Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi
Publicata in Monitorul Oficial nr. 584/2010 - M. Of. 584 / 17 august 2010
|
|
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi
sau agresivi, exceptie ridicata de Aurina Bodea in Dosarul
nr. 1.598/187/2008 al Tribunalului Bihor — Sectia penala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda
cuvantul reprezentantului Ministerului Public. Acesta observa ca
se critica, in realitate, doar alin. (2) al art. 11 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 55/2002. Cu privire la acesta, pune
concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate,
apreciind ca norma este lipsita de precizie atat in ceea ce
priveste dispozitia, cat si in ceea ce priveste sanctiunea. Arata
ca lipsa de previzibilitate conduce la afectarea caracterului de
lex certa al normei aplicabile si, implicit, in conditiile unei legi
imprecise, la relativizarea garantiilor care insotesc dreptul la un
proces echitabil, prevazute de art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In
opinia sa, caracterul neprevizibil al normei prejudiciaza si dreptul
de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei, drept
prevazut de art. 6 paragraful 3 din conventia mentionata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2010, pronuntata in Dosarul
nr. 1.598/187/2008, Tribunalul Bihor — Sectia penala a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere
al cainilor periculosi sau agresivi. Exceptia de
neconstitutionalitate a fost ridicata de Aurina Bodea intr-o cauza
penala privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau
agresivi.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia precizeaza ca art. 181 din Codul penal consacra
infractiunea de vatamare corporala simpla, iar art. 182 din
acelasi cod, infractiunea de vatamare corporala grava. Arata ca
art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 55/2002 cuprinde o adaugire, prin care se completeaza o
circumstanta de agravare, neprevazuta in art. 181 din Codul
penal. Mai arata ca vatamarea corporala este grava doar in incadrarea art. 182 din Codul penal, nu si in cuprinsul art. 181
din acelasi cod. Sustine ca „aceasta eroare de redactare a
textului [...] duce la incalcarea dreptului la un proces echitabil
prin denaturarea incadrarii juridice intr-o fapta mai grava decat
cea comisa”.
Tribunalul Bihor — Sectia penala nu si-a exprimat opinia
cu privire la constitutionalitatea textului de lege criticat. Aceasta
instanta a respins, initial, exceptia de neconstitutionalitate ca
inadmisibila, considerand ca prevederile de lege criticate nu au
legatura cu solutionarea cauzei. Impotriva incheierii de
respingere autorul exceptiei a declarat recurs, in solutionarea
caruia Curtea de Apel Oradea — Sectia penala si pentru cauze
cu minori a apreciat ca exceptia intruneste conditiile de
admisibilitate prevazute de Legea nr. 47/1992 si a dispus
sesizarea Curtii Constitutionale, fara sa faca vreo apreciere
referitoare la conformitatea textului de lege criticat cu dispozitiile
Legii fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului
Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu si-au exprimat punctul de
vedere asupra exceptiei, pana la data intocmirii raportului.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea
nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie
prevederile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau
agresivi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 311 din 10 mai 2002, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 60/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 183 din 24 martie 2003. Textul de lege criticat are urmatorul
continut:
Art. 11: „(1) Neluarea masurilor de prevenire a atacului
canin de catre proprietarul cainelui sau de detinatorul temporar
al acestuia asupra unei persoane constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare
vatamarea corporala grava, pedeapsa este cea prevazuta la
art. 181—184 Cod penal.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa
este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.”
In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, textul de
lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din
Constitutie care consacra dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca este intemeiata, urmand sa o admita pentru
motivele ce se vor arata in continuare.
Analiza textelor de incriminare cuprinse in art. 11 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 conduce la
concluzia incalcarii prevederilor constitutionale si conventionale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de
claritate si previzibilitate a normei. In jurisprudenta sa, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca legea trebuie sa
indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea
numarandu-se previzibilitatea (Cauza S.W. impotriva Marii
Britanii, 1995 sau Cauza Cantoni impotriva Frantei, 1996). In
acest sens, Curtea a remarcat ca nu poate fi considerata „lege”
decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite
cetateanului sa isi controleze conduita. Apeland la nevoie la
consiliere de specialitate in materie, el trebuie sa fie capabil sa
prevada, intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei,
consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta (Cauza
Sissanis impotriva Romaniei, 2007). Or, prevederile de lege ce
formeaza obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate nu
intrunesc aceste exigente.
Astfel, in primul rand, din cuprinsul art. 11 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 nu rezulta daca
este vorba despre o infractiune de pericol sau de rezultat. Cu
alte cuvinte, textul este imprecis, intrucat poate include varianta
unei infractiuni de rezultat, dar si a uneia de pericol, fara sa faca
vreo distinctie. Acest lucru rezulta din faptul ca alin. (1)
incrimineaza ca infractiune si ipoteza in care neluarea masurilor
de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui sau
de detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane nu se
soldeaza cu niciun fel de vatamare a vreunei persoane, limitele
pedepsei fiind aceleasi atat pentru varianta infractiunii de pericol
descrise, care, deci, nu produce vreo vatamare, cat si pentru
varianta infractiunii de rezultat, care poate avea consecinte de
gravitate diferita, culminand cu decesul victimei. De fapt, prin
aplicarea dispozitiilor alin. (2) ale art. 11 din ordonanta de
urgenta se poate ajunge chiar la situatia ca, din lipsa reperelor
clare privitoare la individualizarea pedepselor, pedeapsa
aplicata sa fie mai mare atunci cand neluarea masurilor de
prevenire a atacului canin nu a avut nicio urmare vatamatoare
decat in cazul in care o astfel de vatamare s-a produs. Astfel, in
ipoteza unei infractiuni de pericol, deci neurmata de un rezultat,
sanctiunea, constand in inchisoare de la 6 luni la 5 ani, este mai
severa decat la acea infractiune de rezultat la care fapta
prevazuta in alin. (1) are ca urmare o vatamare corporala din
culpa, prevazuta de art. 184 alin. (1) din Codul penal, pentru
care sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 luni sau
amenda. In plus, in ipoteza unei infractiuni de rezultat, fapta
incriminata de art. 11 alin. (1) din ordonanta de urgenta
absoarbe infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de
art. 180 din Codul penal.
Curtea observa ca textul de lege criticat este deficitar din
perspectiva lipsei de corelare cu prevederile din Codul penal la
care art. 11 din ordonanta de urgenta face trimitere, ceea ce este
de natura sa genereze confuzii si incertitudine cu privire la
consecintele inactiunii descrise in norma de incriminare, dar si
dificultati in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea textelor
de lege criticate. Astfel, prin compararea limitelor pedepsei
prevazute la art. 11 alin. (1), si anume de la 6 luni la 5 ani, cu
cele prevazute pentru infractiunile incriminate de art. 181—184
din Codul penal, la care face trimitere art. 11 alin. (2), se observa
o discrepanta in ceea ce priveste consecintele faptei, astfel cum
s-a exemplificat mai sus.
In plus, Curtea observa ca alineatul al doilea al art. 11 din
ordonanta de urgenta consacra o forma agravata a faptei
prevazute la alin. (1), atunci cand aceasta are ca urmare o
vatamare corporala grava, insa face trimitere la regimul
sanctionator consacrat pentru vatamarea corporala — art. 181
din Codul penal, vatamarea corporala grava — art. 182 din
Codul penal, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte —
art. 183 din Codul penal, respectiv vatamarea corporala din
culpa — art. 184 din Codul penal. Agravanta ia in considerare
pericolul social sporit, rezultat din urmarile alternative specifice
vatamarii corporale grave, dar face trimitere fie la regimul
sanctionator mai putin sever consacrat pentru infractiunea de la
art. 184 din Codul penal, fie la regimul sanctionator mai aspru
instituit pentru lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte —
art. 183 din Codul penal.
Fapta avand ca urmare moartea victimei este incriminata de
doua ori, insa este sanctionata cu pedepse diferite. Astfel, pe
de o parte, in enumerarea limitativa de la alin. (2) se regasesc
si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte — art. 183 din
Codul penal, pentru care sanctiunea consta in inchisoare de la
5 la 15 ani, iar, pe de alta parte, potrivit alin (3), daca fapta a
avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de
la 2 la 7 ani. Prin urmare, exista o grava necorelare si in ceea
ce priveste relatia dintre alin. (3) al art. 11 din ordonanta de
urgenta si art. 183 din Codul penal. Ambele incrimineaza
vatamarea care a avut ca urmare moartea victimei. In ceea ce
priveste elementul subiectiv, infractiunea de loviri sau vatamari
cauzatoare de moarte prevazuta de art. 183 din Codul penal,
pedepsita cu inchisoarea de la 5 la 15 ani, nu poate fi savarsita
decat cu intentie depasita (praeterintentie).
Viciul de redactare constand in lipsa de corelare a limitelor de
pedeapsa afecteaza garantiile constitutionale referitoare la
dreptul la un proces echitabil. In acest sens, Curtea retine ca
acest drept este un drept complex, care are mai multe
componente. Printre acestea se regaseste, astfel cum rezulta
din jurisprudenta mai sus amintita a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, si dreptul destinatarului normei de a fi
informat intr-o maniera lipsita de ambiguitati asupra
comportamentelor interzise, pe care este obligat sa le evite.
Pentru ca acest drept sa fie asigurat in mod efectiv, enunturile
juridice trebuie sa fie clare, precise si explicite, astfel incat sa il
poata avertiza in mod inechivoc asupra gravitatii consecintelor
nerespectarii prescriptiilor legale cuprinse in acestea. Or,
dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 55/2002 nu respecta aceste cerinte esentiale de redactare.
De asemenea, in conceptul de proces echitabil este inclus si
dreptul la o aparare eficienta. Aceasta nu poate fi realizata in
conditiile in care exista o incertitudine cu privire la cuantumul
pedepsei pe care instanta o poate aplica pentru fapta prevazuta
la art. 11 alin. (1). Judecatorul insusi se afla in dificultate, fiind
pus in situatia de a opta intre mai multe variante posibile, in lipsa
unei reprezentari clare a regimului sanctionator aplicabil. Din
cauza manierei defectuoase de redactare a textului de lege
criticat, individualizarea judiciara a pedepsei nu poate fi facuta
de instanta decat in mod arbitrar, aproximativ, in functie de
aprecieri lipsite de obiectivitate.
In fine, Curtea constata ca alin. (4) al art. 11 din ordonanta de
urgenta cuprinde, de asemenea, vicii de redactare, intrucat
foloseste o formulare improprie. Potrivit acesteia, actiunea
penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Legiuitorul a
incriminat in alineatele mentionate fapte socialmente
periculoase, consacrand infractiuni, de pericol sau rezultat,
nicidecum o actiune penala. Se observa insa ca atat in cazul
vatamarii corporale grave — art. 182 din Codul penal, cat si in
cazul lovirilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte — art. 183
din Codul penal, la care textele de incriminare fac trimitere,
actiunea penala se pune in miscare din oficiu. In ultima ipoteza
nici nu este posibila incidenta principiului disponibilitatii, in
conditiile in care fapta are ca urmare moartea victimei. Cu toate
acestea, art. 11 alin. (4), care stabileste ca actiunea penala
„prevazuta la alin. (1) si (2)” se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, se refera inclusiv la
infractiunea de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin
care a avut ca urmare vatamarea corporala cauzatoare de
moarte. Intr-o asemenea ipoteza, este, desigur, evidenta lipsa
de logica interna a reglementarii, care o priveaza de eficienta si
lasa neacoperita modalitatea de declansare a actiunii penale.
Se poate presupune ca aceasta va fi pornita din oficiu, dar, la fel
de bine, se poate presupune ca va fi pornita doar la plangerea
prealabila a rudelor apropiate. Dar norma juridica, in special cea
de natura penala, trebuie sa contina reglementari riguroase, cea
supusa, in cazul de fata, controlului de constitutionalitate fiind
insa ambigua si lipsita de precizie. Aceeasi este situatia si in
ceea ce priveste fraza a doua a alin. (4), care prevede ca
impacarea partilor inlatura raspunderea penala, intrucat, de
vreme ce victima a decedat, nu este posibila ipoteza impacarii
partilor.
Asadar, art. 11 contine o multitudine de inadvertente,
prezentand deficiente grave de redactare care ii confera un
caracter neconstitutional. Curtea observa ca, in ceea ce priveste
tehnica legislativa, textul ar fi trebuit elaborat fie ca o norma
speciala, cu reglementari distincte, care sa creeze un regim
sanctionator specific, fie ar fi trebuit sa impuna un sistem de
sanctionare corelat cu cel prevazut de Codul penal pentru
infractiunile de vatamare corporala. Or, art. 11 instituie un regim
mixt si confuz, derutant atat pentru persoana care se poate afla
in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze
cu privire la vinovatia acesteia si sa individualizeze in mod
judicios pedeapsa corespunzatoare faptei, in functie de
gravitatea urmarilor acesteia.
Este necesar ca textul sa fie regandit in ansamblul sau.
Deficientele art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 55/2002, astfel cum au fost revelate in cele de mai sus,
trebuie corectate de Guvern, in concordanta cu dispozitiile art. 147
alin. (1) din Constitutie. Incriminarea comportamentului periculos
al proprietarilor sau posesorilor de caini periculosi sau agresivi
este fara indoiala necesara, acesta reprezentand o amenintare
grava la adresa vietii si sigurantei personale a cetatenilor. Norma
penala sanctionatoare trebuie sa intruneasca insa, asa cum
s-a aratat, exigentele de precizie, claritate si, implicit,
previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia dreptului la un
proces echitabil.
Curtea observa totodata ca prevederile art. 11 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 au mai format obiect al
controlului de constitutionalitate, fiind analizate insa prin prisma
unor critici diferite. Prin Decizia nr. 234 din 9 martie 2006,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din
11 aprilie 2006, raportandu-se la dispozitiile art. 16 alin. (1) si
art. 24 alin. (1) din Constitutie, Curtea a respins ca neintemeiata
exceptia de neconstitutionalitate. In cauza de fata, criticile
formulate au relevat aspecte cu examinarea carora Curtea nu
fusese investita in cadrul solutionarii exceptiei asupra careia s-a
pronuntat prin decizia amintita. Prin urmare, reconsiderarea
solutiei pronuntate cu acel prilej se justifica prin noutatea
argumentelor invocate in prezenta motivare a criticii de
neconstitutionalitate.
Curtea constata ca, in acord cu jurisprudenta sa, spre
exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 sau
Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci
si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai
dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. In
consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv
autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte intru totul
atat considerentele, cat si dispozitivul prezentei decizii.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al
art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Aurina Bodea in Dosarul nr. 1.598/187/2008 al Tribunalului Bihor —
Sectia penala si constata ca prevederile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al
cainilor periculosi sau agresivi sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.
|
|
