DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006 privind constitutionalitatea unor dispozitii din Regulamentul Senatului

Decizie neconstitutionalitate din 13-04-2006
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006 privind constitutionalitatea unor dispozitii din Regulamentul Senatului


Publicata in Monitorul Oficial nr. 446/2006 - M. Of. nr. 446 / 23 mai 2006

Cu Adresa nr.3567 din 5 decembrie 2005, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.27 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea unor dispozitii din Regulamentul Senatului, adoptat prin Hotararea Senatului nr.28 din 24 octombrie 2005 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005.

Sesizarea este semnata de un numar de 42 de senatori, si anume: Ion A. Iliescu, Mircea Dan I. Geoana, Nicolae Gh. Vacaroiu, Ion I. Solcanu, Otilian B. Neagoe, Radu Cristian T. Georgescu, Viorel I. Arcas, Alexandru A. Athanasiu, Ioan I. Chelaru, Octav O. Cozmanca, Ovidiu Teodor I. Cretu, Corina T. Cretu, Petre P. Daea, Cristian M. Diaconescu, Vasile V. Dincu, Ion I. Florescu, Antonie Gh. Iorgovan, George-Cristian L. Maior, Radu Catalin C. Mardare, Petru Serban N. Mihailescu, Ion I. Moraru, Serban A. Nicolae, Traian S. Novolan, Sorin Mircea M. Oprescu, Adrian C. Paunescu, Mihail E. Popescu, Dan Mircea St. Popescu, Ion S. Radoi, Aristide S. Roibu, Ilie I. Sarbu, Doina C. Silistru, Aurel Gabriel N. Simionescu, Viorel C. Stefan, Sever Gh. Ster, Doru Ioan I. Taracila, Emil Razvan V. Theodorescu, Angel P. Tilvar, Ion I. Toma, Silvia Adriana M. Ticau, Vasile Ioan Danut V. Ungureanu, Ion I. Vargau.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.7451 din 6 decembrie 2005 si formeaza obiectul Dosarului nr.940C/2005.

In sesizare sunt criticate ca fiind neconstitutionale urmatoarele articole din Regulamentul Senatului:

1. Art.5 alin.(2), care prevede ca „Numarul senatorilor care sunt propusi in Comisia de validare de fiecare partid, organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, alianta politica sau alianta electorala este in functie de numarul membrilor sai raportat la numarul total al senatorilor si se stabileste prin negocieri realizate de reprezentantii acestora”, reprezinta, prin introducerea in text a sintagmei „numarul membrilor”, o adaugire la prevederile art.64 alin.(5) din Constitutie. Conform textului constitutional, singurul criteriu ce trebuie avut in vedere la alcatuirea Biroului permanent si a comisiilor permanente este configuratia politica a Camerei, rezultata din alegeri. Aceasta reglementare poate conduce la constituirea de „aliante si formatiuni politice ad-hoc, care nu au primit votul cetatenilor la alegerile generale”.

2. Art.7 alin.(7), potrivit caruia „Contestatiile pot fi formulate de cetateni romani cu drept de vot”, ingradeste, prin excluderea partidelor politice din randul subiectilor care pot formula contestatii in legatura cu desfasurarea alegerii senatorilor, posibilitatea realizarii rolului acestora, prevazut de art.8 din Constitutie. Ar trebui ca si organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, mass-media, organizatiile neguvernamentale si alte persoane juridice implicate in procedurile electorale, sa aiba dreptul de a face contestatii.

3. Art.11, care prevede ca „Senatul se intruneste, de drept, in a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de presedintele acesteia”, este contrar prevederilor art.66 alin.(3) din Constitutie, potrivit carora convocarea Camerei trebuie facuta de presedintele acesteia, prin aceea ca stabileste intrunirea de drept a Senatului.

4. Art.16 alin.(2), care dispune ca „Un grup parlamentar poate fi constituit si poate functiona numai daca cuprinde cel putin 7 senatori, care au fost alesi pe listele aceluiasi partid, ale aceleiasi organizatii a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, aliante politice sau aliante electoral”, contravine art.64 alin.(4) din Constitutie. Precizarea potrivit careia senatorii alesi pe listele aceluiasi partid politic sau ale aceleiasi aliante politice ori electorale se pot constitui in grup parlamentar incalca, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr.46/1994, dreptul subiectiv al senatorilor de a se organiza in grupuri parlamentare prevazut de art.64 alin.(4) din Constitutie.

5. Art.22, potrivit caruia „(1) Grupurile parlamentare au dreptul la mijloacele de transport si la logistica necesara in vederea desfasurarii activitatii, stabilite de Biroul permanent, in functie de marimea grupurilor.

(2) In functie de posibilitati, Biroul permanent asigura logistica si senatorilor care nu au aderat la nici un grup parlamentar”, reglementeaza probleme ce tin de statutul parlamentarilor, deci de domeniul legii, fiind incalcate prevederile art.65 alin.(2) lit.j) din Constitutie.

6. Art.28 alin.(2) prevede ca, „In locul secretarilor asistenti a caror activitate a incetat, presedintele Senatului va nominaliza 2 dintre secretarii alesi in calitate de secretari de sedinta, cu respectarea urmatoarelor reguli: un secretar de la majoritate, unul de la opozitie si cu observarea art.16 alin.(3) teza a doua din Constitutia Romaniei, republicata.” Or, desemnarea secretarilor de sedinta nu poate fi de competenta presedintelui Senatului, ci este un atribut al Biroului permanent, ales conform prevederilor art.64 alin.(2) din Constitutie.

7. Art.36 alin.(1) lit.s), care stabileste ca „(1) Biroul permanent al Senatului are urmatoarele atributii: [...]; s) aproba Regulamentul privind paza si accesul in sediul Senatului”, contravine art.64 alin.(1) din Constitutie, intrucat prevede obligatii pentru alte subiecte de drept, paza si controlul accesului in cladirea in care se afla sediul Senatului fiind asigurate, potrivit legii, de Serviciul de Protectie si Paza.

8. Art.37 alin.(1) prevede ca: „Biroul permanent se convoaca din oficiu de catre presedintele Senatului sau la solicitarea a cel putin 5 dintre ceilalti membri ai sai, a unui grup parlamentar sau a cel putin 7 senatori independenti”. Formularea „sau a cel putin 7 senatori independenti” este neconstitutionala, intrucat coroborarea art.64 alin.(5) cu art.8 din Constitutie conduce la notiunea de partide politice si nu de candidati independenti.

9. Art.42 alin.(1) lit.c), potrivit caruia „(1)... Chestorii Senatului au urmatoarele atributii: [...]; c) verifica functionarea si calitatea serviciilor Senatului, potrivit repartizarii Biroului permanent”, prevede o solutie contrara principiilor constitutionale, consacrate de art.64 si urmatoarele. Aceasta deoarece „senatorii, inclusiv membrii Biroului permanent, nu pot indeplini activitati de natura administrativa”, verificarea functionarii serviciilor Senatului fiind o sarcina a secretarului general, care este functionar public de cariera. Potrivit art.71 alin.(2) din Constitutie, singura activitate de natura administrativa care poate fi indeplinita de senatori este aceea de membru al Guvernului.

10. Art.45 alin.(1), care stabileste ca „Numarul locurilor in comisii, ce revine fiecarui grup parlamentar, se stabileste, in termenul hotarat de Biroul permanent, prin negocieri intre reprezentantii grupurilor parlamentare, astfel incat sa se respecte configuratia politica a Senatului rezultata din alegeri. In cazul in care unul dintre membrii comisiei demisioneaza din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului respectiv poate propune un alt reprezentant”, contravine „principiilor de organizare si functionare democratica a Parlamentului, prevazute de Constitutie, intrucat creeaza o pozitie privilegiata liderilor grupurilor parlamentare”. Art.64 alin.(3) din Constitutie prevede dreptul deputatilor si senatorilor de a se organiza in grupuri parlamentare si nu consacra un statut constitutiv al liderilor acestora. Astfel, liderul grupului parlamentar nu poate avea dreptul sa propuna inlocuirea in cadrul comisiei a unui parlamentar cu altul, ci, eventual, sa anunte in plenul Senatului care a fost decizia grupului respectiv.

11. Art.46 alin.(3), care dispune ca „Un senator nu poate face parte din mai mult de doua comisii permanente, cu exceptia Comisiei pentru regulament”, restrange dreptul senatorilor de a face parte din comisii parlamentare, drept prevazut de art.64 alin.(4) din Constitutie. In Regulament nu se motiveaza restrangerea acestui drept prin nici una dintre situatiile prevazute de art.53 din Constitutie. De altfel, restrangerea exercitiului unor drepturi se poate face numai prin lege.

12. Art.48 alin.(2), care prevede ca „Un senator poate face parte din biroul de conducere al unei singure comisii permanente”, este neconstitutional pentru aceleasi motive aratate la art.46 alin.(3).

13. Art.50 alin.(2), potrivit caruia, „In prima sedinta a comisiilor, convocata de presedintele Senatului, se aduce la cunostinta membrilor acestora componenta birourilor, negociata potrivit alin.(1)”, incalca principiile democratiei constitutionale de organizare a structurilor parlamentare, intrucat inlatura principiul alegerii birourilor comisiilor. Contrar prevederilor art.72 alin.(1) din Constitutie, inlatura dreptul la vot si dreptul la opinie ale senatorilor.

14. Art.51 alin.(1), privind „Revocarea unui membru al biroului comisiei se face de catre grupul care l-a desemnat”, incalca principiile democratice de functionare a Parlamentului si a structurilor sale interne. Prin acesta „se declanseaza vendetele politice, oferindu-se un mijloc de razboi politic din partea unei majoritati ad-hoc constituite”.

15. Art.51 alin.(3), referitor la „Pierderea calitatii de membru al unui grup parlamentar atrage incetarea de drept a functiei de conducere in cadrul unei comisii parlamentare”, contravine principiilor consacrate de art.72 alin.(1) din Constitutie, privind imposibilitatea incetarii de drept a calitatii de membru intr-o comisie. Masura apare ca o sanctiune, contrara dreptului fiecarui senator de a face parte din comisiile parlamentare, prevazut de art.64 alin.(4) din Constitutie. Prin acest text se realizeaza o discriminare negativa in privinta senatorilor care au parasit grupul parlamentar.

16. Art.60 alin.(1), care dispune ca „Senatorul care absenteaza nemotivat la 3 sedinte ale unei comisii speciale, de ancheta sau de mediere va fi inlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv”, este contrar art.64 alin.(5) din Constitutie, in sensul ca nu se poate ca un grup parlamentar sa inlocuiasca un membru in comisie cu altul, fara ca acest aspect sa fi adus la cunostinta plenului si sa se faca cuvenita modificare in Monitorul Oficial.

17. Art.60 alin.(2), care stabileste ca „La sedintele comisiilor pot participa si senatori din alte comisii sau deputati care au legatura cu materialele aflate in dezbatere, fara a avea drept de vot”, este contrar prevederilor art.69 alin.(1) din Constitutie, prin formularea „care au legatura cu materialele aflate in dezbatere”, intrucat afecteaza exercitarea mandatului parlamentar, nerecunoscand dreptul senatorilor de a participa la sedintele oricarei comisii.

18. Art.61 alin.(1), care prevede ca „Membrii Guvernului sau reprezentantii mandatati ai acestora au acces la lucrarile comisiilor”, este neconstitutional cat priveste formularea „sau reprezentantii mandatati ai acestora”, intrucat, potrivit prevederilor art.102 si art.103 din Constitutie, numai membrii Guvernului au de realizat un program de guvernare, iar votul de investitura este dat pe lista membrilor Guvernului, si nu pe lista unor reprezentanti mandatati ai acestora. Intrucat, conform art.109 din Constitutie, numai membrii Guvernului raspund politic in fata Parlamentului, numai acestia au acces la lucrarile comisiilor, contactul direct fiind un mijloc de evaluare corecta a activitatii unui membru al Guvernului.

19. Art.66 alin.(4), potrivit caruia „Comisia pentru regulament este o comisie permanenta speciala formata din cate un reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Membrii Comisiei pentru regulament nu pot face parte din Biroul permanent”, prevede interdictia ca membrii Biroului permanent sa faca parte din comisie, ceea ce contravine principiilor consacrate de art.64 din Constitutie, in sensul carora nu exista nici o incompatibilitate intre calitatea de membru al Biroului permanent si cea de membru al unei comisii.

20. Art.67 lit.d), care prevede ca, „In domeniul lor de activitate, comisiile permanente au urmatoarele atributii: [...]; d) controleaza modul in care ministerele si celelalte organe ale administratiei publice indeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, in domeniile lor specifice de activitate”, excedeaza sferei de reglementare a Regulamentului, stabilind sarcini pentru subiecte de drept care nu sunt in raporturi constitutionale cu Senatul. Functia de control asupra administratiei publice apartine Senatului ca institutie, iar nu comisiilor permanente.

21. Art.76 alin.(1), potrivit caruia „Orice comisie permanenta poate initia o ancheta parlamentara, in limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea desfasurata de un minister sau de alta autoritate publica centrala ori a unei institutii de sub autoritatea acestora”, este in contradictie cu art.111 si art.113 alin.(1) din Constitutie. In sensul prevederilor constitutionale ale art.111, comisiile parlamentare nu pot decat sa solicite documente si informatii, iar neconcordanta fata de art.113 alin.(1) din Constitutie consta in aceea ca textul nu precizeaza ca se refera la autoritati publice centrale administrative. 22. Art.76 alin.(6), care dispune ca „Prezenta la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu rea-credinta, nu raspund solicitarilor comisiilor Senatului vor fi sanctionate, potrivit legii”, incalca principiile prevazute de art.64 din Constitutie, prin aceea ca stabileste obligatii pentru subiecte de drept din afara Senatului.

23. Art.79 alin.(1) si (2), potrivit caruia „(1) Comisia de ancheta poate invita orice persoana care poate avea cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cauza care formeaza obiectul activitatii comisiei.

(2) La cererea comisiei de ancheta, orice persoana care cunoaste fapte sau imprejurari in legatura cu obiectul cercetarii ori care detine un mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze. Institutiile si organizatiile sunt obligate, in conditiile legii, sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta in termenul stabilit de aceasta”, prevede, de asemenea, obligatii pentru subiecte de drept din afara Senatului. Or, conform art.64 alin.(1) din Constitutie, Regulamentul are menirea de a reglementa organizarea interna a Camerelor Parlamentului. Controlul exercitat de comisii, chiar si de ancheta, nu poate viza decat Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice.

24. Art.82 alin.(2) dispune ca „In afara sesiunilor, senatorii isi pot desfasura activitatea din dispozitia sau cu aprobarea Biroului permanent, in comisii permanente, speciale sau de ancheta, in grupuri parlamentare, in circumscriptiile electorale sau indeplinesc alte sarcini hotarate de acesta.” Formularea „din dispozitia sau cu aprobarea Biroului permanent” este restrictiva si reprezinta o adaugare la Constitutie, intrucat in sensul prevederilor art.64 alin.(4) si art.69 alin.(1), intrunirea comisiilor in sedinte in perioada vacantei parlamentare trebuie sa fie exclusiv rezultatul deciziei acestora.

25. Art.88 alin.(1) prevede ca „Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot, in conformitate cu art.74 din Constitutia Romaniei, republicata”, ceea ce excedeaza sferei de reglementare specifica Regulamentului si este inutil. Daca s-a dorit totusi, includerea in Regulament, trebuie reprodusa exact prevederea art.74 din Constitutie.

26. Art.89 alin.(4), potrivit caruia „Caracterul complex al legii se stabileste prin hotararea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avandu-se in vedere elemente precum: intinderea reglementarii, importanta domeniului de reglementare, implicatiile deosebite intr-un anumit domeniu si necesitatea aplicarii unor norme comunitare”, reprezinta o solutie contrara Constitutiei, intrucat reglementeaza o problema care este de domeniul legii.

27. Art.90 alin.(1) lit.b) stabileste ca, „(1) In vederea incadrarii in termenele prevazute la art.89 alin.(3) si la art.108, 109 si 110 din prezentul regulament, precum si la art.115 alin.(5) din Constitutia Romaniei, republicata, proiectele de lege si propunerile legislative se inainteaza Biroului permanent al Senatului, care dispune: [...] b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputatilor, in cazul in care o comisie permanenta apreciaza ca Senatul nu este competent sa dezbata si sa adopte proiectul, ca prima Camera sesizata. In aceste cazuri, avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari este obligatoriu.” Reglementarea este contrara principiilor consacrate de art.64 si art.75 din Constitutie referitoare la procedura legislativa, la sesizarea Camerelor si la ratiunea existentei comisiilor parlamentare. A lasa o comisie sa decida, iar nu Biroul permanent poate duce la abuzuri, la dese declinari de competente si la obstructionarea activitatii legislative.

28. Art.102 prevede ca, „(1) Dupa dezbaterile generale, daca proiectul de lege nu a fost respins si se constata ca prin raportul comisiei sesizate in fond nu s-au operat modificari ori completari la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul si proiectul de lege sau propunerea legislativa se supun in intregime votului final.

(2) In cazurile in care comisia sesizata in fond a operat modificari sau completari la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse in raportul acesteia, presedintele consulta Senatul daca sunt observatii la acestea si dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se refera aceste observatii si se rezolva prin vot.

(3) In cazurile in care sunt si amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care Ie-a propus cere sustinerea in plen si se rezolva prin votul majoritatii senatorilor prezenti.

(4) Dupa terminarea dezbaterilor asupra modificarilor si completarilor operate de comisie, raportul in intregime se supune votului si, dupa aceasta, proiectul de lege in intregime se supune votului final.

(5) Raportul comisiei sesizate in fond se aproba sau se respinge de Senat cu acelasi cvorum cu care se aproba sau se respinge legea pentru care este intocmit”. Acest text este neconstitutional pentru ca nu precizeaza cvorumul cu care trebuie adoptata o lege, potrivit art.76 din Constitutie. 29. Art.104, potrivit caruia „In cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune in discutie numai amendamentele depuse in termen la comisie, in conditiile procedurii prevazute la art.100 si 102”, este contrar principiilor democratice care stau la baza statutului de parlamentar, potrivit art.69 alin.(1) din Constitutie.

30. Art.125 alin.(2), care dispune ca „Propunerile prevazute la alin.(1) se adopta cu votul deschis al senatorilor prezenti”, contravine prevederilor art.76 din Constitutie, deoarece nu stabileste cvorumul de vot pentru adoptarea deciziei, distinct, cand se refera la lege organica ori la lege ordinara.

31. Art.136 alin.(3), potrivit caruia „Legile ordinare si hotararile luate in procesul legiferarii se adopta cu votul majoritatii senatorilor prezenti”, este, prin formularea „hotararile luate in procesul legiferarii”, contrar prevederilor art.67 din Constitutie, intrucat nu distinge intre hotararile care se refera la legi organice si cele care se refera la legi ordinare.

32. Art.136 alin.(5), in sensul caruia, „Daca prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau masurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate in fond, se adopta cu votul majoritatii senatorilor prezenti”, este neconstitutional pentru aceleasi motive ca si art.136 alin.(3). 33. Art.138 alin.(1), care prevede ca „Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat dupa anuntarea rezultatului votului de catre presedintele Senatului. Asupra contestatiei Senatul se pronunta prin votul majoritatii senatorilor prezenti. Contestatia poate fi sustinuta de un singur vorbitor, intr-un interval de timp rezonabil, si, in caz de opozitie, poate lua cuvantul intr-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecarui grup parlamentar”, restrange dreptul oricarui senator de a contesta rezultatul votului, ceea ce este contrar principiilor functionarii democratice a Parlamentului

34. Art.145 alin.(5), potrivit caruia „In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art.147 alin.(1) din Constitutia Romaniei, republicata, dispozitiile declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstitutionale cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”, nu dispune cu privire la organizarea interna a Senatului si excedeaza prevederilor art.64 din Constitutie.

35. Art.146 alin.(1), care prevede ca „In cazul in care Presedintele Romaniei cere, inainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima data de catre Senat, cererea va fi inscrisa in termen de cel mult 30 de zile in proiectul ordinii de zi a Senatului”, este contrar principiului consacrat de art.77 din Constitutie, prin stabilirea termenului de 30 de zile. Acest termen ar trebui sa fie egal cu termenul special prevazut pentru promulgare.

36. Art.149, potrivit caruia „Senatul are dreptul sa ceara punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului, potrivit dispozitiilor Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”, este contrar principiilor constitutionale referitoare la organizarea interna a Camerelor si contine o completare la un text de lege.

37. Art.155 alin.(3), care stabileste ca „Motiunile simple privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai insotite de avizul Comisiei pentru politica externa si cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceasta conditie trebuie indeplinita in termen de 3 zile de la depunerea motiunii simple”, prevede obligatii pentru structuri din afara Parlamentului, desi, potrivit art.111 din Constitutie, comisiile pot cere de la Guvern si de la celelalte organe ale administratiei de stat informatii si documente, iar nu si avize la actiuni ce vizeaza procesul intern parlamentar. Obligativitatea avizului comisiei de politica externa este contrara prevederilor art.67 si art.112 alin.(2) din Constitutie.

38. Art.160 alin.(2), in sensul caruia „Intrebarile scrise sau orale se depun in scris, prin grupul parlamentar, la secretarul desemnat al Senatului, cel mai tarziu pana la ora 10,00 a zilei de joi”, limiteaza in timp posibilitatea senatorilor de a pune intrebari, ceea ce apare ca o restrangere a principiului libertatii de opinie, prevazut de art.72 si de art.112 alin.(1) din Constitutie.

39. Art.160 alin.(4), care dispune ca „Intrebarile trebuie sa aiba un singur autor, iar un senator nu poate adresa intr-o saptamana mai mult de doua intrebari” incalca principiul libertatii de opinie, dar si principiul mandatului reprezentativ prevazut de art.69 din Constitutie, prin limitarea la cel mult doua intrebari ce pot fi formulate de un senator intr-o saptamana.

40. Art.161 alin.(1) teza intai, care prevede ca „Intrebarile orale se prezinta in plenul Senatului de catre autor, intr-un interval de timp de cel mult un minut. Raspunsurile orale se dau imediat dupa ce a fost adresata intrebarea si nu pot depasi 3 minute. Autorul intrebarii poate interveni cu precizari sau comentarii, fara a depasi doua minute, iar raspunsul la replica va fi dat in acelasi interval de timp. Nici o alta interventie pe marginea intrebarii respective nu mai poate avea loc. Raspunsul la intrebarea orala poate fi amanat pentru saptamana urmatoare numai in cazuri temeinic justificate”, este contrar principiilor functionarii democratice a Parlamentului, prin limitarea la un minut a intervalului de timp in care intrebarea poate fi prezentata oral. Trebuia utilizata formula „termen rezonabil”, inscrisa si in art.21 din Constitutie.

41. Art.166 alin.(5) si (6) stabileste ca „(5) Autoritatile prevazute la alin.(1) sunt obligate sa raspunda in termen de cel mult 10 zile. In situatii exceptionale in care raspunsul necesita date suplimentare, acestea au obligatia de a declara in scris ca interesul public nu le permite sa raspunda la timp si de a cere un termen suplimentar care nu poate depasi 30 de zile. In cazul in care autoritatile nu raspund in termenele prevazute, la solicitarea senatorului interesat, presedintele Senatului sau presedintele comisiei, dupa caz, poate cere invitarea lor in plenul Senatului.

(6) Refuzul nejustificat de a raspunde la solicitarile prevazute in alineatele precedente atrage, dupa caz, raspunderea juridica potrivit legii. Presedintele Senatului poate sesiza autoritatile competente, la solicitarea senatorului interesat”, ceea ce excedeaza sferei de reglementare ingaduite de Constitutie pentru regulamentele Camerelor. Problema poate fi reglementata numai printr-o lege speciala privind petitiile ori prin legea cu privire la statutul parlamentarilor, potrivit prevederilor art.51 alin.(4), respectiv, art.65 alin.(2) lit.j) din Constitutie.

42. Art.172 alin.(2), potrivit caruia „Imunitatea parlamentara are ca scop garantarea libertatii de exprimare a senatorului si protejarea acestuia impotriva urmaririlor judiciare respective, abuzive sau sicanatoare”, cuprinde dispozitii din domeniul legii privind statutul parlamentarilor.

43. Art.174-185, referitoare la „Conflictul de interese, constatarea incompatibilitatilor si alte interdictii”, cuprind dispozitii ce apartin domeniului legii privind statutul parlamentarilor.

44. Art.174 alin.(2) stabileste ca „Prin conflict de interese se intelege situatia in care senatorul are un interes personal de natura patrimoniala, care ar influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normativ”. Or, aceasta reglementare este de domeniul legii privind statutul parlamentarilor.

45. Art.189, 190, 191 si 193, referitoare la: organizarea birourilor senatoriale; primirea drepturilor banesti de catre senatori; suspendarea contractului de munca pe durata exercitarii mandatului si concedii, dispun, astfel cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr.46/1994, in domenii apartinand legii privind statutul parlamentarilor.

46. Art.204 alin.(2) privind „Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto si modul de utilizare a acestora, precum si cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, in limita sumelor prevazute in bugetul anual” si art.205 referitor la „(1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrarile Senatului, ale comisiilor si pentru unele activitati ale serviciilor Senatului se aproba de Biroul permanent.

(2) Indemnizatia colaboratorilor, in limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborarii si se ordonanteaza de secretarul general al Senatului” dispun in domenii apartinand legilor privind bugetul de stat, statutul parlamentarilor, proprietatii etc.

47. Formularea „potrivit regulamentului acestor sedinte” cuprinsa in art.208 alin.(4), care prevede ca, „In cazul in care comisia de mediere nu ajunge, in termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate in divergenta sau daca una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta se supun dezbaterii in sedinta comuna a celor doua Camere, potrivit regulamentului acestor sedinte”, apare ca fiind contrara solutiei consacrate de Constitutia revizuita. Constitutia revizuita renunta la „solutia navetei parlamentare si a comisiei de mediere” in cazul legilor ordinare si al celor organice. Textul lasa de inteles ca prin Regulamentul sedintelor comune se poate stabili si un alt cvorum decat cel prevazut de Constitutie pentru legile de revizuire a Constitutiei.

In temeiul art.27 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintelui Senatului, pentru a trimite punctul de vedere al Biroului permanent.

Biroul permanent al Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Senatului, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.c) din Constitutie, precum si celor ale art.1, 10, 27 si 28 din Legea nr.47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor criticate din Regulamentul Senatului.

Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie art.5 alin.(2), art.7 alin.(7), art.11, art.16 alin.(2), art.22, art.28 alin.(2), art.36 alin.(1) lit.s), art.37 alin.(1), art.42 alin.(1) lit.c), art.45 alin.(1), art.46 alin.(3), art.48 alin.(2), art.50 alin.(2), art.51 alin.(1) si (3), art.60 alin.(1) si (2), art.61 alin.(1), art.66 alin.(4), art.67 lit.d), art.76 alin.(1) si (6), art.79 alin.(1) si (2), art.82 alin.(2), art.88 alin.(1), art.89 alin.(4), art.90 alin.(1) lit.b), art.102, art.104, art.125 alin.(2), art.136 alin.(3) si (5), art.138 alin.(1), art.145 alin.(5), art.146 alin.(1), art.149, art.155 alin.(3), art.160 alin.(2) si (4), art.161 alin.(1) teza intai, art.166 alin.(5) si (6), art.174-185, art.174 alin.(2), art.189, art.190, art.191, art.193, art.204 alin.(2), art.205, art.208 alin.(4) din Regulamentul Senatului, adoptat prin Hotararea Senatului nr.28 din 24 octombrie 2005 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005.

In opinia autorilor sesizarii, asa cum s-a aratat si in sinteza criticilor formulate, prevederile Regulamentului Senatului, care fac obiectul controlului de constitutionalitate, sunt contrare dispozitiilor si principiilor constitutionale cuprinse in urmatoarele articole:

Art.1 alin.(4) – principiul separatiei si echilibrului puterilor; art.8 – „Pluralismul si partidele politice”; art.16 – „Egalitatea in drepturi”; art.31 – „Dreptul la informatie”; art.53 – „Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”; art.61 – „Rolul si structura” Parlamentului; art.64 – „Organizarea interna” a Parlamentului; art.65 – „Sedintele Camerelor”; art.66 – „Sesiuni”; art.67 – „Actele juridice si cvorumul legal”; art.69 – „Mandatul reprezentativ”; art.71 – Incompatibilitati”; art.72 – „Imunitatea parlamentara”; art.74 – „Initiativa legislativa”; art.75 – „Sesizarea Camerelor”; art.76 - „Adoptarea legilor si a hotararilor”; art.77 – „Promulgarea legii”; art.102 – „Rolul si structura” Guvernului; art.103 – „Investitura” Guvernului; art.109 – „Raspunderea membrilor Guvernului”; art.111 – „Informarea Parlamentului”; art.112 – „Intrebari, interpelari si motiuni simple”; art.113 – „Motiunea de cenzura”; art.147 – „Deciziile Curtii Constitutionale”; art.151 – „Procedura de revizuire”.

Examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:

I. La analiza reglementarilor supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala are in vedere faptul ca, in virtutea principiului autonomiei regulamentare a fiecarei Camere a Parlamentului, acestea sunt libere si au obligatia sa stabileasca prin regulamente proprii normele de organizare si functionare, in privinta carora Constitutia nu dispune. Curtea constata, de asemenea, ca in numeroase cazuri criticile formulate prin sesizare vizeaza caracterul incomplet al unor prevederi ale Regulamentului ori formularea lor gresita, evidentiind necesitatea completarii sau modificarii acestora, ceea ce excedeaza competentelor Curtii Constitutionale.

II. Examinand fiecare prevedere criticata din Regulamentul Senatului, Curtea constata ca o parte dintre acestea sunt in neconcordanta cu dispozitiile si principiile Constitutiei, fie pentru ca reglementari similare au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr.46 din 17 mai 1994, fie pentru ca la constituirea structurilor de lucru ale Senatului nu se respecta intocmai configuratia politica a Camerei rezultata din alegeri, fie pentru ca nu vizeaza organizarea interna si functionarea Senatului, ci reglementeaza drepturi si indatoriri care apartin domeniilor de reglementare prin lege, fie pentru ca stabilesc sarcini si obligatii pentru institutii si persoane cu care Camerele Parlamentului nu se afla in raporturi constitutionale. Chiar daca includerea in Regulament a unor reglementari a fost partial si cu caracter tranzitoriu justificata prin lipsa unei legi concordante cu dispozitiile Constitutiei, in conditiile adoptarii Legii nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, nu mai subzista nici aceasta justificare. Astfel:

1. Art.5 alin.(2) din Regulament dispune cu privire la numarul senatorilor care pot fi propusi in Comisia de validare a mandatelor de senator de fiecare partid politic, organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, alianta politica si alianta electorala, in functie de numarul membrilor sai raportat la numarul total al senatorilor, stabilit prin negocieri realizate de reprezentantii acestora. Or, art.64 alin.(5) din Constitutie prevede ca *Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere*. Asadar, conform acestor dispozitii constitutionale, instituirea unui criteriu ce nu are la baza configuratia politica a Camerei, stabilita prin vointa cetatenilor cu ocazia alegerilor generale, incalca litera si spiritul Constitutiei. Prin urmare, art.5 alin.(2) din Regulament este neconstitutional in masura in care se refera la numarul membrilor partidelor, organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, aliantelor politice sau aliantelor electorale, iar nu la grupurile parlamentare care stabilesc configuratia politica rezultata din alegeri.

2. Art.45 alin.(1), potrivit caruia, „In cazul in care unul dintre membrii comisiei demisioneaza din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului respectiv poate propune un alt reprezentant”, este neconstitutional in masura in care atribuie liderului de grup, iar nu grupului parlamentar, dreptul de a face propuneri privitoare la inlocuirea unui membru dintr-o comisie parlamentara. Aceasta deoarece, din dispozitiile constitutionale ale art.64 alin.(3) care prevad ca, potrivit Regulamentului fiecarei Camere, „Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare[...]”, rezulta ca grupurile parlamentare reprezinta forma organizatorica recunoscuta de Constitutie.

3. Art.67 lit.d), care prevede ca, in domeniul lor de activitate, „comisiile permanente” „controleaza modul in care ministerele si celelalte organe ale administratiei publice indeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, in domeniile lor specifice de activitate”, contravine art.111 din Constitutie, potrivit caruia: „Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora.” Din textul constitutional citat rezulta ca, solicitarea de informatii si documente, ca modalitate de exercitare a controlului parlamentar, se poate face numai prin intermediul presedintilor Camerelor sau ai comisiilor parlamentare.

4. Art.76 alin.(1), care stabileste posibilitatea ca orice comisie permanenta sa initieze, in limitele competentei sale materiale, o ancheta parlamentara privitoare la activitatea desfasurata de un minister sau de alta autoritate publica centrala ori a unei institutii de sub autoritatea acesteia, este neconstitutional, tot prin raportare la art.111 alin.(1) din Constitutie, deoarece controlul parlamentar se exercita asupra activitatii Guvernului si asupra celorlalte organe ale administratiei publice, iar nu si asupra oricarei autoritati publice centrale. Dreptul de control apartine Camerelor Parlamentului, iar comisiile parlamentare pot actiona numai pe baza insarcinarii primite din partea Camerelor.

5. Art.76 alin.(6), referitor la obligativitatea prezentei la audieri a persoanelor invitate de comisia permanenta care a initiat ancheta, precum si sanctionarea celor care, cu rea-credinta, nu raspund solicitarilor, stabileste obligatii pentru subiecte de drept din afara Senatului. Sub acest aspect, prin Decizia nr.46 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.131 din 27 mai 1994, Curtea Constitutionala a statuat ca Regulamentul Senatului, fiind aprobat printr-o hotarare si reglementand organizarea interna, proprie Senatului, nu poate stabili drepturi si obligatii decat pentru senatori, precum si pentru autoritatile, demnitarii si functionarii publici, in functie de raporturile constitutionale pe care le au cu Senatul. In acelasi sens a statuat Curtea si prin Decizia nr.602 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea unor dispozitii din Regulamentul Camerei Deputatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1027 din 18 noiembrie 2005.

6. Art.79 alin.(1) si (2), privind dreptul comisiei de ancheta de a invita orice persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cauza ce formeaza obiectul activitatii comisiei, obligatia oricarei persoane care are asemenea cunostinte ori detine mijloace de proba pentru a le infatisa comisiei, precum si obligatia institutiilor si organizatiilor de a raspunde solicitarilor sale, sunt neconstitutionale deoarece obligatiile sunt stabilite in sarcina unor persoane fizice si juridice din afara Senatului, in lipsa unor raporturi de drept constitutional.

7. Art.189 referitor la organizarea birourilor senatoriale in circumscriptiile electorale, art.190 privind drepturile banesti ale senatorilor, art.191 care reglementeaza situatia contractului de munca pe durata exercitarii mandatului de senator si art.193 cu privire la concediile senatorilor, sunt neconstitutionale pentru ca se refera la domenii si probleme care pot fi reglementate numai prin lege organica. Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor reglementeaza drepturile si indatoririle parlamentarilor, precum si organizarea si functionarea birourilor parlamentare. Organizarea acestora este identica la Senat si la Camera Deputatilor. In aceasta privinta art.56 alin.(1) din lege prevede ca: „Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului se vor modifica si se vor completa in mod corespunzator cu dispozitiile prezentei legi si in conformitate cu deciziile Curtii Constitutionale pronuntate asupra prevederilor din aceste regulamente si se vor adapta in mod corespunzator.”

III. Curtea Constitutionala nu poate retine incalcarea dispozitiilor sau a principiilor Constitutiei prin celelalte prevederi criticate din Regulamentul Senatului, pentru urmatoarele motive:

1. Depunerea si solutionarea contestatiilor referitoare la desfasurarea alegerilor parlamentare si la rezultatele acestora sunt reglementate de legea electorala. Art.7 alin.(6) si (7) din Regulament au in vedere contestatiile referitoare la validarea senatorilor, depuse dupa constituirea comisiei de validare. Eventuala extindere a sferei subiectilor abilitati sa depuna asemenea contestatii presupune modificarea si completarea textului din Regulament, ceea ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale.

2. Art.11 din Regulament nu prevede convocarea Senatului in sesiune ordinara sau extraordinara, ci un act de organizare constand in intrunirea acestuia pentru a dezbate raportul comisiei de validare. Senatul nu este inca legal constituit si nu are organe de lucru alese, nici presedinte, atributiile acestuia fiind exercitate, partial, de presedintele decan de varsta. In aceasta faza de organizare singura solutie posibila este intrunirea de drept la termenul stabilit de Regulament.

3. Aparenta neconstitutionalitate a dispozitiilor art.16 alin.(2) din Regulament este inlaturata prin precizarile de la alin.(5) si (6) ale aceluiasi articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare si constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatorii independenti.

4. Art.22 din Regulament nu reglementeaza in concret drepturile materiale de care beneficiaza senatorii potrivit statutului lor, ci enunta, la modul general, dreptul grupurilor parlamentare si al senatorilor care nu au aderat la nici un grup la mijloace de transport si la logistica necesara desfasurarii activitatii, evident in limitele prevazute de lege. Aceasta este o problema strict legata de organizarea functionarii tuturor structurilor Senatului.

5. Art.28 alin.(2) reglementeaza o problema cotidiana de organizare a activitatii, ce poate fi rezolvata si de presedintele Senatului. Or, nici o dispozitie din Constitutie nu stabileste atributia Biroului permanent de a desemna secretarii de sedinta.

6. Art.36 alin.(1) lit.s) completeaza ori adapteaza normele generale privind paza si protectia stabilite de lege la problemele specifice legate de paza si accesul in sediul Senatului, situatii ce pot fi reglementate prin regulamentul propriu.

7. Art.37 alin.(1), care stabileste ca senatorii independenti au aceleasi drepturi ca si ceilalti senatori in legatura cu problemele de organizare si functionare a Senatului, diferite fiind doar conditiile si modalitatile de exercitare a acestor drepturi, nu incalca nici o dispozitiile sau principiu constitutional.

8. Art.42 alin.(1) lit.c) referitor la verificarea functionarii si calitatii serviciilor nu echivaleaza cu desfasurarea unei activitati administrative incompatibile cu calitatea de senator. Serviciile Senatului nu sunt organe ale administratiei publice, ci structuri economico- administrative cu sarcina de a asigura buna functionare a acestuia. Functionarea si calitatea serviciilor Senatului intereseaza in mod nemijlocit pe fiecare senator.

9. Art.46 alin.(3) si art.48 alin.(2) limiteaza numarul comisiilor permanente si al birourilor acestora din care poate face parte un senator. Limitarea este necesara pentru asigurarea conditiilor de functionare eficienta a comisiilor, precum si pentru asigurarea reflectarii configuratiei politice a Senatului in alcatuirea comisiilor permanente.

10. Art.50 alin.(2) dispune cu privire la repartizarea pe grupuri parlamentare a functiilor din birourile tuturor comisiilor permanente. Aceasta repartizare trebuie sa fie rezultatul negocierilor dintre liderii grupurilor, pentru a se asigura respectarea configuratiei politice a Senatului la alcatuirea comisiilor permanente si a birourilor acestora. Nominalizarea pe functii a senatorilor este dreptul grupurilor parlamentare respective. Supunerea la vot a acestor nominalizari ar putea rasturna concordanta cu configuratia politica a Senatului. Nu se pune problema restrangerii exercitiului dreptului la vot si al libertatii opiniei, ci doar o optiune privind modul de organizare a comisiilor.

11. Reglementarile cuprinse in art.51 alin.(1) si (3) si in art.60 alin.(1) sunt menite sa asigure pastrarea concordantei componentei comisiilor de orice natura cu configuratia politica a Senatului. Astfel, senatorul care nu mai face parte dintr-un anumit grup parlamentar nu poate reprezenta acel grup nici in comisie, iar inlocuirea sa este dreptul exclusiv al grupului care l-a propus.

12. Art.60 alin.(2) care conditioneaza participarea activa a senatorilor din alte comisii si a deputatilor la lucrarile oricarei comisii se impune pentru crearea conditiilor necesare functionarii eficiente si operative a acestora, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere exercitarii mandatului de senator.

13. Prevederile art.61 alin.(1) din Regulament nu aduc atingere dispozitiilor si principiilor constitutionale referitoare la investirea Guvernului, la controlul parlamentar asupra administratiei publice sau la raspunderea membrilor Guvernului pentru realizarea programului de guvernare. Membrii Guvernului pot mandata specialisti pentru a participa la lucrarile comisiilor Senatului tocmai in scopul rezolvarii problemelor dezbatute de comisii. Participarea reprezentantilor mandatati ai membrilor Guvernului la lucrarile comisiilor nu are implicatii asupra raporturilor constitutionale dintre Senat, ca autoritate legiuitoare si Guvern, ca reprezentant al puterii executive.

14. Art.66 alin.(4) care stabileste incompatibilitati intre anumite functii in cadrul structurilor de lucru ale Senatului si cea de membru in unele comisii speciale, in vederea bunei organizari a unor activitati si desfasurarii lor eficiente, nu restrange exercitiul prerogativelor mandatului de senator.

15. Art.82 alin.(2) prevede necesitatea unei dispozitii sau a aprobarii Biroului permanent pentru desfasurarea unor activitati in afara sesiunilor pentru asigurarea cadrului organizat al activitatii, avand in vedere si faptul ca asemenea activitati implica si cheltuieli materiale, Biroul permanent avand obligatia sa asigure gospodarirea eficienta a fondurilor bugetare alocate. Mandatul de senator nu da nastere unor drepturi absolute si discretionare, iar structurile de lucru ale Senatului nu sunt organe autonome si independente. Regulamentul de organizare si functionare a Senatului se elaboreaza tocmai pentru determinarea cadrului si conditiilor in care organele de lucru si senatorii isi desfasoara activitatea, respectiv isi exercita mandatul.

16. Art.88 alin.(1), referitor la initiativa legislativa, nu poate fi considerat neconstitutional, intrucat reproduce fidel teza intai a art.74 alin.(1) din Constitutie.

17. Art.89 alin.(4) din Regulament are in vedere proiecte de legi ce trebuie categorisite in simple si cu complexitate deosebita, in raport cu care trebuie adoptate in termene diferite, conform art.75 alin.(2) din Constitutie. Incadrarea concreta a acestora revine primei Camere sesizate.

18. Art.90 alin.(1) lit.b) prevede ca transmiterea proiectului de lege la Camera Deputatilor este dispusa de Biroul permanent al Senatului, pe baza aprecierii unei comisii permanente ca proiectul de lege nu poate intra in dezbaterea Senatului ca prima Camera. Este justificat ca Biroul permanent sa decida pe baza aprecierii comisiei permanente specializate in domeniul la care se refera proiectul de lege, avand in vedere si avizul obligatoriu al comisiei juridice.

19. Neprecizarea in art.102 a majoritatii de voturi cu care se adopta o lege nu constituie motiv de neconstitutionalitate, aceasta majoritate diferentiata pe categorii de legi fiind prevazuta de art.76 din Constitutie. Ar fi neconstitutionala prevederea unei majoritati diferite fata de cea stabilita de Constitutie. Alin.(5) al articolului precizeaza ca raportul comisiei sesizate in fond se aproba sau se respinge cu aceeasi majoritate de voturi ca si legea la care se refera.

20. Art.104 care reglementeaza procedura si termenul de depunere a amendamentelor la proiectele de legi, precum si interdictia de a prezenta si sustine noi amendamente in cursul dezbaterilor in plen, nu este de natura sa restranga exercitiul mandatului de senator. Dispozitiile art.104 din Regulament sunt menite sa asigure o mai buna operativitate si calitate procesului legislativ.

21. Art.125 alin.(2) se refera la votarea propunerii privind limitarea duratei luarilor de cuvant, alineatele (1), (2) si (3) ale art.136 reglementeaza majoritatea de voturi in concordanta cu distinctiile facute de art.76 din Constitutie, iar alin.(5) al aceluiasi articol prevede valabilitatea votului majoritatii senatorilor prezenti pentru cazuri in care Regulamentul nu dispune altfel. Lipsa altor precizari mai detaliate nu reprezinta motiv de neconstitutionalitate.

22. Art.138 alin.(1), care acorda numai liderilor grupurilor parlamentare dreptul de a contesta rezultatul votului, urmareste disciplinarea activitatii de adoptare a actelor Senatului. Liderul exprima opinia si vointa grupului pe care-l reprezinta, iar faptul ca senatorul nu poate contesta oricand si individual rezultatul votului nu restrange exercitiul mandatului sau.

23. Art.145 alin.(5) reproduce prevederile art.147 din Constitutie, ceea ce nu poate constitui motiv de neconstitutionalitate.

24. Art.146 alin.(1) care stabileste termenul de cel mult 30 de zile pentru inscrierea pe ordinea de zi a Senatului a reexaminarii legii, inainte de promulgare, la cererea Presedintelui Romaniei, nu intra sub incidenta prevederilor art.77 din Constitutie. Constitutia nu prevede termenul in care Parlamentul trebuie sa se pronunte asupra cererii de reexaminare, problema putand fi reglementata prin regulamentele Camerelor. Constitutionalitatea unor asemenea reglementari nu poate fi examinata prin analogie, iar transpunerea pentru aceasta situatie a termenelor prevazute de Constitutie, in care Presedintele Romaniei trebuie sa promulge legea, nu are nici un suport logic in dispozitiile si principiile Constitutiei.

25. Art.149 precizeaza ca Senatul poate cere punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului in conditiile legii care reglementeaza raspunderea ministeriala, deci nu contine nici o dispozitie ce nu ar putea fi stabilita prin Regulament.

26. Art.155 alin.(3) referitor la obligativitatea avizului Comisiei pentru politica externa si la consultarea Ministerului Afacerilor Externe, atunci cand se dezbat motiuni simple privind probleme de politica externa, se intemeiaza pe ratiunea de a fi a comisiilor permanente de specialitate, ca structuri de lucru ale Senatului. Este firesc ca Senatul, care se afla in raporturi constitutionale cu Ministerul Afacerilor Externe ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, sa consulte acest organ, in vederea dezbaterii unei motiuni simple privind politica externa. Consultarea este o forma de a cere date si informatii.

27. Art.160 alin.(2) privitor la stabilirea datei si a orei pana la care pot fi depuse intrebarile adresate autoritatilor administratiei publice centrale si alin.(4) care limiteaza la cel mult doua numarului intrebarilor pe care le poate adresa un senator intr-o saptamana, precum si art.161 alin.(1) teza intai referitor la intervalul de timp in care pot fi prezentate intrebarile orale nu au nici o legatura cu libertatea de opinie si nu ingradesc exercitiul drepturilor conferite de mandatul de senator. Aceste reglementari sunt utile si necesare pentru disciplinarea si asigurarea desfasurarii intr-un timp rezonabil a activitatii de adresare a intrebarilor si de raspuns la acestea, cat si pentru eliminarea abuzului de drept, in vederea asigurarii timpului necesar activitatii de baza a Senatului, aceea de legiferare. Raportarea acestei reglementari la sintagma „termen rezonabil” din art.21 alin.(3) din Constitutie este improprie.

28. Art.166 alin.(5) reglementeaza posibilitatea ca presedintele Senatului sa solicite informari Guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice, iar alin.(6) stabileste obligatia acestora de a transmite in termen util informatiile solicitate, sub sanctiunea raspunderii juridice potrivit legii. Solicitarile sunt formulate in cadrul controlului parlamentar asupra activitatii acestora, potrivit prerogativelor constitutionale ale Parlamentului, iar obligatia de a raspunde este stabilita pentru organe aflate in raporturi constitutionale cu organul legislativ.

29. Art.172 nu defineste si nu reglementeaza imunitatea parlamentara ori efectele acesteia, ci enunta principiul constitutional al libertatii de opinie si reproduce prevederile art.72 din Constitutie, referitoare la tragerea la raspundere a parlamentarilor, iar alin.(2) precizeaza scopul imunitatii parlamentare.

30. Articolele 174-185 au prevazut, in lipsa legii organice privind statutul deputatilor si senatorilor, conflictul de interese, incompatibilitatile si interdictiile senatorilor, rezultate din dispozitiile Constitutiei, iar in cea mai mare parte contin norme de procedura referitoare la constatarea si solutionarea unor asemenea situatii. Aceste reglementari urmeaza a fi adaptate, in mod corespunzator, potrivit dispozitiilor art.56 alin.(1) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.

31. Art.204 si art.205, care dispun cu privire la dotarea Senatului cu mijloace de transport si stabilirea modului de utilizare a acestora, elaborarea unor norme pentru cheltuielile de protocol, folosirea unor colaboratori externi si modul de acordare a indemnizatiilor acestora, cuprind reglementari ce tin de organizarea interna a activitatii acestei Camere a Parlamentului. In mod corect, art.204 si art.205 precizeaza ca dotarile si celelalte cheltuieli se fac in limitele sumelor prevazute in bugetul anual, deci in legea bugetului de stat, iar indemnizatiile colaboratorilor se stabilesc in cadrul limitelor prevazute de lege.

32. Art.208 alin.(4), referitor la activitatea comisiei de mediere cu privire la textele aflate in divergenta, face parte din Capitolul VI „Dispozitii finale si tranzitorii”, in cadrul caruia art.206 stabileste ca o asemenea comisie se constituie pentru solutionarea divergentelor existente in cazul proiectelor de legi sau propuneri legislative adoptate in conditiile art.155 alin.(1) din Constitutie. Textul constitutional, la care se face trimitere, prevede dezbaterea si adoptarea potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare a proiectelor de legi si propuneri legislative in curs de legiferare la data intrarii in vigoare a legii de revizuire a Constitutiei. Constitutia dispune deci, folosirea procedurii de legiferare prevazute anterior revizuirii. Art.208, reglementand concilierea in sedinta comuna a celor doua Camere, in mod necesar, face trimitere la procedura prevazuta de Regulamentul sedintelor comune.


DECIZIE


Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.c) si art.147 alin.(1) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art.11 alin.(1) lit.A.c), art.27 si 28 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Constata ca art.5 alin.(2), in masura in care se refera la numarul membrilor partidelor, organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, aliantelor politice sau aliantelor electorale, iar nu la configuratia politica rezultata din alegeri, conform art.64 alin.(5) din Constitutie, art.45 alin.(1), in masura in care atribuie liderului de grup, iar nu grupului parlamentar, dreptul de a face propuneri privitoare la inlocuirea unui membru dintr-o comisie parlamentara, art.67 lit.d), art.76 alin.(1), art.76 alin.(6), art.79 alin.(1) si (2), art.189, 190, 191 si 193 din Regulamentul Senatului sunt neconstitutionale.

Constata ca, in ceea ce priveste art.7 alin.(7), art.11, art.16 alin.(2), art.22, art.28 alin.(2), art.36 alin.(1) lit.s), art.37 alin.(1), art.42 alin.(1) lit.c), art.46 alin.(3), art.48 alin.(2), art.50 alin.(2), art.51 alin.(1), art.51 alin.(3), art.60 alin.(1), art.60 alin.(2), art.61 alin.(1), art.66 alin.(4), art.82 alin.(2), art.88 alin.(1), art.89 alin.(4), art.90 alin.(1) lit.b), art.102, art.104, art.125 alin.(2), art.136 alin.(3), art.136 alin.(5), art.138 alin.(1), art.145 alin.(5), art.146 alin.(1), art.149, art.155 alin.(3), art.160 alin.(2), art.160 alin.(4), art.161 alin.(1) teza intai, art.166 alin.(5) si (6), art.172 alin.(2), art.174-185, art.174 alin.(2), art.204 alin.(2), art.205 si art.208 alin.(4) din acelasi regulament, sesizarea este neintemeiata.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
202 useri online

Useri autentificati:

Dan