DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 28-03-2005
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare


Publicata in Monitorul Oficial nr. 503/2005 - M. Of. nr. 503 / 14 iun. 2005

Dosar nr.1/2005

Sub presedintia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

S-a luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca societatea de asigurare, a carei citare este obligatorie, participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu in calitate de parte responsabila civilmente sau de garant al inculpatului pentru suma prevazuta in contractul de asigurare.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, instantele de judecata s-au pronuntat in mod diferit cu privire la calitatea in care participa societatea de asigurare in procesul penal.

1. Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asiguratorul are calitatea de parte responsabila civilmente in cadrul procesului penal. In argumentarea acestui punct de vedere s-au invocat prevederile Codului de procedura penala, care nu conditioneaza calitatea de parte responsabila civilmente de existenta vreuneia dintre culpele delictuale reglementate in art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, ci doar pretind ca persoana chemata in procesul penal ca parte responsabila civilmente sa raspunda, conform legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului.

S-a subliniat in justificarea acestei opinii ca raspunderea civila pentru fapta altuia opereaza nu numai in cazurile cand exista o culpa a persoanei chemate sa raspunda intr-un astfel de caz, ci ea trebuie admisa si in alte situatii, stabilite expres de lege, cum este si aceea la care se refera art. 54 alin. 4 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, cand *citarea in proces a asiguratorului este obligatorie*.

S-a mai invederat ca nici nu ar fi in spiritul principiilor contradictorialitatii si egalitatii intre parti ca o persoana chemata sa raspunda pentru fapta altuia sa nu-si poata formula aparari in legatura cu calitatea de asigurator, cu intinderea raspunderii asiguratului si a raspunderii acestuia, precum si cu privire la celelalte aspecte specifice raspunderii pentru altul. Or, s-a motivat, toate aceste cerinte de echitate nu ar putea fi garantate decat prin atribuirea calitatii de parte responsabila civilmente asiguratorului pe intreg parcursul procesului penal.

2. Alte instante s-au pronuntat in sensul ca, in procesul penal, societatea de asigurare ar avea doar calitatea de garant al platii despagubirilor. In acest sens s-a invocat argumentul ca societatea de asigurare nu poate fi chemata, asa cum se prevede prin art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului, ci in baza contractului incheiat intre ea si asigurat.

S-a motivat ca, neputandu-i-se imputa nici una dintre culpele delictuale prevazute in art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, nu exista temei ca societatea de asigurare sa fie citata in procesul penal ca parte responsabila civilmente, deoarece nu sunt intrunite cerintele reglementate prin art. 16 si art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala.

S-a mai scos in evidenta ca, din moment ce obligatia de citare a societatii de asigurare este determinata numai de existenta contractului de asigurare, pe baza caruia ea doar garanteaza limitat acoperirea despagubirilor, participarea sa in procesul penal nu poate fi decat in calitate de garant al platii acestora.

3. In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca societatile de asigurare trebuie citate in procesul penal numai in calitate de asigurator, deoarece raporturile juridice dintre aceste societati si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda, in baza art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora, cat si direct asiguratorului de raspundere civila.

Aceste din urma instante au procedat corect.

In adevar, prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, se prevede ca *persoanele fizice sau juridice care au in proprietate autovehicule supuse inmatricularii in Romania, precum si tramvaie sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei, si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare*, iar potrivit art. 48^1 alin. 2 din aceeasi lege, *contractul de asigurare atesta existenta asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule*.

Aceste dispozitii legale, menite sa asigure posibilitatea desdaunarii victimelor accidentelor de circulatie, impun obligativitatea incheierii si mentinerii valabilitatii contractelor de asigurare, in scopul eliberarii persoanelor fizice si juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in proprietate.

In acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, ca drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule *se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei*.

Din coroborarea acestei reglementari cu dispozitia art. 54 alin. 4 din aceeasi lege, potrivit careia, *in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, asiguratii sunt obligati sa se apere in proces*, iar *citarea in proces a asiguratorului este obligatorie*, rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului de a limita pozitia procesuala a societatii de asigurare la calitatea sa de *asigurator*, care ii ofera suficiente posibilitati de aparare atat in nume propriu, cat si prin subrogare in drepturile asiguratului.

Este de observat totodata ca din nici o prevedere a legii mentionate nu rezulta ca societatea de asigurare ar avea o alta calitate procesuala decat aceea de *asigurator*, asa cum este ea denumita repetat in cuprinsul legii, dupa cum nici dispozitiile din Codul de procedura penala, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun sa se considere ca, in asemenea situatii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabila civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligatiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea pozitiei sale, determinata de aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, cu calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant, cat timp nici o prevedere legala nu permite o astfel de interpretare.

In aceasta privinta, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, in sensul ca *persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente*, impune referirea, in mod obligatoriu, la dispozitiile art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, care reglementeaza o atare raspundere.

Or, natura juridica a obligatiei pe care si-o asuma societatea de asigurare prin incheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferita de raspunderea pentru fapta altuia, reglementata prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de raspunderea comitentilor, pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, la care se refera alin. 3 al aceluiasi articol.

Pe de alta parte, nici nu se poate considera ca raspunderea civila a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementata prin dispozitie speciala a legii civile, deoarece, asa cum s-a aratat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevazut obligativitatea citarii societatii de asigurare in calitate de *asigurator de raspundere civila*, fara a se face trimitere la vreo dispozitie care sa permita sa i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente sau de *garant*.

Asa fiind, din analiza dispozitiilor legale si a principiilor de drept la care s-a facut referire rezulta ca, in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se stabili ca, in raport cu prevederile art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, stabileste:

Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 28 martie 2005.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
134 useri online

Useri autentificati: