DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 235 din 5 mai 2005 privind sesizarea de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu referire la art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002

Decizie neconstitutionalitate din 05-05-2005
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 235 din 5 mai 2005 privind sesizarea de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu referire la art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002


Publicata in Monitorul Oficial nr. 462/2005 - M. Of. nr. 462 / 31 mai 2005

Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.17 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu privire la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, de catre un grup de 27 de senatori, si anume: Corneliu Vadim Tudor, Aurel Ardelean, Liviu Doru Bindea, Carol Dina, Valentin Dinescu, Viorel Senior Duca, Gheorghe Viorel Dumitrescu, Gheorghe Funar, Constantin Gaucan, Ilie Ilascu, Nicolae Iorga, Irina Loghin, Eugen Mihaescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisiuc, Dorel-Constantin Onaca, Ilie Petrescu, Petru Stan, Claudiu Tanasescu, Mihai Ungheanu, Verginia Vedinas, Ovidiu Teodor Cretu, Viorel Stefan, Mihail Lupoi, Doina Silistru, Sever Ster, Ioan Chelaru si Vasile Ion.

Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale cu Adresa nr.892 din 22 martie 2005 a secretarului general al Senatului si formeaza obiectul Dosarului nr.274A/2005.

In motivarea sesizarii se sustine ca legea este neconstitutionala, intrucat dispozitiile art.13 din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie contravin dispozitiilor art.72 alin.(2) din Constitutie. Astfel, dispozitiile art.13 lit.b) din legea criticata prevad ca sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie infractiunile prevazute de Legea nr.78/2000 daca sunt comise - intre alte categorii de persoane - de catre deputati si senatori. Acest text de lege contravine prevederilor art.72 alin.(2) din Constitutie, potrivit carora urmarirea penala si trimiterea in judecata a deputatilor si senatorilor *se pot face numai de catre Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie*. Autorii sesizarii sustin ca *textul constitutional citat este evident restrictiv, pentru ca legiuitorul constituant care foloseste sintagma numai a avut in vedere posibilitatea ca sa nu existe tendinta de a se legifera competenta de urmarire si cercetare a parlamentarilor de catre un alt parchet, decat cel care se regaseste in Legea fundamentala*.

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.51/603/RG din 1 aprilie 2005, punctul sau de vedere in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

Parchetul National Anticoruptie este o structura autonoma cu personalitate juridica in cadrul Ministerului Public si isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a ministrului justitiei. Astfel, cum precizeaza si art.131 din Constitutia Romaniei, republicata, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii, respectiv si in Parchetul National Anticoruptie, infiintat ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie. Constitutia nu detaliaza aspecte de organizare a parchetelor, insa aceste structuri organizatorice pot fi dezvoltate sau, dimpotriva, restranse, in raport cu necesitatile concrete ale societatii romanesti, cu nevoia prevenirii si combaterii uneia sau alteia dintre faptele prevazute de legea penala.

Organizarea Parchetului National Anticoruptie ca structura a Ministerului Public si coordonarea acestui parchet de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie indeplineste conditia statuata de art.72 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata. Toate actele efectuate de procurori si procedura urmata in activitatea de cercetare sunt coordonate de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Detinand atributul de coordonare, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie va avea automat si atributul de supraveghere a ofiterilor de politie judiciara, de indrumare a procurorilor, de control al actelor incheiate de acestia.

Legea nr.601/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta Guvernului nr.24/2004 privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei, in alin.(3^1) al art.1, reglementeaza rolul coordonator al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul procurorului general al Parchetului National Anticoruptie. Coordonarea priveste indrumari cu caracter general referitoare la masurile care trebuie luate pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de coruptie, precum si solicitarea de informari asupra activitatii institutiei, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind cel care solutioneaza si conflictele de competenta. Astfel, prin activitatea Parchetului National Anticoruptie, desfasurata sub coordonarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, se pot realiza, potrivit legii, pe baza documentelor si a actelor de procedura, urmarirea si trimiterea in judecata penala si a deputatilor si senatorilor.

De altfel, prevederea privind competenta Parchetului National Anticoruptie de a instrumenta in cazul infractiunilor savarsite de senatori sau deputati a functionat de la intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002. In decursul timpului textul art.13 alin.(1) lit.b) a fost amendat doar cu privire la subiectii infractiunilor, altii decat senatorii sau deputatii, ori cu privire la realizarea unui acord intre partea introductiva la art.13 alin.(1) lit.a), pe de o parte, si lit.b) a aceluiasi alineat, pe de alta parte. In ceea ce priveste Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004, aceasta completeaza sfera subiectilor prevazuti la art.13 alin.(1) lit.b) din acelasi act normativ.

Guvernul Romaniei a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/1.852/C.P.T. din 11 aprilie 2005, punctul sau de vedere in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

Dispozitiile referitoare la competenta de urmarire penala si trimitere in judecata a deputatilor si senatorilor au fost introduse in cuprinsul alin.(2) al art.72 prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr.429/2003, care a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003. Aceasta prevedere nu are caracterul unei norme procesual penale, ci are valoare de principiu, care trebuie sa stea la baza prevederilor legilor organice referitoare la organizarea si functionarea institutiilor componente ale autoritatii judecatoresti. Asadar, prevederea constitutionala mentionata, prin natura ei si prin locul unde este situata in Constitutie (in sectiunea a 2-a intitulata *Statutul deputatilor si al senatorilor* din capitolul I *Parlamentul* al titlului III), nu poate fi considerata ca norma prin care se configureaza Ministerul Public, organizarea si componentele sale, intrucat aceste atribute sunt de domeniul legilor organice si deci ea nu limiteaza posibilitatea de organizare a acestuia prin legi organice. Functia sa este doar aceea de a stabili, la nivelul Constitutiei, ca urmarirea si trimiterea in judecata a deputatilor si senatorilor care savarsesc infractiuni, indiferent din ce categorie fac parte, se efectueaza de catre procuror si nu de catre organele de cercetare penala. Constitutia a utilizat termenul *numai* pentru a sublinia faptul ca urmarirea se face in mod obligatoriu numai de procuror.

Sintagma *Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie*, cuprinsa in textul alin.(2) al art.72, trebuie inteleasa si interpretata in contextul intregului text din teza a doua a aceluiasi alineat. Astfel, intrucat in ultima parte a dispozitiilor alin.(2) teza a doua (ultima propozitie) se prevede ca apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie competenta de judecata a deputatilor si senatorilor, deci celei mai inalte instante din sistemul organelor judiciare, in mod logic, simetric si potrivit principiilor Codului de procedura penala, competenta revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.

Constitutia a prevazut astfel ca urmarirea penala se efectueaza, in cazul deputatilor si senatorilor, de parchetul corespunzator Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si nu de un parchet care functioneaza pe langa o alta instanta. In acest sens trebuie inteleasa sintagma *Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie* din alin.(2) al art.72 din Constitutia revizuita.

Deoarece Parchetul National Anticoruptie functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie - astfel cum prevede art.1 alin.(1) in redactarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.102/2003 -, este firesc ca sintagma *Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie*, folosita in alin.(2) al art.72 din Constitutie, sa il includa si pe acesta, Parchetul National Anticoruptie avand prerogativa de a-i urmari pe deputati si senatori atunci cand savarsesc infractiuni prevazute de Legea nr.78/2000.

Dispozitia constitutionala din art.72 alin.(2) s-a referit, prin urmare, la orice parchet care functioneaza, potrivit legii, pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile care stabilesc competenta fiecaruia apartinand legilor ordinare.

Urmarirea infractiunilor savarsite de deputati si senatori, prevazute in Legea nr.78/2000, a fost data in competenta Parchetului National Anticoruptie prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002. Toate actele normative de completare si de modificare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 au pastrat dispozitia prin care s-a conferit Parchetului National Anticoruptie competenta de urmarire penala si de trimitere in judecata a deputatilor si senatorilor pentru infractiuni de coruptie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile criticate din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.15 din Legea nr.47/1992, Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor legale criticate.

Curtea observa ca obiectul sesizarii, asa cum a fost formulat de autorii acesteia, il constituie dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie. Insa, in motivarea sesizarii sunt criticate doar dispozitiile cuprinse la art.I pct.2 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu referire la art.13 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie.

Asadar, Curtea constata ca numai aceste dispozitii formeaza obiectul controlului de constitutionalitate, care au urmatorul cuprins:

- Art.I: *2. La articolul unic punctul 2, alineatul 1 al articolului 13 va avea urmatorul cuprins:

Art.13. - (1) Sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr.78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii:

a) [...]

b) daca, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de gravitatea perturbarii aduse unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice, ori de valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie, sunt comise de catre deputati, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora, judecatorii haltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale, presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia, Avocatul Poporului si adjunctii sai, consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi, guvernatorul si viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei, ceilalti magistrati, ofiteri, amirali, generali si maresali, ofiteri de politie si ofiteri din sistemul administratiei penitenciare, presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti, primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, primarii municipiilor si ai oraselor, prefectii, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, precum si persoanele care exercita atributii de control ale acestora, notarii publici, avocatii, comisarii Garzii Financiare, persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, in cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societatilor nationale, al bancilor si societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii in procesul de privatizare si al unitatilor centrale financiar-bancare, persoanele prevazute la art.8^1 din Legea nr.78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si vamesii.*

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile criticate incalca dispozitiile art.72 alin.(2) din Constitutie, care au urmatorul cuprins:

*Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine haltei Curti de Casatie si Justitie.*

Autorii sesizarii arata ca dispozitiile criticate incalca aceste prevederi constitutionale, intrucat stabilesc competenta Parchetului National Anticoruptie de a efectua urmarirea si trimiterea in judecata penala a deputatilor si senatorilor, contrar dispozitiilor art.72 alin.(2) din Constitutie, care stabilesc competenta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Curtea constata ca este evidenta intentia legiuitorului constituant de a stabili competenta exclusiva a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a efectua urmarirea si trimiterea in judecata penala a deputatilor si senatorilor, deoarece in constructia normei cuprinse la art.72 alin.(2) din Constitutie a utilizat cuvantul *numai*, ceea ce ii confera acesteia un caracter imperativ si exclusiv. Utilizand cuvantul *numai*, legiuitorul constituant a inteles ca confere aceasta competenta unei singure autoritati statale, si anume Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care nu o poate partaja cu nici un alt parchet, oricare ar fi pozitia ierarhica sau competenta sa.

Tinand seama de faptul ca normele de competenta sunt de stricta interpretare, Curtea urmeaza sa retina intentia legiuitorului constituant nu numai in raport cu tehnica redactionala a textului examinat, ci si in raport cu realitatea organizatorica a celor doua institutii in alcatuirea sistemului autoritatilor publice, din momentul finalizarii procesului de revizuire a Constitutiei.

Astfel, Parchetul National Anticoruptie a fost infiintat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.244 din 11 aprilie 2002, fiind organizat ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie, structura autonoma cu personalitate juridica in cadrul Ministerului Public. Activitatea acestui parchet se desfasoara sub autoritatea ministrului justitiei, iar conducerea sa este exercitata de catre un procuror general coordonat de procurorul general al Parchetului de pe langa fosta Curte Suprema de Justitie. Dispozitiile art.2 din aceeasi ordonanta precizeaza locul acestui parchet in cadrul autoritatii judecatoresti, prevazand ca *Parchetul National Anticoruptie este independent in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea [...]*.

Intentia legiuitorului ordinar de a consolida independenta Parchetului National Anticoruptie rezulta din cuprinsul articolului unic pct.1 lit.b) din Legea nr.503/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.523 din 18 iulie 2002, prin consolidarea autoritatii procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, prevazandu-se in mod expres, printre atributiile acestuia *conducerea, supravegherea si controlul actelor de cercetare penala, efectuate din dispozitiile procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie*.

Astfel fiind, Curtea retine ca legiuitorul constituant, tinand seama de existenta Parchetului National Anticoruptie organizat autonom fata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a prevazut in mod clar competenta exclusiva a celui din urma de a efectua urmarirea si trimiterea in judecata penala a deputatilor si senatorilor, indiferent de natura infractiunilor savarsite. Nu este de admis ca in Legea fundamentala a statului sa se reglementeze competenta alternativa a autoritatilor publice.

Legiuitorul constituant a revizuit si organizarea parchetelor, completand cu un nou alineat dispozitiile art.131 din Constitutie, avand ca titlu marginal *Rolul Ministerului Public*, dupa cum urmeaza: *(3) Parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile legii.* Legea de revizuire a Constitutiei a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.669 din 22 septembrie 2003. Tinandu-se seama de cerinta constitutionala ca parchetele sa functioneze pe langa instantele de judecata, prin dispozitiile art.I pct.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.102 din 24 octombrie 2003 a fost modificat alin.(1) al art.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, dupa cum urmeaza: *Prin prezenta ordonanta de urgenta se infiinteaza, la nivel national, Parchetul National Anticoruptie, care functioneaza pe langa Curtea Suprema de Justitie ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie.* Aceasta ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.747 din 26 octombrie 2003. Dispozitiile organizatorice de la art.1 si art.3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie au mai fost modificate, pastrand caracterul autonom al mentionatului parchet - prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.24/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.365 din 27 aprilie 2004, care, in art.IV prevede: *1. Dupa alineatul (3) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: *(31) Procurorul general al Parchetului de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza Parchetul National Anticoruptie, potrivit legii, prin intermediul procurorului general al acestui parchet. Coordonarea priveste indrumari cu caracter general referitoare la masurile care trebuie luate pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de coruptie, precum si solicitarea de informari asupra activitatii institutiei.* Curtea constata ca legiuitorul ordinar si-a mentinut conceptia de a conserva personalitatea juridica distincta a Parchetului National Anticoruptie fata de parchetele organizate in subordinea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum rezulta din alin.(3) si (4) ale pct.4 din aceeasi ordonanta, care au urmatorul cuprins: *Art.4 [...] (3) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este ordonator principal de credite. (4) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Parchetului National Anticoruptie se asigura de la bugetul de stat. Anual se constituie un depozit in valoare de 20 miliarde lei, pentru actiuni privind organizarea si constatarea infractiunilor flagrante de coruptie, la dispozitia procurorului general al Parchetului National Anticoruptie. Aceasta suma este prevazuta la titlul «Cheltuieli materiale si servicii» in bugetul Parchetului National Anticoruptie, iar modul sau de gestionare si utilizare se va stabili prin ordin al procurorului general al acestui parchet.* Curtea retine ca modificarile si completarile aduse prin ordonantele de urgenta si legile de aprobare a acestora au pastrat statutul special al Parchetului National Anticoruptie fata de celelalte parchete din structura Ministerului Public si, in acelasi timp, organizarea Parchetului National Anticoruptie a fost pusa de acord cu prevederile art.131 alin.(3) din Constitutia revizuita, si anume de a functiona pe langa o instanta de judecata, fiind stabilita Curtea Suprema de Justitie - devenita Inalta Curte de Casatie si Justitie -, asa cum prevede art.1 alin.(1) din Legea nr.26/2004 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.102/2003 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.222 din 15 martie 2004. Prevederile art.131 alin.(3) din Constitutie, conform carora *parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata*, nu exclud posibilitatea ca pe langa o instanta sa functioneze, in conditiile legii, mai multe parchete. Astfel, s-a putut prevedea ca si Parchetul National Anticoruptie functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara ca structurile sale teritoriale sa fie arondate instantelor judecatoresti. Curtea constata insa ca art.72 alin.(2) teza a doua din Constitutie nu dispune ca urmarirea si trimiterea in judecata penala a deputatilor si a senatorilor se pot face de un parchet care functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ci textul constitutional identifica, printr-o denumire proprie, parchetul exclusiv competent de a efectua urmarirea penala si trimiterea in judecata, acesta fiind *Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie*, ceea ce exclude orice asimilare a acestuia cu un alt parchet. Atunci cand Constitutia indica cu litere mari un subiect de drept - Parchetul de pe langa halta Curte de Casatie si Justitie - nu se poate trage concluzia potrivit careia ne-am afla in fata unei denumiri generice, apta sa absoarba in continutul sau orice parchet organizat pe langa instanta suprema, care la randul ei este unica. Tocmai de aceea, din interpretarea textului constitutional nu se poate ajunge la ideea ca urmarirea si trimiterea in judecata penala a deputatilor si senatorilor, pentru savarsirea faptelor de coruptie, pot fi date si in competenta altui parchet decat Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Curtea mai constata ca dispozitiile art.72 alin.(2) din Constitutie stabilesc competenta de urmarire penala ce ii revine Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie dupa calitatea persoanei, si anume de senator si de deputat, iar dispozitiile criticate stabilesc competenta dupa materie a Parchetului National Anticoruptie de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, incalcand Constitutia si deturnand natura competentei stabilite la nivel constitutional.

Curtea mai retine ca stabilirea competentei exclusive a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a efectua urmarirea penala si a dispune trimiterea in judecata in cazul infractiunilor savarsite de deputati sau senatori, fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate de acestia in exercitarea mandatului, nu are semnificatia absolvirii de raspundere penala. Prevederea constitutionala instituie masuri de protectie fata de eventuale abuzuri, sicane sau constrangeri la care ar putea fi expusi parlamentarii la niveluri inferioare de instrumentare a cauzelor penale. Pe de alta parte, s-a urmarit ca cercetarea si trimiterea in judecata a parlamentarilor sa se faca de cea mai inalta autoritate judiciara, cu atributii de conducere si supraveghere a urmaririi penale. Or, aceasta autoritate este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, al carui conducator coordoneaza si activitatea Parchetului National Anticoruptie.
DECIZIE


Avand in vedere aceste considerente, dispozitiile art.2 alin.(1), art.61 alin.(1), art.72 alin.(2), art.146 lit.a) si ale art.147 alin.(2) din Constitutie, precum si prevederile art.11 alin.(1) lit.A.a) si ale art.18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Constata ca prevederile art.I pct.2 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu referire la art.13 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul National Anticoruptie, prin care se stabileste ca sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr.78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, comise de catre deputati si senatori, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului, primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


OPINIE SEPARATA


Nu ne insusim solutia adoptata cu majoritate de voturi, pentru urmatoarele motive:

1. Sub titulatura de imunitate parlamentara, legiuitorul constituant a prevazut, intre altele, in art.72 alin.(2) din Constitutia Romaniei, competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de judecata penala a deputatilor si senatorilor si, corelativ, competenta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a efectua urmarirea si trimiterea in judecata a acestora.

Caracterul protector al acestor dispozitii constitutionale prin care se stabileste competenta de judecata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata penala este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale - fiind aparat, astfel, de presiunile si vrajmasiile locale - si i se da posibilitatea de a fi judecat de magistratii de la instanta aflata in varful piramidei sistemului judiciar, care, in virtutea acestei pozitii, prezinta cele mai puternice garantii de independenta si impartialitate. Tot astfel, stabilirea competentei Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de urmarire si trimitere in judecata penala a deputatilor si senatorilor constituie o masura de protectie impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, tinand seama de locul parchetului mentionat in sistemul judiciar. Si in acest caz, ca si in cazul instituirii competentei de judecata in sarcina judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, legiuitorul constituant a avut in vedere ca atributia de urmarire si de trimitere in judecata a deputatilor si senatorilor sa se exercite de magistratii dintr-un parchet care, functionand pe langa cea mai inalta instanta de judecata a tarii, sa prezinte, ca si magistratii acestei instante, garantii maxime de independenta si de impartialitate.

2. Autorii sesizarii de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale atacate contravin Constitutiei, avand in vedere ca identitatea Parchetului National Anticoruptie - caruia, prin aceste dispozitii legale, i se stabileste competenta de urmarire si trimitere in judecata a deputatilor si senatorilor pentru infractiuni de coruptie - este diferita de cea a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, abilitat prin art.72 alin.(2) din Constitutie sa efectueze urmarirea penala a deputatilor si senatorilor si sa dispuna trimiterea acestora in judecata.

Aceasta sustinere nu poate fi primita, luand in considerare statutul constitutional al Ministerului Public - reglementat prin art.131 si art.132 din Legea fundamentala - si sistemul de organizare a parchetelor, reglementat prin Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu modificarile si completarile ulterioare.

3. Potrivit art.131 alin.(2) si alin.(3) din Constitutia Romaniei, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori, organizati in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti.

Limitandu-se sa consacre organizarea Ministerului Public in concordanta cu conceptia general admisa asupra naturii juridice a acestei institutii - aceea de magistratura organizata pe langa instantele judecatoresti - Constitutia nu nominalizeaza parchetele si nu instituie obligativitatea infiintarii cate unui parchet pe langa fiecare instanta judecatoreasca si nici interdictia ca pe langa aceeasi instanta de judecata sa functioneze mai multe parchete.

Astfel, in functie de necesitatile apararii sociale, legiuitorul este liber sa infiinteze parchete numai pe langa anumite instante de judecata - precedentul istoric il constituie sistemul judiciar care a functionat pana in 1948, in care parchetele erau organizate numai pe langa tribunale, curti de apel si Curtea de Casatie, dar nu si pe langa judecatorii - dupa cum are libertatea de a infiinta pe langa aceeasi instanta doua sau mai multe parchete specializate, de exemplu pentru combaterea infractiunilor de coruptie sau pentru combaterea criminalitatii organizate.

In considerarea acestei libertati constitutionale de reglementare si tinandu-se seama de imperativul combaterii fenomenului coruptiei - fenomen in crestere evidenta si de neacceptat - prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, modificata si completata ulterior, a fost infiintat Parchetul National Anticoruptie, ca parchet specializat in combaterea coruptiei.

Acest parchet a fost atasat inca prin textul initial al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002, in mod implicit, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, caci prin art.1 alin.(3) din ordonanta s-a precizat ca este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si ca procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Atasarea parchetului la Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost precizata explicit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.102/2003, aprobata cu modificari prin Legea nr.26/2004, in sensul ca Parchetul National Anticoruptie *functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie*. Precizarea era necesara pentru evitarea oricarei alte interpretari, in conditiile in care prin Legea nr.429/2003 de revizuire a Constitutiei, art.130 (devenit dupa republicare art.131) a fost completat cu un alineat nou (3), prin care se statueaza ca *parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata*.

De asemenea, prin art.76 alin.(1) din Legea nr.304/2004 pentru organizarea judiciara s-a prevazut ca Parchetul National Anticoruptie functioneaza ca *parchet pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie*.

4. Libertatea legiuitorului de a institui mai multe parchete pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie rezulta si din faptul ca, in timp de Inalta Curte de Casatie si Justitie este nominalizata expres in art.126 alin.(1), alin.(3) si alin.(4) din Constitutie, privind instantele judecatoresti - consacrandu-se, deci, statut constitutional de unicitate acestei instante - Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu i se atribuie, in sectiunea privind Ministerul Public, un asemenea statut.

5. In raport cu continutul dispozitiilor art.131 alin.(3) din Constitutie, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie poate fi caracterizat ca unul dintre parchetele care *functioneaza pe langa instantele de judecata*, iar nominalizarea acestui parchet in art.72 alin.(2) nu poate fi inteleasa decat ca o identificare generica.

Ratiunea acestei identificari este, pe de o parte, aceea de a se stabili competenta exclusiva a procurorului de a efectua urmarirea penala a deputatilor si senatorilor si de a se exclude posibilitatea ca aceasta sa se efectueze dupa normele de procedura penala comune, de catre organele de cercetare penala, iar pe de alta parte, pentru a se exclude posibilitatea judecarii parlamentarilor pe calea actiunii directe formulate in fata instantei.

In sensul celor aratate este de retinut si faptul ca norma constitutionala din art.72 alin.(2) este situata in Constitutia Romaniei in sectiunea a 2-a, intitulata *Statutul deputatilor si senatorilor*, din capitolul I *Parlamentul* al titlului III, avand prin natura sa functia de a defini una dintre conditiile de tragere la raspundere juridica a membrilor Parlamentului, iar nu rolul de a stabili organizarea si functionarea Ministerului Public. Principiile fondatoare ale Ministerului Public sunt prevazute, asa cum s-a aratat, in art.131 si art.132, situate in cap. VI *Autoritatea judecatoreasca*, din titlul III al Constitutiei.

Interpretarea sistematica a Constitutiei conduce, asadar, la concluzia ca nominalizarea prevazuta de art.72 alin.(2) din Constitutie nu exclude posibilitatea ca urmarirea penala si trimiterea in judecata a deputatilor si senatorilor pentru infractiuni de coruptie sa se efectueze de catre Parchetul National Anticoruptie care, si acesta este, in termenii Ordonantei de urgenta nr.43/2002 si ai Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, un *parchet pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie*.

6. Prevederile art.72 alin.(2) din Constitutie, in conformitate cu care urmarirea si trimiterea in judecata a deputatilor si senatorilor se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, au fost adoptate prin legea de revizuire a Constitutiei.

Avand in vedere ca la data cand a fost revizuita Legea fundamentala, Parchetul National Anticoruptie exista si functiona, ca ratiunea existentei acestei institutii era aceea de a descuraja fenomenul coruptiei la nivel inalt si ca obiectivul principal al revizuirii l-a constituit crearea cadrului constitutional de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana - iar eradicarea coruptiei la nivelul celor mai inalte autoritati ale statului era si atunci, cum este si in prezent, una dintre conditiile de baza ale primirii Romaniei in organizatia amintita - consideram ca este cu totul de neacceptat teza ca legiuitorul constituant a urmarit inlaturarea din competenta Parchetului National Anticoruptie a cercetarii infractiunilor de coruptie comise de deputati si senatori. De altfel, pentru atingerea unui asemenea scop nu era necesara revizuirea Constitutiei, fiind suficienta modificarea in sensul dorit a legii organice a Parchetului National Anticoruptie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002.

7. Instituirea competentei Parchetului National Anticoruptie de a efectua urmarirea penala in cazul infractiunilor de coruptie comise de deputati si senatori si de a dispune trimiterea acestora in judecata pentru infractiunile comise, corespunde intru totul cu scopul urmarit de legiuitorul constituant in norma prevazuta de art.72 alin.(1), privind imunitatea parlamentara, dat fiind ca prin pozitia acestui parchet in sistemul judiciar, prin organizare si prin normele pe care isi intemeiaza activitatea, se asigura cea mai solida protectie a parlamentarilor impotriva sicanelor si abuzurilor de care ar avea a se teme in faza de urmarire a procesului penal sau in situatia creata prin judecarea lor pe calea actiunii directe formulate in fata instantei de judecata.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.131 alin.(1) din Constitutia Romaniei, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, iar potrivit prevederilor art.132 alin.(1) din Constitutie, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic.

Prin normele si principiile citate, Legea fundamentala defineste Ministerul Public ca o institutie independenta de interese partizane si, deci, la adapost fata de imixtiuni de orice natura, iar procurorilor le impune sa-si exercite atributiile in mod impartial si in limitele legii, sub controlul ierarhic prevazut de lege, asupra modului in care respecta aceste principii constitutionale.

Deosebit de aceste garantii de independenta si impartialitate, comune tuturor procurorilor din sistemul judiciar, procurorii din Parchetul National Anticoruptie prezinta garantiile generate de pozitia in care se afla institutia lor, care functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si sunt coordonati direct de catre procurorul general al parchetului din varful ierarhiei Ministerului Public. Existenta garantiilor maxime de impartialitate si independenta in persoana procurorilor care compun Parchetul National Anticoruptie explica si faptul ca acestora li s-a stabilit prin lege competenta exclusiva de a efectua urmarirea penala si trimiterea in judecata pentru infractiuni de coruptie, in cazul altor inalti demnitari si functionari ai statului, enumerati in art.13 lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, intre care, *... membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora, judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale, presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia, Avocatul Poporului si adjunctii sai, consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, consilierii de stat ai primului-ministru ...*.

Pentru toate aceste considerente, apreciem ca nu se poate admite sustinerea autorilor sesizarii, in sensul ca prin dispozitiile legale atacate de acestia s-ar incalca normele privind imunitatea parlamentara, prevazute in art.72 alin.(2) din Constitutia Romaniei.

In consecinta, opinam ca prevederile art.I pct.2 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu referire la art.13 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul National Anticoruptie sunt constitutionale.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
15 useri online

Useri autentificati: