DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata prin Legea adoptata de Parlament in sedinta din data de 20 decembrie 2005

Decizie neconstitutionalitate din 08-02-2006
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata prin Legea adoptata de Parlament in sedinta din data de 20 decembrie 2005


Publicata in Monitorul Oficial nr. 177/2006 - M. Of. nr. 177 / 23 feb. 2006

Cu Adresa nr.L.622 din 21 decembrie 2005 secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de 38 de senatori, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, privind neconstitutionalitatea prevederilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.012 din 15 noiembrie 2005, aprobata prin Legea adoptata de Parlament in sedinta din data de 20 decembrie 2005.

Autorii sesizarii sunt urmatorii senatori: Ion Iliescu, Mircea Dan Geoana, Nicolae Vacaroiu, Ion Solcanu, Otilian Neagoe, Radu Cristian Georgescu, Antonie Iorgovan, Ioan Chelaru, Viorel Arcas, Alexandru Athanasiu, Ovidiu Teodor Cretu, Corina Cretu, Petre Daea, Vasile Dincu, Teodor Filipescu, Ion Florescu, Vasile Ion, George-Cristian Maior, Radu Catalin Mardare, Petru Serban Mihailescu, Ion Moraru, Serban Nicolae, Traian Novolan, Adrian Paunescu, Mihail Popescu, Dan Mircea Popescu, Ion Radoi, Doina Silistru, Aurel Gabriel Simionescu, Viorel Stefan, Sever Ster, Doru Ooan Taracila, Emil Razvan Theodorescu, Angel Tilvar, Ion Toma, Silvia Adriana Ticau, Vasile Ioan Danut Ungureanu si Ion Vargau.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.8.050 din 21 decembrie 2005, formand obiectul Dosarului nr.1.030A/2005.

In motivarea sesizarii sunt invocate urmatoarele critici de neconstitutionalitate, formulate cu privire la dispozitiile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005:

1. Incalcarea dispozitiilor art.115 alin.(4) din Constitutie.

Autorii sesizarii sustin ca art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 vizeaza organizarea unitatilor de sanatate publica, inclusiv destituirea conducerii lor, si ca nu exista o situatie extraordinara, in sensul prevazut de Legea fundamentala, pentru a se justifica reglementarea acesteia pe calea ordonantei de urgenta.

2. Incalcarea prevederilor art.115 alin.(6), coroborat cu art.34 din Constitutie.

Prin dispozitiile art.115 alin.(6) din Legea fundamentala s-a stabilit ca ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul drepturilor si libertatilor prevazute de Constitutie, intre acestea numarandu-se si dreptul la ocrotirea sanatatii consacrat de art.34. Astfel, dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, la nivel constitutional, potrivit prevederilor alin.(1) al acestui articol, iar potrivit prevederilor alin.(3) organizarea asistentei medicale, controlul exercitarii profesiilor medicale si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei *se stabilesc potrivit legii*, prin notiunea de lege neintelegandu-se in acest caz si ordonanta de urgenta.

Autorii sesizarii sustin ca prin dispozitia legala nu s-au urmarit decat *epurarea directorilor de spitale, intre care si savanti de renume mondial, si inlocuirea acestora cu persoane alese pe criterii politice.*

3. Incalcarea altor texte din Constitutie, *care se afla in consonanta cu alin.(6) al art.115 din Legea fundamentala*.

Astfel, se sustine in motivarea sesizarii ca prevederile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005 sunt contrare dispozitiilor art.16 din Constitutie intrucat stabilesc un regim discriminatoriu, pentru cei fata de care se emit ordine de *restructurare*, ale ministrului, in raport cu persoanele care sunt supuse regimului de ancheta administrativa si de sanctionare, in conditiile Legii nr.270/2003.

De asemenea, sunt incalcate si dispozitiile constitutionale ale art.24 din Constitutie, privind dreptul la aparare, principiul *prezumtiei de nevinovatie* prevazut de art.23 din Legea fundamentala si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si *principiul dreptului la o ancheta echitabila, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin.(3) din Constitutie*.

4. Incalcarea principiilor statului de drept, prevazute de art.1 alin.(3) din Constitutie. Se arata, astfel, ca starea conflictuala dintre dispozitiile criticate si Constitutie rezulta si din imprejurarea ca ministrul sanatatii a emis in mod abuziv ordine prin care a destituit conducerile diferitelor spitale, fara sa tina seama ca din consiliile de administratie fac parte, potrivit prevederilor art.25 din Legea nr.270/2003, reprezentanti, dupa caz, ai consiliilor locale, ai consiliilor medicilor, ai universitatilor de medicina, entitati care nu se afla in subordinea ministrului sanatatii. Astfel, cu titlu de exemplu, se arata ca ministrul sanatatii a dispus prin Ordinul nr.1.354 din 15 decembrie 2005, *restructurarea* Comitetului director al Spitalului Universitar de Urgenta Bucuresti, incepand cu data de 16 decembrie 2005, prin revocarea din functiile de conducere a membrilor comitetului director, iar prin Ordinul nr.1.374 din 15 decembrie 2005 restructurarea consiliului de administratie al aceluiasi spital, incepand cu data de 16 decembrie 2005, *prin invalidarea componentei consiliului de administratie care isi inceteaza activitatea.*

Revocarea membrilor comitetului director are caracterul unei sanctiuni administrativ- disciplinare, care poate fi dispusa numai in urma unei cercetari administrative prealabile si daca nu se realizeaza indicatorii de performanta stabiliti in contractul de administrare sau pentru savarsirea altor abuzuri ori abateri, in timp ce textul criticat permite ministrului sanatatii sa destituie *pe loc*, membrii acestui comitet, ceea ce contravine principiilor reglementate de art.1 alin.(3) din Constitutie.

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

Guvernul Romaniei a transmis punctul sau de vedere cu Adresa inregistrata sub nr.137 din 10 ianuarie 2006, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

Autorii sesizarii au avut in vedere formularea unei critici de neconstitutionalitate *doar pentru paragraful al doilea din alin.(5) al art.20 [...]*, ceea ce demonstreaza ca argumentatia nu are in vedere aspectele care au condus la masurile dispuse, respectiv acumularea de arierate si deficientele constatate in activitatea financiara a spitalelor publice.

In acelasi timp, sesizarea de neconstitutionalitate vizeaza aspecte privind *validarea organelor de conducere ale spitalelor publice, or in cauza este vorba despre stabilirea de raspunderi ca urmare a unor deficiente constatate in activitatea financiara, pentru care cei vizati au la dispozitie caile prevazute de lege pentru a contesta aceste masuri de natura administrativa, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004*.

Masurile dispuse de ministrul sanatatii au fost emise in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.154/2005 si al Legii spitalelor nr.270/2003, cu modificarile ulterioare, care prevad masurile administrative ce pot fi luate de ministrul sanatatii in cazul nerespectarii disciplinei financiare.

Se apreciaza ca prevederile criticate pentru neconstitutionalitate se coreleaza cu dispozitiile cuprinse in cap. II. *Finantarea spitalelor* din Legea nr.270/2003, care reglementeaza administrarea fondurilor alocate, abaterile de la indicatorii din contractele de administrare, precum si competentele Ministerului Sanatatii de a dispune masurile corespunzatoare. Sunt avute in vedere prevederile art.38 alin.(5) din Legea spitalelor nr.270/2003, potrivit carora *Directiile de sanatate publica analizeaza executia bugetelor de venituri si cheltuieli lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii, respectiv ministerului de resort, dupa caz. Daca se constata abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, directia de sanatate publica le sesizeaza si face propuneri pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Sanatatii*, precum si dispozitiile art.40 alin.(2) din aceeasi lege, care au urmatorul cuprins: *Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face, in conditiile legii, de catre Curtea de Conturi, Ministerul Sanatatii, de ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau de alte organe abilitate prin lege.*

Se mai precizeaza ca din bugetul public national face parte si bugetul sanatatii, Ministerul Sanatatii fiind abilitat ca, in vederea urmaririi executiei bugetare, *sa ia masurile ce se impun in cazul constatarii unor abateri de la indicatorii de performanta prevazuti in contractele de administrare, aprobate prin ordin al ministrului sanatatii [...]*.

Finantarea sanatatii se realizeaza, in principal, din banii publici si, de aceea, *Ministerul Sanatatii, in calitate de ordonator principal de credite, *poate dispune masurile administrative necesare pentru inlaturarea abaterilor constatate*. Potrivit prevederilor art.29 alin.(1) din Legea nr.270/2003, organele de conducere ale spitalelor raspund in fata Ministerului Sanatatii pentru indeplinirea atributiilor ce le incumba. Presedintele Camerei Deputatilor si cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere comunicat de Guvernul Romaniei si dispozitiile criticate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata prin Lege in sedinta din data de 20 decembrie 2005, raportate la prevederile Constitutiei Romaniei, si dispozitiile Legii nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

I. Potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992, Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 38 de senatori.

Art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.012 din 15 noiembrie 2005, aprobata prin lege la data de 20 decembrie 2005, atacat pe calea sesizarii de neconstitutionalitate, are urmatorul cuprins: *In scopul prevenirii inregistrarii de noi datorii, arieratele recunoscute se vor plati dupa analiza, evaluarea si restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, care au acumulat datorii pana la 31 mai 2005, de catre Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Restructurarea conducerii unitatilor sanitare cu paturi, respectiv a consiliilor de administratie si a comitetelor directoare, se va face prin ordin al ministrului sanatatii si, respectiv, al ministrilor care au in subordine unitati sanitare cu paturi.*

Curtea Constitutionala constata insa ca in motivarea sesizarii nu este criticat intregul text, ci numai dispozitiile cuprinse in fraza a doua, urmand, in consecinta, ca numai aceste dispozitii sa fie examinate potrivit prevederilor art.146 lit.a) din Constitutia Romaniei.

Dispozitiile constitutionale la care se raporteaza exceptia de neconstitutionalitate sunt urmatoarele: art.1 alin.(3), privind statul de drept, art.16, privind egalitatea in drepturi, art.21 alin.(3), privind dreptul la un proces echitabil, art.23 alin.(11), privind prezumtia de nevinovatie, art.24, privind dreptul la aparare, art.34, privind dreptul la ocrotirea sanatatii, si art.115 alin.(4) si (6), privind regimul ordonantelor de urgenta.

II. In cursul dezbaterii sesizarii de neconstitutionalitate au fost puse in discutie unele probleme privind admisibilitatea sesizarii, si anume:

- daca, avand in vedere ca autorii sesizarii de neconstitutionalitate nu ataca expres dispozitiile legii de aprobare a ordonantei de urgenta, ci numai unele prevederi ale acestei ordonante, sesizarea poate fi examinata in cadrul controlului a priori, prevazut de art.146 lit.a) din Constitutie, care are ca obiect *controlul constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora*, iar nu si controlul constitutionalitatii ordonantelor;

- daca dispozitiile Ordonantei de urgenta nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005 pot forma obiectul controlului de constitutionalitate tinand seama de faptul ca, prin natura sa, ordonanta este, ca si legea bugetului de stat pe care a rectificat-o, un act normativ cu caracter temporar, iesit din vigoare la data incheierii anului financiar 2005, iar art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale prevede ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai *dispozitiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare*;

- daca, de asemenea, prevederile art.20 alin.(5) din ordonanta mentionata mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate in conditiile in care au fost abrogate implicit prin Ordonanta de urgenta nr.206 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea Legii spitalelor nr.270/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.175 din 27 decembrie 2005.

Tinand seama de faptul ca aceste probleme au caracterul unor obstacole dirimante in examinarea sesizarii de neconstitutionalitate, se impune ca ele sa fie rezolvate inainte de cercetarea motivelor invocate in sesizare.

In ce priveste regularitatea sesizarii, Curtea retine ca Ordonanta de urgenta nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005 a fost aprobata de Parlament prin lege in sedinta din 20 decembrie 2005. A doua zi, la data de 21 decembrie 2005, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale, in baza art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992, sesizarea formulata de un numar de 38 de senatori si depusa la Senat in aceeasi zi.

Parlamentarii semnatari au formulat, in baza art.146 lit.a) din Constitutie, *sesizare cu privire la neconstitutionalitatea alin.(5) al art.20 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.012 din data de 15.11.2005, aprobata prin lege, in sedinta din data de 20.12.2005* si au anexat la sesizare copie dupa legea mentionata.

Din termenii adresei secretarului general al Senatului, ca si din termenii sesizarii rezulta explicit vointa autorilor acesteia de a supune controlului de constitutionalitate insasi legea de aprobare a ordonantei si nu numai o dispozitie din ordonanta, desprinsa de legea de aprobare.

De altfel, ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, in conformitate cu prevederile art.115 alin.(7) din Constitutie, inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern.

In consecinta, nu se poate retine ca sesizarea ar trebui sa fie respinsa ca inadmisibila pentru faptul ca textul de lege atacat a fost identificat prin raportare la actul normativ originar - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 - in conditiile in care este expres mentionata si legea de aprobare a ordonantei, iar investirea Curtii s-a facut in baza art.146 lit.a) din Constitutie, in termenele si cu procedura prevazute de art.15 din Legea nr.47/1992.

Referitor la admisibilitatea controlului constitutionalitatii legilor si ordonantelor iesite din vigoare - fie prin ajungere la termen, in cazul legilor cu caracter temporar, fie prin abrogare - se constata ca aceasta problema nu se pune decat in cazul controlului posterior, prevazut de art.146 lit.d) din Constitutie. Potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, *Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia*.

Problema nu se pune atunci cand, in baza art.146 lit.a) din Constitutie, Curtea Constitutionala *se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora*, dat fiind ca este evident ca in acest caz nu poate fi vorba de un act normativ iesit din vigoare, ci de o lege care, adoptata fiind de Parlament, urmeaza sa fie supusa promulgarii de catre Presedintele Romaniei, in baza art.77 din Constitutie, si publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei pentru ca, potrivit art.78 din Legea fundamentala sa intre in vigoare *la 3 zile de la data publicarii sau de la o data ulterioara prevazuta in textul ei*. Nu s-ar putea retine existenta unui caz de control al unei legi iesite din vigoare nici in situatia in care prin legea supusa controlului inainte de promulgare s-ar aproba o ordonanta cu caracter temporar, ajunsa la termen, sau o ordonanta abrogata, caci si intr-un asemenea caz obiectul direct al controlului nu l-ar constitui constitutionalitatea prevederilor ordonantei iesite din vigoare, ci constitutionalitatea legii de aprobare a acesteia, adica de validare a continutului ei normativ prin actul de vointa al Parlamentului.

A decide altfel ar insemna sa se admita ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanta neconstitutionala iesita din vigoare sa nu poata fi supusa controlului Curtii Constitutionale in vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentala si, pe cale de consecinta, ca prevederile Constitutiei nu sunt obligatorii.

Tinand seama de prevederile art.1 alin.(5) din Constitutia Romaniei, conform carora, *In Romania, respectarea Constitutiei si a legilor este obligatorie*, o asemenea solutie este absolut inacceptabila.

Pe de alta parte, nu se poate retine, sub aspectul controlului de constitutionalitate, ca prevederile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 au caracterul unor dispozitii legale cu caracter temporar, iesite din vigoare odata cu incheierea anului financiar 2005, si nici ca au fost ulterior abrogate.

Analizand cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, Curtea Constitutionala constata ca aceasta cuprinde dispozitii de rectificare a bugetului de stat pe anul 2005, dispozitii care, ca si cele cuprinse in legea bugetului de stat, au caracter temporar si au iesit din vigoare la data de 31 decembrie 2005, data expirarii exercitiului bugetar al anului 2005. Deosebit de aceste dispozitii, ordonanta mai cuprinde insa si dispozitiile art.20 alin.(5), care nu reglementeaza rectificarea bugetului de stat, ci probleme privind organizarea asistentei medicale, iar asemenea dispozitii, desi sunt contrare normelor legale de tehnica legislativa, in absenta unei prevederi prin care sa se determine caracterul lor temporar, au caracter perpetuu si sunt, asadar, in vigoare la data examinarii sesizarii de neconstitutionalitate. Prin continutul sau, fraza a doua a art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 este o norma juridica autonoma, cu aplicare de sine statatoare in timp.

Curtea constata, de asemenea, ca prevederile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 nu au fost abrogate nici expres si nici implicit prin Ordonanta de urgenta nr.206/2005 pentru modificarea si completarea Legii spitalelor nr.270/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.175 din 27 decembrie 2005. Astfel, prin punctul 2 al articolului unic din ordonanta s-au introdus la art.29 din Legea spitalelor doua noi alineate, alineatele (3) si (4), cu urmatorul cuprins: *

(3) In cadrul procesului de analiza si evaluare a performantelor unitatilor sanitare publice cu paturi, care sunt in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, consiliile de administratie si comitetele directoare pot fi revocate prin ordin al ministrului sanatatii. Pentru unitatile sanitare publice cu paturi din reteaua Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Justitiei, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Serviciului Roman de Informatii, conducatorii acestor institutii vor emite ordinele de revocare, cu avizul ministrului sanatatii. Presedintii consiliilor de administratie, consiliile de administratie si comitetele directoare interimare se numesc pe o perioada de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sanatatii, fara ca in aceasta situatie sa fie aplicabile dispozitiile art.25 alin.(1)-4).

(4) Restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, efectuata ca urmare a analizei si evaluarii activitatii acestora, in conditiile dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, isi mentine valabilitatea.*

Textul celor doua alineate introduse in Legea nr.270/2003 nu prevede abrogarea expresa a art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, iar din compararea cuprinsului lor cu dispozitiile care formeaza obiectul sesizarii de neconstitutionalitate nu rezulta nici abrogarea implicita a acestora din urma.

In acest sens, Curtea retine ca abrogarea implicita - partiala sau totala - a unei dispozitii legale se produce atunci cand printr-un act normativ ulterior se instituie reguli care contrazic, partial sau total, continutul normativ al acesteia. Or, din examinarea comparativa a cuprinsului art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 si al textelor introduse in Legea nr.270/2003 nu rezulta nici o contradictie intre acestea, dispozitiile introduse in legea spitalelor reafirmand valabilitatea celor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 - a se vedea alin.(4) - si completand prevederile ei.

Pentru aceste considerente, Curtea constata ca nu exista nici un motiv de inadmisibilitate a sesizarii de neconstitutionalitate cu care a fost investita.

III. Art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 are urmatorul cuprins: *In scopul prevenirii inregistrarii de noi datorii, arieratele recunoscute se vor plati dupa analiza, evaluarea si restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, care au acumulat datorii pana la 31 mai 2005, de catre Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Restructurarea conducerii unitatilor sanitare cu paturi, respectiv a consiliilor de administratie si a comitetelor directoare, se va face prin ordin al ministrului sanatatii si, respectiv, al ministrilor care au in subordine unitati sanitare cu paturi.*

In sensul atribuit de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 si de legea de aprobare a ordonantei, prin notiunea de restructurare a consiliilor de administratie si a comitetelor directoare se intelege revocarea membrilor acestor organe prin ordin al ministrului sanatatii si, respectiv, al ministrilor care au in subordine unitati sanitare cu paturi. Acest inteles rezulta cu certitudine din prevederile alin.(3) si (4) ale art.29 din Legea spitalelor nr.270/2003, introduse prin Ordonanta de urgenta nr.206/2005, care au in cazul de fata valoarea unei interpretari autentice a dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005. Astfel, asa cum s-a aratat, prin alin.(3) al art.29 din legea mentionata s-a prevazut posibilitatea revocarii conducerii unitatilor sanitare cu paturi, iar prin alin.(4) al aceluiasi articol s-a stabilit ca restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, efectuata in conditiile dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, adica prin masuri de revocare a conducerii unor spitale, isi mentine valabilitatea.

Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art.20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, prin care se stabileste posibilitatea revocarii conducerilor unitatilor sanitare cu paturi prin ordin ministerial, sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor art.115 alin.(6), ale art.1 alin.(3), (4) si (5), precum si ale art.24 alin.(1) din Constitutia Romaniei.

Astfel, potrivit art.115 alin.(6) din Legea fundamentala, ordonantele de urgenta nu pot afecta drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie.

Constitutia Romaniei consacra in categoria drepturilor fundamentale *dreptul la ocrotirea sanatatii*, prevazut in art.34, in continutul caruia, potrivit alin.(3) al acestui articol, se cuprinde si *organizarea asistentei medicale*, care se va stabili *potrivit legii*.

Luand in considerare prevederile constitutionale, rezulta ca organizarea si functionarea spitalelor, inclusiv numirea si revocarea organelor de conducere ale acestora, nu pot fi reglementate decat prin lege, in sensul restrans al acestei notiuni, iar nu si prin ordonante de urgenta.

Dispozitiile din ordonanta de urgenta atacate contravin si prevederilor art.1 alin.(3), (4) si (5) din Constitutia Romaniei, conform carora Romania este stat de drept, organizat potrivit principiului separatiei puterilor in cadrul democratiei constitutionale, stat in care respectarea Constitutiei si a legilor este obligatorie.

Analizand sistemul normativ al organizarii spitalelor publice, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit art.22, 23 si 25 din Legea spitalelor nr.270/2003, organele de conducere ale spitalelor sunt compuse din consiliul de administratie, comitetul director si directorul general. Membrii consiliului de administratie sunt: a) doi reprezentanti ai Ministerului Sanatatii sau ai directiei de sanatate publica, dupa caz; b) doi reprezentanti numiti de consiliul judetean ori local, dintre care unul specialist in finante publice locale, sau de ministerele ori institutiile cu retea sanitara proprie, dupa caz; c) un reprezentant al Colegiului Medicilor din Romania; d) un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din Romania; e) directorul general; f) doi reprezentanti ai universitatii sau facultatii de medicina, pentru spitalele clinice, universitare, institutele si centrele medicale clinice. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de administratie in urma concursurilor sustinute, pentru o perioada de 4 ani, iar directorul general incheie cu consiliul de administratie un contract de administrare, pe un mandat tot de 4 ani. Conform art.29 alin.(2) din aceeasi lege, revocarea membrilor comitetului director se face de catre consiliul de administratie.

Dispozitiile legale citate erau in vigoare atat la data emiterii ordonantei de urgenta, cat si la data adoptarii legii de aprobare a acesteia, fiind obligatorii, potrivit art.1 alin.(5) din Constitutie, atat pentru Guvern, cat si pentru Parlament.

Curtea Constitutionala constata ca prin dispozitiile art.20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, prin care se stabileste posibilitatea revocarii prin ordin ministerial a membrilor consiliilor de administratie numiti de consiliul judetean sau local si de celelalte institutii mai sus mentionate, care nu sunt subordonate Guvernului, se incalca principiul statului de drept si corolarul acestui principiu, care impune autoritatilor publice sa actioneze numai in limitele competentei lor. Or, competenta revocarii tuturor membrilor consiliilor de administratie numiti de alte autoritati, institutii si organizatii decat Ministerul Sanatatii apartine acelor autoritati, institutii si organizatii si nu ministerului. De asemenea, constituie o vadita incalcare a principiilor constitutionale mentionate reglementarea prin ordonanta de urgenta a revocarii administrative, prin ordin ministerial, a membrilor comitetelor directoare, numiti de catre consiliul de administratie in urma concursurilor sustinute, pentru o perioada de 4 ani, precum si revocarea directorilor generali care functioneaza pe baza unor contracte de administrare incheiate cu consiliile de administratie.

Este neindoielnic ca legiuitorul are posibilitatea sa abroge ori sa modifice actuala reglementare sau sa adopte - pe calea legii, in conformitate cu art.34 alin.(3) din Constitutie - dispozitii de restructurare a unitatilor sanitare cu paturi, implicand numirea si revocarea organelor de conducere prin ordine ministeriale. Noua reglementare ar urma sa se aplice pentru viitor, conform prevederilor art.15 alin.(2) din Constitutie. Atat timp insa cat regulile pe baza carora au fost numite organele de conducere ale unitatilor mentionate sunt in vigoare, adoptarea unor dispozitii privind revocarea, contrare acestor reguli, contravine in mod flagrant principiului obligativitatii respectarii legii.

Dispozitiile criticate prin sesizarea de neconstitutionalitate contravin si prevederilor art.24 alin.(1) din Constitutie, intrucat instituie posibilitatea revocarii discretionare a membrilor conducerilor unitatilor sanitare cu paturi, fara sa se retina in sarcina acestora savarsirea vreunei abateri si fara sa li se dea posibilitatea de a se apara inca in faza premergatoare emiterii ordinului ministerial. In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca textul criticat instituie o prezumtie de culpa profesionala si administrativa in sarcina membrilor organelor unitatilor sanitare cu paturi care *au acumulat datorii pana la data de 31 mai 2005*, contrar principiului prezumtiei de nevinovatie consacrat prin art.23 alin.(11) din Legea fundamentala.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.a), al art.147 alin.(4) si al art.115 alin.(6), art.1 alin.(3), (4) si (5), al art 23 alin.(11) si art.24 alin.(1) din Constitutia Romaniei, precum si al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Constata ca dispozitiile art.20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata prin lege la data de 20 decembrie 2005, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 8 februarie 2006 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stanoiu, judecatori.


OPINIE SEPARATA


Contrar solutiei pronuntate prin Decizia nr.95/2006 a Curtii Constitutionale, fara a intra in analiza pe fond, suntem de parere ca sesizarea privind neconstitutionalitatea articolului 20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata de Parlament in sedinta din 20 decembrie 2005, trebuia sa fie respinsa, pentru urmatoarele considerente:

1. Un prim motiv il constituie inadmisibilitatea sesizarii.

Asa cum rezulta din cuprinsul sesizarii de neconstitutionalitate, autorii acesteia critica, in exclusivitate, dispozitiile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobata de Parlament in sedinta din 20 decembrie 2005, invocand articolul 146 lit.a) din Constitutie privind controlul prealabil, abstract, de constitutionalitate a legilor inainte de promulgarea acestora.

Din aceasta cauza, si formularea dispozitivului deciziei Curtii Constitutionale este oarecum atipica, declarand neconstitutionala nu legea, ci dispozitia cuprinsa in art.20 alin.(5) fraza a doua din ordonanta de urgenta aprobata de Parlament prin lege.

Or, in sistemul nostru constitutional, ordonantele emise de Guvern, simple sau de urgenta, pot forma obiect al controlului de constitutionalitate numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, prevazuta de art.146 lit.d) din Constitutie, asa cum am aratat si in opinia separata la Decizia nr.255/2005 a Curtii Constitutionale.

Aceasta solutie constitutionala este consecinta faptului ca ordonantele emise de Guvern, in baza delegarii legale (cele emise in baza unei legi de abilitare) sau in baza delegarii constitutionale (ordonantele de urgenta), nefiind supuse promulgarii, nu pot forma obiect al controlului prealabil de constitutionalitate.

Faptul ca legea de aprobare nu are un continut normativ propriu, cu exceptia abrogarii art.21 al Ordonantei de urgenta, nu este de natura sa determine concluzia ca legea de aprobare s-ar identifica total cu ordonanta de urgenta pe care o aproba. In opinia noastra, cele doua acte raman distincte prin continutul lor, prin autoritatile care le emit, precum si din punctul de vedere al procedurii prevazute de Constitutie pentru adoptarea lor.

Sub acest aspect, consideram ca un text al unei ordonante de urgenta, emisa de Guvern si aprobata de Parlament, nu poate forma, nici pe cale directa, nici pe cale indirecta, obiect al controlului de constitutionalitate prevazut de art.146 lit.a) din Constitutie, care reglementeaza controlul prealabil de constitutionalitate a legilor, in exclusivitate.

In cauza, nu se contesta constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.154/2005, in intregul ei. Critica de neconstitutionalitate vizeaza numai prevederile art.20 alin.(5) din ordonanta de urgenta, cu privire la care se considera ca nu s-au respectat dispozitiile art.115 alin.(4) si (6) din Constitutie, in sensul ca nu exista o situatie extraordinara a carei reglementare nu putea fi amanata si ca aceste prevederi afecteaza drepturile omului. Or, in opinia noastra motivele de neconstitutionalitate extrinseca invocate, daca ar fi intemeiate, nu ar putea afecta decat totalitatea actului normativ.

De asemenea, consideram relevant faptul ca cele doua motive de neconstitutionalitate extrinseca invocate, mentionate mai sus, nici nu ar putea fi invocate cu privire la legea de aprobare a ordonantei, care nu este supusa unor asemenea restrangeri constitutionale.

In aceste conditii, a admite ca o dispozitie cuprinsa intr-o ordonanta guvernamentala, intrata in vigoare si aplicata, poate fi supusa controlului prealabil de constitutionalitate, numai datorita faptului ca ordonanta a fost, ulterior, aprobata prin lege, are, in opinia noastra, semnificatia unei eludari a dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, care supun acestui tip de control numai legile inainte de a fi promulgate. Aceasta cu atat mai mult cu cat Constitutia, in art.146 lit.d), prevede ca ordonantele emise de Guvern pot fi supuse controlului de constitutionalitate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in fata unei instante judecatoresti sau de arbitraj ori direct de Avocatul Poporului.

II. Un al doilea motiv de respingere a sesizarii de neconstitutionalitate il constituie, in opinia noastra, faptul ca, la data cand Curtea s-a pronuntat, dispozitiile criticate ale ordonantei de urgenta nu mai erau in vigoare si deci legea de aprobare a ordonantei cu privire la textul respectiv nu mai avea obiect.

Dispozitiile ordonantei de urgenta criticate prin sesizare aveau urmatorul cuprins: *(5) In scopul prevenirii inregistrarii de noi datorii, arieratele recunoscute se vor plati dupa analiza, evaluarea si restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, care au acumulat datorii pana la 31 mai 2005, de catre Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Restructurarea conducerii unitatilor sanitare cu paturi, respectiv a consiliilor de administratie si a comitetelor directoare, se va face prin ordin al ministrului sanatatii si, respectiv, al ministrilor care au in subordine unitati sanitare cu paturi.*

Prima fraza a textului citat se afla intr-o unitate indiscutabila cu celelalte patru alineate ale articolului 20 care se refera la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate pe anul 2005, la deficit, modul si sursele de acoperire a acestuia, precum si la autorizarea ordonatorului principal de credite sa detalieze influentele aprobate prin ordonanta de urgenta in structura acestui fond si sa efectueze modificarile in anexele la buget.

In fraza a doua a textului criticat, ca o consecinta, se aduc modificari Legii spitalelor nr.270/2003, prin procedeul modificarii implicite, prevazut de art.65 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, atribuindu-se ministrului sanatatii si ministrilor care au in subordine unitati sanitare cu paturi prerogativa de a dispune, prin ordin, *restructurarea conducerii unitatilor sanitare cu paturi, respectiv a consiliilor de administratie si a comitetelor directoare*, aflate in subordine.

Faptul ca dispozitia respectiva a ordonantei de urgenta modifica implicit Legea spitalelor rezulta, fara posibilitate de tagada, in opinia noastra, din insusi faptul ca anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta Legea spitalelor prevedea, in art.29 alin.(2), ca masura revocarii membrilor comitetului director, intre care si directorul general, putea fi luata de consiliul de administratie, Ministerul Sanatatii, directia de sanatate publica si/sau ministerul de resort neavand decat posibilitatea sa propuna revocarea membrilor comitetului director.

La data de 22 decembrie 2005, la doua zile de la adoptarea de catre Parlament a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.154/2005, lege nepromulgata si neintrata in vigoare, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr.206/2005 pentru modificarea si completarea Legii spitalelor nr.270/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.175 din 27 decembrie 2005, in preambulul careia se precizeaza scopul adoptarii ordonantei - prevenirea inregistrarii de noi datorii la nivelul unitatilor sanitare cu paturi, pentru asigurarea unui management eficient al conducerii acestora in contextul asigurarii pachetului de servicii medicale de baza.

Prin aceasta a doua ordonanta de urgenta se modifica in mod expres Legea spitalelor, prevazandu-se ca la articolul 29, dupa alineatul (2) se introduc doua noi alineate, (3) si (4), cu urmatorul cuprins: *(3) In cadrul procesului de analiza si evaluare a performantelor unitatilor sanitare publice cu paturi, care sunt in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, consiliile de administratie si comitetele directoare pot fi revocate prin ordin al ministrului sanatatii. Pentru unitatile sanitare cu paturi din reteaua Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Justitiei, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Serviciului Roman de Informatii, conducatorii acestor institutii vor emite ordinele de revocare, cu avizul ministrului sanatatii. Presedintii consiliilor de administratie, consiliile de administratie si comitetele directoare interimare se numesc pe o perioada de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sanatatii, fara ca in aceasta situatie sa fie aplicabile dispozitiile art.25 alin.(1)-(4).

(4) Restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, efectuata ca urmare a analizei si evaluarii activitatii acestora, in conditiile dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, isi mentine valabilitatea.*

Dupa cum se poate lesne observa din examinarea comparativa a textelor in cauza, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.206/2005, prin alin.(3) al art.29 din Legea spitalelor, nou-introdus, aduce modificari noi, mai ample si exprese Legii spitalelor in ceea ce priveste competenta ministrului sanatatii si a celorlalti ministri care au unitati sanitare cu paturi in subordine de a lua masura revocarii conducerii unitatilor sanitare respective.

In acelasi timp, in opinia noastra, textul respectiv abroga implicit dispozitiile art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005, intrucat reglementeaza materia intr-o noua redactare, diferita de textul criticat al Ordonantei de urgenta nr.154/2005, neechivoca si in acord cu normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, prevazute de Legea nr.24/2000.

Conform dispozitiilor art.56 si 62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, abrogarea implicita, partiala sau totala, a unor prevederi cuprinse intr-un alt act normativ presupune adoptarea unui alt act normativ ce cuprinde reglementari diferite, care contravin, in total sau in parte, reglementarii anterioare.

Abrogarea implicita a dispozitiilor cuprinse in art.20 alin.(5) fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 rezulta in mod indubitabil din continutul diferit al alin.(3) al art.29 din Legea spitalelor, introdus prin punctul 2 al articolului unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.206/2005, care aduce elemente noi, substantiale in reglementare.

De altfel, aceasta abrogare implicita a dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 consideram ca rezulta si din faptul ca in finalul alin.(4) al art.29 al Legii spitalelor, nou-introdus prin Ordonanta de urgenta nr.206/2005, se precizeaza ca *restructurarea unitatilor sanitare cu paturi, efectuata ca urmare a analizei si evaluarii activitatii acestora, in conditiile dispozitiilor art.20 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, isi mentine valabilitatea*. Aceasta mentiune, inutila de altfel, tinand seama de principiul constitutional al neretroactivitatii legii civile, nu are, in opinia noastra, alt sens decat de a marca intentia legiuitorului delegat de a mentine efectele deja produse sub imperiul textului imperfect al ordonantei de urgenta anterioare, abrogat implicit prin noile dispozitii ale Ordonantei de urgenta nr.206/2005, dar si de a sublinia deosebirea intre acesta si dispozitiile noi care devin aplicabile la intrarea in vigoare a celei de a doua ordonante de urgenta.

Intentia legiuitorului delegat de a inlocui reglementarea anterioara cuprinsa in textul criticat pentru neconstitutionalitate cu cea noua, diferita, mai elaborata si mai cuprinzatoare, este explicabila si prin faptul ca formula utilizata initial era criticabila atat sub raportul folosirii termenului echivoc *restructurare* in ceea ce priveste conducerile unitatilor sanitare cu paturi, cat si sub raportul introducerii dispozitiei respective, susceptibila de a produce efecte si dupa 31 decembrie 2005, intr-o ordonanta de urgenta privind rectificarea bugetului, care, prin natura anualitatii legilor bugetare, nu mai putea ramane in vigoare dupa expirarea anului bugetar.

Este evident deci, in opinia pe care o sustinem, ca nu se poate concepe ca la data pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale ar mai fi in vigoare textul criticat pentru neconstitutionalitate, de vreme ce noul text al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.206/2005 reglementeaza diferit, mult mai nuantat si cu precizari esentiale, problema posibilitatii revocarii consiliilor de administratie si a comitetelor directoare din unitatile sanitare cu paturi de catre ministrul sanatatii sau de ceilalti ministri care au asemenea unitati in subordine (acestia din urma, numai cu avizul ministrului sanatatii), precum si a numirii temporare a noilor conduceri ale acestor unitati.

In consecinta, Curtea Constitutionala nu se putea pronunta asupra constitutionalitatii unui text al unei ordonante de urgenta aprobate prin lege, text care nu mai era in vigoare, intrucat altfel ar insemna sa se acorde deciziei Curtii puterea de a produce efecte pentru trecut. Or, potrivit art.147 alin.(4) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale au putere numai pentru viitor, de la data publicarii lor.

Pe de alta parte, insasi finalitatea deciziei Curtii nu ar mai putea fi realizata, intrucat Parlamentul nu ar putea sa reexamineze, in conditiile art.147 alin.(2) din Constitutie, legea de aprobare a ordonantei cu privire la textul criticat.

Fata de cele de mai sus, consideram ca sub acest aspect sesizarea de neconstitutionalitate trebuia respinsa ca ramasa fara obiect.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
212 useri online

Useri autentificati:

Dan