DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Cursuri mediatori

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 580^3 din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 12-12-2005
Curtea Constitutionala
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [218 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2014 [9 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [270 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 580^3 din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu


Publicata in Monitorul Oficial nr. 225/2006 - M. Of. nr. 225 / 13 mar. 2006



Dosar nr. 16/2005

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 580^3 din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 87 de judecatori din totalul de 108 judecatori in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Balta.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca daunele cominatorii, care reprezinta o sanctiune pecuniara, se pot aplica si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii civile conform art. 580^3 din Codul de procedura civila, precum si ca hotararea prin care se acorda daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. In aplicarea dispozitiilor art. 580^3 din Codul de procedura civila, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la solutionarea cererilor prin care se solicita obligarea la daune cominatorii a debitorilor obligatiilor de a face sau de a nu face, in conditiile reglementarii posibilitatii constrangerii debitorului la indeplinirea acelor obligatii, prin aplicarea unei amenzi civile.

Astfel, unele instante au considerat ca, ulterior introducerii in Codul de procedura civila a art. 580^3, prin care a fost reglementata procedura constrangerii debitorului la indeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile, cererea de obligare a acestuia la plata de daune cominatorii nu mai este admisibila.

S-a motivat ca, in conditiile aplicabilitatii dispozitiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedura civila, daunele cominatorii nu mai sunt operante deoarece acest text de lege consacra principiul indeplinirii obligatiei debitorului de a face sau de a nu face prin constrangerea acestuia pe calea aplicarii unei amenzi civile, concretizata in condamnarea sa la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiei in natura, iar cadrul legal pentru solicitarea de despagubiri intr-un astfel de caz este reglementat la alin. 2 al aceluiasi articol, in sensul ca, *pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute la alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese*.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca este admisibila cererea privind obligarea la daune cominatorii si in conditiile reglementarii posibilitatii constrangerii debitorului la indeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile in temeiul art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Intr-adevar, prin reglementarea de ansamblu privind executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, cuprinsa in art. 580^2-580^5 din Codul de procedura civila, este instituita procedura ce permite ca debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face, la care se refera un titlu judecatoresc, sa fie constrans sa indeplineasca acea obligatie fie el insusi, fie alte persoane pe cheltuiala sa.

In cadrul acestei proceduri, prin art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedura civila s-a prevazut ca, *daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile*, mentionandu-se in continuare ca *instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu*. Textul mentionat este aplicabil in mod corespunzator, potrivit art. 580^4 alin. 1 din Codul de procedura civila, si in cazul cand titlul executoriu cuprinde o obligatie de a nu face.

Or, reglementarea unui atare mijloc de constrangere, pentru a infrange rezistenta manifestata de debitor la executarea obligatiei de a face sau de a nu face, cuprinsa in titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cat timp prin nici o dispozitie a legii nu este inlaturata o astfel de posibilitate.

In aceasta privinta, este de observat ca daunele cominatorii, constand in condamnarea debitorului la plata catre creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, saptamana sau luna de intarziere, pana la executarea obligatiei in natura ei specifica, isi au temeiul in dubla functiune - jurisdictio et imperium - pe care o are judecatorul, cu consecinta prerogativei sale de a ordona si masurile necesare ducerii la indeplinire a celor dispuse prin hotararea pe care o pronunta.

Cu toate ca in sistemul dreptului civil roman problema daunelor cominatorii nu a fost reglementata printr-o dispozitie cu caracter general, aceasta institutie este consacrata prin norme speciale.

Asemenea dispozitii, prin care se face referire la sanctiunea platii de daune, sunt cuprinse in art. 48 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, precum si in art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede ca, in cazul in care termenul nu este respectat, *reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere*.

Rezulta deci ca daunele cominatorii reprezinta o sanctiune pecuniara, ce se aplica de instantele de judecata in vederea asigurarii executarii unei obligatii de a face sau de a nu face, determinata prin hotarare judecatoreasca, precum si ca suma de bani stabilita sa fie achitata cu acest titlu este independenta de despagubirile ce trebuie sa constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar ratiunea acordarii unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrangere asupra debitorului care persista in neexecutarea obligatiei pe care si-a asumat-o, prin silirea lui la plata catre creditor a unor sume calculate in raport cu durata intarzierii indeplinirii obligatiei de a face sau de a nu face.

Sub acest aspect este de retinut ca, in cazul cand cuantumul daunelor cominatorii nu este suficient determinat in momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, stabilirea acestuia cu precizia necesara se poate asigura, potrivit dispozitiilor cuprinse in teza finala a art. 379 alin. 4 din Codul de procedura civila, prin efectuarea calculului exact, in faza executarii silite, in conformitate cu prevederile art. 371^2 alin. 2 din acelasi cod.

In consecinta, se impune a se constata ca prin reglementarea data in cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedura civila nu s-a inlaturat posibilitatea recurgerii la institutia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului sa indeplineasca obligatia de a face sau de a nu face, ci, dimpotriva, pe langa mentinerea acestui instrument de constrangere, s-a instituit si amenda civila ca mijloc de determinare a debitorului sa isi indeplineasca obligatia asumata.

2. Tot in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 580^3 din Codul de procedura civila, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.

Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca hotararile judecatoresti prin care debitorii sunt obligati sa plateasca daune cominatorii au caracter de titlu executoriu.

In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca a pretinde transformarea mai intai, printr-o hotarare judecatoreasca, a daunelor cominatorii in daune-interese ar insemna sa fie golita de continut insasi hotararea de obligare la daune cominatorii, al caror rol este tocmai acela de a asigura o constrangere imediata si eficienta a debitorului pentru a-si indeplini obligatia de a face sau de a nu face, pe care si-a asumat-o.

Facandu-se referire la dispozitia cu caracter general prevazuta la art. 379 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit careia, daca datoria consta intr-o suma nelamurita, urmaririle se vor amana pana ce, mai intai, se va face lichidarea, s-a considerat ca, in cazul daunelor cominatorii stabilite sub forma unei sume fixe, calculata pe zile sau pe alt termen de intarziere, creanta cominatorie este totusi lichida, intrucat cuantumul acesteia poate fi determinat pe baza titlului executoriu, in conformitate cu reglementarea data prin art. 379 alin. 4 din Codul de procedura civila, chiar daca pentru aceasta ar fi nevoie de o noua socoteala.

Alte instante, dimpotriva, au considerat ca, datorita caracterului incert si nelichid al unor asemenea creante, hotararile judecatoresti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse in executare, fiind necesar ca, in prealabil, sa se stabileasca, dupa regulile dreptului comun in materia raspunderii civile, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii, cu consecinta transformarii daunelor cominatorii in daune compensatorii.

In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, datorita caracterului nelichid al creantei reprezentand daune cominatorii, declansarea procedurii executarii acestora ar face necesara mai intai transformarea lor in daune-interese, pentru a se acorda creditorului, cu titlu definitiv, numai partea din valoarea daunelor cominatorii care reprezinta prejudiciu efectiv cauzat prin intarziere, neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiei.

Aceasta din urma interpretare corespunde spiritului legii.

Asa cum s-a mai invederat, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar.

Fara sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrangere ce rezulta din amenintarea cu o atare executare daca debitorul nu isi indeplineste obligatia asumata.

Fata de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru intarzierea executarii, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totusi la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta solutie nefiind posibila.

Intr-adevar, in sistemul nostru de drept, despagubirea nu poate depasi valoarea prejudiciului pentru ca diferenta s-ar transforma intr-o pedeapsa civila in favoarea creditorului, care s-ar imbogati in acest mod fara justa cauza.

Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid.

Fiind de principiu deci ca daunele cominatorii reprezinta numai un mijloc de constrangere a debitorilor la indeplinirea obligatiei convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instantei de judecata indatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii.

In atare situatie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotararea judecatoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai intai de instanta de judecata, la cererea creditorului, in daune compensatorii.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide, in aplicarea art. 580^3 din Codul de procedura civila, ca orice cerere privind obligarea la daune cominatorii este admisibila si in conditiile reglementarii amenzii civile prevazute in acest text de lege, precum si ca hotararea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, numai in limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, in fata instantei, cu ocazia transformarii in astfel de daune a daunelor cominatorii.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibila si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii civile conform art. 580^3 din Codul de procedura civila.

Hotararea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite.


Obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din 12 decembrie 2005.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica


Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
66 useri online

Useri autentificati: