Dosar nr. 46/2007
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la compunerea termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate minorului, conform dispozitiilor art. 110 sau ale art. 86^2 din Codul penal.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 75 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nitu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii de admitere a acestuia in sensul de a se stabili ca in cazul suspendarii executarii pedepsei inchisorii sub supraveghere sau sub control, aplicata minorului, termenul de incercare se va stabili in conformitate cu dispozitiile art. 110 din Codul penal.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar referitor la stabilirea termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere sau sub control a executarii pedepselor aplicate minorilor, in legatura cu problema daca in aceste cazuri sunt aplicabile dispozitiile art. 110 din Codul penal sau ale art. 86^2 din acelasi cod.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca minorilor carora li s-au stabilit pedepse cu suspendarea executarii acestora sub supraveghere le sunt aplicabile dispozitiile art. 86^2 din Codul penal.
Alte instante, dimpotriva, au decis ca in cazul aplicarii fata de infractorii minori a unor pedepse cu suspendarea executarii sub supraveghere sau sub control, termenul de incercare trebuie stabilit in conditiile prevazute in art. 110 din Codul penal.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Regimul sanctionator penal al minorilor, bazandu-se pe un tratament adecvat dezvoltarii lor fizice si psihice, caracterizat de atenuarea raspunderii penale, include in mod firesc, in cadrul operatiunii de individualizare judiciara a pedepselor, unele modalitati neprivative de libertate care, asociate cu masurile specifice de control si supraveghere, pot contribui in mare masura la reeducarea acestora, evitandu-se mediul penitenciar.
Ca urmare, pentru infractorii minori sunt aplicabile dispozitii ce deroga de la dreptul comun, intre acestea fiind si aceea care, in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei ori al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, se refera la durata termenului de incercare, ale carui componente au o intindere mai redusa decat aceea prevazuta in reglementarea generala, pentru majori.
In acest sens este de retinut ca, potrivit art. 110 din Codul penal, *in caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta*, iar *daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni*.
Este adevarat ca prin art. 110^1 din Codul penal, reglementandu-se suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevazut un alt termen de incercare in cazul minorilor fata de care se ia o atare masura, asa cum s-a instituit in reglementarea generala, aplicabila majorilor, prin art. 86^2 din acelasi cod.
Or, aceasta lipsa de reglementare a termenului de incercare aplicabil minorilor in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinita prin preluarea termenului din reglementarea generala, pe care o contine art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, cat timp ea nu raspunde cerintei de diferentiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.
Sub acest aspect nu se poate ignora ca intregul sistem sanctionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai bland pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele si masurile pe care le adopta, urmareste sa asigure in primul rand reeducarea si reincadrarea lor in societate.
De aceea, din moment ce, potrivit art. 110^1 alin. 1 din Codul penal, supravegherea minorului de catre o persoana sau institutie, dintre cele la care se refera art. 103 din acelasi cod, ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligatii este susceptibila a fi aplicata pe durata termenului de incercare la care se refera art. 110 din Codul penal, este evident ca si modul de calcul al termenului de incercare nu poate fi intr-un astfel de caz decat cel aplicabil minorilor in raport cu dispozitiile generale referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
De altfel, este de observat ca in legatura cu aplicarea corespunzatoare a altor dispozitii, pe care le contine art. 110^1 din Codul penal, privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri si la dispozitiile art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, ceea ce inseamna ca legiuitorul nu a considerat ca reglementarile date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile si in cazul minorilor.
Asa fiind, se impune sa se constate ca durata termenului de incercare, in cazul minorului fata de care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinata decat in conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal, iar nu potrivit reglementarii cu aplicare generala prevazute la art. 86^2 alin. 1 din Codul penal, prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depaseste in mod vadit intervalul de timp necesar reeducarii unui minor in privinta caruia s-a apreciat ca i se poate asigura reeducarea si in conditiile unei astfel de masuri.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpreteaza in sensul ca, in cazul suspendarii executarii pedepsei inchisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanta va stabili un termen de incercare in conditiile art. 110 din acelasi cod, iar nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 110^1 alin. 1 din Codul penal se interpreteaza in sensul ca in cazul suspendarii executarii pedepsei inchisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanta va stabili un termen de incercare in conditiile art. 110 din acelasi cod, si nu potrivit art. 86^2 alin. 1 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 5 noiembrie 2007.
|
|
