DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006 referitoare la constitutionalitatea Legii camerelor de comert si industrie din Romania

Decizie neconstitutionalitate din 05-07-2006
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006 referitoare la constitutionalitatea Legii camerelor de comert si industrie din Romania


Publicata in Monitorul Oficial nr. 638/2006 - M. Of. 638 / 25 iul. 2006

Cu Adresa nr.51/2.293 din 22 iunie 2006, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea privind neconstitutionalitatea Legii camerelor de comert si industrie din Romania.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile a 56 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale P.D. si ale minoritatilor nationale, precum si ale unor deputati independenti. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Gheorghe Albu, Roberta Alma Anastase, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Stefan Bardan, Iulian–Gabriel Birsan, Anca–Daniela Boagiu, Ionela Bruchental Pop, William Gabriel Branza, Daniel Buda, Costica Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocalteu, Anca Constantinescu, Radu–Catalin Dragus, Stelian Dutu, Ionesie Ghiorghioni, Ion Gontea, Dan Grigore, Monica Maria Iacob–Ridzi, Traian Constantin Igas, Valentin Adrian Iliescu, Radu Lambrino, Danut Liga, Mircea Man, Marian–Jean Marinescu, Laurentiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroseanu, Alexandru Mocanu, Petru Movila, Dorin–Liviu Nistoran, Ioan Oltean, Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar Florin Preda, Ioan Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Viorel Racoceanu, Romeo Marius Raicu, Cristian Radulescu, Marius Rogin, Marcel Laurentiu Romanescu, Mircea Stanescu, Mihai Stanisoara, Valeriu Tabara, Horia Vasioiu, Augustin Zegrean, Niculae Mircovici, Mihai Radan, Aledin Amet, Oana Manolescu, Nati Meir, Liana Dumitrescu, Grigore Craciunescu si Petru Calian.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6464 din 23 iunie 2006 si formeaza obiectul Dosarului nr.1720A/2006.

Prezenta sesizare de neconstitutionalitate este alcatuita dintr-un complex de critici privitoare la ceea ce – in opinia autorilor – evidentiaza neconcordante intre modul de adoptare a legii deduse controlului si a unor dispozitii ale acesteia in raport cu o serie de prevederi din Constitutie.

In functie de aspectele sesizate, criticile formulate pot fi incluse in doua categorii.

Prima categorie se refera la neconstitutionalitatea extrinseca a legii criticate, constand in aceea ca, desi calificata de Consiliul Legislativ ca lege organica, nu a fost adoptata cu respectarea exigentelor art.76 alin.(1) din Constitutie.

In legatura cu acest aspect, se precizeaza ca „Legea nr.505/2003, act normativ de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.129/2002, prin care registrul comertului a trecut de la camerele de comert si industrie in subordinea Ministerului Justitiei, a fost adoptata in regim de lege organica.”

Tot sub acest aspect se sustine ca orice act normativ ce deroga de la o lege organica sau modifica/abroga o lege organica, are caracterul unei legi organice. Astfel, dispozitiile art.4 lit.f), art.33 alin.(2) lit.a) si art.59 din legea criticata deroga de la normele procedurale prevazute de Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor si modifica, in mod implicit, Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, ambele fiind legi organice.

In continuare, se arata ca legea supusa controlului de constitutionalitate prevede transformarea Oficiului National al Registrului Comertului din institutie publica cu personalitate juridica in structura fara personalitate juridica in cadrul unei asociatii neguvernamentale - Camera de Comert si Industrie a Romaniei - ceea ce echivaleaza cu abrogarea implicita a dispozitiilor care reglementeaza actualul statut al acestuia. Or, aceasta modificare fundamentala „nu poate opera decat in conditii de cvorum si majoritate specifice actului normativ ce se modifica, in caz contrar incalcandu-se principiul constitutional al ierarhiei actelor normative.”

In concluzie, se solicita sa se constate caracterul de lege organica al actului normativ contestat si neconstitutionalitatea adoptarii sale cu majoritatea prevazuta pentru lege ordinara.

A doua categorie de critici are in vedere neconstitutionalitatea intrinseca a legii deduse controlului, evidentiata in termenii care urmeaza:

1. Art.3 alin.(4) din legea contestata contravine prevederilor constitutionale ale art.15 alin.(2) si ale art.136 alin.(4). In acest sens, se sustine, pe de o parte, ca „referirea la Decretul – Lege nr.139/1990 confera normei juridice caracter retroactiv”, iar, pe de alta parte, ca „persoane juridice fara scop patrimonial”, cum sunt caracterizate ca fiind camerele de comert, „nu pot fi succesoare ale unor institutii publice, intrucat succesiunea implica dobandirea unor bunuri apartinand domeniului public, aflate in administrarea institutiilor publice.” De asemenea, se considera ca prin aceasta reglementare „este influentata si solutionarea eventualelor litigii in curs de judecata, in dosarele declansate de camerele de comert pentru retrocedarea imobilelor camerelor de comert interbelice, bunuri apartinand domeniului public al statului.”

2. Art.9 alin.(2) din Lege, deoarece „instituie obligativitatea inscrierii intr-o anumita camera de comert, deja constituita”, este contrar art.40 din Constitutie privind dreptul la libera asociere si art.11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sens in care se invoca Hotararea din 29 aprilie 1999, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele reunite Chassagnou si altii contra Frantei.

3. Art.4 lit.f), art.33 alin.(2) lit.a) si art.59 din lege sunt neconstitutionale in raport cu prevederile constitutionale ale art.135 alin.(2) lit.a), art.139 alin.(5) si art.148 alin.(2), pentru ca prevad concesionarea unui serviciu public de interes general prin transferul in gestiune privata. Sub acest aspect se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.136 din 3 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.647 din 16 octombrie 2001, referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art.40 alin.(1) fraza intai din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor si jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, care „a condamnat, pentru lipsa de transparenta, o serie de proceduri de atribuire a unor servicii sau lucrari publice” de catre unele state membre.

4. Art.32 si art.37 alin.(2) din lege infrang art.16 din Constitutie, deoarece, fara o justificare obiectiva si rezonabila, „confera drepturi diferite unor persoane aflate in situatii echivalente”, in sensul ca votul membrilor de drept (camerele judetene) este deliberativ, iar votul celorlalti membri este consultativ.

In final, se solicita sa se constate ca dispozitiile de lege mentionate sunt neconstitutionale si in raport cu prevederile constitutionale ale art.102 alin.(1) si (2) si art.108 alin.(2).

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/ 1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Autoritatile mentionate nu au transmis punctele lor de vedere.

La dosar, Camera de Comert si Industrie a Romaniei – Sistemul Camerelor Teritoriale, prin Cabinetul vicepresedintelui, a depus un memoriu, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.6562 din 27 iunie 2006, in care sustine constitutionalitatea Legii camerelor de comert si industrie din Romania.

Tot Camera de Comert si Industrie a Romaniei, dar prin Cabinetul presedintelui, a mai depus un memoriu, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.6736 din 3 iulie 2006, prin care solicita sa se constate neconstitutionalitatea legii mentionate.

Aceste materiale nu au insa relevanta in cadrul procedurii jurisdictionale a controlului de constitutionalitate inainte de promulgarea legii.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii camerelor de comert si industrie din Romania, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 56 de deputati.

Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie, dupa cum urmeaza:

- Legea camerelor de comert si industrie din Romania raportata la art.76 alin.(1) din Constitutie, potrivit caruia „Legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.”;

- Desi din sesizare reiese ca este criticat art.3 alin.(4) din lege, din examinarea acesteia rezulta ca articolul mentionat are doar trei alineate, critica vizand alin.(3), conform caruia: „Camerele infiintate in baza Decretului-lege nr.139/1990, cu completarile ulterioare, sunt succesoarele si continuatoarele de drept ale camerelor de comert si industrie desfiintate prin Decretul-lege nr.74/1949 pentru desfiintarea Camerelor de comert si industrie, publicat in Monitorul Oficial nr.47 din 25 februarie 1949.”;

- Art.4 alin.(1) lit.f): „Camerele judetene au urmatoarele atributii:[…];

f) asigura administrarea si functionarea oficiului registrului comertului si evidenta permanenta a situatiei firmelor comerciale din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, la nivel judetean si al municipiului Bucuresti;”;

- Art.9 alin.(2): „In fiecare judet si in municipiul Bucuresti functioneaza cate o singura camera de comert si industrie judeteana.”;

- Art.32: „Camera de Comert si Industrie a Romaniei este organizata si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile legale in vigoare si cu statutul propriu aprobat de adunarea generala, cu acordul a cel putin doua treimi din numarul membrilor de drept.”;

- Art.33 alin.(2) lit.a): „Camera de Comert si Industrie a Romaniei indeplineste si urmatoarele atributii:

a) asigura organizarea si functionarea Oficiului National al Registrului Comertului, precum si indrumarea metodologica a functionarii registrului comertului de pe langa camerele judetene;”;

- Art.37 alin.(2): „Membrii de drept au drept de vot deliberativ, iar ceilalti membri au drept de vot consultativ.”;

- Art.59: „Preluarea bazelor de date, a aplicatiilor de intretinere si utilizare a acestora, a bunurilor necesare in vederea tinerii si administrarii registrelor comertului, precum si situatia personalului se vor reglementa, nu mai devreme de 1 ianuarie 2007, prin lege.”

Prevederile constitutionale considerate ca fiind incalcate prin aceste texte sunt urmatoarele:

- Art.15 alin.(2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”;

- Art.16: „(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.

(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.”;

- Art.40: „(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.”;

- Art.102 alin.(1) si (2): „(1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.

(2) In indeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate.”;

- Art.108 alin.(2): Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor.”;

- Art.135 alin.(2) lit.a): „Statul trebuie sa asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;

- Art.136 alin.(4): „Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.”;

- Art.148 alin.(2): „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

Autorii sesizarii considera ca sunt infrante si prevederile constitutionale ale art.139 alin.(5). Acest articol din Constitutie are insa doar trei alineate, iar din modul in care critica este formulata nu se poate deduce norma constitutionala pretins a fi incalcata.

De asemenea, se sustine ca textele criticate contravin art.11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede: „1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat.”

Procedand la examinarea sustinerilor autorilor sesizarii, Curtea retine ca, fata de obiectul sau de reglementare - camerele de comert si industrie din Romania - legea dedusa controlului ar urma sa aiba caracter ordinar.

O asemenea calificare, corecta in principiu, se impune amendata in conditiile in care, potrivit art.4 alin.(1) lit.f) din noua lege, camerele judetene asigura „administrarea si functionarea oficiului registrului comertului” iar, potrivit art.33 alin.(2) lit.a) din aceeasi lege, Camera de Comert si Industrie a Romaniei „asigura organizarea si functionarea Oficiului National al Registrului Comertului si indrumarea metodologica a functionarii registrului comertului de pe langa camerele judetene”. Intr-adevar, aceste dispozitii legale vin in flagranta contradictie cu o serie de dispozitii ale Legii nr.26/1990 privind registrul comertului, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.129/2002 aprobata prin Legea nr.505/2003, si anume cu cele ale art.2 alin.(2), potrivit carora „Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, organizata in subordinea Ministerului Justitiei”, cu cele ale art.9 alin.1, potrivit carora „Oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal” si cu cele ale art.12 alin.(4), potrivit carora „Modul de tinere a registrelor, de efectuare a inregistrarilor si de furnizare a informatiilor la art.4 se stabileste prin norme aprobate prin ordin al ministrului justitiei”. Or, asa fiind, articolele mentionate si reproduse vor fi implicit, dar neindoielnic abrogate la data intrarii in vigoare a noii legi privitoare la camerele de comert si industrie din Romania, in temeiul prevederilor art.61 al acesteia.

Indiferent daca abrogarea este expresa sau implicita, aceasta nu poate avea loc, in principiu, decat daca actul abrogator este de rang superior sau egal cu cel abrogat, regula ce se desprinde din principiul constitutional al ierarhiei actelor normative. Sub acest aspect, Curtea retine ca Legea nr.505 din 26 noiembrie 2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comertului a fost adoptata de cele doua Camere ale Parlamentului cu respectarea prevederilor art.76 alin.(1) din Constitutie, asadar ca lege organica.

In conditiile in care Legea nr.26/1990 este preconstitutionala, la data adoptarii sale nefiind consacrata dihotomia lege organica – lege ordinara, apartenenta sa la una sau alta dintre cele doua categorii de legi rezulta din procedura de adoptare a legii de aprobare a ordonantei de modificare. Adoptarea legii in cauza, cu respectarea exigentelor constitutionale proprii unei legi organice, califica, ca atare, insasi legea modificata, in intregul sau, fiind evident de neconceput ca aceasta sa fie doar pro parte lege organica, ramanand, totodata, pro parte lege ordinara. Pe cale de consecinta, orice interventie – modificare, completare sau abrogare - asupra dispozitiilor Legii nr.26/1990 nu se poate realiza decat printr-o lege adoptata cu respectarea prevederilor art.76 alin.(1) din Constitutie. Solutia contrara ar insemna recunoasterea posibilitatii modificarii unei reglementari adoptate prin votul unei majoritati absolute, prin efectul votului unei majoritati simple, ceea ce contravine principiului democratiei parlamentare. Intrucat legea dedusa controlului nu satisface aceasta exigenta, fiind adoptata in conformitate cu prevederile art.75 si ale art.76 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este viciata de neconstitutionalitate, in ansamblu.

Avand in vedere argumentele expuse, Curtea retine ca nerespectarea normei constitutionale a art.76 alin.(1) atrage si infrangerea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5), potrivit carora „respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

Neconstitutionalitatea extrinseca astfel retinuta, cu eficienta destructiva asupra legii in ansamblu, lipseste de utilitate examinarea celorlalte critici cu finalitate similara, formulate prin sesizarea de neconstitutionalitate.


DECIZIE


Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) din Constitutia Romaniei, precum si al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(3) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Constata ca Legea camerelor de comert si industrie din Romania este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
114 useri online

Useri autentificati: