Dosar nr. 26/2009
Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa
Curtea de Apel Bucuresti privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestatie la executare, in cazul incidentei
autoritatii de lucru judecat.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti
67 de judecatori din 103 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela
Scutea — adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a precizat ca obiectul
recursului in interesul legii a fost limitat numai la cererile de revizuire si contestatie la executare, excluzand cererile de contopire
care nu pot intra sub incidenta autoritatii de lucru judecat, desi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa
Curtea de Apel Bucuresti le-a avut in vedere si pe acestea din urma. A solicitat, in concluzie, admiterea recursului in interesul legii,
in sensul de a se stabili ca, in cazul in care instanta investita cu solutionarea unei cereri de revizuire ori a unei contestatii la
executare constata existenta autoritatii de lucru judecat, urmeaza sa respinga respectiva cerere ca inadmisibila.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii si sesizarii
Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de
Apel Bucuresti, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista
un punct de vedere unitar in legatura cu solutionarea cererilor de
revizuire si a contestatiilor la executare formulate succesiv, in
conditiile existentei identitatii de persoane, de temei legal, de
motive si aparari invocate in sustinerea acestora.
Astfel, unele instante au considerat ca asemenea cereri
trebuie solutionate pe fond chiar daca exista identitate de
persoane si s-au invocat, cu ocazia solutionarii acestora,
aceleasi temeiuri legale, motive si aparari.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in
cazul cand se constata ca exista identitate de persoane, de
temei legal, de motive si aparari invocate in cuprinsul cererilor
de revizuire si al contestatiilor la executare formulate succesiv,
acestea trebuie respinse ca inadmisibile.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect
dispozitiile legii.
In adevar, in cuprinsul art. 403 din Codul de procedura
penala, prin care s-a reglementat procedura admiterii in principiu
a cererii de revizuire, este instituita la alin. 1 obligatia instantei
de a verifica, intre altele, daca aceasta cerere este facuta in
conditiile prevazute de lege.
O astfel de verificare presupune, mai intai, sa se aprecieze
asupra susceptibilitatii unei atare cereri de a fi examinata prin
prisma reglementarilor legale ce ar putea constitui impedimente
in exercitarea caii de atac a revizuirii.
In aceste conditii, limitarea exercitarii si promovarii in
continuare a unei cereri de revizuire, in cadrul procedurii
prealabile a admiterii in principiu, trebuie luata in considerare
atat timp cat anumite piedici legale, cum este si autoritatea de
lucru judecat, nu ingaduie compatibilitatea caii respective de
atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.
Sub acest aspect, este unanim admis ca situatia juridica
stabilita prin solutionarea definitiva a unei cauze penale deduse
judecatii reflecta adevarul impus de recunoasterea principiului
de drept „res judicata pro veritate habetur”. De aceea, in masura
in care rezolvarea data asupra unei cereri de revizuire priveste
persoane, temeiuri juridice, motive si aparari ce fac obiectul unei
cereri de revizuire ulterioare, cu continut identic, aceasta noua
cerere de revizuire nu constituie decat o repetare a celei deja
solutionate, intrand in coliziune cu dispozitiile legale privind
autoritatea de lucru judecat.
De observat in aceasta privinta ca fata de dispozitiile art. 137
alin. 1 din Codul de procedura civila, aplicabile si in procesul
penal potrivit art. 721 din acelasi cod, instanta este obligata sa
se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum
si asupra celor de fond, care fac de prisos sa se mai procedeze
la cercetarea in fond a pricinii.
Ca urmare, in raport cu reglementarea de la art. 166 din
Codul de procedura civila, aplicabil si in procesul penal, in care
se prevede ca „exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica,
de parti sau de judecator, chiar inaintea instantei de recurs”,
adica oricand, este de la sine inteles ca instanta de revizuire nu
poate trece peste o asemenea exceptie, ea trebuind sa o
invoce, chiar din oficiu, inainte de a aborda examinarea in fond
a cererii de revizuire.
Evident, in lipsa unei reglementari adecvate in legislatia
penala a continutului autoritatii de lucru judecat, constatarea
existentei acesteia nu poate fi facuta decat in conformitate cu
reglementarea de principiu de la art. 1201 din Codul civil, potrivit
careia „este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata
are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre
aceleasi parti, facuta de ele sau in contra lor in aceeasi calitate”.
Reiese deci ca, fata de specificul cererii de revizuire din
procesul penal, conditiile instituite in reglementarea de principiu,
data autoritatii de lucru judecat prin art. 1201 din Codul civil,
implica neindoielnic existenta identitatii de persoane, de temei
legal, de motive si aparari invocate cu ocazia solutionarii noii
cereri in raport cu cererea anterioara de revizuire definitiv
judecata.
Pentru aceeasi ratiune, fata de specificul procedurii ce
trebuie parcursa in vederea solutionarii contestatiei la executare,
astfel cum aceasta procedura este reglementata in art. 462 cu
referire la art. 460 din Codul de procedura penala, o atare cale
de atac devine, de asemenea, inadmisibila, operand efectele
autoritatii de lucru judecat, daca exista identitate de persoane,
de temei legal, de motive si aparari invocate in raport cu cererea
de contestatie la executare rezolvata anterior, cu caracter
definitiv.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum
si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se
admite recursul in interesul legii si a se decide ca sunt
inadmisibile cererile repetate de revizuire si, respectiv, de
contestatie la executare, daca exista identitate de persoane, de
temei legal, de motive si aparari invocate in solutionarea
acestora.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Se stabileste ca cererile repetate de revizuire si, respectiv, contestatie la executare sunt inadmisibile, daca exista identitate
de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in solutionarea acestora.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 decembrie 2009.
|
|
