DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. LXXVI (76) din 5 noiembrie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, referitor la luarea masurilor preventive constand in obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, ulterior sesizarii instantei prin rechizitoriu

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 05-11-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. LXXVI (76) din 5 noiembrie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, referitor la luarea masurilor preventive constand in obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, ulterior sesizarii instantei prin rechizitoriu


Publicata in Monitorul Oficial nr. 545/2008 - M. Of. nr. 545 / 18 iul. 2008



Dosar nr. 49/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, in cazul masurilor preventive constand in obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, luate sau prelungite in cursul urmaririi penale, ulterior sesizarii instantei.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 75 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nitu, prim-adjunct al procurorului general.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru a fi admis in sensul de a se stabili ca masurile preventive prevazute in art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, dispuse sau prelungite in cursul urmaririi penale, ulterior sesizarii instantei, nu pot fi prelungite sau mentinute de instanta de judecata, ci trebuie examinata luarea acestor masuri in raport cu conditiile instituite in art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In aplicarea dispozitiilor art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, privind masurile preventive dispuse sau prelungite in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei, s-a ivit diversitate de practica judiciara cu privire la posibilitatea de a fi prelungite sau mentinute de catre instanta de judecata.

Astfel, intr-o opinie s-a considerat ca si dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu masurile preventive prevazute in art. 145 si 145^1, dispuse sau prelungite in cursul urmaririi penale, pot fi prelungite si, dupa caz, mentinute de catre instanta de judecata in urma verificarii legalitatii acestor masuri.

Intr-o alta opinie, dimpotriva, s-a apreciat ca, in cazul in care masurile preventive prevazute in art. 145 si 1451 au fost dispuse si, respectiv, prelungite in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei, acestea nu mai pot fi prelungite sau mentinute in continuare, ci se impune examinarea luarii acestora in raport cu intrunirea conditiilor care le-ar justifica.

Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit art. 145 alin. 1 din Codul de procedura penala, *masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura*. In continuarea aceluiasi alineat se subliniaza ca masura poate fi luata numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1.

Mai este de observat ca, in conformitate cu alin. 2 din acelasi articol, *durata masurii prevazute in alin. 1 nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii*.

Ca urmare, sub acest aspect, se impune sa se aiba in vedere ca in cuprinsul art. 136 din Codul de procedura penala, prin care se reglementeaza *scopul si categoriile masurilor preventive*, se prevede ca *in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: retinerea; obligarea de a nu parasi localitatea; obligarea de a nu parasi tara; arestarea preventiva*.

In aceasta privinta, prin alin. 8 al aceluiasi articol, se releva ca *alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura*.

Asadar, apare evident ca atat textul art. 145 din Codul de procedura penala, cat si dispozitiile la care se face referire prin acesta contin reglementari lipsite de echivoc in ceea ce priveste luarea sau prelungirea, in cursul urmaririi penale, a masurii preventive la care se refera, fiind insa mai putin explicite in legatura cu luarea si prelungirea sau mentinerea aceleiasi masuri in cursul judecatii.

De aceea, tinandu-se seama de caracterul restrictiv al interpretarii dispozitiilor procedurale, potrivit carora masurile preventive nu pot fi luate, prelungite sau mentinute ori revocate decat in limitele prevazute in norma de reglementare, se impune ca prelungirea sau mentinerea lor, in cazul in care au fost dispuse ori prelungite in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, sa nu mai poata fi examinata de instanta de judecata, care nu este impiedicata insa sa procedeze la discutarea luarii acelor masuri daca sunt intrunite la momentul respectiv conditiile prevazute in art. 145 alin. 1 si in art. 145^1 alin. 2, cu referire la art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala.

Ca urmare, in lipsa unor dispozitii exprese, masurile preventive constand in obligarea invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea, precum si in obligarea acestuia de a nu parasi tara, dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecator, in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, chiar daca ele se justifica in continuare, nu pot face obiectul unei noi prelungiri sau al mentinerii de catre instanta de judecata.

Dar, in raport cu dispozitiile art. 136 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora *masurile prevazute in alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, si de instanta de judecata, in cursul judecatii*, se impune concluzia ca intr-o atare ipoteza revine instantei atributia de a dispune o asemenea masura daca, discutand luarea lor, constata ca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala.

In atare situatie, a atribui instantei de judecata posibilitatea de a dispune prelungirea sau mentinerea unei asemenea masuri preventive, dispusa de procuror sau de judecator in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, ar echivala cu crearea unor norme de reglementare pe calea interpretarii analogice a dispozitiilor existente intr-o alta materie, a arestarii preventive, ceea ce ar fi inadmisibil.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca masurile preventive referitoare la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecator, in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau mentinute de catre instanta de judecata, urmand ca luarea acestor masuri sa fie discutata in fata instantei, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca:

Masurile preventive referitoare la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecator, in cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau mentinute de catre instanta de judecata, urmand a fi discutata luarea acestora, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 5 noiembrie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
44 useri online

Useri autentificati: