DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 258 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor

Decizie neconstitutionalitate din 14-03-2006
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 258 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor


Publicata in Monitorul Oficial nr. 341/2006 - M. Of. nr. 341 / 17 apr. 2006

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, exceptie ridicata de Ion Smeeianu in Dosarul nr.2138/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal raspunde, pentru primul-ministru, Dragos Condrea, director general al Directiei generale juridice, cu delegatie la dosar, lipsa fiind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Avand cuvantul, reprezentantul primului-ministru solicita respingerea exceptiei, apreciind ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.11/2005 a fost adoptata in concordanta cu prevederile art.115 alin.(4) din Constitutie. Astfel, situatia extraordinara ceruta de textul constitutional consta in limitarile aduse prerogativelor primului-ministru, textul de lege abrogat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.11/2005 anuland prerogativa primului-ministru de a numi si revoca din functie conducatorii organelor de specialitate aflate in subordinea Guvernului, ceea ce contravenea Constitutiei si Legii nr.90/2001. Mai arata, pe de-o parte, ca practic presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nu putea fi schimbat din functie, iar, pe de alta parte, ca si Comunitatea Europeana a recomandat uniformizarea legislatiei cu privire la conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca din analiza ordonantei de urgenta criticate rezulta ca aceasta cuprinde doar motivul adoptarii, iar nu si situatia extraordinara care a determinat adoptarea ei. Astfel, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.11/2005 a fost adoptata cu incalcarea prevederilor art.115 alin.(4) din Constitutie, nefiind indeplinite cerintele cumulative ale textului constitutional.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 2 noiembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr.2138/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor. Exceptia a fost ridicata de Ion Smeeianu intr-o cauza avand ca obiect anularea deciziei primului-ministru de eliberare a sa din functia de presedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.11/2005 a fost adoptata fara respectarea cumulativa a conditiilor prevazute de Constitutie, si anume fara a exista o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata si fara ca urgenta sa fie motivata in cuprinsul ei. Astfel, arata ca, desi in preambulul ordonantei se face o referire lipsita de continut cu privire la „limitarile existente in legatura cu exercitarea de catre primul-ministru a prerogativei de conducere a Guvernului, inclusiv prin numirea si eliberarea din functie a conducatorilor organelor centrale de specialitate”, aceasta este in realitate o justificare pur formala, intrucat, in primul rand, conducerea Guvernului, ca organ colegial, reprezinta altceva decat exercitarea prerogativelor primului-ministru referitoare la numirea si eliberarea din diverse functii administrative, neputandu-se confunda conducerea Guvernului, ca organ administrativ de sine statator, cu regimul juridic al raporturilor dintre primul-ministru si alte organe centrale de specialitate, cum este cazul Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii. Pe de alta parte, textul preambulului ordonantei nu contine motivarea urgentei, ci doar ratiunea si utilitatea reglementarii, neprevazandu-se limitarile concrete din cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.79/2002 care l-ar impiedica pe seful Guvernului sa conduca activitatea acestuia. Totodata, sustine ca intreruperea exercitarii mandatului de 5 ani al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, ca urmare a adoptarii dispozitiilor legale criticate, contravine dreptului la munca al acestuia si denatureaza statutul si rolul Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, o institutie fundamentala a statului.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia in sensul ca nu se poate sustine ca exercitarea de catre primul-ministru a prerogativei constitutionale de conducere a Guvernului, si implicit a tuturor institutiilor publice din subordinea sa, ar fi incompatibila cu existenta unor limitari ale posibilitatii acestuia de a numi si elibera din functie conducatori ai organelor de specialitate subordonate Guvernului.

Potrivit dispozitiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, asa cum rezulta din preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005, emiterea ei a fost impusa de necesitatea inlaturarii limitelor existente in privinta exercitarii de catre primul- ministru a prerogativei de conducere a Guvernului, prin instituirea posibilitatii de numire, dar si de revocare din functie a conducatorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului si in alte cazuri decat cele prevazute in art.38 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002. Totodata, limitele prerogativelor primului-ministru de conducere a Guvernului, care decurg din imposibilitatea de a revoca din functie presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii in situatiile in care masura se impune pentru remedierea unor neregularitati ori disfunctionalitati care nu se circumscriu prevederilor art.38 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002, justifica si urgenta reglementarii.

Mai arata ca, anterior revizuirii Constitutiei, notiunea de situatie extraordinara se regasea sub cea de caz exceptional, iar prin Decizia nr.65/1995 Curtea a statuat ca adoptarea unei ordonante de urgenta „se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public.” Ulterior, prin Decizia nr.134/2005 Curtea a constatat ca jurisprudenta sa in ceea ce priveste constatarea existentei situatiei extraordinare ramane valabila si dupa revizuirea Constitutiei.

Referitor la pretinsa incalcare a art.115 alin.(6) si a art.41 din Constitutie, Guvernul considera ca si aceste sustineri sunt neintemeiate, intrucat dupa abrogarea art.38 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 a devenit aplicabil in materie art.15 lit.a) din Legea nr.90/2001, potrivit caruia primul-ministru numeste si elibereaza din functie conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. Impotriva eventualelor masuri abuzive de eliberare din functie se poate face contestatie la instanta judecatoreasca.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, fiind adoptate in vederea inlaturarii limitarilor existente in legatura cu exercitarea de catre primul- ministru a prerogativei de conducere a Guvernului si, implicit, a activitatii tuturor institutiilor publice din subordinea Guvernului, inclusiv prin numirea si eliberarea din functie a conducatorilor organelor de specialitate subordonate Guvernului.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


CURTEA,



examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.179 din 2 martie 2005, avand urmatorul cuprins:

- Articol unic: „Alineatul (2) al articolului 38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.457 din 27 iunie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.591/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga.”

Art.38 alin.(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.457 din 27 iunie 2002, text abrogat de dispozitiile legale criticate, avea urmatorul cuprins: „Presedintele si vicepresedintele pot fi revocati de catre primul-ministru pentru incalcarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta sau pentru condamnare penala prin hotarare judecatoreasca definitiva.”

Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.41 referitoare la dreptul la munca si art.115 alin.(4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgenta.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, potrivit art.115 alin.(4) din Constitutie, „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.”

Referitor la acest text din Legea fundamentala, in jurisprudenta sa, prin Decizia nr.255/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.511 din 16 iunie 2005, Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

„Guvernul poate adopta o ordonanta de urgenta in urmatoarele conditii, intrunite in mod cumulativ: - existenta unei situatii extraordinare;

- reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata;

- urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei.

Dincolo de caracterul transant al formulei utilizate de legiuitorul constituant, intentia acestuia si finalitatea urmarita, constand in restrangerea domeniului in care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptand norme primare in considerarea unor ratiuni pe care el insusi este suveran sa le determine, sunt evidentiate cu pregnanta de deosebirile dintre actualul text constitutional si cel anterior, fostul articol 114 alin.(4) din Constitutie, in forma initiala. Potrivit acelui text, posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante de urgenta era conditionata exclusiv de existenta unor cazuri exceptionale.

Termenul ??cazuri exceptionale?? acolo utilizat a fost inlocuit, in noua redactare, cu acela de ??situatii extraordinare??. Mai mult, desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun caruia ii dau expresie, este evidenta, acelasi legiuitor a simtit nevoia sa o puna la adapost de orice interpretare de natura sa minimalizeze o atare diferenta, prin adaugarea sintagmei ??a caror reglementare nu poate fi amanata ??, consacrand, astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii. In sfarsit, din ratiuni de rigoare legislativa, a instituit exigenta motivarii urgentei in chiar cuprinsul ordonantei adoptate in afara unei legi de abilitare.

Chiar sub imperiul reglementarii constitutionale anterioare in materie, Curtea, referindu- se la cazul exceptional, de care depindea legitimitatea constitutionala a adoptarii unei ordonante de urgenta, a statuat ca acesta este definit in raport cu ??necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public?? (Decizia nr.65/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.129 din 28 iunie 1995). Cu aceeasi finalitate, a definirii cat mai precise a cazului exceptional, Curtea a precizat ca de esenta acestuia este caracterul obiectiv, ??in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta?? (Decizia nr.83/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.211 din 8 iunie 1998).

Cele statuate de Curte in aceasta materie, sub imperiul reglementarii constitutionale anterioare, ca urmare a unei interpretari care transgresa litera textului constitutional, evidentiindu-i intelesul prin prisma intentiei legiuitorului constituant si a finalitatii urmarite, precum si prin utilizarea unor principii si constante ale dreptului, sunt cu atat mai pertinente, in prezent, daca se are in vedere ca punctul de vedere infatisat isi are suport deplin in chiar litera reglementarii constitutionale de referinta, in actuala sa redactare.

De altfel, insusi Guvernul, in art.2 lit.a) din Ordonanta de urgenta nr.21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.361 din 26 aprilie 2004, defineste situatia de urgenta in termeni similari celor utilizati de Curte, si anume ca ??eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate??.”

In cauza de fata, textul de lege abrogat prin dispozitia care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevedea ca presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, numiti pentru o perioada de 5 ani, pot fi revocati de catre primul-ministru pentru incalcarea dispozitiilor legale privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor (dispozitii cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002) sau pentru condamnarea penala prin hotarare judecatoreasca definitiva.

In preambulul ordonantei de urgenta prin care se dispune abrogarea textului de lege mentionat, se precizeaza ca aceasta masura este luata „in vederea inlaturarii limitarilor existente in legatura cu exercitarea de catre primul-ministru a prerogativei de conducere a Guvernului, inclusiv prin numirea si eliberarea din functie a conducatorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului, situatie care justifica caracterul de urgenta si exceptional”.

Mai explicit, in Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta nr.11/2005, care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se arata, cu aceeasi finalitate, ca „asigurarea eficientei functionari a institutiilor guvernamentale, inlaturarea disfunctionalitatilor, aplicarea unei reforme structurale, compatibilizarea normelor si organismelor publice cu normele si institutiile europene impun, uneori, necesitatea desemnarii unor persoane noi in functii de conducere ale organelor de specialitate din subordinea Guvernului.”

Asadar, Curtea observa ca intentia legiuitorului delegat, asa cum rezulta din abrogarea dispozitiei legale mentionate si din motivatia acestei masuri, a fost aceea de a da posibilitatea primului-ministru sa-i inlocuiasca din functie pe presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, aflati in exercitarea unui mandat de 5 ani, fara ca acestora sa li se reproseze vreo abatere de natura disciplinara sau penala.

In principiu, o asemenea masura poate prezenta urgenta ceruta de art.115 alin.(4) din Constitutie, dar, pentru ca ordonanta de urgenta atacata sa se justifice, se impunea sa existe si sa fie descrise concret acele situatii enumerate generic in preambulul ordonantei de urgenta si in Nota sa de fundamentare (lipsa de eficienta a Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii datorata conducatorilor in functie, disfunctiile iremediabile sub conducerea acestora, opozitia lor la efectuarea reformei structurale a institutiei etc.) si sa se explice de ce aceste imprejurari constituie „situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”.

Inexistenta sau neexplicarea urgentei reglementarii situatiilor extraordinare, de natura sa justifice adoptarea unei masuri de inlaturare a stabilitatii institutiei legale, reglementata prin instituirea duratei perioadei de exercitare a unor functii, constituie in mod evident o bariera constitutionala in calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonante de urgenta in sensul aratat. A decide altfel inseamna a goli de continut dispozitiile art.115 din Constitutie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte in regim de urgenta acte normative cu putere de lege, oricand si – tinand seama de imprejurarea ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa si in materii care fac obiectul legilor organice – in orice domeniu.

Intrucat in cauza de fata nu rezulta imprejurari de natura celor prevazute in art.115 alin.(4) din Constitutie, care sa justifice abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002, cu consecinta abilitarii primului-ministru de a-i revoca din functie pe presedintele si vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementate in Comunicatii pentru motive aflate la libera sa apreciere, independente de activitatea si de culpabilitatea acestora, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.11/2005 este neconstitutionala.


DECIZIE


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, ale art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.(2) al art.38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, exceptie ridicata de Ion Smeeianu in Dosarul nr.2138/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 14 martie 2006.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
207 useri online

Useri autentificati:

Dan