RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XVI din 22 mai 2006 cu privire la problema aplicabilitatii dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
Publicata in Monitorul Oficial nr. 7/2007 - M. Of. nr. 7 / 5 ian. 2007
|
|
Dosar nr. 5/2006
Sub presedintia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la problema aplicabilitatii dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 73 de judecatori din totalul de 105 in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca, la examinarea aplicabilitatii dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, trebuie avuta in vedere pedeapsa indicata in textul de incriminare, iar nu aceea redusa in temeiul art. 16 din aceeasi lege.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In legatura cu dispozitiile art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal, instantele judecatoresti s-au pronuntat diferit cu privire la problema daca aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul infractiunilor prevazute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, daca pedeapsa a fost redusa ca efect al incidentei prevederilor art. 16 din aceeasi lege.
Astfel, unele instante, apreciind ca sanctiunea stabilita ca efect al aplicarii dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 constituie pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile reglementate prin art. 2-10 din aceasta lege, deoarece este rezultatul unei modalitati legale de determinare a cuantumului ei, au considerat ca intr-un asemenea caz sunt incidente dispozitiile art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in cazul infractiunilor prevazute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, la aplicarea dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal trebuie avuta in vedere pedeapsa stabilita in textul de lege ce incrimineaza fapta, iar nu aceea redusa conform art. 16 din aceeasi lege.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Aplicarea dispozitiilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal, referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei, la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si la executarea pedepsei la locul de munca constituie un atribut al instantei de judecata, pe care aceasta il realizeaza in cadrul operatiunii de individualizare a pedepsei.
Dar, stabilirea oricareia dintre cele trei modalitati specifice de aplicare a unei pedepse care sa nu fie efectiv executata este conditionata de indeplinirea anumitor criterii indicate in cuprinsul textelor de lege care prevad o atare posibilitate de individualizare.
Intre aceste criterii este si acela prevazut in art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si in art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, potrivit caruia suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa *in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani*.
Cum in raport cu reglementarea cuprinsa in art. 52 alin. 1 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege o masura de constrangere in limitele fixate prin textul incriminator din Codul penal sau din legea speciala aplicabila, este evident ca prin dispozitia art. 16 din Legea nr. 143/2000, referitoare la cazul in care inculpatul beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsa.
In adevar, prin art. 16 din Legea nr. 143/2000, se prevede ca *persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, iar in timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit infractiuni legate de droguri, beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege*.
In acest fel, din insasi formularea ca persoana care a avut atitudinea mentionata *beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege* rezulta vointa neindoielnica a legiuitorului de a stabili ca un asemenea caz constituie doar o imprejurare ce impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de natura a determina incadrarea faptei in alte limite de pedeapsa.
Ca urmare, textul art. 16 din Legea nr. 143/2000, nestabilind limitele speciale ale pedepselor pentru infractiunile la care se refera, ci un caz de modificare a limitelor pedepsei in eventualitatea cand inculpatul, in timpul urmaririi penale, denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit infractiuni legate de droguri, nu constituie o dispozitie de stabilire de noi limite, speciale, ale pedepsei pentru infractiunile respective.
Or, cata vreme in art. 81 alin. 3, art. 86^6 alin. 3 si in art. 86^7 alin. 3 din Codul penal este reglementata interzicerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si a dispunerii executarii pedepsei la locul de munca *in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani*, nu ar fi posibil sa se procedeze astfel si atunci cand maximul pedepsei este mai mare de 15 ani inchisoare si reducerea lui pana la acest cuantum ar fi rezultatul aplicarii art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A considera altfel ar insemna sa se ingaduie instantei de judecata sa se substituie legiuitorului si sa stabileasca ea insasi alte limite de pedeapsa decat cele prevazute in textul de incriminare a faptei, prin luarea in calcul a circumstantelor agravante sau atenuante legale, ceea ce nu ar fi admisibil.
Asa fiind, in cazul infractiunilor prevazute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevazuta de lege este aceea stabilita in textul de incriminare, iar nu aceea rezultata in urma reducerii la jumatate a limitelor acesteia in conformitate cu art. 16 din aceeasi lege.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in cazul infractiunilor prevazute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, la aplicarea prevederilor art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal trebuie avute in vedere limitele de pedeapsa determinate prin textul de incriminare, iar nu cele rezultate in urma reducerii efectuate conform art. 16 din aceeasi lege.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
La aplicarea art. 81, 86^1 si 86^7 din Codul penal, in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, va fi avuta in vedere pedeapsa stabilita in textul de incriminare, iar nu cea redusa conform art. 16 din aceeasi lege.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22 mai 2006.
|
|
