DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

Decizie neconstitutionalitate din 07-06-2010
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989


Publicata in Monitorul Oficial nr. 420/2010 - M. Of. 420 / 23 iunie 2010

Pe rol se afla solutionarea obiectiilor de neconstitutionalitate asupra dispozitiilor Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate de un grup de 29 de senatori si de un grup de 58 de deputati, in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie.

Curtea, avand in vedere ca obiectiile de neconstitutionalitate, care formeaza obiectul Dosarelor nr.1357A/2010 si nr.1368A/2010, au continut identic, dispune conexarea Dosarului nr.1368A/2010 la Dosarul nr.1357A/2010, care este primul inregistrat.

I. Cu adresa nr.2380 din 25 mai 2010, Secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si al art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea privind neconstitutionalitatea Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulata de un grup de 29 de senatori.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile a 29 de senatori, autori ai sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Sorin Constantin Lazar, Ion Toma, Ioan Chelaru, Vasile-Cosmin Nicula, Dan-Coman Sova, Gheorghe Pop, Gheorghe Marcu, Trifon Belacurencu, Nicolae-Danut Prunea, Viorel Arcas, Laurentiu-Florian Coca, Ioan Mang, Daniel Savu, Gavril Mirza, Ion Rotaru, Elena Mitrea, Constantin Tamaga, Serban-Constantin Valeca, Radu- Catalin Mardare, Nicolae Moga, Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Adrian Tutuianu, Titus Corlatean, Ecaterina Andronescu, Lia-Olguta Vasilescu, Alexandru Cordos, Toni Grebla, Gheorghe Saghian si Florin Constantinescu. La sesizare a fost anexata, in copie, Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6723 din 26 mai 2010 si formeaza obiectul Dosarului nr.1357A/2010. Autorii sesizarii sustin ca prin legea contestata, denumita in continuare “Legea lustratiei”, sunt infrante, in principal, prevederile constitutionale ale art.1 alin.(3), art.11 alin.(2), art.16 alin.(1), art.20 alin.(2), art.23, art.37, art.41 alin.(1) si art.53, precum si prevederile art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, ale art.19, art.20 si art.21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art.19 si art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, in esenta, pentru urmatoarele motive:

Legea lustratiei excedeaza prevederilor constitutionale ale art.37 alin. (1) coroborate cu cele ale art.16 alin.(3) si art.40 alin.(3), prin aceea ca prevede o noua situatie care ar justifica restrangerea dreptului de acces in functiile publice, situatie care insa nu este prevazuta de art.53 din Constitutie. Chiar daca s-ar admite posibilitatea restrangerii dreptului de a accede in functiile publice pe criteriul apartenentei in anumite functii ale nomenclaturii comuniste, se ridica problema proportionalitatii si a eficientei juridice a unei astfel de masuri in conditiile adoptarii sale la peste 21 de ani de la caderea regimului comunist. Or, asa cum s-a retinut si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, acest temei nu mai este suficient pentru a justifica efectul preventiv al restrictiei, in conditiile trecerii unei perioade de timp atat de indelungate din decembrie 1989. Astfel, apare ca necesara verificarea altor elemente, in special participarea persoanelor vizate de masurile de lustratie la acte concrete de rasturnare a regimului democratic. Promovarea Legii lustratiei atat de tardiv aduce atingere deosebit de grava insasi esentei statului de drept, pe care se intemeiaza statul roman, conform art.1 alin.(3) din Constitutie. Astfel, aceasta lege incalca cerintele de previzibilitate ale normei juridice, instituind totodata o limitare a dreptului de a fi ales, pe temeiul unei culpabilizari generale avand la baza criteriul simplei apartenente in structurile unui regim care, la momentul functionarii sale, era in concordanta cu prevederile constitutionale si legale aplicabile in statul roman. Faptul ca ineligibilitatea destinatarilor Legii lustratiei se bazeaza pe angajamentul lor din trecut, iar nu pe comportamentul lor actual, aduce atingere prezumtiei de nevinovatie instituita in art.23 alin.(11) din Constitutie.

In continuare, autorii sesizarii sustin ca Legea lustratiei instituie, in mod evident, o discriminare intre cetatenii romani in ceea ce priveste accesul in functiile publice, numite si elective, pe criteriul apartenentei la partidul comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dupa 21 de ani de la caderea regimului totalitar, in conditiile actualului context istorico-politic, in care nu sunt semnalate amenintari la adresa ordinii democratice si nici nu exista riscul reinstaurarii vechiului regim.

Legea lustratiei contravine prevederilor constitutionale ale art.11 alin. (2) si art.20 referitoare la suprematia instrumentelor juridice internationale ratificate de Romania in materia drepturilor omului. Aceasta lege aduce atingere unei serii de acte internationale care instituie drepturi si libertati pe care statul roman se obliga sa le garanteze, dupa cum urmeaza:
  • Art.19, art.20 si art.21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care proclama dreptul fiecarei persoane de a participa la conducerea treburilor publice ale tarii, dreptul de a avea acces in conditii de egalitate la functiile publice, dreptul la opinie si exprimare, precum si libertatea de intrunire si asociere pasnica;
  • Art.19 si art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care consacra dreptul de a fi ales si, respectiv, numit in functiile publice in conditii de egalitate, cat si protectia impotriva discriminarii pentru opiniile exprimate, inclusiv cele politice;
  • Art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin care se consacra dreptul la respectarea vietii private si de familie, libertatea de exprimare, libertatea de intrunire si de asociere, interzicerea discriminarii, precum si art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, care proclama dreptul de vot si dreptul de a fi ales in functiile elective publice.

    Problema lustratiei administrative si a interdictiei drepturilor electorale ale fostilor lideri comunisti si ale membrilor aparatului statului totalitar comunist a fost dezbatuta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in acest sens fiind spete relevante, precum Cauza Sidabras si Dziautas contra Lituaniei, Cauza Rainys si Gasparavicius contra Lituaniei, Cauza Zdanoka contra Letoniei si Cauza Janis Adamsons contra Letoniei.

    In aceste cauze, Curtea, analizand interdictiile adoptate de aceste state ale fostului bloc comunist, interdictii similare celor cuprinse in Legea lustratiei, a constatat incompatibilitatea acestora cu prevederile conventionale mentionate, prin incalcarea cerintelor de proportionalitate ce se impun respectate ori de cate ori se aduce o restrangere a drepturilor prevazute de Conventie. Astfel, adoptarea tardiva a legii, la peste 21 de ani de la caderea comunismului, nu este proportionala cu scopurile legitime pe care se presupune ca le urmareste.

    De asemenea, autorii sesizarii sustin ca Legea lustratiei incalca conditiile stabilite prin Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 relativa la masurile de desfiintare a mostenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, masurile de lustratie nefiind compatibile cu un stat de drept si democratic decat daca sunt respectate toate aceste conditii.

    Astfel, masurile de lustratie ar fi trebuit sa ia sfarsit cel mai tarziu la 31 decembrie 1999, deoarece la acea data noile regimuri democratice ar fi trebuit sa fie consolidate in toate tarile care au fost anterior supuse unui regim totalitar comunist. Adoptarea legii lustratiei la peste 21 de ani de la reinstaurarea democratiei in Romania este o masura in vadita disproportie cu scopurile urmarite si incalca, in mod flagrant, insesi valorile democratiei pe care doreste sa o protejeze.

    In fine, Legea lustratiei contravine art.2 si art.4 din Conventia nr.111/1958 a Organizatiei Internationale a Muncii privind nediscriminarea in munca si in profesie, art.1 alin.(2) din Conventia nr.122/1964 a Organizatiei Internationale a Muncii privind politica de ocupare a fortei de munca, precum si art.E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite, in sensul in care instituie discriminare in ceea ce priveste dreptul la munca, in conditii de libera alegere a muncii, fara deosebire de opinii politice, printre altele.

    Autorii sesizarii apreciaza ca o reglementare precum Legea lustratiei este inadmisibila, in conditiile in care se bazeaza pe o prezumtie de vinovatie colectiva, aplicata extensiv, cu infrangerea principiilor neretroactivitatii legii, a dreptului la aparare si a prezumtiei de nevinovatiei.



    II. Cu adresa nr.51/2499 din 28 mai 2010, Secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si al art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea privind neconstitutionalitatea Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulata de un grup de 58 de deputati.

    La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile a 58 de deputati, autori ai sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Dumitru Chirita, Bogdan Nicolae Niculescu Duvaz, Rodica Nassar, Carmen Moldovan, Dan-Mircea Popescu, Marian Neacsu, Conel Itu, Neculai Ratoi, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Ioan Cindrea, Horia Teodorescu, Horia Grama, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Florin Paslaru, Adrian Solomon, Mircea Dusa, Gheorghe Antochi, Vasile Popeanga, Vasile Gliga, Tudor Pantiru, Dorel Covaci, Sorin Constantin Stragea,Victor Cristea, Cornel Cristian Resmerita, Ioan Sorin Roman, Laurentiu Nistor, Gheorghe Ana, Dan Nica, Petru Gabriel Vlase, Angel Tilvar, Aurel Vladoiu, Eugen Bejinariu, Ion Calin, Anghel Stanciu, Mircea Lup Silvestru, Marian Ghivenciu, Constantin Nita, Ion Stan, Costica Macaleti, Antonella Marinescu, Lucretia Rosca, Georgian Pop, Filip Georgescu, Ion Burnei, Ion Dumitru, Cristian Sorin Dumitrescu, Sonia- Maria Draghici, Sergiu Andon, Damian Florea, Vasile Bleotu, Valeriu Stefan Zgonea, Iulian Iancu, Raul- Victor Surdu-Soreanu si Eduard-Stelian Martin. La sesizare a fost anexata, in copie, Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

    Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6854 din 28 mai 2010 si formeaza obiectul Dosarului nr.1368A/2010. Autorii sesizarii sustin ca prin legea contestata, denumita in continuare “Legea lustratiei”, sunt infrante, in principal, prevederile constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5), art.4 alin.(1) si (2), art.8 alin.(1), art.15 alin.(2), art.16 alin.(1) si (3), art.20 alin.(1), art.23 alin.(11), art.29 alin.(1), art.37 alin.(1), art.38, art.41 alin.(1), art.45 si art.53 alin.(1) si (2), precum si prevederile art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale Protocolului nr.12 la Conventie si Rezolutiile Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 si nr.1481/2006, in esenta, pentru urmatoarele motive:

    Principalul viciu al Legii lustratiei il constituie instituirea unei adevarate sanctiuni colective, bazate pe o forma de raspundere colectiva si pe o culpabilizare globala facuta pe criterii politice. Astfel, simpla apartenenta la o structura politica sau la un organism apartinand unui regim politic constituie o prezumtie de vinovatie, indiferent de modul in care a actionat si s-a comportat persoana in functia ocupata. In legatura cu acest aspect, autorii exceptiei invoca Decizia nr.51/2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.95 din 6 februarie 2008, prin care Curtea Constitutionala, declarand legea neconstitutionala, a statuat, printre altele, faptul ca “legea creeaza premizele unei forme de raspundere morala si juridica colectiva, pentru simple participari la activitatea serviciilor de informatii, fara vinovatie si fara existenta unei fapte de incalcare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”

    In continuare, autorii sesizarii arata ca problema lustratiei are o importanta rezonanta internationala, dovada fiind principiile si criteriile directoare ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei aprobate prin Raportul privind masurile de desfiintare a mostenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, din 3 iunie 1996. Insa forma de lustratie instituita prin legea criticata, afectand grav drepturile si libertatile fundamentale ale omului prin infrangerea unor documente internationale ratificate de Romania, poate avea implicatii internationale negative. Dintre documentele internationale cele mai relevante, autorii sesizarii fac referire la Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Conventia nr.111/1958 a Organizatiei Internationale a Muncii privind discriminarea in domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei, Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.157/2005, precum si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care a devenit parte integrata a Tratatului de la Lisabona.

    Una din principalele sanctiuni colective prevazute in art.2 vizeaza dreptul de a candida, prin consecinta a dreptului de a fi ales in functiile de demnitate publica enumerate, a persoanelor care au apartinut anumitor structuri politice si ideologice. Dispozitiile acestui articol de lege contravine prevederilor constitutionale ale art.37 si art.38, coroborate cu cele ale art.1 alin.(3) si (5), art.4, art.8 alin.(1), art.16, art.23 alin.(1) si (11), ceea ce creeaza o forma de incompatibilitate necunoscuta si nerecunoscuta intr-un stat democratic, nedemocratica, bazata pe prezumtia de vinovatie si nu pe o raspundere individuala care sa porneasca de la fapte ilicite, care incalca principiile pluralismului politic, ale solidaritatii cetateanului Romaniei, ale egalitatii in drepturi. In sprijinul acestor argumente, este evocata Hotararea nr.46626/1999 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Partidului Comunist (Nepeceristi) si Ungureanu contra Romaniei, 2005. Cu acel prilej, Curtea a decis ca Romania a incalcat art.11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    De asemenea, sunt infrante prevederile art.41 alin.(1) din Constitutie, art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art.1 si art.21 pct.2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In legatura cu aceste aspecte, sunt invocate Deciziile nr.1039 din 8 iulie 2009 si nr.414 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca trebuie sa existe o unitate de tratament juridic cu privire la conditiile de acces la functia publica de conducere sau cea de executie, iar derogarile de la procedura generala sa fie justificate in mod obiectiv, rational, temeinic. Totodata, se face referire la o serie de legi adoptate in unele tari excomuniste din Europa, precum Cehia, Germania, Polonia, Ungaria si Bulgaria, legi care au fost fie abrogate, fie au ramas fara aplicare, din cauza reactiei negative a unor organisme democratice instituite pentru a garanta si apara statul de drept, drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

    In continuare, autorii sesizarii critica dispozitiile art.3, art.4 si art.6 din lege, deoarece persoanelor alese sau numite, pentru care s-a constatat, prin hotarare judecatoreasca, ca au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului communist, le inceteaza de drept mandatul, ceea ce contravine art.1 alin.(3) din Constitutie.

    Caracterul nedemocratic a unor masuri de acest fel reiese si din decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntate in Cauza Sidabras si Dziautas contra Lituaniei, 2004, si Cauza Zdanoka contra Letoniei, 2004. Tot atat de puternice, dar si mai actuale, sunt considerentele pe care le-a formulat Comisia de la Venetia prin Avizul Nr.524/2009 in cazul legii lustratiei din Albania. Astfel, la punctul 154, arata ca dispozitiile legii lustratiei cu privire la revocarea mandatului constituie o violare a garantiilor constitutionale a acestor mandate, iar la punctul 160, considera ca “multe elemente indica faptul ca legea ar putea constitui o ingerinta disproportionala in dreptul de a fi ales, dreptul la munca si dreptul la acces in administratia publica.”

    Nu se poate sustine cu argumente juridice, ca persoanele vizate de dispozitiile art.2 lit.l) si m), carora li se reproseaza activitati trecute de ordin politic, sa fie sanctionate cu interdictia de a participa la conducerea si administrarea unor entitati care desfasoara activitati economice. In aceste cazuri sunt infrante si prevederile art.45 din Constitutie referitoare la libertatea economica.

    Autorii sesizarii sustin ca legea este criticabila si pentru retroactivitate. Toate persoanele vizate de aceasta lege au actionat in trecut intr-o ordine de drept existenta si recunoscuta ca atare atat la nivelul legislatiei, cat si al institutiilor de stat.

    In fine, in contextul celor aratate mai sus, autorii criticii subliniaza faptul ca, potrivit art.53 din Constitutie, in conditiile strict reglementate, se poate actiona doar pentru restrangerea unor drepturi, iar in niciun caz pentru eliminarea, anihilarea, desfiintarea lor.

    Masurile cuprinse in aceasta lege sunt evident discriminatorii si disproportionate in raport cu situatiile avute in vedere. In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/ 1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarile au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

    Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarile de neconstitutionalitate sunt intemeiate. In acest sens, in esenta, arata ca Legea lustratiei instituie o adevarata sanctiune colectiva, bazata pe o forma de raspundere colectiva si pe o culpabilizare globala facuta pe criterii politice. Simpla apartenenta la o structura politica a unei persoane sau la un organism apartinand unui regim politic se constituie, potrivit acestei legi, intr-o prezumtie de vinovatie, indiferent de modul in care a actionat si s-a comportat persoana respectiva in functia detinuta. Acest aspect contravine flagrant principiilor statului de drept si ale ordinii de drept, potrivit carora orice sanctiune are ca temei o raspundere juridica, de regula individuala, determinata de savarsirea unei fapte ilicite cu vinovatie. Sistemul juridic al oricarui stat de drept consacra, iar functionarea acestuia se bazeaza pe prezumtia de nevinovatie, instituita de art.23 alin.(11) din Constitutie, care stabileste ca o persoana este considerata nevinovata pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, prezumtia de nevinovatie constituind un drept fundamental al cetateanului roman. Or, Legea lustratiei instituie legal o prezumtie de vinovatie in sarcina categoriilor de persoane care se incadreaza in prevederile acesteia, ceea ce contravine flagrant art.23 alin.(11) din Constitutie.

    Este inadmisibil ca intr-un stat de drept sa se adopte un act normativ care instituie o limitare a dreptului de fi ales, pe temeiul unei culpabilizari generale avand la baza criteriul simplei apartenente in structurile unui regim care, la momentul functionarii sale, era in concordanta cu dispozitiile constitutionale si legale aplicabile in statul roman.

    Totodata, este inacceptabil pentru un stat de drept ca persoanele care au ocupat functiile prevazute de art.1 din Legea lustratiei in cadrul fostului regim comunist sa suporte interdictia ocuparii unor functii publice sau elective, in conditiile in care, in sistemul de drept actual, o astfel de masura poate fi aplicata doar in urma unei condamnari penale.

    Or, ineligibilitatea destinatarilor Legii lustratiei se bazeaza pe angajamentul lor politic din trecut, iar nu pe comportamentul lor actual, neluand in calcul inexistenta condamnarilor penale ale acestora, aducandu-se in acest mod atingere si prezumtiei de nevinovatie.

    Legea lustratiei instituie, in mod evident, o discriminare intre cetatenii romani in ceea ce priveste accesul in functiile publice, numite si elective, pe criteriul apartenentei la partidul comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in conditiile in care aceasta restrangere depaseste cadrul constitutional prevazut de art.53 din Legea fundamentala, negasindu-si justificarea la distanta de 21 de ani de la caderea regimului totalitar, in conditiile actualului context istorico-politic, in care nu sunt semnalate amenintari la adresa ordinii democratice si nici nu exista riscul reinstaurarii vechiului regim.

    Potrivit art. 20 din Constitutie, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, iar in masura in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Or, Legea lustratiei aduce atingere unei serii de acte internationale care instituie drepturi si libertati pe care statul roman se obliga sa le garanteze.

    Problema lustratiei administrative si a interdictiei drepturilor electorale ale fostilor lideri comunisti si ale membrilor aparatului statului totalitar comunist a fost dezbatuta in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, existand, in acest sens, o serie de spete relevante in care Curtea, analizand interdictiile similare celor cuprinse in Legea lustratiei, adoptate de unele dintre statele din fostul bloc comunist, a constatat incompatibilitatea acestora cu art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventie, precum si cu art.3 al Protocolului nr.1 la Conventie.

    In lumina argumentelor prezentate in rationamentele Curtii Europene a Drepturilor Omului, se poate deci observa ca Legea lustratiei contravine atat art.8, 10, 11 si 14 din Conventie, cat si art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, prin incalcarea cerintelor de proportionalitate ce se impun respectate ori de cate ori se aduce o restrangere drepturilor prevazute de Conventie.

    Astfel, adoptarea sa tardiva, la mai mult de 21 de ani de la caderea regimului comunist nu este proportionala cu scopurile legitime pe care se presupune ca le urmareste - respectiv “necesitatea insanatosirii moralei publice, intinata de cutumele comuniste*, dupa cum se precizeaza in expunerea de motive -, reducand drepturile electorale la un nivel la care este adusa atingere insasi substantei acestora, fara ca necesitatea lor intr o societate democratica sa fie demonstrata.

    In considerarea celor expuse mai sus, rezulta ca adoptarea Legii lustratiei la peste 21 de ani de la reinstaurarea democratiei in Romania nu poate fi motivata de necesitatea eliminarii sau reducerii amenintarilor pe care subiectii lustratiei ar putea-o constitui pentru blocarea procesului de democratizare, fiind o masura in vadita disproportie cu scopurile urmarite. Mai mult, instituirea unor interdictii pentru accesul in functiile publice, numite sau elective, pe considerentul simplei apartenente in trecut la nomenclatura comunista - partidul comunist fiind unul legal la data desfasurarii activitatilor imputate persoanelor care intra sub incidenta Legii lustratiei - fara aducerea vreunei probe care sa demonstreze ca persoanele in cauza au savarsit acte concrete care au urmarit reinstaurarea vechiului regim comunist in Romania constituie, ea insasi, o ingerinta adusa sistemului democratic roman, incalcand, in mod flagrant, insasi valorile democratiei pe care doreste sa le protejeze in acest fel.

    In contextul incalcarii actelor internationale mentionate, ratificate de Romania, ceea ce rezida intr-un angajament asumat pe plan international, in raport cu celelalte state, de a promova si respecta drepturile prevazute de acestea, Legea lustratiei va genera implicatii negative pe plan international atat in ceea ce priveste imaginea Romaniei, cat si a raspunderii sale din perspectiva angajamentelor luate prin aceste acte, deschizand calea sesizarii Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg de catre persoanele care se vor considera nedreptatite, cu grave consecinte asupra credibilitatii Romaniei la nivel international.

    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca sesizarile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate, deoarece legea criticata nu incalca normele constitutionale invocate in sustinerea criticilor. Astfel, referitor la infrangerea art.23 alin.(11) din Constitutie, apreciaza ca acest text constitutional nu are nici o legatura cu continutul Legii lustratiei, intrucat in cuprinsul acesteia nu este prevazuta nici o forma de raspundere penala. In continuare, arata ca in aceeasi situatie de nemotivare a incalcarilor Constitutiei si actelor internationale invocate se afla si celelalte sustineri ale autorilor sesizarilor. Legea lustratiei este in concordanta cu prevederile constitutionale ale art.16 alin.(1) si (3) si art.53, precum si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Asadar, cel putin pentru morala publica o asemenea lege trebuie sa fie adoptata si sa ramana in vigoare.

    Guvernul arata ca in Expunerea de motive, ca si in Preambulul legii sunt invocate ca argumente in sustinerea acestui demers, necesitatea consolidarii valorilor si institutiilor democratice din Romania si pentru protejarea principiilor fundamentale constitutionale, inlaturarea *oamenilor cu formatie de activist comunist*, adica a acelor persoane care, potrivit punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, ,,si-au abandonat profesiile lor pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta*.

    Analizand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Guvernul apreciaza ca legea criticata, prin faptul ca impune, in mod nediferentiat, eliminarea din functii si demnitati actuale a tuturor persoanelor care au ocupat o functie de natura celor enumerate la art.1 - deoarece se apreciaza ope legis ca acestea au adus prejudicii drepturilor si libertatilor fundamentale si ca acest comportament al lor este in sine de natura a prejudicia mecanismele democratiei ridica probleme din punct de vedere al conformitatii cu prevederile Conventiei Europene si ale Constitutiei Romaniei.

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut ca un stat, pentru a garanta stabilitatea si eficienta unui sistem democratic, poate dispune anumite masuri specifice si ca pluralismul si democratia sunt bazate pe un compromis care determina uneori cetatenii sa accepte limitarea exercitarii unor drepturi si libertati. In aprecierea art.3 al Protocolului 1 la Conventie referitor la organizarea, la intervale rezonabile, de alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la componenta forului legislativ, se lasa statelor membre o marja larga de apreciere asupra modului in care se reglementeaza drepturile respective, dar impune ca eventualele restrangeri ale exercitarii acestor drepturi sa nu afecteze insasi esenta lor.

    Curtea a recunoscut, de asemenea, dreptul oricarui stat de a-si reglementa cadrul legislativ in contextul evolutiei politice interne. Curtea a aratat ca previzibilitatea unei norme, mai ales cand aceasta impune restrictii, nu a fost respectata atunci cand restrictia vine ca urmare a unor fapte din trecut, cand persoana in cauza nu putea in mod rezonabil sa prevada faptul ca actiunile sale pot avea consecinte negative in viitor.

    In continuare, Guvernul arata, in esenta, ca, din perspectiva normelor constitutionale si a actelor internationale invocate in sustinerea criticilor, eliminarea, nediferentiata in functie de comportamentul efectiv al persoanelor respective pe perioada regimului comunist, este de natura a ridica semne de intrebare cu privire la conformitatea cu aceste reglementari.

    Asociatia 21 Decembrie 1989 a depus la dosare un act intitulat „Somatie catre Plenul Curtii Constitutionale, semnata de 36 de organizatii civice si sindicale”, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr.7398 din 9 iunie 2010.



    CURTEA,


    examinand obiectiile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele : Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.1, art.10, art.15, art.16 si art.18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate formulate de grupul celor 29 de senatori si de grupul celor 58 de deputati.

    Obiectiile de neconstitutionalitate se refera la Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

    Autorii sesizarilor sustin ca aceasta lege contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5), art.4 alin.(1) si (2), art.8 alin.(1), art.11 lin.(2), art.15 alin.(2), art.16 alin.(1) si (3), art.20 alin.(1) si (2), art.23, art.29 alin.(1), art.37, art.38, art.41 alin.(1), art.45 si art.53, prevederilor art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, ale Protocolului nr.12 la Conventie, ale art.19, art.20 si art.21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art.19 si art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ale Rezolutiilor Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 si nr.1481/2006, precum si prevederilor art.2 si art.4 din Conventia nr.111/1958 a Organizatiei Internationale a Muncii privind nediscriminarea in munca si in profesie, ale art.1 alin.(2) din Conventia nr.122/1964 a Organizatiei Internationale a Muncii privind politica de ocupare a fortei de munca, si celor ale art.E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite.

    Curtea Constitutionala considera ca lustratia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar si ca masura temporara de excludere de la functiile de conducere a unor autoritati si institutii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustratia nu inseamna, insa, epurare sau razbunare pentru alegeri ideologice gresite ori accidente biografice, ci incercarea de regasire a demnitatii si increderii, precum si redarea autoritatii institutiilor fundamentale ale statului. Lustratia accetueaza mai ales principiul responsabilitatii in exercitarea demnitatilor publice.

    Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica dupa adoptarea unei legi a lustratiei, aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv in perioada de tranzitie a fostelor tari comuniste in vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineinteles, daca este adoptata in conformitate cu prevederile constitutionale ale statului respectiv.

    Principiul egalitatii accesului la o functie publica este consacrat prin Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789, precum si in art.21 paragraful 2 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit caruia „Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la functiile publice ale tarii sale” si in art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966, potrivit caruia „Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara nici una dintre discriminarile la care se refera art.2 si fara restrictii nerezonabile; [...] c) de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.”

    Astfel, sunt interzise discriminarile bazate pe rasa, sex, religie, opinie, avere, origine sociala etc., dar fiecare stat are dreptul sa impuna, pe cale legislativa, anumite conditii specifice pe care trebuie sa le indeplineasca un functionar public, cum ar fi cetatenia, exercitarea deplina a drepturilor civile si politice, moralitatea etc.

    Asadar, in toate statele membre ale Uniunii Europene exista conditii specifice pentru accederea la o functie publica. Unele state membre cer detinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicita anumite competente lingvistice, cunoasterea drepturilor civile, obligatii militare, limita de varsta, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implica respectarea unui secret profesional necesita un control de securitate.

    In tarile foste comuniste, o conditie speciala pentru accederea intr-o functie publica o reprezinta neapartenenta la nomenclatura si, ca o consecinta, a aparut conceptul de „lustratie”, termen ce semnifica procedura existenta in aceste tari de a-i arata pe cei care au colaborat cu fostul regim si de a le interzice ocuparea unor functii publice. Aceasta practica a aparut ca o garantie a respectarii statului democratic, de drept, in vederea bunei functionari a administratiei publice bazate pe credibilitatea si loialitatea functionarilor publici.

    Toate tarile fost comuniste din Europa Centrala si de Est care au aderat la Uniunea Europeana s-au confruntat cu problema lustratiei, adica a interzicerii accesului sau indepartarii din institutiile publice a acelor persoane cu privire la care exista certitudinea ca au facut parte din regimul comunist.

    Fiecare tara confruntata cu problema lustratiei, in functie de scopul urmarit si de specificul national, a adoptat un anumit tip de realizare a lustratiei, considerandu-se, in doctrina, ca Cehia a reglementat un model radical, ca Lituania si tarile baltice au adoptat un model intermediar si ca Ungaria, Polonia si Bulgaria s-au raliat unui model moderat.

    In Romania, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrina, schimbarea regimului fiind consacrata prin acte juridice cu valoare constitutionala, precum Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.1 din 22 decembrie 1989, si Decretul-Lege privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.4 din 27 decembrie 1989.

    Dupa o incercare nereusita, cea din 1997, adoptarea in Romania a Legii lustratiei este lipsita de eficienta juridica, nefiind actuala, necesara si utila, doar cu o semnificatie exclusiv morala, tinand seama de perioada mare de timp care a trecut de la caderea regimului totalitar comunist. De altfel, chiar initiatorii legii, invocand art.53 din Constitutie, afirma ca Legea lustratiei se subscrie acestei norme constitutionale care statueaza ca
    „Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea […] moralei publice, […]”, morala intinata de cutumele comunismului.

    La ora actuala, in Romania, in ceea ce priveste functiile de demnitate publica, nu exista o conditionare a ocuparii acestora de neapartenenta la vechile structuri comuniste, ci exista doar obligatia de a declara apartenenta sau neapartenenta la politia politica.

    In conditiile legislatiei actuale, o asemenea conditie este numai cea prevazuta la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici si are urmatorul continut: „Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii: [...] j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege”.

    Procedand la examinarea criticilor de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, astfel cum rezulta din preambulul care insoteste Legea lustratiei, adoptarea acesteia “este necesara pentru consolidarea valorilor si institutiilor democratice din Romania si pentru protejarea principiilor fundamentale prevazute de Constitutie, justificand astfel restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati ale unor persoane, prin restrangerea exercitarii dreptului de a ocupa functii numite sau alese in structurile de putere si in aparatul represiv al regimului communist, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.”

    Curtea ia nota de formularea intr-o maniera defectuoasa, confuza si deficitara a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia ca restrangerile si interdictiile prevazute de aceasta lege au ca scop „restrangerea exercitarii dreptului de a ocupa functii numite sau alese in structurile de putere si in aparatul represiv al regimului comunist, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.”

    Curtea observa, de asemenea, ca dispozitiile Legii lustratiei sunt lipsite de rigoare normativa, nefiind suficient de clare si de precise. Fata de aceste ambiguitati, Curtea se margineste sa atraga atentia asupra posibilelor dificultati de ordin practic in aplicarea masurilor prevazute de lege.

    In continuare, Curtea retine ca in conceptia legii criticate raspunderea juridica si sanctionarea se intemeiaza pe detinerea unei demnitati sau functii in structurile si aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.

    Raspunderea juridica, indiferent de natura ei, este o raspundere preponderant individuala si exista numai intemeiata pe fapte juridice si acte juridice savarsite de o persoana, iar nu pe prezumtii.

    Asa cum s-a mai aratat, lustratia nu poate fi utilizata ca mijloc de pedeapsa sau razbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumati vinovati. O pedeapsa poate fi impusa doar pentru o activitate criminala din trecut, pe baza Codului penal aplicabil si in conformitate cu toate procedurile si garantiile procesului penal.

    Or, supusa controlului de constitutionalitate sub acest aspect, Legea lustratiei este excesiva in raport cu scopul legitim urmarit, deoarece nu permite individualizarea masurii. Aceasta lege instituie o prezumtie de vinovatie si o adevarata sanctiune colectiva, bazata pe o forma de raspundere colectiva si pe o culpabilizare generica, globala, facuta pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept si prezumtiei de nevinovatie instituita prin art.23 alin.(11) din Constitutie. Chiar daca legea criticata permite apelarea la justitie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida si a fi ales in functii si demnitati, aceasta nu reglementeaza un mecanism adecvat in scopul stabilirii desfasurarii unor activitati concrete indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu ofera garantii adecvate de control judiciar asupra aplicarii masurilor restrictive.

    Nici o persoana nu va putea fi supusa lustratiei pentru opinii personale si convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizatie care, la data asocierii sau a activitatii desfasurate, era legala si nu a comis incalcari grave ale drepturilor omului. Lustratia este permisa doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, impreuna cu organizatii ale statului la grave incalcari ale drepturilor si libertatilor omului.

    Articolul 2 al legii supuse controlului de constitutionalitate prevede una din principalele sanctiuni colective care vizeaza dreptul de a candida si dreptul de a fi ales in functiile de demnitate publica enumerate a persoanelor care au apartinut anumitor structuri politice si ideologice. Dispozitiile acestui articol de lege contravin prevederilor constitutionale ale art.37 si art.38 prin care se consacra dreptul de a fi ales, cu interdictiile expres si limitativ mentionate. Este evident ca dispozitiile art.2 din Legea lustratie excedeaza cadrului constitutional, prevazand o noua interdictie dreptului de acces in functiile publice care nu respecta art.53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Astfel, Curtea constata ca aceasta limitare este lipsita de proportionalitate in raport cu scopul urmarit, intrucat aduce atingere insasi existentei dreptului si nu isi justifica necesitatea intr-o societate democratica.

    Curtea considera ca Legea lustratiei aduce atingere si principiului neretroactivitatii legii consacrat in art.15 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.” Legea se aplica pentru fapte si actiuni savarsite dupa intrarea ei in vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectand legile in vigoare si actionand in spiritul lor, cetatenii sa aiba in vedere eventuale reglementari viitoare.

    Totodata, Curtea observa ca Legea lustratiei a fost adoptata dupa 21 de ani de la caderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fara a avea in sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproportionalitatea masurilor restrictive, chiar daca prin acestea s-a urmarit un scop legitim. Proportionalitatea masurii fata de scopul urmarit trebuie privita, in fiecare caz, prin prisma evaluarii situatiei politice a tarii, precum si a altor circumstante.

    In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustratiei in timp.

    Astfel, in cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, Curtea s-a pronuntat cu privire la masurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea in alegerile nationale parlamentare si locale, datorita activitatilor pe care acestea le-au intreprins intr-o perioada de timp (1991) in cadrul unor structuri comuniste declarate neconstitutionale. Analizand cazul, Curtea a aratat ca o astfel de masura ar fi fost justificata si proportionala in timpul primilor ani dupa inlaturarea regimului, “cand nou-instauratele structuri inca mai puteau fi amenintate de alunecare catre totalitarism, iar astfel de restrictii ar fi fost de natura a inlatura un astfel de risc.” Curtea a condamnat statul leton pentru incalcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, motivand ca nu s-a dovedit faptul ca excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proportionala cu scopul legitim. In speta, Curtea a considerat ca participarea persoanei in actiunile antidemocratice realizate imediat dupa instaurarea noului regim democratic in Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica restrictiile din prezent. Dupa trecerea insa a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de masura.

    De asemenea, in cauza Partidul Comunistilor Nepeceristi si Ungureanu contra Romaniei, 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca nici contextul istoric, nici experienta totalitarista traita in Romania pana in 1989 nu justifica necesitatea unei ingerinte de genul interzicerii inscrierii unui partid pe motiv ca va promova doctrina comunista, de vreme ce aceste partide exista in mai multe state semnatare ale Conventei europene, iar democratia se cladeste pe plurarism politic
    DECIZIE





    Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) si al art.147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


    CURTEA CONSTITUTIONALA


    In numele legii

    Decide:

    Constata ca Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este neconstitutionala.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    37 useri online

    Useri autentificati: