DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice

Decizie neconstitutionalitate din 08-10-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice


Publicata in Monitorul Oficial nr. 798/2009 - M. Of. nr. 798 / 23 noiembrie 2009

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, exceptie ridicata de Comisariatul pentru Societatea Civila in Dosarul nr.2.971/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comerciala.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 8 septembrie 2009 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art.14, art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 15 septembrie 2009, cand Curtea, in temeiul art.6 si al art.51 din aceeasi lege, a repus cauza pe rol pentru data de 8 octombrie 2009.

La apelul nominal efectuat la termenul de judecata din 8 octombrie 2009 raspunde autorul exceptiei, prin consilier juridic Matei Bogdan, cu delegatie depusa la dosar, lipsind partea Societatea Comerciala *Orange” - S.A. din Bucuresti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul partii prezente. Acesta, reiterand, in esenta, sustinerile expuse in sedinta publica din 8 septembrie 2009, precum si continutul notelor scrise depuse la dosarul cauzei cu acelasi prilej, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate avand in vedere ca dispozitiile Legii nr.298/2008 in integralitatea sa si, in special, cele ale art.1 si 15 din lege incalca, in principal, dreptul la viata privata si secretul corespondentei, garantate de Constitutie, pe fondul lipsei unei definitii legale a sintagmei *date conexe”, lipsa ce are rolul de a inlatura prezumtia de nevinovatie, denigrand demnitatea persoanei, si de a genera abuzuri sub aspectul folosirii informatiilor de catre organele abilitate. Mentioneaza ca in Codul de procedura penala este reglementata o procedura speciala care sa permita autoritatilor publice obtinerea si utilizarea unor date legate de viata privata a persoanei, astfel ca Legea nr.298/2008 se dovedeste a fi inutila.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca solicitarea privind definirea unor termeni, cum ar fi cel de *date conexe”, utilizat in cuprinsul legii criticate, nu poate fi primita, Curtea Constitutionala neavand astfel de competente, menite sa complineasca o eventuala lacuna legislativa. Cat priveste fondul exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece actul normativ criticat prevede expres obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii de a pune numai la dispozitia autoritatilor publice, si nu a altor persoane, datele retinute ca urmare a prestarii acelor servicii, interceptarea continutului unei convorbiri sau comunicatii electronice fiind in mod expres interzisa de aceeasi lege.

CURTEA


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 februarie 2009, pronuntata in Dosarul nr.2.971/3/2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Comisariatul pentru Societatea Civila intr-o cauza avand ca obiect o ordonanta presedintiala.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arata ca secretul corespondentei, reglementat de art.28 din Constitutie, include in sfera sa si protectia asupra datelor de trafic si de localizare a persoanelor care poarta corespondenta. Astfel, desi dispozitiile art.6-7 din Legea nr.298/2008 prevad expres care anume sunt datele necesare pentru operatia de stocare (cele necesare determinarii datei, orei si duratei convorbirii, a identificarii tipului de apel, a echipamentului, a locatiei echipamentului – ceea ce inseamna, de fapt, a locatiei persoanei ce poarta convorbirea), iar art.11 alin.(1) interzice expres interceptarea si retinerea continutului comunicarii (creandu-se deliberat impresia ca nu va fi accesat si continutul convorbirii), art.1 alin.(2) din lege *lasa larg deschisa poarta acestei accesari atunci cand se refera la datele conexe”, in special in contextul in care acest concept nu este nicaieri definit in corpul legii. Mai mult, legea nu precizeaza modul in care se face stocarea si conservarea acestor date, lasand la latitudinea furnizorilor privati de servicii de comunicatii electronice modalitatea de gestionare, ceea ce creeaza o stare de pericol pentru respectarea secretului corespondentei. Temerea pe care o inspira posibilitatea identificarii si localizarii utilizatorului unor astfel de servicii este de natura sa limiteze si dreptul sau la viata intima, familiala si privata, dreptul la libera circulatie, precum si libertatea de exprimare. Mai mentioneaza autorul exceptiei ca *imprejurarea ca aceasta lege incearca sa transpuna Directive ale Uniunii Europene (chiar cu greseli de traducere) este indiferenta controlului de constitutionalitate, directivele fiind obligatorii pentru rezultatul ce trebuie atins, dar lasand autoritatilor nationale competenta in privinta formelor si mijloacelor de adoptare”.

Tribunalul Bucuresti – Sectia comerciala opineaza in sensul constitutionalitatii prevederilor Legii nr.298/2008, dat fiind scopul adoptarii acesteia si categoriile de date care se retin. Actul normativ prevede in mod explicit in cap.II *Retinerea datelor” categoriile de date pe care furnizorii de servicii si retele publice de comunicatii electronice sunt obligati sa le stocheze, iar confidentialitatea continutului convorbirilor telefonice este asigurata de art.11 alin.(1) din acesta.

Potrivit dispozitiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Deoarece prin corespondenta se intelege doar continutul comunicarii, nu si datele de trafic sau localizare a acesteia, iar art.11 alin.(1) din Legea nr.298/2008 interzice expres interceptarea si retinerea continutului convorbirii, nu se poate sustine incalcarea art.28 din Constitutie. Totodata, nedefinirea notiunii de *date conexe” nu reprezinta o problema de constitutionalitate, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci una de aplicare si interpretare a legii. Cat priveste pretinsa nesocotire a dreptului la viata intima, familiala si privata, prevazut de art.26 din Legea fundamentala, Guvernul arata ca masura reglementata de art.1 din legea criticata trebuie raportata la prevederile art.53 din Constitutie, deoarece datele retinute urmeaza a fi puse la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave. Referitor la invocarea art.25 si art.30 din Constitutie, se apreciaza ca aceste texte nu au incidenta in cauza, de vreme ce reglementarile criticate nu au nicio legatura cu dreptul la libera circulatie sau cu libertatea de exprimare.

Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, considera ca dispozitiile Legii nr.298/2008 sunt constitutionale, deoarece acestea reglementeaza masuri care se justifica in conditiile art.53 din Constitutie, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. In plus, actul normativ criticat transpune in dreptul intern normele Directivei 2006/24/CE privind pastrarea datelor generate sau prelucrate in legatura cu furnizarea serviciilor de comunicatii electronice accesibile publicului sau de retele de comunicatii publice si de modificare a Directivei 2002/58/CE, astfel ca, in considerarea prevederilor art.148 alin.(2) din Constitutie, nu se poate sustine incalcarea normelor fundamentale invocate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA


examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit incheierii de sesizare a Curtii, *prevederile Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice”, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.780 din 21 noiembrie 2008. Desi autorul exceptiei critica Legea nr.298/2008 in ansamblul sau, totusi individualizeaza prevederile art.1 si ale art.15 din aceasta, al caror continut este urmatorul:
- Art.1. – *(1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave.
(2) Prezenta lege se aplica datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat.
(3) Prezenta lege nu se aplica in ceea ce priveste continutul comunicarii sau informatiile consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.
(4) Punerea in aplicare a prevederilor prezentei legi se face cu respectarea prevederilor Legii nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu completarile ulterioare.”;

- Art.15. – *Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia ca, la solicitarea autoritatilor competente, in baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor art.16, sa transmita acestora de indata datele retinute potrivit prezentei legi, cu exceptia cazurilor de forta majora.”

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, sunt incalcate prevederile art.25 – Libera circulatie, art.26 – Viata intima, familiala si privata, art.28 – Secretul corespondentei si ale art.30 - Libertatea de exprimare din Constitutie.

Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:

Obiectiile autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice privesc anumite deficiente ale actului normativ examinat, de natura sa aduca atingere exercitarii dreptului la libera circulatie, dreptului la viata intima, privata si de familie si sa afecteze secretul corespondentei si libertatea de exprimare. Aceasta deoarece legea mentionata autorizeaza retinerea datelor necesare determinarii datei, orei si duratei unei convorbiri telefonice sau comunicatii electronice, a identificarii tipului de apel telefonic, a echipamentului, a locatiei echipamentului destinat comunicarii, fara, insa, a defini in mod expres ce se intelege prin *date conexe” necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat, date ce sunt de asemenea prelucrate de furnizorii serviciilor de comunicatii si telecomunicatii.

Drepturile pretins a fi incalcate in opinia autorului exceptiei sunt drepturi personale nepatrimoniale, complexe, elementul comun al acestora constand in spatiul intim de exercitare la nivelul fiecarei persoane. Dreptul la respectarea vietii private si de familie beneficiaza de recunoastere unanima si protectie internationala, astfel cum rezulta din art.12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, din art.17 al Pactului international privitor la drepturile civile si politice, din art.8 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si din art.26 al Constitutiei Romaniei. Dreptul la respectarea vietii intime implica in mod necesar si secretul corespondentei, fie ca aceasta componenta este expres mentionata in cuprinsul aceluiasi text al art.8 din Conventie, fie ca este reglementata distinct, cum este cazul art.28 din Constitutie. Corespondenta exprima legaturile pe care o persoana le poate stabili in diverse moduri de comunicare cu ceilalti membri ai societatii, astfel ca include atat convorbirile telefonice, cat si comunicatiile electronice.

Aceste drepturi, inclusiv libertatea de exprimare consacrata expres de art.30 din Constitutie si de art.10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, desi sunt indisolubil legate de existenta umana, orice persoana avand dreptul de a le exercita nestingherit, nu sunt, totusi drepturi absolute, ci sunt conditionale.

Legea nr.298/2008, reglementand obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor, exprima vointa legiuitorului in sensul impunerii unor limite cu privire la exercitarea dreptului la viata intima, a libertatii de exprimare si, in special, a dreptului la corespondenta, sub aspectele aratate mai sus. Legea nr.298/2008 transpune in planul legislatiei nationale Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 martie 2006 privind pastrarea datelor generate sau prelucrate in legatura cu furnizarea serviciilor de comunicatii electronice accesibile publicului sau de retele de comunicatii publice si de modificare a Directivei 2002/58/CE. Regimul juridic al unui astfel de act comunitar impune obligativitatea sa pentru statele membre ale Uniunii Europene in privinta solutiei juridice reglementate, nu si in ceea ce priveste modalitatile concrete prin care se ajunge la acest rezultat, statele beneficiind de o marja larga de apreciere, in scopul adaptarii acestora la specificul legislatiei si realitatilor nationale.

Nici prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nici Constitutia Romaniei nu interzic consacrarea legislativa a ingerintei autoritatilor statului in exercitarea drepturilor mentionate, insa interventia statala trebuie sa respecte reguli stricte, expres mentionate atat in art.8 din Conventie, cat si, respectiv, in art.53 din Legea fundamentala. Astfel, masurile legislative de natura sa afecteze exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale trebuie sa indeplineasca un scop legitim, constand in protejarea sigurantei nationale, a sigurantei publice, apararea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, precum si protejarea drepturilor si intereselor altor persoane; sa fie necesare intr-o societate democratica, sa fie proportionale cu situatia care le-au determinat, sa fie aplicate in mod nediscriminatoriu si sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.

In plus, in conformitate cu principiile de limitare exprimate in jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauza Klass si altii impotriva Germaniei, 1978, sau cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei, 2007, actul normativ care reglementeaza masuri de natura sa produca ingerinte in exercitarea dreptului la viata privata si de familie, la corespondenta si libertatii de exprimare trebuie sa contina garantii adecvate si suficiente pentru a proteja persoana de eventualul arbitrar al autoritatilor statale.

Curtea Constitutionala recunoaste posibilitatea legiuitorului de a limita exercitiul unor drepturi sau libertati fundamentale, precum si necesitatea reglementarii unor modalitati care sa ofere organelor cu atributii specifice in activitatea de cercetare penala instrumente eficiente si adecvate pentru prevenirea si descoperirea infractiunilor de terorism, in special, precum si a infractiunilor grave. Legislatia romana reglementeaza, in Codul de procedura penala, modalitatile in care autoritatile publice pot interveni in exercitarea drepturilor la viata intima, la corespondenta si libera exprimare, cu respectarea tuturor garantiilor pe care aceasta ingerinta le impune. Prin Decizia nr.962 din 25 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.563 din 13 august 2009, Curtea Constitutionala a retinut ca prevederile art.911 din Codul de procedura penala, care reglementeaza conditiile si cazurile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau comunicatiilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare sunt constitutionale, acestea fiind justificate, intr-o societate democratica amenintata de un fenomen infractional din ce in ce mai complex, de necesitatea asigurarii securitatii nationale, apararii ordinii publice ori a prevenirii savarsirii de infractiuni.

Curtea Constitutionala constata ca Legea nr.298/2008, astfel cum este redactata, este de natura sa afecteze, chiar si pe cale indirecta, exercitiul drepturilor sau al libertatilor fundamentale, in speta al dreptului la viata intima, privata si de familie, dreptul la secretul corespondentei si libertatea de exprimare, intr-o maniera ce nu corespunde cerintelor stabilite de art.53 din Constitutia Romaniei.

Astfel, Legea nr.298/2008 instituie furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii obligatia de a stoca pentru o perioada de 6 luni datele de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice. Acestea reprezinta, potrivit art.3 din lege, datele necesare “pentru urmarirea si identificarea” sursei, destinatiei, datei, orei si duratei unei comunicari, tipului de comunicare, a echipamentului de comunicatie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locatiei echipamentului de comunicatii mobile. Articolul 1 alin.(2) din lege include in categoria datelor de trafic si localizare a persoanelor fizice si juridice si *datele conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat”, fara insa a defini in mod expres ce se intelege prin *date conexe” necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat.

Curtea Constitutionala considera ca lipsa unei reglementari legale precise, care sa determine cu exactitate sfera acelor date necesare identificarii persoanelor fizice sau juridice utilizatoare, deschide posibilitatea unor abuzuri in activitatea de retinere, prelucrare si utilizare a datelor stocate de furnizorii serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii. Limitarea exercitiului dreptului la viata intima si la secretul corespondentei si a libertatii de exprimare, de asemenea, trebuie sa aiba loc intr-o maniera clara, previzibila si lipsita de echivoc, astfel incat sa fie indepartata, pe cat posibil, eventualitatea arbitrariului sau a abuzului autoritatilor in acest domeniu. Destinatarii normei juridice reprezinta, in acest caz, totalitatea persoanelor fizice si juridice in calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, deci o sfera larga, cuprinzatoare de subiecte de drept, membri ai societatii civile. Or, acestia trebuie sa aiba o reprezentare clara a normelor juridice aplicabile, astfel incat sa-si adapteze conduita si sa prevada consecintele ce decurg din nerespectarea acestora. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europeane a Drepturilor Omului, care, de exemplu, in cauza Rotaru impotriva Romaniei, 2000, a statuat ca *o norma este «previzibila» numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita*, iar in cauza Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, a decis ca *[...] cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat.” Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila. Aceeasi practica jurisprudentiala o are si Curtea Constitutionala, relevanta fiind in acest sens Decizia nr.189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.307 din 5 aprilie 2006.

De asemenea, Curtea Constitutionala observa aceeasi maniera ambigua de redactare, neconforma cu normele de tehnica legislativa, in ceea ce priveste dispozitiile art.20 din Legea nr.298/2008, potrivit carora, *In scopul prevenirii si contracararii amenintarilor la adresa securitatii nationale, organele de stat cu atributii in acest domeniu pot avea acces, in conditiile stabilite prin actele normative ce reglementeaza activitatea de realizare a securitatii nationale, la datele retinute de furnizorii de servicii si retele publice de comunicatii electronice.” Legiuitorul nu defineste ce se intelege prin *amenintari la adresa securitatii nationale”, astfel ca, in lipsa unor criterii precise de delimitare, diverse actiuni, informatii sau activitati obisnuite, de rutina, ale persoanelor fizice si juridice pot fi apreciate, in mod arbitrar si abuziv, ca avand natura unor astfel de amenintari. Destinatarii legii pot fi inclusi in categoria persoanelor suspecte fara a cunoaste acest lucru si fara a putea preveni, prin conduita lor, consecinta aplicarii rigorilor legii. Totodata, utilizarea sintagmei *pot avea” induce ideea ca datele la care se refera Legea nr.298/2008 nu sunt retinute in scopul exclusiv al utilizarii acestora numai de catre organele statului cu atributii specifice in protejarea securitatii nationale si a ordinii publice, ci si de alte persoane sau entitati, din moment ce acestea *pot”, si nu *au”, acces la aceste date, in conditiile legii.

Respectarea normelor de tehnica legislativa, in cadrul complexului de reguli specifice activitatii de legiferare, reprezinta un factor determinant in transpunerea vointei legiuitorului, astfel incat actul normativ adoptat sa indeplineasca si prin modalitatea de redactare toate exigentele impuse de necesitatatea respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Fara a se erija in legislator pozitiv, Curtea Constitutionala observa ca reglementarea cat mai exacta a domeniului de aplicare a Legii nr.298/2008 este cu atat mai necesara avand in vedere, in special, natura complexa a drepturilor supuse limitarii, precum si consecintele pe care un eventual abuz al autoritatilor publice le-ar avea asupra vietii intime a destinatarilor sai, astfel cum aceasta este perceputa la nivelul subiectiv al fiecarui individ.

Dincolo de acest aspect, Curtea Constitutionala constata ca Legea nr.298/2008, in ansamblul ei, instituie o regula in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal, si anume aceea a retinerii acestora in mod continuu, pe o perioada de 6 luni de la momentul interceptarii lor. Obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii are un caracter continuu. Or, in materia drepturilor personale, cum sunt dreptul la viata intima si libertatea de exprimare, precum si a prelucrarii datelor cu caracter personal, regula unanim recunoscuta este aceea a garantarii si respectarii acestora, respectiv a confidentialitatii, statul avand, in acest sens, obligatii majoritar negative, de abtinere, prin care sa fie evitata, pe cat posibil, ingerinta sa in exercitiul dreptului sau a libertatii. In acest scop au fost adoptate Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii in sectorul comunicatiilor publice, Legea nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum si Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice. Exceptiile sunt permise limitativ, in conditiile expres prevazute de Constitutie si actele juridice internationale aplicabile in domeniu. Legea nr.298/2008 reprezinta o astfel de exceptie, dupa cum o arata insusi titlul acesteia.

Obligatia de retinere a datelor reglementate de Legea nr.298/2008 cu titlu de exceptie sau derogare de la principiul protejarii datelor cu caracter personal si al confidentialitatii lor, prin natura, intinderea si domeniul ei de aplicare, goleste insa de continut acest principiu, astfel cum era garantat prin Legea nr.677/2001 si Legea nr.506/2004. Or, este unanim recunoscut in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauza Printul Hans-Adam II de Lichtenstein impotriva Germaniei, 2001, ca statele membre semnatare ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si-au asumat obligatii de natura sa asigure ca drepturile garantate de Conventie sa fie concrete si efective, nu teoretice si iluzorii, masurile legislative adoptate urmarind apararea efectiva a drepturilor. Obligatia legala care impune retinerea in mod continuu a datelor cu caracter personal transforma insa exceptia de la principiul protejarii efective a dreptului la viata intima si libera exprimare in regula absoluta. Dreptul apare ca fiind reglementat intr-o maniera negativa, latura sa pozitiva pierzand caracterul predominant.

In acest context, Curtea constata ca dispozitiile art.911 din Codul de procedura penala respecta caracterul de exceptie al interceptarilor si inregistrarilor audio sau video, acestea fiind permise in anumite conditii stricte, de la momentul obtinerii autorizatiei motivate a judecatorului, pentru o perioada limitata de timp si care nu poate depasi, in total, pentru aceeasi persoana si aceeasi fapta, 120 de zile. In schimb, Legea nr.298/2008 instituie ca regula ceea ce Codul de procedura penala reglementeaza cu titlu de exceptie stricta si obliga la retinerea datelor in mod permanent, pentru o perioada de 6 luni de la momentul interceptarii lor, acestea putand fi utilizate, cu autorizarea motivata a judecatorului, pentru o perioada de timp din trecut, si nu din viitor, care va urma. Asadar, reglementarea unei obligatii pozitive care priveste limitarea in mod necontenit a exercitiului dreptului la viata intima si la secretul corespondentei face sa dispara insasi esenta dreptului prin indepartarea garantiilor privind exercitarea acestuia. Persoanele fizice si juridice, utilizatori in masa ai serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, sunt supuse in permanenta acestei ingerinte in exercitiul drepturilor lor intime la corespondenta si libera exprimare, fara a exista posibilitatea unor manifestari libere, necenzurate, decat sub forma comunicarii directe, fiind excluse mijloacele de comunicare principale folosite in prezent.

Intr-o logica fireasca a analizei de fata se impune si examinarea in cauza a respectarii principiului proportionalitatii, o alta cerinta imperativa necesar a fi respectata in cazurile de restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale, prevazuta expres de art.53 alin.(2) din Constitutie. Acest principiu impune ca masura de restrangere sa fie in acord cu situatia care a determinat aplicarea ei si, totodata, sa inceteze o data cu disparitia cauzei determinante.

De pilda, dispozitiile art.911din Codul de procedura penala respecta pe deplin exigentele principiului proportionalitatii, atat in privinta intinderii masurii de limitare a dreptului, cat si sub aspectul incetarii ei imediat ce au disparut cauzele determinante. In schimb, Legea nr.298/2008 impune obligatia retinerii datelor in mod continuu, de la momentul intrarii in vigoare, respectiv al aplicarii sale (si anume 20 ianuarie 2009, respectiv 15 martie 2009 in privinta datelor de trafic de localizare corespunzatoare serviciilor de acces la internet, posta electronica si telefonie prin internet), fara a se avea in vedere necesitatea incetarii masurii de limitare odata cu disparitia cauzei ce a determinat luarea acestei masuri. Ingerinta asupra exercitarii libere a dreptului are loc neincetat si independent de producerea unui anumit fapt justificator, a unei cauze determinante si numai in scopul preventiei penale ori a descoperii - ulterior savarsirii lor – a unor infractiuni grave.

Un alt aspect ce duce la restrangerea nejustificata a dreptului la intimitate al persoanei este acela potrivit caruia Legea nr.298/2008 are ca efect identificarea nu numai a persoanei care transmite un mesaj, o informatie, prin orice mijloc de comunicare, dar, astfel cum rezulta din cuprinsul art.4, si a destinatarului acelei informatii. Persoana apelata este astfel expusa sub aspectul retinerii datelor ce tin de viata sa privata, independent de un act sau o manifestare proprie de vointa, ci numai in functie de comportamentul unei alte persoane – a apelantului –, ale carei actiuni nu i le poate cenzura pentru a se proteja impotriva relei sale credinte sau a intentiei de santaj, hartuire etc. Desi este un subiect pasiv in relatia de intercomunicare, persoana apelata poate deveni, fara vointa sa, suspecta din perspectiva rigorilor sub care autoritatile statului isi desfasoara activitatea de cercetare penala. Or, din acest punct de vedere, ingerinta in viata intima a persoanei, reglementata de Legea nr.298/2008, apare ca fiind excesiva.

Curtea Constitutionala subliniaza ca nu utilizarea justificata, in conditiile reglementate de Legea nr.298/2008, este cea care, in sine, prejudiciaza intr-un mod neacceptabil exercitarea dreptului la viata intima sau libertatea de exprimare, ci obligatia legala cu caracter continuu, general aplicabila, de stocare a datelor. Aceasta operatiune priveste in egala masura pe toti destinatarii legii, indiferent daca au savarsit sau nu fapte penale sau daca sunt sau nu subiectul unor anchete penale, ceea ce este de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie si sa transforme a priori toti utilizatorii serviciilor de comunicatii electronice sau de retele publice de comunicatii in persoane susceptibile de savarsirea unor infractiuni de terorism sau a unor infractiuni grave. Or, Legea nr.298/2008, desi utilizeaza notiuni si proceduri specifice dreptului penal, are o larga aplicabilitate – practic, asupra tuturor persoanelor fizice si juridice utilizatoare ale serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, astfel ca nu poate fi considerata ca fiind conforma prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la garantarea drepturilor la viata intima, la secretul corespondentei si la libera exprimare.

Curtea Constitutionala constata ca, desi Legea nr.298/2008 se refera la date cu un caracter predominant tehnic, acestea sunt retinute cu scopul furnizarii informatiilor cu privire la persoana si viata sa privata. Chiar daca, potrivit art.1 alin.(3) din lege, aceasta nu se aplica si continutului comunicarii sau informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice, celelalte date retinute, avand ca scop identificarea apelantului si a apelatului, respectiv a utilizatorului si a destinatarului unei informatii comunicate pe cale electronica, a sursei, destinatiei, datei, orei si duratei unei comunicari, a tipului de comunicare, a echipamentului de comunicatie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locatiei echipamentului de comunicatii mobile, precum si a altor *date conexe” – nedefinite in lege –, sunt de natura sa prejudicieze, sa stinghereasca manifestarea libera a dreptului la comunicare sau la exprimare. Retinerea acestor date in mod continuu, in privinta oricarui utilizator de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, reglementata ca obligatie a furnizorilor de la care nu se pot abate fara a fi supusi sanctiunilor prevazute de art.18 din Legea nr.298/2008, reprezinta o operatiune suficienta sa genereze in constiinta persoanelor banuiala legitima cu privire la respectarea intimitatii lor si savarsirea unor abuzuri. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute - referitoare la excluderea continutului ca obiect al stocarii datelor, la autorizarea motivata si prealabila a presedintelui instantei competente sa judece fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, in conditiile prevazute de art.16 din lege si cu aplicarea sanctiunilor reglementate la art.18 si 19 din aceasta – nu sunt suficiente si adecvate, astfel incat sa indeparteze teama ca drepturile personale, de natura intima, nu sunt violate, astfel incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila.

Dupa cum s-a aratat mai sus, Curtea Constitutionala nu neaga scopul in sine avut in vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr.298/2008, in sensul ca este imperios necesara asigurarea unor mijloace legale adecvate si eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare si tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel incat fenomenul infractional sa poata fi controlat si contracarat. Tocmai de aceea, drepturile individuale nu pot fi exercitate in absurdum, ci pot constitui obiectul unor restrangeri care sunt justificate in functie de scopul urmarit. Limitarea exercitiului unor drepturi personale in considerarea unor drepturi colective si interese publice, ce vizeaza siguranta nationala, ordinea publica sau preventia penala, a constituit in permanenta o operatiune sensibila sub aspectul reglementarii, astfel incat sa fie mentinut un just echilibru intre interesele si drepturile individuale, pe de o parte, si cele ale societatii, pe de alta parte. Nu este mai putin adevarat, astfel cum a remarcat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Klass si altii impotriva Germaniei, 1978, ca luarea unor masuri de supraveghere, fara garantii adecvate si suficiente, poate duce la *distrugerea democratiei sub pretextul apararii ei”.

In concluzie, avand in vedere, in esenta, sfera larga de aplicabilitate a Legii nr.298/2008, raportat la caracterul continuu al obligatiei de retinere a datelor de trafic si localizare a persoanelor fizice si juridice in calitate de utilizatori ai serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si a altor *date conexe” necesare identificarii acestora, Curtea Constitutionala constata, pentru motivele mai sus aratate, ca legea examinata este neconstitutionala in ansamblul ei, chiar daca autorul exceptiei individualizeaza, in special, dispozitiile art.1 si 15 din aceasta.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Comisariatul pentru Societatea Civila in Dosarul nr.2.971/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comerciala si constata ca dispozitiile Legii nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 8 octombrie 2009.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
49 useri online

Useri autentificati: