DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr.189 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004

Decizie neconstitutionalitate din 02-03-2006
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr.189 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004


Publicata in Monitorul Oficial nr. 307/2006 - M. Of. nr. 307 / 5 apr. 2006

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala in Dosarul nr.2541/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal raspunde Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin consilier juridic, si Societatea Comerciala „Eybl Textile” S.R.L, prin avocat.

Reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia. Se sustine ca art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 incalca prevederile art.21 si ale art.129 din Constitutie, deoarece redactarea lor ambigua permite judecatorilor sa adauge la lege. Totodata, arata ca, prin posibilitatea acordata instantelor de judecata de a interpreta in mod subiectiv textul legal criticat, partea interesata este pusa in situatia de a nu putea cunoaste momentul de la care incepe sa curga termenul de recurs atunci cand a participat la dezbateri, dar nu a fost prezenta si la pronuntarea hotararii primei instante.

Reprezentantul Societatii Comerciale „Eybl Textile” S.R.L sustine ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 este inadmisibila, deoarece interpretarea acestora nu este o problema de constitutionalitate, ci apartine competentei instantelor de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila, considerand ca aceasta vizeaza aspecte care tin de interpretarea si aplicarea legii, iar nu de constitutionalitatea textului de lege criticat.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 22 noiembrie 2005, pronuntata in Dosarul nr.2541/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat de autorii exceptiei impotriva sentintei prin care s-a dispus anularea unor acte administrativ-fiscale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004 contravin dispozitiilor art.21, art.24 alin.(1), art.61 alin.(1) si ale art.129 din Constitutie. Astfel, considera ca “formularea ambigua a acesui text de lege permite judecatorilor sa ??legifereze??, respectiv sa adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si partilor fata de care termenul de recurs curge de la pronuntare respectiv de la comunicare.” Intrucat textul de lege criticat nu precizeaza in mod expres cazurile in care termenul legal de 15 zile de declarare a recursului curge de la pronuntare, si cazurile in care termenul de declarare a recursului curge de la comunicare, instantele de judecata il interpreteaza “ca fiind o dispozitie derogatorie de la prevederile art.301 din Codul de procedura civila si obligatorie pentru instanta.”

Dispozitiile legale criticate restrang, astfel, dreptul la aparare al partilor prezente la dezbateri, carora nu li s-a comunicat hotararea, precum si accesul liber la justitie, deoarece sunt obligate sa promoveze o cale de atac fara sa cunoasca considerentele hotararii pronuntate pentru a putea motiva recursul.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia este intemeiata. Se arata in motivarea acestei opinii ca, intrucat textul de lege criticat nu precizeaza cazurile, conditiile si partile fata de care termenul de recurs curge de la pronuntare, respectiv de la comunicare, incalca prevederile art.21 alin.(3) si art.129 din Constitutie.

In conformitate cu prevederile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art.21, 24 si 129 din Constitutie. In acest sens este mentionata Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1/1994.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


CURTEA,



examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1154 din 7 decembrie 2004, care au urmatorul cuprins: “(1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.”

Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca redactarea imprecisa a textului legal criticat ii pune pe judecatori in situatia sa adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si partilor fata de care termenul de recurs in care poate fi atacata hotararea primei instante curge de la pronuntare, respectiv de la comunicare, contravenind astfel prevederilor art.21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, ale art.24 alin.(1) din Constitutie referitor la garantarea dreptului la aparare, ale art.61 alin.(1) din Constitutie referitor la rolul Parlamentului si celor ale art.129 din Constitutie privind folosirea cailor de atac.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata.

Potrivit art.21 din Constitutie, “Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.”

Principiul accesului liber la justitie consacrat prin textul citat din Legea fundamentala implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de instantele de judecata.

In acest sens s-a pronuntat in mod constant si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, de exemplu, in cazul Rotaru impotriva Romaniei, 2000, a statuat ca „o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita”, iar in cazul Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, a decis ca „[...] cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila.”

In cauza de fata Curtea Constitutionala constata ca legiuitorul a prevazut in textul de lege supus controlului ca hotararea pronuntata in prima instanta de catre instanta de contencios administrativ poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare, fara sa precizeze in ce conditii si pentru care participant la proces termenul de recurs se raporteaza la unul din cele doua momente procesuale.

Problema nu ar putea fi rezolvata prin aplicarea prevederilor Codului de procedura civila, la care face trimitere art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004, deoarece Codul de procedura civila face distinctii clare, in sensul ca termenul de recurs curge, pentru procuror, de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea hotararii, iar pentru parti, de la comunicarea hotararii. (Art.301 si art.284 din Codul de procedura civila). Or, art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004, care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, nu face nici o distinctie si, datorita redactarii restrictive si neconditionate (“de la pronuntare ori de la comunicare”), nici nu lasa posibilitatea aplicarii normelor de diferentiere prevazute in art.301 si art.284 din Codul de procedura civila.

In aceste conditii judecatorul este constrans sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala in afara legii, adica substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunta asupra recursului cu judecarea caruia a fost investit, incalcand astfel dispozitiile art.1 alin.(4) din Constitutie privind separatia puterilor.

Pe de alta parte, partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs hotararea pronuntata de instanta de contencios administrativ in prima instanta, ceea ce face ca accesul lor la justitie pe calea exercitarii caii de atac prevazute de lege sa fie incert si aleatoriu, adica limitat.

Astfel, datorita impreciziei sale, art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004 contravine si prevederilor art.21 alin.(1) si ale art.129 din Constitutie
DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A. d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.20 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala in Dosarul nr.2541/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 2 martie 2006.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
39 useri online

Useri autentificati: