Dosar nr. 57/2007
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 494 fraza I din Codul de procedura penala, referitoare la instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti in situatia in care, prin schimbarea normelor legale de competenta, instanta care a judecat cauza in prima instanta nu mai are aceasta competenta in momentul introducerii cererii.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii de admitere a acestuia in sensul de a se stabili ca, in ipoteza modificarii normelor privind competenta materiala, solutionarea cererii de reabilitare revine instantei care, potrivit legii in vigoare la data introducerii acesteia, este competenta sa judece fondul cauzei.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la instanta competenta sa solutioneze cererea de reabilitare judecatoreasca in situatia in care, prin schimbarea normelor legale de competenta, instantei care a judecat cauza in prima instanta nu ii mai revine aceasta competenta in momentul introducerii cererii.
Astfel, unele instante au decis ca instanta competenta sa solutioneze cererea de reabilitare este aceea care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea, chiar daca la momentul introducerii cererii, prin schimbarea normelor legale, competenta revine altei instante.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in caz de modificare a competentei materiale, cererea de reabilitare se solutioneaza de instanta competenta sa judece fapta in prima instanta la data introducerii cererii.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Intr-adevar, potrivit art. 494 din Codul de procedura penala, instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare, in a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul.
Este de observat in aceasta privinta ca o cerere de reabilitare judecatoreasca este subsecventa condamnarii, asa incat determinarea competentei trebuie sa urmeze regimul judecatii cauzei in care s-a formulat cererea ulterioara, cum este in cazul reabilitarii.
Reiese deci ca intr-o asemenea situatie ne aflam in fata a doua cauze diferite, cea dintai, in care s-a pronuntat condamnarea, avand ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la raspundere penala a autorului, in vreme ce, in a doua cauza, activitatea jurisdictionala de solutionare a cererii de reabilitare rezolva un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal.
Mai mult, in timp ce prima activitate jurisdictionala este integrata intr-o faza specifica procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situeaza in afara acestuia, dupa executarea hotararii.
De altfel, insusi titlul VI al partii speciale a Codului de procedura penala, care reglementeaza institutia reabilitarii, este particularizat prin denumirea *Proceduri speciale*.
Ca urmare, fata de acest caracter autonom al reabilitarii, se impune sa fie incidenta regula tempus regit actum in aplicarea normelor de procedura penala.
Asa fiind, instanta corespunzatoare celei care a judecat in prima instanta nu poate fi decat aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicita reabilitarea, este competenta sa judece in prima instanta infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414^2 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide in sensul aratat.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 494 teza I din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca:
In caz de modificare a normelor de competenta, cererea de reabilitare va fi solutionata de instanta competenta sa judece cauza in prima instanta, potrivit legii in vigoare la momentul introducerii cererii.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 10 decembrie 2007.
|
|
