DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1018 din 19 iulie 2010 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative

Decizie neconstitutionalitate din 19-07-2010
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1018 din 19 iulie 2010 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative


Publicata in Monitorul Oficial nr. 511/2010 - M. Of. 511 / 22 iulie 2010

Cu Adresa nr. 1.846 din 13 iulie 2010, Presedintele Romaniei a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile ulterioare, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 10.208 din 14 iulie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.665A/2010.

Motivele sesizarii vizeaza aspecte de neconstitutionalitate extrinseca, constand in incalcarea exigentelor constitutionale in materie de sesizare a Camerelor Parlamentului, in procedura de legiferare, deduse din coroborarea alin. (1) teza finala a art. 75 cu alin. (4) si (5) ale aceluiasi articol din Constitutia Romaniei.

Astfel, in motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se enunta parcursul procedurii legislative in urma careia a fost adoptata legea criticata, procedura afectata de vicii de neconstitutionalitate. Se arata ca la data de 27 aprilie 2010 Camera Deputatilor a fost sesizata cu proiectul de lege privind consolidarea integritatii in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, iar la data de 28 aprilie 2010 l-a adoptat, in calitate de prima Camera sesizata. La data de 12 mai 2010, proiectul de lege a fost adoptat de Senat, in calitate de Camera decizionala.

Ulterior, la data de 14 mai 2010, legea fost trimisa Presedintelui Romaniei spre promulgare. In termenul legal, respectiv la data de 4 iunie 2010, Presedintele Romaniei a solicitat Parlamentului reexaminarea Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Dupa reluarea procedurii legislative, Camera Deputatilor a aprobat legea, la data de 22 iunie 2010, insusindu-si propunerile din cererea de reexaminare formulate de Presedintele Romaniei. Astfel, Camera Deputatilor, in calitate de prima Camera sesizata, a hotarat modificarea si completarea Legii nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul reintroducerii comisiilor de cercetare a averilor, asa cum decisese initial. Senatul, la data de 30 iunie 2010, a adoptat legea ca urmare a cererii de reexaminare, intr-o forma diferita de cea a Camerei Deputatilor, eliminand mare parte din textele nou-adoptate, inclusiv prevederile art. 37 referitoare la comisiile de cercetare a averilor.

La data de 8 iulie 2010, legea a fost retrimisa la promulgare Presedintelui Romaniei.

In sesizarea inaintata Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei considera ca s-au incalcat dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutia Romaniei, dispozitii care sunt reluate si detaliate prin Regulamentul fiecarei Camere. Astfel, sunt mentionate art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 88 alin. (7) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr. 28/2005, cu modificarile ulterioare. Din prevederile regulamentare reiese ca cea care are calitatea de camera decizionala in materia dreptului de proprietate privata, reglementata la art. 44 alin. (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, este Camera Deputatilor.

Or, Presedintele Romaniei considera ca activitatea comisiilor de cercetare infiintate in scopul controlului modului de dobandire a averii are implicatii directe asupra dreptului de proprietate privata al persoanelor care au obligatia depunerii declaratiilor de avere.

In aceste conditii, Presedintele Romaniei afirma ca dispozitiile referitoare la comisiile de cercetare a averilor sunt de competenta Senatului in calitate de prima Camera sesizata si a Camerei Deputatilor, in calitate de Camera decizionala. Se mentioneaza ca, in situatiile in care s-au mai operat modificari la Legea nr. 115/1996, prima Camera sesizata a fost Senatul.

Art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutia Romaniei descrie procedura de urmat pentru situatia in care una dintre Camere adopta o prevedere ce intra in competenta decizionala a celeilalte Camere. Presedintele Romaniei considera ca procedura legislativa ar fi fost definitiv parcursa si viciul de procedura ar fi putut fi acoperit daca cea de-a doua Camera, respectiv Senatul, ar fi fost de acord cu prevederea adoptata de catre Camera Deputatilor.

Avandu-se in vedere ca Senatul a eliminat dispozitiile referitoare la comisiile de cercetare a averilor ce fusesera adoptate de Camera Deputatilor, deveneau incidente prevederile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie, in sensul ca doar cu privire la aceste texte era necesar sa se reia deliberarea pentru a decide definitiv Camera Deputatilor, care, potrivit art. 75 alin. (1) teza finala, este Camera decizionala.

Noile prevederi adoptate de Camera Deputatilor intra sub incidenta dispozitiilor art. 44 alin. (2) si a celor ale art. 136 alin. (5) din Constitutie si, drept urmare, atrag competenta decizionala a Camerei Deputatilor, ceea ce impunea intoarcerea legii, cu privire la aceste prevederi, de la Senat, care nu si-a insusit forma primei Camere, la Camera Deputatilor, care ar fi trebuit sa decida in procedura de urgenta.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 10.605 din 16 iulie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele motive:

1. Legea criticata cuprinde dispozitii referitoare la dreptul de proprietate privata, intrucat reglementeaza cercetarea averilor, averi care sunt formate din bunuri proprietate privata, deci, care fac obiectul material al dreptului de proprietate privata. Or, avandu-se in vedere prevederile art. 75 alin. (1) din Constitutie, reiese foarte clar ca initiativele legislative referitoare la dreptul de proprietate privata sunt de competenta Senatului ca prima Camera sesizata si sunt de competenta Camerei Deputatilor, in calitatea sa de Camera decizionala.

2. In situatia in care s-ar considera ca sesizarea Camerei Deputatilor s-a facut corect, trebuie observat ca, in ceea ce priveste dispozitiile art. 37, prin care se reintroduceau comisiile de cercetare a averilor, Senatul ar fi trebuit sa le trimita Camerei Deputatilor pentru ca aceasta sa decida definitiv in procedura de urgenta, in calitatea sa de Camera decizionala in materia proprietatii. Avandu-se in vedere ca nu s-a procedat astfel, s-au incalcat dispozitiile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie.

3. Prin legea criticata s-au incalcat dispozitiile art. 61 din Constitutia Romaniei. Astfel, fata de forma adoptata de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, legea adoptata de Senat, in calitatea sa de Camera decizionala, contine modificari esentiale referitoare la eliminarea prevederilor art. 37.

Avandu-se in vedere structura bicamerala a Parlamentului Romaniei, Constitutia nu permite adoptarea unei legi de catre o singura Camera, fara ca proiectul de lege sa fi fost dezbatut si de cealalta Camera. Art. 75 din Constitutia Romaniei, republicata, a prevazut modul de rezolvare a posibilelor conflicte de competenta dintre prima Camera sesizata si Camera decizionala, dar nu exista un text in Constitutie care sa permita Camerei decizionale sa se indeparteze de la limitele sesizarii date de solutia adoptata de prima Camera sesizata, asa cum s-a intamplat in cauza.

Diferentele de continut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, si a legii adoptate de Senat, in calitate de Camera decizionala, sunt de natura sa incalce principiul bicameralismului, in sensul ca forma finala a legii, in redactarea adoptata de Camera decizionala, se indeparteaza in mod substantial de forma adoptata de Camera de reflectie, ceea ce echivaleaza practic cu excluderea acesteia din urma de la procesul de legiferare.

Principiul bicameralismului nu poate fi respectat decat atat timp cat ambele Camere ale Parlamentului au dezbatut si s-au exprimat cu privire la acelasi continut si la aceeasi forma ale initiativelor legislative.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 10.697 din 19 iulie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele motive:

Modalitatea procedurala in care a fost adoptata legea criticata pe cale de obiectie de catre Presedintele Romaniei este contrara dispozitiilor art. 75 alin. (1), (4) si (5) din Constitutie.

Legea transmisa de Guvern, in calitate de initiator, spre adoptare Parlamentului cuprindea aspecte care tineau de competenta decizionala a ambelor Camere: modificarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate si dispozitii proprii proiectului de lege transmis Parlamentului, prima Camera sesizata fiind aleasa Camera Deputatilor, deoarece cuprinsul proiectului de lege viza in principal modificarea acestei legi.

Modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 este, intr-adevar, un domeniu care intra in competenta decizionala a Senatului, aceasta lege fiind o lege adoptata in temeiul art. 117 alin. (3) din Constitutie, intrucat Agentia Nationala de Integritate a fost infiintata ca autoritate administrativa autonoma.

Pentru celelalte dispozitii din cuprinsul legii, precum si pentru textul de modificare a Legii nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, avea competenta decizionala Camera Deputatilor, Senatul fiind Camera de reflectie, domeniile de reglementare neregasindu-se printre cele expres si limitativ enumerate de textul constitutional, putand fi incadrate, astfel, cum se arata si in sesizare, in materia reglementarii dreptului de proprietate.

De altfel, acesta este si motivul pentru care toate initiativele de modificare a Legii nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa revizuirea Constitutiei, au parcurs acelasi traseu parlamentar: Senat, in calitate de Camera de reflectie, si Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala.

Pentru aceasta situatie, in care un proiect de lege contine dispozitii care intra in competenta decizionala a ambelor Camere, legiuitorul constituant a reglementat solutia la art. 75 alin. (5) prin trimiterea facuta la alin. (4).

In competenta decizionala a Senatului nu sunt incluse si modificarea si completarea Legii nr. 115/1996, comisiile de cercetare introduse nefiind instante de judecata. Prevederile adoptate de Camera Deputatilor, care reglementau reintroducerea comisiilor de cercetare in cuprinsul Legii nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost inlocuite la infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, organism care a preluat competentele acestor comisii (dispozitii a caror constitutionalitate a fost constatata de Curtea Constitutionala la momentul verificarii lor).

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la obiectia de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul sesizarii Curtii Constitutionale il constituie dispozitiile Legii privind integritatea in exercitarea functiilor publice si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Dispozitiile din Constitutie considerate a fi incalcate sunt cele ale art. 75 — Sesizarea Camerelor, potrivit carora

(1) Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevazute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5).

Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptarii, ca prima Camera sesizata, Senatului.

(2) Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3) Dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4) In cazul in care prima Camera sesizata adopta o prevedere care, potrivit alineatului (1), intra in competenta sa decizionala, prevederea este definitiv adoptata daca si cea de-a doua Camera este de acord. In caz contrar, numai pentru prevederea respectiva, legea se intoarce la prima Camera sesizata, care va decide definitiv in procedura de urgenta.

(5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la intoarcerea legii se aplica in mod corespunzator si in cazul in care Camera decizionala adopta o prevedere pentru care competenta decizionala apartine primei Camere.


Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

In urma controlului de constitutionalitate a posteriori efectuat de Curtea Constitutionala cu privire la Legea nr. 144/2007, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, instanta constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate formulata si a constatat ca o serie din dispozitiile acestei legi sunt neconstitutionale.

Ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit art. 147 alin. (1) teza intai din Constitutie, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale au fost suspendate de drept, urmand a-si inceta efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.

Exercitandu-si atributia constitutionala, Parlamentul Romaniei a luat in dezbatere spre adoptare proiectul de lege, cu caracter organic, initiat de Guvern, privind consolidarea integritatii in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, stabilind data la care se implineste termenul constitutional pentru dezbatere si vot final 10 iunie 2010.

In conformitate cu dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutie, proiectul de lege a fost inregistrat pentru dezbatere la Camera Deputatilor la 27 aprilie 2010, in calitate de prima Camera sesizata, fiind adoptat in sedinta din 28 aprilie 2010, cu respectarea art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala. Proiectul de lege a fost transmis in data de 28 aprilie 2010 Senatului, in calitate de Camera decizionala, spre dezbatere si adoptare, conform art. 75 alin. (1) si (3) din Constitutie. In sedinta din 12 mai 2010, Senatul a adoptat legea in forma finala.

Fata de forma adoptata de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, Legea adoptata de Senat nu mai contine prevederile referitoare la modificarile si completarile Legii nr. 115/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care fusesera introduse in urma dezbaterilor care au avut loc in prima Camera sesizata.

La data de 14 mai 2010, legea a fost trimisa, spre promulgare, Presedintelui Romaniei, in conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1) din Legea fundamentala. In temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutie, in data de 2 iunie 2010, Presedintele Romaniei a formulat cerere de reexaminare asupra Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Ca urmare a exercitarii de catre Presedinte a dreptului constitutional de a solicita o singura data reexaminarea legii, Camera Deputatilor, in calitate de prima Camera sesizata, a adoptat in sedinta din 22 iunie 2010, cu respectarea art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala, legea in forma solicitata de Presedintele Romaniei, care prevedea in art. 37 urmatoarele:

*Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: [...]

2. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«Art. 10. — (1) Pe langa fiecare curte de apel va functiona o comisie de cercetare a averilor, denumita in continuare comisie de cercetare, formata din:
a) 2 judecatori de la curtea de apel, desemnati de presedintele acesteia, dintre care unul in calitate de presedinte;
b) un procuror de la parchetul care functioneaza pe langa curtea de apel, desemnat de prim-procurorul acestui parchet.
(2) Presedintele si membrii comisiei de cercetare sunt desemnati pe o perioada de 3 ani. Pe aceeasi perioada, si de catre aceleasi persoane, vor fi desemnati si 3 supleanti, care ii vor inlocui pe titulari in cazul in care acestia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrarile comisiei de cercetare.
(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de presedintele curtii de apel dintre grefierii acestei instante.»

3. Dupa articolul 10 se introduc patru noi articole, articolele 10^1—10^4, cu urmatorul cuprins:
«Art. 10^1
Comisia de cercetare va incepe actiunea de control de indata ce este sesizata de Agentia Nationala de Integritate cu raportul de analiza.

Art. 10^2
(1) Actele si lucrarile comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana in cauza poate lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului si poate fi asistata de avocat.
(2) Presedintele dispune citarea de urgenta, in fata comisiei de cercetare, a reprezentantului Agentiei Nationale de Integritate, precum si a persoanei a carei avere este supusa controlului si a sotului sau sotiei, dupa caz, pentru a fi ascultati. Comisia de cercetare poate cita orice persoana care ar putea da relatii utile pentru lamurirea provenientei bunurilor persoanei controlate si poate solicita autoritatilor publice sau oricarei alte persoane juridice informatii necesare pentru solutionarea cauzei. Cei care, in perioada supusa controlului, au dobandit bunuri de la persoana in cauza vor fi ascultati in mod obligatoriu.
(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetari locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lamurirea cauzei.
(4) Cercetarile efectuate de alte persoane decat membrii comisiei de cercetare sunt nule.

Art. 10^3
Cei citati in fata comisiei de cercetare vor fi ascultati pe rand si vor prezenta dovezile care au stat la baza raportului de analiza. Persoana a carei avere este supusa controlului va putea produce in fata comisiei de cercetare probe in aparare sau va putea solicita administrarea acestora de catre comisia de cercetare si, daca considera necesar, poate depune o declaratie in care va arata veniturile realizate si modul dobandirii averii.

Art. 10^4
(1) Comisia de cercetare hotaraste cu majoritate de voturi, in cel mult 3 luni de la data sesizarii, pronuntand o ordonanta motivata, prin care poate dispune:
a) trimiterea cauzei spre solutionare curtii de apel in raza careia domiciliaza persoana a carei avere este supusa controlului, daca se constata, pe baza probelor administrate, ca dobandirea unei cote-parti din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;
b) clasarea cauzei, cand constata ca provenienta bunurilor este justificata;
c) suspendarea controlului si trimiterea cauzei parchetului competent, daca in legatura cu bunurile a caror provenienta este nejustificata rezulta savarsirea unei infractiuni.
(2) Ordonanta de clasare se comunica partilor si parchetului de pe langa curtea de apel, in raza careia functioneaza comisia de cercetare sau, dupa caz, parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori organelor fiscale.
(3) Controlul se reia de catre comisia de cercetare, daca:
a) dupa clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o solutie contrara;
b) organul de urmarire penala, dupa efectuarea cercetarilor, in situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), nu sesizeaza instanta penala.»”

Dispozitiile mentionate mai sus reiau o parte dintre dispozitiile prevazute de Legea nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii abrogate odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 144/2007, republicata, cu modificarile ulterioare.

Ulterior, proiectul de lege a fost transmis Senatului, in calitate de Camera decizionala, conform art. 75 alin. (1) si (3) din Constitutie, care, in sedinta din 30 iunie 2010, a adoptat legea in temeiul prevederilor constitutionale ale art. 75 si ale art. 76 alin. (1). Cu prilejul dezbaterilor, Senatul nu a tinut cont de cererea de reexaminare a Presedintelui Romaniei si a eliminat din nou prevederile referitoare la modificarile si completarile Legii nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, fara a opera modificarile necesare ca urmare a eliminarii facute.

In data de 8 iulie 2010, legea astfel adoptata a fost trimisa Presedintelui Romaniei pentru promulgare.

In temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, in data de 14 iulie 2010, Presedintele Romaniei a formulat sesizarea de neconstitutionalitate asupra Legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Principalele argumente ale autorului criticilor de neconstitutionalitate vizeaza aspecte de neconstitutionalitate extrinseca, ce deriva din incalcarea exigentelor constitutionale in materie de sesizare a Camerelor Parlamentului in procedura de legiferare, deduse din interpretarea coroborata a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 75 alin. (1) teza finala cu cele ale alin. (4) si (5) ale aceluiasi articol.

Astfel, proiectul initial al legii prevedea infiintarea unor comisii de cercetare cu atributii de control al modului de dobandire a averii, care, sustine autorul sesizarii de neconstitutionalitate, are implicatii directe asupra dreptului de proprietate privata al persoanelor care au obligatia depunerii declaratiilor de avere.

Prevederile adoptate de Camera Deputatilor (ca prima Camera sesizata) intra sub incidenta dispozitiilor art. 44 alin. (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, astfel ca, potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutie, coroborat cu art. 92 alin. (9) pct. 2 lit. e) si n) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu art. 88 alin. (7) pct. 2 liniutele 5 si 9 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr. 28/2005, cu modificarile ulterioare, adoptarea dispozitiilor referitoare la comisiile de cercetare sunt de competenta Senatului, in calitate de prima Camera sesizata, si a Camerei Deputatilor, in calitate de Camera decizionala. Aceasta imprejurare ar impune, in temeiul art. 75 alin. (5) din Constitutie, intoarcerea legii cu privire la aceste prevederi la Camera Deputatilor, care ar fi trebuit sa decida in procedura de urgenta.

Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata:

I. Legea criticata a fost adoptata cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie. Astfel, prin prevederile art. 61 alin. (2), Constitutia Romaniei consacra organizarea in doua Camere a Parlamentului, raporturile dintre acestea — in ceea ce priveste indeplinirea functiilor pe care Parlamentul le exercita, inclusiv in ceea ce priveste functia legislativa — fiind stabilite prin dispozitiile intregului cap. I al titlului III din Constitutie.

In ceea ce priveste functia de legiferare, initiativa legislativa apartine in egala masura deputatilor si senatorilor, ceea ce implica atat dreptul parlamentarilor de a depune o propunere legislativa in Parlament, cat si dreptul acestora de a amenda orice initiativa legislativa depusa la Parlament. Din dreptul parlamentarilor la initiativa legislativa decurge si dreptul fiecarei Camere de a decide asupra initiativelor legislative cu care este sesizata. La dezbaterea unei initiative legislative participa, in egala masura, ambele Camere ale Parlamentului, cu respectarea principiului competentei de sesizare prevazut de art. 75 din Constitutie, cele doua Camere avand autonomie in adoptarea solutiilor legislative cu privire la initiativele supuse dezbaterii. Din aceste principii ale sistemului bicameral rezulta ca o initiativa legislativa poate fi modificata ori completata de prima Camera sesizata fara ca decizia acesteia sa fie limitata de continutul initiativei legislative in forma depusa de initiator, dupa cum tot astfel Camera decizionala are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunta la initiativa in cauza.

Pe de alta parte, legea supusa controlului de constitutionalitate este in concordanta cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, in conditiile in care obiectul de reglementare al initiativei legislative supuse dezbaterii Camerei Deputatilor, in calitate de prima Camera sesizata, este acelasi cu cel al legii adoptate de Senat, in calitate de Camera decizionala, iar in dezbaterea unei initiative legislative Camerele au un drept propriu de decizie, pe care Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, l-a limitat numai la obligativitatea dezbaterii in ambele Camere a acelorasi texte (acelasi continut si aceeasi forma ale initiativei legislative) si nu la obligativitatea adoptarii unor solutii identice (Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008 sau Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009).

In ceea ce priveste dezbaterea unei cereri de reexaminare formulate de Presedintele Romaniei, Parlamentul delibereaza numai in limitele cererii, dar are obligatia sa se exprime cu privire la toate textele din lege care se refera la o problema ridicata de Presedintele Romaniei, chiar in absenta unei mentiuni exprese in solicitarea acestuia si eventual sa faca acele corelari de ordin tehnic-legislativ atunci cand efectueaza modificari.

Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a tarii, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, in raport cu solicitarile cuprinse in cererea de reexaminare a Presedintelui Romaniei, poate adopta orice fel de solutie pe care o va considera necesara. Astfel, poate admite in intregime sau partial solicitarea, poate sa o respinga ori poate sa modifice in totalitate sau partial anumite texte care au legatura cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispozitiilor legii. (Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008)

II. In ceea ce priveste conflictul de competenta decizionala dintre Camera Deputatilor si Senat, Curtea retine ca, potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutie, „Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevazute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptarii, ca prima Camera sesizata, Senatului.”

Potrivit art. 74 alin. (5) din Constitutie, „Propunerile legislative se supun dezbaterii mai intai Camerei competente sa le adopte, ca prima Camera sesizata.” In ceea ce priveste competenta de a dezbate si a adopta proiectele de legi si propunerile legislative, dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutie stabilesc calitatea de prima Camera sesizata, respectiv Camera decizionala, in functie de materia de reglementare care face obiectul legiferarii. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale ale art. 75 alin. (1) stabilesc criteriile in functie de care fiecare Camera isi poate determina competenta. In practica, cum este si cazul de fata, se pot ivi situatii in care unul si acelasi act normativ sa cuprinda dispozitii care apartin mai multor domenii de reglementare, care intra in competenta decizionala a ambelor Camere. Pentru astfel de situatii, dispozitiile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie prevad ca „(4) In cazul in care prima Camera sesizata adopta o prevedere care, potrivit alineatului (1), intra in competenta sa decizionala, prevederea este definitiv adoptata daca si cea de-a doua Camera este de acord. In caz contrar, numai pentru prevederea respectiva, legea se intoarce la prima Camera sesizata, care va decide definitiv in procedura de urgenta”, respectiv „(5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la intoarcerea legii se aplica in mod corespunzator si in cazul in care Camera decizionala adopta o prevedere pentru care competenta decizionala apartine primei Camere.”

Intrucat criteriile de partajare a competentelor celor doua Camere, precum si modalitatea de solutionare a unor eventuale conflicte de competente sunt expres prevazute in Legea fundamentala, Curtea constata ca fiecare Camera a Parlamentului este obligata sa aplice intocmai dispozitiile art. 75 din Constitutie.

III. Independent de criticile de neconstitutionalitate cuprinse in sesizarea Presedintelui Romaniei, Curtea observa ca, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, a constatat urmatoarele:
  • dispozitiile art. 14 lit. c), d), e) si f) si ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor” (art. 45—50) din Legea nr. 144/2007, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt neconstitutionale;
  • dispozitiile cap. I „Dispozitii generale” (art. 1—9) din Legea nr. 144/2007, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt neconstitutionale in masura in care prevad competenta Agentiei Nationale de Integritate de a efectua si de a intocmi acte de cercetare si de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor;
  • dispozitiile art. 11 lit. e), f) si g), art. 12 alin. (2) si ale art. 42 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 144/2007, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt neconstitutionale in masura in care prevad transmiterea declaratiilor de avere si de interese Agentiei Nationale de Integritate si publicarea lor pe pagina de internet a acesteia si a institutiei.

    Potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, adica vizeaza cu aceleasi efecte toate autoritatile publice si toate subiectele individuale de drept.

    Decizia prin care Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului concret, posterior, admite exceptia de neconstitutionalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes si nu numai inter partes litigantes.

    Mai mult, in acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 sau Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Solutia este aceeasi si pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.

    Or, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul avea obligatia de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Legii fundamentale. Retinand ca, potrivit art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei si unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, Curtea Constitutionala apreciaza ca este competenta a se pronunta asupra situatiei de neconstitutionalitate create.

    Asadar, Curtea constata ca adoptarea de catre legiuitor a unor norme contrare celor hotarate intr-o decizie a Curtii Constitutionale, prin care se tinde la pastrarea solutiilor legislative afectate de vicii de neconstitutionalitate, incalca Legea fundamentala. Or, intr-un stat de drept, astfel cum este proclamata Romania in art. 1 alin. (3) din Constitutie, autoritatile publice nu se bucura de nicio autonomie in raport cu dreptul, Constitutia stabilind in art. 16 alin. (2) ca nimeni nu este mai presus de lege, iar in art. 1 alin. (5) ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

    IV. Pe de alta parte, Curtea constata ca Legea privind integritatea in exercitarea functiilor publice si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative nu respecta normele de tehnica legislativa menite sa asigure sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul, forma juridica, limbajul si stilul actului normativ. Astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Forma si estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor.

    Or, in conditiile in care normele de tehnica legislativa sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de catre Guvern si a propunerilor legislative apartinand deputatilor sau senatorilor, Curtea constata ca actul normativ nu a fost sistematizat corespunzator si nici redactat intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, clar si precis, care sa excluda orice echivoc.


    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare,


    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:


    Constata ca dispozitiile Legii privind integritatea in exercitarea functiilor publice si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative sunt neconstitutionale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    143 useri online

    Useri autentificati: