, iar in celalalt caz, de minimum o treime din numarul total al deputatilor.

Motivele propunerii de revocare sunt prevazute in alin.(1) si alin.(2) al art.25^1 din Regulament, care constau, in primul caz, in vointa majoritatii deputatilor de a nu-l mai sustine pe presedintele in functie, iar in cel de al doilea caz, in incalcarea prevederilor Constitutiei ori incalcarea in mod grav sau repetat a prevederilor Regulamentului. Schimbarea majoritatii politice din Camera este doar o ipoteza, importanta fiind vointa majoritatii deputatilor de a propune revocarea presedintelui.

Alin.(2) al art.2561 prevede posibilitatea propunerii revocarii presedintelui cu titlu de sanctiune juridica, incalcarea Constitutiei ori a Regulamentului se realizeaza prin fapte, actiuni sau inactiuni care nu pot fi dinainte prevazute si nu pot fi exhaustiv stabilite. Existenta unor fapte de incalcare a prevederilor Constitutiei sau ale Regulamentului vor fi aratate in cuprinsul propunerii de revocare, care trebuie facuta in scris, iar acestea vor fi dezbatute in plenul Camerei, urmand ca majoritatea deputatilor sa hotarasca daca exista sau nu incalcarile aratate in propunere si daca ele justifica sau nu revocarea.

Manifestarea vointei majoritatii deputatilor de a propune revocarea presedintelui nu poate fi ingradita, urmand a se vedea dupa dezbateri si vot daca aceeasi majoritate care a initiat procedura ori o alta majoritate vrea sau nu vrea revocarea.

Suntem de parere ca nu are nici un temei constitutional conditionarea declansarii procedurii de revocare a presedintelui Camerei, prin inscrierea pe ordinea de zi a sedintei Camerei Deputatilor a propunerii de revocare, de vointa grupului parlamentar sau a grupurilor parlamentare care l-au propus initial pe deputatul respectiv pentru a fi ales ca presedinte. Nu vedem un asemenea temei nici in obligatia incontestabila si fireasca a Camerelor Parlamentului de a respecta, prin componenta organelor lor de lucru, configuratia politica a Camerelor, prevazuta de art.64 alin.(5) din Constitutie.

Textul constitutional invocat impune alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere. Retinem insa ca revocarea presedintelui sau a unui alt membru al Biroului permanent nu constituie o operatiune de alcatuire. Alcatuirea biroului cuprinde operatiunile de propunere a conditiilor si alegerea membrilor. Este adevarat ca revocarea determina vacanta unei functii care trebuie completata prin alegeri, deci printr-o operatiune de alcatuire partiala. Incepand din acest moment Camera are obligatia de a asigura respectarea configuratiei politice a Camerei prin compunerea in ansamblu a Biroului permanent. Pentru situatia in care este ales un nou presedinte, reprezentant al altor formatiuni politice, alin.(7) al art.25^1 din Regulament prevede proceduri adecvate in vederea restabilirii concordantei noii compuneri a Biroului permanent cu configuratia politica a Camerei Deputatilor.

In legatura cu alegerea si revocarea presedintelui uneia dintre Camere, respectarea prevederilor art.64 alin.(5) din Constitutie prezinta particularitati importante. Biroul permanent se alcatuieste in doua faze: intai se alege presedintele Camerei, iar apoi ceilalti membri ai Biroului permanent. In functia de presedinte fiind aleasa o singura persoana, aceasta nu are cum sa reflecte configuratia politica a Camerei respective. A transpune norma constitutionala si la desfasurarea acestei prime faze ar insemna ca presedintele va trebui in mod obligatoriu sa reprezinte majoritatea politica rezultata din alegeri ori formata ulterior prin negocieri, sens in care numai aceasta majoritate ar putea desemna un singur candidat. In asemenea conditii nu s-ar mai putea vorbi de alegeri, or, Constitutia prevede alegerea Biroului permanent.

Constitutia nu stabileste cine poate face propuneri si cine poate fi propus pentru a fi ales ca presedinte al Camerei. Astfel, Regulamentul prevede ca fiecare grup parlamentar poate propune un singur candidat, care poate face parte din acel grup ori poate fi o personalitate din alt grup parlamentar sau chiar independent. De asemenea, mai multe grupuri parlamentare pot propune un candidat comun. Apartenenta la o anumita formatiune politica, dintre cele care au intrat in Camera, a celui care poate fi propus si ales in functia de presedinte al Camerei nu este data de rezultatele alegerilor generale, ci de vointa majoritatii membrilor Camerei respective. Va fi ales presedinte candidatul care obtine votul majoritatii membrilor Camerei. Abia dupa alegerea presedintelui, cunoscand grupul sau gruparile politice pe care le reprezinta, se pot face calcule si algoritmi in vederea repartizarii pe grupuri parlamentare a locurilor din Biroul permanent, propunerile de candidati si alegerile putandu-se face numai cu respectarea repartizarii locurilor pentru ca Biroul permanent, in totalitatea sa, sa aiba o componenta corespunzatoare configuratiei politice a Camerei.

Indreptatirea doar a anumitor grupuri parlamentare pentru a propune revocarea presedintelui Camerei sau a unui alt membru al Biroului permanent, pe langa faptul ca este contrara spiritului Constitutiei si principiilor democratiei parlamentare, potrivit carora trebuie asigurata posibilitatea majoritatii de a decide, prezinta si numeroase alte impedimente de ordin practic, legate de organizarea si buna functionare a Camerelor Parlamentului. Este suficient, credem, ca pentru demonstrarea partiala a posibilitatii ivirii unor asemenea dificultati sa formulam cateva intrebari: ce se intampla daca pe parcursul timpului grupul parlamentar care l-a propus pe presedinte dispare, se dizolva indiferent din ce motive?; ce se intampla in situatia in care presedintele a fost candidatul comun al mai multor grupuri parlamentare, iar, cand apar motive temeinice pentru revocarea sa, unul dintre grupurile parlamentare refuza asocierea la propunerea de revocare? Este nefiresc ca, datorita inexistentei propunerii, procedura sa nu poata fi declansata, iar majoritatea sa nu isi poata exprima vointa.

Apreciem ca prevederile art.25^1 din Regulamentul Camerei Deputatilor nu pot fi considerate ca fiind neconstitutionale nici pentru nerespectarea principiului simetriei faptelor juridice, pe baza caruia s-ar ajunge la concluzia ca numai cel care a facut propunerea pentru alegere poate propune revocarea. Singurul element comun al celor doua fapte juridice este votul, vointa majoritatii membrilor Camerei de a-l alege pe un anumit candidat, respectiv de a revoca din functie o persoana. Acest element este prevazut in conditii identice pentru ambele faze, dar pentru manifestarea lui este indispensabila propunerea pentru declansarea procedurii.

Statutul diferit al presedintelui Camerei fata de ceilalti membri ai Biroului permanent nu justifica ideea imposibilitatii revocarii sale. Nici statutul presedintelui nu este de neutralitate, el prin opiniile si voturile exprimate fiind in continuare legat de formatiunea politica de care apartine. Doar in cazurile cand se exprima ca reprezentant si in numele Camerei trebuie sa respecte parerea majoritatii membrilor Camerei.

Procedura revocarii din functie a presedintelui Camerei Deputatilor este prevazuta in art.25^1 alin.(4) din Regulament. Daca se va considera ca aceste norme de procedura sunt insuficiente, ele pot fi completate numai de Camera Deputatilor. Curtea Constitutionala nu are dreptul sa le modifice ori sa le completeze si nici sa le declare ca fiind neconstitutionale pentru omisiunea de reglementare.

In ceea ce ii priveste pe ceilalti membri al Biroului permanent, art.25^2 alin.(2) din Regulament prevede posibilitatea propunerii revocarii din functie, in afara de solicitarea grupului parlamentar prevazuta la alin.(1) al aceluiasi articol, si de catre minimum o treime din numarul total al deputatilor, dar numai cu titlu de sanctiune juridica pentru incalcarea prevederilor Constitutiei sau ale Regulamentului Camerei. Consideram ca ar fi inacceptabil ca revocarea din functie a unui membru al Biroului permanent care a incalcat prevederile Constitutiei ori, in mod grav sau repetat, prevederile Regulamentului sa fie lasata la discretia grupului parlamentar care l-a propus.

Considerentele referitoare la stabilirea abaterilor si respectarea configuratiei politice a Camerei, retinute la examinarea constitutionalitatii reglementarilor privind propunerea de revocare a presedintelui Camerei, sunt valabile si in acest caz. De altfel, alin.(3), (4) si (5) ale art.25^2 din Regulament stabilesc procedura revocarii, precum si obligativitatea respectarii configuratiei politice a Camerei la orice modificare operata in componenta Biroului permanent.

Cele aratate mai inainte sunt valabile si la aprecierea constitutionalitatii prevederilor art.43 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputatilor, referitoare la revocarea din functie a membrilor biroului comisiilor permanente.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
81 useri online

Useri autentificati: