Dosar nr. 39/2005
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala, referitoare la recuzarea care priveste intreaga instanta.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 81 de judecatori din totalul de 106 judecatori in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se stabili ca neindicarea concreta, in cuprinsul cererii de recuzare care priveste intreaga instanta, a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator atrage respingerea cererii ca nefondata.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala, referitoare la cererea de recuzare care priveste intreaga instanta.
Astfel, unele instante au respins ca inadmisibila cererea de recuzare privind intreaga instanta daca aceasta nu cuprinde indicarea concreta a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator, considerand ca o atare cerere nu intruneste conditiile de forma instituite prin art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala, iar alte instante au respins astfel de cereri, cu motivarea ca nu se incadreaza in dispozitiile legale.
In fine, alte instante, apreciind ca inadmisibilitatea constituie o sanctiune procedurala indreptata impotriva unui act pe care legea nu il prevede sau il exclude, au respins ca nefondata o asemenea cerere.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Intr-adevar, potrivit art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala, *abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta trebuie sa cuprinda indicarea concreta a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator*.
Din aceasta prevedere a legii rezulta ca nu poate fi admisa decat cererea de recuzare in care se face referire la cazul de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator al instantei recuzate in intregime, iar nu doar o parte dintre acestia.
Tot astfel, pentru ca o astfel de cerere sa poata fi considerata intemeiata, este necesar sa se confirme, in cazul fiecarui judecator, incompatibilitatea care se invoca.
In raport cu aceste cerinte, care rezulta fara echivoc din dispozitiile legale mentionate, se impune concluzia ca, in cazul neindeplinirii uneia dintre cele doua conditii, care privesc, pe de o parte, aspectul formal al indicarii cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator al instantei recuzate in intregime, iar pe de alta parte, aspectul de fond al temeiniciei fiecarui caz invocat, cererea de recuzare este nefondata.
Ca urmare, din moment ce verificarea intrunirii conditiei referitoare la indicarea cazului concret de incompatibilitate invocat pentru fiecare judecator face necesara implicarea instantei care solutioneaza cererea de recuzare in verificarea fondului acesteia, iar nu doar a unui aspect formal, cum ar fi acela daca legea da posibilitate sa se recurga la o atare cerere, reiese ca neindicarea concreta a cazului de incompatibilitate pentru vreunul dintre judecatorii instantei recuzate in intregime nu atrage inadmisibilitatea, ci respingerea ei ca nefondata.
Asa fiind, din moment ce formularea cererii de recuzare constituie un drept procesual al partilor, care poate fi exercitat in conditiile stabilite de lege, neindicarea concreta intr-o atare cerere a cazului de incompatibilitate pentru unul sau mai multi dintre judecatorii instantei vizate nu poate atrage ab initio inadmisibilitatea sa, ci necesita o verificare judicioasa din partea instantei superioare careia i s-a adresat cererea, pentru a se constata daca, eventual, cazul de incompatibilitate nu rezulta in mod implicit din cuprinsul cererii.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca neindicarea concreta, in cuprinsul cererii de recuzare care priveste intreaga instanta, a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator, atrage respingerea cererii ca nefondata.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala, stabilesc:
Neindicarea concreta, in cuprinsul cererii de recuzare care priveste intreaga instanta, a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator atrage respingerea cererii ca nefondata.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20 februarie 2006.
|
|
